Sunteți pe pagina 1din 15

BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

CAP. 9 ARDEREA COMBUSTIBILILOR


(SINTEZA)

Procedeele utilizate pentru obţinerea căldurii prin metode convenţionale se bazează, în


principal, pe transformarea energiei legate chimic de combustibili în energie termică. Dintre
combustibili cel mai des se folosesc cărbunii, hidrocarburile lichide obţinute din petrol şi gaze
combustibile care pot fi: gaze naturale, gaze de sonda sau gaze obţinute în urma unor procese
tehnologice (exemplu gazul de furnal, gazul de apa, etc.). Biomasa solidă se tratează ca un
combustibil solid. Biocombustibili obţinuţi din diverse plante care sunt de tip alcooli sau
uleiuri se trateză ca şi ceilalţi combustbili lichizi.
Transformarea energiei chimice în căldura, denumită şi ardere sau proces de combustie,
are loc în urma reacţiilor exoterme de oxidare rapidă a elementlor oxidabile conţinute în
combustibil.
Arderea se studiaza din doua puncte de vedere: termodinamic şi cinetic.
Din punct de vedere termodinamic, procesul de ardere este tratat global, în sensul
evaluării energiei reactanţilor şi a produselor finale, fără a se lua în considerare mecanismul
cinetic şi produsele intermediare de ardere. Purtătorul de energie termică rezultată în urma
procesului de ardere este constituit din gazele de ardere evacuate la o temperatură care
depinde de natura combustibilului, perfecţiunea procesului şi modul de desfăşurare a arderii.
Din punct de vedere cinetic, procesul de ardere pune în evidenta mecanismul polistadial
de realizare a procesului şi rolul radicalilor activi în propagarea frontului de flacara.

8.1. Compoziţia combustibililor

Compoziţia combustibililor pune în evidenţă elementele care iau parte la procesul de


ardere şi care formeaza masa combustibila şi elementele care nu iau parte la acest proces care
formeaza balastul. Compoziţia combustibililor este dată prin analiza chimica elementară
definită fie prin elementele primare, fie prin compuşii stabili care-i alcatuiesc.
În cazul combustibililor solizi şi lichizi analiza chimică elementară se exprimă prin
participaţia masica a elementelor primare, fie procentual fie raportată la 1 kg de combustibil.
În general, elementele chimice din care este format un combustibil solid sau lichid sunt:
carbonul C, hidrogenul H, sulful S, azotul N, oxigenul O, umiditatea W; precum şi cenuşa A.
În cazul în care participaţia elementelor este dată procentual, analiza chimica elementară a
combustibilului este:

C + H + S + N + O + W + A = 100 [%] (9.1)

În cazul în care participaţia masică a componenţilor este raportată la 1 kg de combustibil,


simbolurile lor se scriu cu litere mici:

c + h + s + n + o + w + a = 1 kg comb. (9.2)

La combustibilii gazoşi analiza elementară indică participaţiile volumice procentuale


raportate la 1 m3N de combustibil gazos. Un combustibil gazos este format în principal din:
hidrogen H2, oxid de carbon CO, metan CH4, hidrocarburi detipul CmHn, oxigen O2, azot N2,
etc. Umiditatea combustibilului gazos este data separat şi se exprima în kg/m3N combustibil
gazos uscat. Aceasta umiditate se noteaza cu d [kg/m3N cb.g.us]
În consecinţă, compoziţia unui combustibil gazos la starea uscată exprimată în procente
volumice este:

Prof. Alex. Chisacof 9-1


an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

H2 + CO + CH4 + ∑CmHn + H2S + O2 + CO2 + N2 = 100 [%] (9.3)

respectiv în participaţii volumice raportate la 1 m3N de combustibil gazos (în acest caz
simbolurile elementelor se scriu cu litere mici), rezultă:

h2 + co + ch4 + ∑cmhn + h2s+ o2 + n2 = 1 m3N c. g. (9.4)

Atunci când se ţine seama şi de umiditatea combustribilului, umiditatea d se înmulţeşte


cu volumul specific al vaporilor de apă vn=1/ρn=22,414/18,016=1,244 m3N/kg vap, iar pentru
umiditatea d exprimata în g/m3N cb.g.us , participaţia volumică de vapori de apă, raportată la
stare uscată este:

W = H2O = d · 10-3 · vN · 100 = d · 10-3 ·1,244 · 100 = 0,1244 d [%] (9.5)

Prin adăugarea acestui procent volumic la compoziţia gazului combustibil dată de relaţia
(9.3) se obţine:

H2 + CO + CH4 + ∑CmHn + H2S + O2 + CO2 + N2 +1,244·d= 100 + 0,1244·d

Compoziţia corespunzătoare a combustibilului gazos umed este:

H2um+COum+CH4um+∑CmHnum+H2S um+O2um+CO2 um+N2 um +W um=100[%] (9.6)

Umiditatea raportată la starea umedă este:

100
W um = 0 ,1244 d [%] (9.7)
100 + 0,1244 d

Determinarea componenţilor combustibilului gazos raportaţi la starea umedă se face prin


înmulţirea participaţiei procentuale volumice raportată la starea uscată, cu coeficientul K, dat
de expresia:

100
K= (9.8)
100 + 0,1244 d

Deci, se obţine: H2um = K·H2, CO2um=K·CO2, etc, sau H2um = K·H2, CO2um=K·CO2 etc,
pentru cazul când raportarea participaţiei volumice se face la 1 m3N de combustibil gazos
umed.
La combustibilii solizi sau lichizi componenţii care oxidează (ard) sunt carbonul C,
hidrogenul H şi sulful S, iar la combustibilii gazoşi elementele combustibile sunt: hidrogenul
H2, oxidul de carbon CO, metanul CH4, hidrocarburile CmHn şi hidrogenul sulfurat H2S.

8.2. Efectul termic al reacţiilor chimice de ardere. Puterea calorifică

Aplicarea primului principiu al termodinamicii la reacţiile chimice permite aprecierea


efectului termic al unei reacţii, iar pentru cazul desfasurarii lor la presiune constantă, funcţia
caracteristică a sistemului este entalpia de reacţie ∆rH. Daca se considera o reacţie de forma:

ν1A1 + ν2A2 + ... → ν’1A’1 + ν’2A’2 + ... (9.9)

Prof. Alex. Chisacof 9-2


an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

unde ν1, ν2 ... , ν’1, ν’2 ... reprezintă coeficienţii stoechiometrici ai componenţilor ce intra în
reacţie (reactanţii A1, A2 ...), respectiv a produselor care rezultă din reacţie (A’1, A’2 ...).
Variaţia de entalpie, numită şi entalpie de reacţie, este dată de diferenţa între suma
entalpiilor produselor de reacţie şi suma entaliilor reactanţilor, toate măsurate la aceeaşi
presiune şi temperatură, şi are expresia:

   
∆r H =  ∑ νi' ∆r H i'  −  ∑ ν j ∆r H j  (9.10)
 i  produsi  j  reactanti

în care ∆rHi’ şi ∆rHj sunt entalpiile de reacţie ale produşilor de reacţie, respectiv a reactanţilor
care intră în reacţie. Starea standard de referinţă pentru calculul entalpiei de reacţie este
presiunea atmosferica (760 mmHg) şi temperatura de 25°C (293,15 K).
Reacţiile chimice se pot desfăşura fie cu absorbţie de căldură, aşa cum este cazul
reacţiilor endoterme (∆rH>0), fie cu degajare de căldură, cazul reacţiilor exoterme (∆rH<0).
Puterea calorificăreprezinta căldura care o degajă la arderea completă a unităţii de
cantitate de combustibil în condiţii normale (standard). În cazul combustibililor solizi şi
lichizi puterea calorifica se exprimă în kJ/kg, iar pentru combustibilii gazosi în kJ/m3N.
În gazele rezultate în urma arderii se gasesc vapori de apa proveniţi din oxidarea
hidrogenului, a hidrogenului sulfurat şi a hidrocarburilor precum şi din umiditatea de
compoziţie a combustibilului sau a aerului necesar arderii. Datorită temperaturii ridicate la
care se evacueaza gazele, umiditatea se afla în stare gazoasă (vapori). Pentru vaporizare s-a
consumat o parte din căldura de reacţie. În funcţie de starea de agregare la care se evcuează
umiditatea se deosebesc doua tipuri de putere calorifică:
- putere calorifică superioara (Qs sau Hs), determinată pentru cazul în care apa din
compoziţia iniţială a combustibilui, precum şi apa formată prin reacţie este evacuată în
stare lichidă, în kJ/kg sau kJ/m3N;
- putere calorifica inferioară (Qi sau Hi), determinată pentru cazul în care apa din
compoziţia iniţială a combustibilui, precum şi apa formată prin reacţie este evacuată în
stare lichida stare de vapori, în kJ/kg sau kJ/m3N.
Relaţia dintre cele două tipuri de puteri calorifice este:

 H W   kJ 
Qi = Qs − 2510 ⋅  9 ⋅ +   kg  (9.11)
 100 100   

 H W   kJ 
H i = H s − 2510 ⋅  9 ⋅ +   kg  (9.11’)
 100 100   

În care 2510 kJ/kg vap reprezintă căldura de vaporizare a apei la presiunea punctului
H W
triplu, iar 9 ⋅ + reprezintă cantitatea de apă provenită din oxidarea hidrogenului şi din
100 100
umiditatea combustibilului, în kJ/kg.
Puterea calorifica a combustibilului este data de suma căldurii degajate în urma oxidării
componenţilor combustibili. La hidrogen se face ipoteza ca oxigenul de constituţie nu
participa la ardere, ci rămâne legat cu o parte din hidrogenul din compoziţie. Astfel, dacă
combustibilul conţine O/100 kg O2/kgcomb cantitatea de hidrogen corespunzătoare este
H O
O/(8·100) kg H2/kgcomb, deci, cantitatea disponibilă de hidrogen este: −
100 8 ⋅ 100
[kgH2/kgcomb].
Prof. Alex. Chisacof 9-3
an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

Tînând seama de valorile căldurii de reacţie pentru elementele combustibile, puterea


calorifică inferioară a combustibililor solizi şi lichizi se determină cu relaţia:

C 1  O S W  kJ 
H i = Qi = 33900 + 120120  H −  + 9250 − 2510  kg  (9.12)
100 100  8 100 100  

iar pentru combustibilii gazoşi se utilizează relaţia:

CO H CH 4 C H
H i = Qi = 12720 + 10800 2 + 35910 + 60020 2 4 +
100 100 100 100
(9.13)
C H C H H S  kJ 
+ 63730 2 6 + 56920 2 2 + ... + 23400 2  3 
100 100 100 mN 

Atunci cand puterea calorica se raporteaza la combustibilul gazos umed puterea calorifică
este:
100  kJ 
Qium = (Qi − 2,51 ⋅ d )  3  (9.14)
100 + 0 ,1244 ⋅ d  m N c . g . us 

În cazul amestecurilor de combustibili, puterea calorifică se stabileşte în funcţie de


participaţia masică sau volumică astfel:
- pentru combustibilii solizi sau lichizi:

Qi = ∑ gi · Qi,i [kJ/kg cb] (9.15)

- pentru combustibilii gazoşi:

Qi = ∑ ri · Qi,i [kJ/m3N c.g.us] (9.16)

- pentru un amestec de combustibili lichizi, solizi şi gazoşi

Qi = Qil,s + n · Qig [kJ/kg] (9.17)

în care : gi – participaţia masică a combustibilului i, în amestec, în %/100;


ri - participatia volumica a combustibilului i, în amestec, în %/100;
Qi l,s – puterea calorica a combustibilului solid sau lichid, în kJ/kg;
Qi g – puterea calorica a combustibilului gazos, în kJ/m3N;
n – cantitatea de combustibil gazos introdusă pentru arderea unităţii de cantitate de
combustibil lichid sau solid, în m3N/kg cb.

8.3 Calculul arderii (oxidării) combustibililor

Calculul arderii are ca scop determinare cantitaţii de aer necesara desfăşurării reacţiilor
chimice de oxidare (ardere) precum şi a volumului şi compoziţiei gazelor rezultate în urma
arderii. Ïn continuare se va considera cazul aerului uscat (fără umiditatea x [kgvap/kga us], de
obicei se ia x = 10 gvap/kga us)

8.3.1. Arderea combustibililor solizi şi lichizi

Prof. Alex. Chisacof 9-4


an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

În cazul combustibililor solizi sau lichizi, compoziţia lor este dată în procente masice.
Astfel 1 kg de combustibil se exprima sub forma:

C H S N
kg C + kg H 2 + kg S + kg N 2 +
100 100 100 100
(9.18)
O A W
+ kg O2 + kg cenusa + kg umid = 1 kg comb
100 100 100

Elementele care formeaza masa combustibilă sunt C, H, S, iar reacţiile chimice de


oxidare sunt:
- pentru carbon C
C + O2 = CO2

1 kmol C + 1 kmol O2 = 1 kmol CO2

12 kg C + 22,414 m3N O2 = 22,414 m3N CO2

22,414 3 22,414 3
1 kg C + m N O2 = m N CO2
12 12
C
iar pentru kg C rezultă:
100

C C 22,414 3 C 22 ,414 3
kg C + m N O2 = m N CO2
100 100 12 100 12

- la arderea hidrogenului H:
1
H2 + O2 = H2O
2
1
1 kmol H2 + kmol O2 = 1 kmol H2Ovap
2
22,414 3
2 kg H2 + m N O2 = 22,414 m3N H2Ovap
2
22 ,414 3 22 ,414 3
1 kg H 2 + m N O2 = m N H 2 Ovap
4 2
H
iar pentru kg H2 rezultă:
100

H H 22,414 3 H 22,414 3
kg H 2 + m N O2 = m N H 2 Ovap (9.20)
100 100 4 100 2

- la arderea sulfului S

S + O2 = SO2

1 kmol S + 1 kmol O2 = 1 kmol SO2

Prof. Alex. Chisacof 9-5


an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

32 kg S + 22,414 m3N O2 = 22,414 m3N SO2

22,414 3 22,414 3
1 kg S + m N O2 = m N SO2
32 32
S
iar pentru kg S rezultă:
100

S S 22 ,414 3 S 22,414 3
kg S + m N O2 = m N SO2 (9.21)
100 100 32 100 32

a) Aerul necesar arderii


Din reacţiile de oxidare de mai sus, pentru arderea completa a unui kg de combustibil,
este necesara cantitatea de oxigen, dată de expresia:

O2 , min =
22,414  C H S O 
+ + −
100 12 4 32 32 
[m 3
N O 2 /kg cb ] (9.22)

sau
 O 
 H-
O2 , min = VOo2 =
22,414 C 8 + S [m ]
 +
3
 N O 2 /kg cb (9.22’)
100 12 4 32 
 

Oxigenul necesar arderii este luat, în majoritatea cazurilor, din aerul atmosferic. În aerul
uscat oxigenul reprezintă 21% (participaţie volumică sau molară), iar azotul 79% volumice. În
consecinţă, volumul de aer necesar arderii unui kg de combustibil este:

O2 , min  m 3N a us 
V =
a
0
  (9.23)
0 ,21  kg cb 

Arderea completă cu aerul minim necesar presupune realizarea unui amestec combustibil
omogen, lucru greu de realizat în instalaţiile sau spaţiile de combustie. Pentru asigurarea unui
proces complet de ardere se introduce o cantitate de aer mai mare decât cantitatea teoretică.
Deci, cantitatea de aer reală necesară arderii este:

 m 3N aer 
Va = λ ⋅ Va0 ; Va,um = λ ⋅ Va,0um  kg cb  (9.24)
 

unde λ este coeficientul de exces de aer şi are valori supraunitare. Funcţie de natura
combustibilului, a tipului instalaţiei sau a spaţiului de ardere, pentru coeficientul de exces de
aer sunt recomandate următoarele valori orientative :
- pentru combustibili lichizi λ = 1,05 ÷ 1,2
- pentru combustibili solizi λ = 1,05 ÷ 1,4
- pentru combustibilii gazoşi λ = 1,02 ÷ 1,15

b) Compoziţia şi volumul gazelor rezultate din ardere

Prof. Alex. Chisacof 9-6


an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

În urma arderii combustibilului se obţin produsele de ardere sub forma de gaze de


ardere şi cenuşă (stare solidă). Gazele de ardere se obţin din ecuaţiile de ardere (9.19 ÷ 8.21)
şi ele sunt compuse din:

bioxid de carbon,
22,414 C  m3N CO 2 
VCO2 = ⋅  kg cb  (9.25)
12 100  
bioxid de sulf
22,414 S  m 3N SO 2 
VSO2 = ⋅  kg cb  (9.26)
32 100  
vapori de apă

22 ,414 H 22 ,414 W
V H 2O = ⋅ + ⋅ (9.27)
2 100 18 100
azot
22 ,414 N  m3N N 2 
V 0
N2 = ⋅ + 0,79Va0  kg cb  (9.28)
28 100  

aer în exces
 m3N aer 
Vaex = ( λ − 1) ⋅ Va0  kg cb  (9.29)
 

Volumul teoretic de gaze de ardere uscate este:

 m 3N g us 
V 0
g,us = VCO2 + VSO2 + V 0
N2   (9.30)
 kg cb 

Volumul teoretic de gaze arse umede:

 m 3N g um 
V = VCO2 + VSO2 + V
g
0 0
N2 + V H 2O = V 0
g,us + V H 2O   (9.31)
 kg cb 

Volumul real de gaze de ardere uscate:

 m 3N g u s 
Vg,us = Vg,us
0
+ ( λ − 1) ⋅ Va0 = Vg,us
0
+ Vaex  kg cb  (9.32)
 

Volumul real de gaze de ardere la starea umedă:

 m 3N g um 
V g = V g0 + Vaex = V g0 + (λ − 1 )Va0   (9.33)
 kg cb 

Acest volum de gaze de ardere se mai poate exprima şi în funcţie de compoziţia


elementară a gazelor (obţinută prin analiză):

Prof. Alex. Chisacof 9-7


an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

 m 3N g um 
V g = VCO2 + VSO2 + V N 2 + VO2 + V H 2O   (9.34)
 kg cb 

în care VCO2 şi VSO2 au expresiile date anterior. Ceilalţi componenţi devin:


N 22 ,414  m 3N N 2 
V N 2 = V N02 + 0 ,79 ⋅ ( λ − 1) ⋅ Va0 = 0 ,79 ⋅ λ Va0 ⋅ + ⋅   (9.35)
100 28  kg cb 

 m N3 O2 
VO2 = 0 ,21 ⋅ ( λ − 1) ⋅ Va0 = 0 ,21 ⋅ Vaex   (9.36)
 kg cb 
 m 3N H 2 O vap 
V H 2O = V H02O   (9.37)
 kg cb 

În acest caz volumul de gaze de ardere uscate este:

 m 3N g u s 
Vg ,us = VCO2 + VSO2 + VN 2 + VO2  kg cb  (9.40)
 

8.3.2. Arderea combustibililor gazoşi

În cazul combustibililor gazoşi compoziţia este dată în procente volumice. Astfel 1 m3N
de combustibil gazos la starea uscată se exprima sub forma:

H2 3 CO 3 CH 4 3 C H H S
mN H 2 + m N CO + m N CH 4 + ∑ m n m N3 C m H n + 2 m N3 H 2 S +
100 100 100 100 100
(9.41)
O CO2 3 N
+ 2 m N3 O2 + m N CO2 + 2 m N3 N 2 = 1 m N3 cb
100 100 100

Elementele combustibile sunt H2, CO, CH4, ∑CmHn, H2S, iar reacţiile chimice de oxidare
sunt:
- arderea hidrogenului
1
H2 + O2 = H2O (a)
2
1
1 kmol H2 + kmol O2 = 1 kmol H2O (b)
2
22,414 3
22,414 m3N H2 + m N O2 = 22,414 m3N H2O (c)
2
22,414 3 22 ,414 3
1 m N3 H 2 + m N O2 = mN H 2O (d)
4 2

H2 3
iar pentru cantitatea volumică de m N H2 rezultă:
100

Prof. Alex. Chisacof 9-8


an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

H2 3 H 22 ,414 3 H 2 22 ,414 3
mN H 2 + 2 m N O2 = mN H 2O (9.42)
100 100 4 100 2

Se constată că valorile coeficienţilor stoichiometrici de la reacţia chimică de oxidare (a)


se regăsesesc la reacţia cantitativă (d). În consecinţă, pentru ceilalţi componenţi se vor utiliza
ecuaţiile (a) şi (d).
În mod similar se obţin şi ecuaţiile de ardere pentru ceilalţi componenţi combustibili.
Astfel:
- pentru CO rezulta:
1
CO + O2 = CO2
2
1 3
1 m3N CO + m N O2 = 1 m3N CO2
2

CO 3 1 CO CO 3
m N CO + m N3 O2 = m N CO2 (9.43)
100 2 100 100

- pentru metan CH4 rezultă:


-
CH4 + 2O2 = CO2 + 2 H2O

1 m3N CH4 + 2 m3N O2 = 1 m3N CO2 + 2 m3N H2O

CH 4 3 CH 4 CH 4 3 CH 4 3
m N CH 4 + 2 m N3 O2 = m N CO2 + 2 mN H 2O (9.44)
100 100 100 100

- pentru o hidrocarbura de tipul CmHn rezultă:

 n n
CmHn +  m +  O2 = m CO2 + H2O
 4 2
 n n
1 m3N CmHn +  m +  m3N O2 = m m3N CO2 + m3N H2O
 4 2
Cm H n 3 C H  n
m N C m H n + 2 m n  m +  m N3 O2 =
100 100  4
(9.45)
Cm H n 3 n Cm H n 3
m mN CO2 + mN H 2 O
100 2 100

- pentru hidrogen sulfurat H2S se obţine:

3
H2S + O2 = SO2 + H2O
2
3 3
1 m3N H2S + m N O2 = 1 m3N SO2 + 1 m3N H2O
2
H2S 3 3 H2S H2S 3 H S
mN H 2 S + m N3 O2 = m N SO2 + 2 m N3 H 2 O (9.46)
100 2 100 100 100

Prof. Alex. Chisacof 9-9


an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

a) Aerul de ardere necesar


Din reacţiile de mai sus, pentru arderea completa a unui m3N de combustibil, rezultă
cantitatea de oxigen necesară:

1  H2 CO  n 3   m3N 
O2,min = V =
o
O2  + + 2CH4 + ∑ m + Cm Hn + H2 S − O2   3  (9.47)
100  2 2  4 2   mN c. g .

Aerul minim necesar arderii teoretice este:

O2 , min  m3N a er 
Va0 =  3  (9.48)
0 ,21  m N c .g . 

Iar pentru un coeficient de exces de aer λ, aerul necesar arderii este:

 m3N a er 
Va=λ Va0 ; Va,um=λ V0a,um  3  (9.49)
 m N c .g . 

b) Compoziţia şi volumul de gaze de ardere


În urma oxidării complete a componentelor combustibile din gaz se obţin gaze de ardere
compuse din:
- bioxid de carbon

CO CH 4 C H CO2  m 3N CO 2 
VCO2 = + + ∑m m n +  3  (9.50)
100 100 100 100  m Nc .g . 

- bioxid de sulf

H 2S  m3NSO 2 
VSO2 =  3  (9.51)
100  m Nc .g . 
- vapori de apa,

CH 4 N Cm H n H 2 S  m 3N H 2O 
VH02 O = 2 +∑ +  3  (9.52)
100 2 100 100  m Nc .g . 
- azot

N2  m3N N 2 
VN02 = 0,79 Va0 +  3  (9.53)
100  m Nc .g .

- aer în exces

 m 3N aer 
Vexa=(λ-1) Va0 ;  3  (9.54)
 m N c.g .

Volumul teoretic de gaze de ardere uscate:

Prof. Alex. Chisacof 9 - 10


an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

 m 3N g . us 
V 0
g,us = VCO2 + VSO2 + V 0
N2  3  (9.55)
 m N c . g . us 

Volumul teoretic de gaze de ardere umede:

 m 3N g . um 
V g0 = VCO2 + VSO2 + V N02 + V H02O  3  (9.56)
 m N c . g . us 

Volumul real de gaze arse uscate:

 m 3N g . um 
Vg,us = Vg,us0 + ( λ – 1 ) Va0  3  (9.57)
 m N c . g . us 

Volumul real de gaze de ardere umede:

O ex o o  m 3N g . um 
Vg = Vg + Va = Vg + ( λ – 1 ) Va  3  (9.58)
 m N c . g . us 

Volumul de gaze de ardere se mai poate exprima şi în funcţie de compoziţia


elementară a gazelor (obţinuta prin analiză):

 m 3N g . um 
Vg = VCO2 + VSO2 + VN2 + VO2 + VH2O  3  (9.59)
 m N c . g . us 

În care VCO2 şi VSO2 au expresiile prezentate anterior, iar ceilalţi componenţi sunt:

 m 3N N 2 
VN2 = VN20 + 0,79 ( λ – 1 ) Va0 = 0,79 λ Va0 + N2/100  3  (9.60)
 m N c . g . us 

0 ex  m 3N O 2 
VO2 = 0,21 (λ – 1) Va = 0,21 Va  3  (9.61)
 m N c . g . us 

 m 3N H 2 O vap 
VH2O = VH2O0 +0,00161 x (λ – 1) Va0  3  (9.62)
 m N c . g . us 

Volumul de gaze arse uscate este în acest caz:

 m 3N g . us 
Vg,us = VCO2 + VSO2 + VN2 + VO2  3  (9.63)
 m N c . g . us 

În care participaţiile volumice de CO2, SO2, O2, N2 se obţin cu ajutorul analizoarelor de


gaze.

Prof. Alex. Chisacof 9 - 11


an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

9. 4 Diagrama H-T. Temperatura de ardere

a) Diagrama H-T reprezintă legătura grafică intre entalpia gazelor rezultată în urma
arderii unităţii de cantitate de combustibil. Entalpia gazelor de ardere corespunzătoare unei
temperaturi T este:
 kJ kJ 
Hg = Hg0 + Haex  ; 3  (9.64)
 kg cb s, l m N cb . g . 

în care Hgo reprezintă entalpia gazelor de ardere rezultată în urma arderii cu aerul minim
necesar:
H g0 = H CO2 + H SO2 + HN 20 + H H 2 O =
= VCO2 C pm,CO2 T + VSO2 C pm,SO2 T + VN02 C pm,N 2 T + VH 2 O C pm,H 2 O T =
= (VCO2 C pm,CO2 + VSO2 C pm,SO2 + VN02 C pm,N 2 + VH 2 O C pm,H 2 O ) T (9.65)
 kJ kJ 
= (∑Vi C pm ,i )ga T  kg ; m 3 
 N

iar Ha ex reprezintă entalpia aerului în exces care se găseşte în gazele de ardere:

 kJ kJ 
Haex = Va ex Cpm,a T = (λ – 1) V a0 Cpm,a T  ; 3 (9.66)
 kg m N 

Cpm,i reprezintă căldura specifica medie la presiune constanta între temperatură de referinţă 0
şi o temperatură curentă T, a componenţilor din gazele de ardere, în kJ/m3NK.
Considerând o anumită valoare pentru excesul de aer λ pentru diferite temperaturi T se
obţin curbele de entalpie a gazelor de ardere (fig. 9.1). Diagrama H-T se obţine prin puncte
fiind construită pe intervalul de temperatura, de exemplu 0 ÷ 2500 °C, cu pasul ∆T=100 K.
Utilitatea diagramei constă în posibilitatea de stabilire a temperaturii de ardere, a
disponibilului de căldură conţinută în gazele de ardere funcţie de temperatura la o anumită
secţiune a echipamentului termic.
Hg
λ=1,2 λ=1,1
λ
λ=1
o
Hg
Fig. 9.1 Diagrama H-T
Hg

Tg Tt T

Prof. Alex. Chisacof 9 - 12


an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

b) Temperatura de ardere (temperatura gazelor de ardere)


Temperatura teoretică de ardere Tt reprezintă temperatura gazelor rezultate într-un
proces complet de ardere cu aerul teoretic necesar arderii (λ=1), în condiţiile în care întreaga
cantitate de căldură este preluată de gazele de ardere. Considerand temperatura
combustibilului Tcb, puterea calorifică inferioară a combustibilului Hi, temperatura aerului
care intră în procesul de ardere Ta, expresia bilanţului termic al procesului de ardere pentru
unitatea de cantitate de combustibil este:

 kJ kJ 
hcb + Va0C pm,a Ta + H i = H g0 = Vg0 C pm , g Tt = (∑V i
o
)
C pm ,i T  ; 3  (9.67)
 kg m N 

În care : hcb – entalpia unităţii de cantitate de combustibil sau entalpia sensibila a


combustibilului, hcb = 1 ccb Tcb [kJ/kg cb] pentru combustibilul solid sau lichid, respectiv
hcb=Cpm,cbTcb [kJ/m3N cg] pentru combustibilul gazos; Va0 – volumul minim de aer necesar
arderii, în m3N/kg cb sau m3N/ m3N cg; Cpm,a – căldura specifică medie la presiune constanta a
aerului la intrare în reacţia de oxidare la temperatura Ta, în kJ/m3NK; Hi – puterea calorifică
inferioară a combustibilului, în kJ/kg cb sau kJ/ m3N cg; Vg0 – volumul de gaze de ardere
rezultat în urma arderii teoretice, în m3N/kg cb, m3N/ m3N cg, Cpm,g – căldura specifică medie la
presiune constantă a gazelor de ardere la temperatura Tt, kJ/m3NK; Vi0 – volumul de
component i din gazele de ardere rezultat în urma arderii teoretice. Cu aceste elemente
temperatura teoretică de ardere rezultă:

hcb + Va0C pm , aTa + H i hcb + Va0C pm , aTa + H i


Tt = = [ C]
o
(9.68)
0
V C pm , g
g ∑V i
0
C pm,i

Temperatura teoretică de ardere se poate determina şi grafic din fig. 9.1, pe baza entalpiei
teoretice a gazelor de ardere Hg0 (rel. 9.67).
Pentru stabilirea temperaturii reale de ardere Tg în expresia bilanţului termic se vor lua în
considerare atât pierderile de căldură din spaţiul de ardere, cât şi pierderile de căldură datorate
arderii incomplete a combustibilului, precum şi acelea datorate evacuării unor reziduuri solide
rezultate din ardere (cenuşa şi zgura). Aceste pierderi se pun în evidenţă prin randamentul
spaţiului de ardere (al focarului) ηf, ele fiind raportate la puterea calorifica inferioară a
combustibilului. De asemenea, o parte din căldură este transmisă prin radiaţie, în timpul
procesului de ardere, de la flacăra la materialul din focar şi către pereţii acestuia. Această
căldură radiată se exprimă procentual în funcţie de puterea calorifică inferioară a
combustibilului Qr = σ Hi [kJ/kg cb; kJ/m3N cb], în care σ este cota din puterea calorifică
inferioară a combustibilului transmisă prin radiaţie (valorii orientative 0,3 – 0,5). Ecuaţia de
bilanţ termic a focarului (fig. 9.2) pentru unitatea de cantitate de combustibil este:

 kJ kJ 
hcb +Hi+ Ha =(1-ηf )Hi + Qr + Hg  ; 3  (9.69)
 kg m N 
în care:
- hcb reprezintă căldura (entalpia) sensibilă a combustibilului la intrarea în focar:

hcb=cpm,cbTcb, în [kJ/kg cb]; hcb=Cpm,cbTcb [kJ/m3Ncb] (9.70)

- Ha – entalpia sensibilă a aerului necesar arderii care intră cu temperatura Ta

Prof. Alex. Chisacof 9 - 13


an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

 kJ kJ 
Ha = Va Cpm,aTa=λ Va0 Cpm,aTa  ; 3  (9.71)
 kg m N 

(1-ηf) Hi

hcb+Hi
Hg
Qr
Ha

Fig. 9.2 Bilanţul termic al unui spaţiu de ardere

- Qr – căldura cedată prin radiaţie de către flacără materialelor şi suprafeţelor reci:

Qr = σ Hi (9.72)

- Hg – entalpia sensibilă a gazelor de ardere, care părăsesc focarul cu temperatura Tg:

 kJ kJ 
Hg = Vg Cpm,g Tg  ; 3  (9.73)
 kg m N 

- ηf – randamentul focarului ( al spaţiului de ardere) se determină cu expresia:

ηf =
(
100 − qinch + qinm + qrez + qex ) (9.74)
100

În această expresie mărimile au urmatoarele semnificatii: qinch – căldura pierdută prin arderea
chimica incompleta a combustibilului, căldură care este pusă în evidenţă de existenţa în
gazele de ardere a unor gaze combustibile (CO, CH4, alte hidrocarburi, H2, etc), gaze rezultate
şi datorita disociaţiei gazelor de ardere, precum şi a funinginii, qinch =(0÷3)%; qinm – pierderea
de căldură provenita din arderea incompleta din cauze mecanice, ea fiind caracteristica
combustibililor solizi, qinm =(1÷5)%; qrez – pierderea de căldură datorată evacuarii reziduurilor
solide din focar la temperatură ridicată (de exemplu zgura se evacuează la 500÷900°C),
qrez=(0,5÷3)%; qex – căldura pierdută prin pereţii focarului şi trasferată către mediul exterior,
qex=(0,5÷3)%. În aceste condiţii randamentul focarului are valori de 0,85÷0,98.
Inlocuind relaţiile de mai sus în ecuaţia de bilanţ (9.69) se obţine:

cpm,cb Tcb +Hi+ λ Va0 Cpm,a Ta =(1-ηf)Hi + σ Hi + Vg Cpm,g Tg (9.75)

de unde rezultă temperatura reală a gazelor de ardere:

Prof. Alex. Chisacof 9 - 14


an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor

c pm,cbTcb + λVa0C pm,aTa + (η f − σ )H i


Tg =
Vg C pm,g
[ C]
o
(9.76)

Volumul gazelor de ardere este:

 m 3N 
Vg = VCO2 + VSO2 + VH 2O + V + V 0
N2 a
ex
 3  (9.77)
 kg sau m N , cb 

Căldura specifică medie a gazelor de ardere la presiune constantă între zero şi


temperatura de ardere Tg este dată de relaţia pentru amestecuri de gaze:

C pm,g = rCO2 C pm CO2 + rSO2 C pm SO2 + rH 2 O C pm H 2 O + rN 2 C pm N 2 + raC pm a [kJ/m 3N K] (9.78)

În care participaţiile volumice ale gazelor componente sunt:

VCO2 VSO2 VH 2 O VN02 Va,ex


rCO2 = ; rSO2 = ; rH 2 O = ; rN 2 = ; ra = (9.79)
Vg Vg Vg Vg Vg

Tinând seama de relaţiile (9.78) şi (9.79) expresia produsului :

 kJ 
C pm,g Vg = VCO2 C pm CO2 + VSO2 C pm SO2 + VH 2OC pm H 2O + VN 2 C pm N 2 + VaC pm a 
( 3
) 
 kg sau mN , cb K 
(9.87)

Observaţia 1. În calculele practice se alege o valoare a temperaturii gazelor de ardere,


valoare cu care se calculează caldurile specifice medii ale gazelor componente. Cu aceste
calduri specifice se determină o valoare a temperaturii gazelor de ardere Tg’. Dacă această
valoare este diferită cu ±20 K de valoarea la care s-au calculat căldurile specifice, se impune
noua valoare Tg’ pentru calculul a caldurilor specifice şi se recalculeaza temperatura Tg.
Iteraţia se face până când temperatura obţinuta este în limita a ±20 K faţă de aceea la care s-au
calculat căldurile specifice.
Observaţia 2. Temperatura reală de ardere se mai poate determina şi din diagrama H-T,
atunci când se cunoaşte entalpia gazelor Hg şi coeficientul de exces de aer λ la care a avut loc
arderea. Pe de altă parte, dacă se cunoaşte temperatura gazelor de ardere şi coeficientul de
exces de aer se poate evalua entalpia gazelor de ardere Hg (fig. 9.1).

Prof. Alex. Chisacof 9 - 15


an univ. 2007/2008