Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
c + h + s + n + o + w + a = 1 kg comb. (9.2)
respectiv în participaţii volumice raportate la 1 m3N de combustibil gazos (în acest caz
simbolurile elementelor se scriu cu litere mici), rezultă:
Prin adăugarea acestui procent volumic la compoziţia gazului combustibil dată de relaţia
(9.3) se obţine:
100
W um = 0 ,1244 d [%] (9.7)
100 + 0,1244 d
100
K= (9.8)
100 + 0,1244 d
Deci, se obţine: H2um = K·H2, CO2um=K·CO2, etc, sau H2um = K·H2, CO2um=K·CO2 etc,
pentru cazul când raportarea participaţiei volumice se face la 1 m3N de combustibil gazos
umed.
La combustibilii solizi sau lichizi componenţii care oxidează (ard) sunt carbonul C,
hidrogenul H şi sulful S, iar la combustibilii gazoşi elementele combustibile sunt: hidrogenul
H2, oxidul de carbon CO, metanul CH4, hidrocarburile CmHn şi hidrogenul sulfurat H2S.
unde ν1, ν2 ... , ν’1, ν’2 ... reprezintă coeficienţii stoechiometrici ai componenţilor ce intra în
reacţie (reactanţii A1, A2 ...), respectiv a produselor care rezultă din reacţie (A’1, A’2 ...).
Variaţia de entalpie, numită şi entalpie de reacţie, este dată de diferenţa între suma
entalpiilor produselor de reacţie şi suma entaliilor reactanţilor, toate măsurate la aceeaşi
presiune şi temperatură, şi are expresia:
∆r H = ∑ νi' ∆r H i' − ∑ ν j ∆r H j (9.10)
i produsi j reactanti
în care ∆rHi’ şi ∆rHj sunt entalpiile de reacţie ale produşilor de reacţie, respectiv a reactanţilor
care intră în reacţie. Starea standard de referinţă pentru calculul entalpiei de reacţie este
presiunea atmosferica (760 mmHg) şi temperatura de 25°C (293,15 K).
Reacţiile chimice se pot desfăşura fie cu absorbţie de căldură, aşa cum este cazul
reacţiilor endoterme (∆rH>0), fie cu degajare de căldură, cazul reacţiilor exoterme (∆rH<0).
Puterea calorificăreprezinta căldura care o degajă la arderea completă a unităţii de
cantitate de combustibil în condiţii normale (standard). În cazul combustibililor solizi şi
lichizi puterea calorifica se exprimă în kJ/kg, iar pentru combustibilii gazosi în kJ/m3N.
În gazele rezultate în urma arderii se gasesc vapori de apa proveniţi din oxidarea
hidrogenului, a hidrogenului sulfurat şi a hidrocarburilor precum şi din umiditatea de
compoziţie a combustibilului sau a aerului necesar arderii. Datorită temperaturii ridicate la
care se evacueaza gazele, umiditatea se afla în stare gazoasă (vapori). Pentru vaporizare s-a
consumat o parte din căldura de reacţie. În funcţie de starea de agregare la care se evcuează
umiditatea se deosebesc doua tipuri de putere calorifică:
- putere calorifică superioara (Qs sau Hs), determinată pentru cazul în care apa din
compoziţia iniţială a combustibilui, precum şi apa formată prin reacţie este evacuată în
stare lichidă, în kJ/kg sau kJ/m3N;
- putere calorifica inferioară (Qi sau Hi), determinată pentru cazul în care apa din
compoziţia iniţială a combustibilui, precum şi apa formată prin reacţie este evacuată în
stare lichida stare de vapori, în kJ/kg sau kJ/m3N.
Relaţia dintre cele două tipuri de puteri calorifice este:
H W kJ
Qi = Qs − 2510 ⋅ 9 ⋅ + kg (9.11)
100 100
H W kJ
H i = H s − 2510 ⋅ 9 ⋅ + kg (9.11’)
100 100
În care 2510 kJ/kg vap reprezintă căldura de vaporizare a apei la presiunea punctului
H W
triplu, iar 9 ⋅ + reprezintă cantitatea de apă provenită din oxidarea hidrogenului şi din
100 100
umiditatea combustibilului, în kJ/kg.
Puterea calorifica a combustibilului este data de suma căldurii degajate în urma oxidării
componenţilor combustibili. La hidrogen se face ipoteza ca oxigenul de constituţie nu
participa la ardere, ci rămâne legat cu o parte din hidrogenul din compoziţie. Astfel, dacă
combustibilul conţine O/100 kg O2/kgcomb cantitatea de hidrogen corespunzătoare este
H O
O/(8·100) kg H2/kgcomb, deci, cantitatea disponibilă de hidrogen este: −
100 8 ⋅ 100
[kgH2/kgcomb].
Prof. Alex. Chisacof 9-3
an univ. 2007/2008
BTT II, cap 9, Arderea Combustibililor
C 1 O S W kJ
H i = Qi = 33900 + 120120 H − + 9250 − 2510 kg (9.12)
100 100 8 100 100
CO H CH 4 C H
H i = Qi = 12720 + 10800 2 + 35910 + 60020 2 4 +
100 100 100 100
(9.13)
C H C H H S kJ
+ 63730 2 6 + 56920 2 2 + ... + 23400 2 3
100 100 100 mN
Atunci cand puterea calorica se raporteaza la combustibilul gazos umed puterea calorifică
este:
100 kJ
Qium = (Qi − 2,51 ⋅ d ) 3 (9.14)
100 + 0 ,1244 ⋅ d m N c . g . us
Calculul arderii are ca scop determinare cantitaţii de aer necesara desfăşurării reacţiilor
chimice de oxidare (ardere) precum şi a volumului şi compoziţiei gazelor rezultate în urma
arderii. Ïn continuare se va considera cazul aerului uscat (fără umiditatea x [kgvap/kga us], de
obicei se ia x = 10 gvap/kga us)
În cazul combustibililor solizi sau lichizi, compoziţia lor este dată în procente masice.
Astfel 1 kg de combustibil se exprima sub forma:
C H S N
kg C + kg H 2 + kg S + kg N 2 +
100 100 100 100
(9.18)
O A W
+ kg O2 + kg cenusa + kg umid = 1 kg comb
100 100 100
22,414 3 22,414 3
1 kg C + m N O2 = m N CO2
12 12
C
iar pentru kg C rezultă:
100
C C 22,414 3 C 22 ,414 3
kg C + m N O2 = m N CO2
100 100 12 100 12
- la arderea hidrogenului H:
1
H2 + O2 = H2O
2
1
1 kmol H2 + kmol O2 = 1 kmol H2Ovap
2
22,414 3
2 kg H2 + m N O2 = 22,414 m3N H2Ovap
2
22 ,414 3 22 ,414 3
1 kg H 2 + m N O2 = m N H 2 Ovap
4 2
H
iar pentru kg H2 rezultă:
100
H H 22,414 3 H 22,414 3
kg H 2 + m N O2 = m N H 2 Ovap (9.20)
100 100 4 100 2
- la arderea sulfului S
S + O2 = SO2
22,414 3 22,414 3
1 kg S + m N O2 = m N SO2
32 32
S
iar pentru kg S rezultă:
100
S S 22 ,414 3 S 22,414 3
kg S + m N O2 = m N SO2 (9.21)
100 100 32 100 32
O2 , min =
22,414 C H S O
+ + −
100 12 4 32 32
[m 3
N O 2 /kg cb ] (9.22)
sau
O
H-
O2 , min = VOo2 =
22,414 C 8 + S [m ]
+
3
N O 2 /kg cb (9.22’)
100 12 4 32
Oxigenul necesar arderii este luat, în majoritatea cazurilor, din aerul atmosferic. În aerul
uscat oxigenul reprezintă 21% (participaţie volumică sau molară), iar azotul 79% volumice. În
consecinţă, volumul de aer necesar arderii unui kg de combustibil este:
O2 , min m 3N a us
V =
a
0
(9.23)
0 ,21 kg cb
Arderea completă cu aerul minim necesar presupune realizarea unui amestec combustibil
omogen, lucru greu de realizat în instalaţiile sau spaţiile de combustie. Pentru asigurarea unui
proces complet de ardere se introduce o cantitate de aer mai mare decât cantitatea teoretică.
Deci, cantitatea de aer reală necesară arderii este:
m 3N aer
Va = λ ⋅ Va0 ; Va,um = λ ⋅ Va,0um kg cb (9.24)
unde λ este coeficientul de exces de aer şi are valori supraunitare. Funcţie de natura
combustibilului, a tipului instalaţiei sau a spaţiului de ardere, pentru coeficientul de exces de
aer sunt recomandate următoarele valori orientative :
- pentru combustibili lichizi λ = 1,05 ÷ 1,2
- pentru combustibili solizi λ = 1,05 ÷ 1,4
- pentru combustibilii gazoşi λ = 1,02 ÷ 1,15
bioxid de carbon,
22,414 C m3N CO 2
VCO2 = ⋅ kg cb (9.25)
12 100
bioxid de sulf
22,414 S m 3N SO 2
VSO2 = ⋅ kg cb (9.26)
32 100
vapori de apă
22 ,414 H 22 ,414 W
V H 2O = ⋅ + ⋅ (9.27)
2 100 18 100
azot
22 ,414 N m3N N 2
V 0
N2 = ⋅ + 0,79Va0 kg cb (9.28)
28 100
aer în exces
m3N aer
Vaex = ( λ − 1) ⋅ Va0 kg cb (9.29)
m 3N g us
V 0
g,us = VCO2 + VSO2 + V 0
N2 (9.30)
kg cb
m 3N g um
V = VCO2 + VSO2 + V
g
0 0
N2 + V H 2O = V 0
g,us + V H 2O (9.31)
kg cb
m 3N g u s
Vg,us = Vg,us
0
+ ( λ − 1) ⋅ Va0 = Vg,us
0
+ Vaex kg cb (9.32)
m 3N g um
V g = V g0 + Vaex = V g0 + (λ − 1 )Va0 (9.33)
kg cb
m 3N g um
V g = VCO2 + VSO2 + V N 2 + VO2 + V H 2O (9.34)
kg cb
m N3 O2
VO2 = 0 ,21 ⋅ ( λ − 1) ⋅ Va0 = 0 ,21 ⋅ Vaex (9.36)
kg cb
m 3N H 2 O vap
V H 2O = V H02O (9.37)
kg cb
m 3N g u s
Vg ,us = VCO2 + VSO2 + VN 2 + VO2 kg cb (9.40)
În cazul combustibililor gazoşi compoziţia este dată în procente volumice. Astfel 1 m3N
de combustibil gazos la starea uscată se exprima sub forma:
H2 3 CO 3 CH 4 3 C H H S
mN H 2 + m N CO + m N CH 4 + ∑ m n m N3 C m H n + 2 m N3 H 2 S +
100 100 100 100 100
(9.41)
O CO2 3 N
+ 2 m N3 O2 + m N CO2 + 2 m N3 N 2 = 1 m N3 cb
100 100 100
Elementele combustibile sunt H2, CO, CH4, ∑CmHn, H2S, iar reacţiile chimice de oxidare
sunt:
- arderea hidrogenului
1
H2 + O2 = H2O (a)
2
1
1 kmol H2 + kmol O2 = 1 kmol H2O (b)
2
22,414 3
22,414 m3N H2 + m N O2 = 22,414 m3N H2O (c)
2
22,414 3 22 ,414 3
1 m N3 H 2 + m N O2 = mN H 2O (d)
4 2
H2 3
iar pentru cantitatea volumică de m N H2 rezultă:
100
H2 3 H 22 ,414 3 H 2 22 ,414 3
mN H 2 + 2 m N O2 = mN H 2O (9.42)
100 100 4 100 2
CO 3 1 CO CO 3
m N CO + m N3 O2 = m N CO2 (9.43)
100 2 100 100
CH 4 3 CH 4 CH 4 3 CH 4 3
m N CH 4 + 2 m N3 O2 = m N CO2 + 2 mN H 2O (9.44)
100 100 100 100
n n
CmHn + m + O2 = m CO2 + H2O
4 2
n n
1 m3N CmHn + m + m3N O2 = m m3N CO2 + m3N H2O
4 2
Cm H n 3 C H n
m N C m H n + 2 m n m + m N3 O2 =
100 100 4
(9.45)
Cm H n 3 n Cm H n 3
m mN CO2 + mN H 2 O
100 2 100
3
H2S + O2 = SO2 + H2O
2
3 3
1 m3N H2S + m N O2 = 1 m3N SO2 + 1 m3N H2O
2
H2S 3 3 H2S H2S 3 H S
mN H 2 S + m N3 O2 = m N SO2 + 2 m N3 H 2 O (9.46)
100 2 100 100 100
1 H2 CO n 3 m3N
O2,min = V =
o
O2 + + 2CH4 + ∑ m + Cm Hn + H2 S − O2 3 (9.47)
100 2 2 4 2 mN c. g .
O2 , min m3N a er
Va0 = 3 (9.48)
0 ,21 m N c .g .
m3N a er
Va=λ Va0 ; Va,um=λ V0a,um 3 (9.49)
m N c .g .
CO CH 4 C H CO2 m 3N CO 2
VCO2 = + + ∑m m n + 3 (9.50)
100 100 100 100 m Nc .g .
- bioxid de sulf
H 2S m3NSO 2
VSO2 = 3 (9.51)
100 m Nc .g .
- vapori de apa,
CH 4 N Cm H n H 2 S m 3N H 2O
VH02 O = 2 +∑ + 3 (9.52)
100 2 100 100 m Nc .g .
- azot
N2 m3N N 2
VN02 = 0,79 Va0 + 3 (9.53)
100 m Nc .g .
- aer în exces
m 3N aer
Vexa=(λ-1) Va0 ; 3 (9.54)
m N c.g .
m 3N g . us
V 0
g,us = VCO2 + VSO2 + V 0
N2 3 (9.55)
m N c . g . us
m 3N g . um
V g0 = VCO2 + VSO2 + V N02 + V H02O 3 (9.56)
m N c . g . us
m 3N g . um
Vg,us = Vg,us0 + ( λ – 1 ) Va0 3 (9.57)
m N c . g . us
O ex o o m 3N g . um
Vg = Vg + Va = Vg + ( λ – 1 ) Va 3 (9.58)
m N c . g . us
m 3N g . um
Vg = VCO2 + VSO2 + VN2 + VO2 + VH2O 3 (9.59)
m N c . g . us
În care VCO2 şi VSO2 au expresiile prezentate anterior, iar ceilalţi componenţi sunt:
m 3N N 2
VN2 = VN20 + 0,79 ( λ – 1 ) Va0 = 0,79 λ Va0 + N2/100 3 (9.60)
m N c . g . us
0 ex m 3N O 2
VO2 = 0,21 (λ – 1) Va = 0,21 Va 3 (9.61)
m N c . g . us
m 3N H 2 O vap
VH2O = VH2O0 +0,00161 x (λ – 1) Va0 3 (9.62)
m N c . g . us
m 3N g . us
Vg,us = VCO2 + VSO2 + VN2 + VO2 3 (9.63)
m N c . g . us
a) Diagrama H-T reprezintă legătura grafică intre entalpia gazelor rezultată în urma
arderii unităţii de cantitate de combustibil. Entalpia gazelor de ardere corespunzătoare unei
temperaturi T este:
kJ kJ
Hg = Hg0 + Haex ; 3 (9.64)
kg cb s, l m N cb . g .
în care Hgo reprezintă entalpia gazelor de ardere rezultată în urma arderii cu aerul minim
necesar:
H g0 = H CO2 + H SO2 + HN 20 + H H 2 O =
= VCO2 C pm,CO2 T + VSO2 C pm,SO2 T + VN02 C pm,N 2 T + VH 2 O C pm,H 2 O T =
= (VCO2 C pm,CO2 + VSO2 C pm,SO2 + VN02 C pm,N 2 + VH 2 O C pm,H 2 O ) T (9.65)
kJ kJ
= (∑Vi C pm ,i )ga T kg ; m 3
N
kJ kJ
Haex = Va ex Cpm,a T = (λ – 1) V a0 Cpm,a T ; 3 (9.66)
kg m N
Cpm,i reprezintă căldura specifica medie la presiune constanta între temperatură de referinţă 0
şi o temperatură curentă T, a componenţilor din gazele de ardere, în kJ/m3NK.
Considerând o anumită valoare pentru excesul de aer λ pentru diferite temperaturi T se
obţin curbele de entalpie a gazelor de ardere (fig. 9.1). Diagrama H-T se obţine prin puncte
fiind construită pe intervalul de temperatura, de exemplu 0 ÷ 2500 °C, cu pasul ∆T=100 K.
Utilitatea diagramei constă în posibilitatea de stabilire a temperaturii de ardere, a
disponibilului de căldură conţinută în gazele de ardere funcţie de temperatura la o anumită
secţiune a echipamentului termic.
Hg
λ=1,2 λ=1,1
λ
λ=1
o
Hg
Fig. 9.1 Diagrama H-T
Hg
Tg Tt T
kJ kJ
hcb + Va0C pm,a Ta + H i = H g0 = Vg0 C pm , g Tt = (∑V i
o
)
C pm ,i T ; 3 (9.67)
kg m N
Temperatura teoretică de ardere se poate determina şi grafic din fig. 9.1, pe baza entalpiei
teoretice a gazelor de ardere Hg0 (rel. 9.67).
Pentru stabilirea temperaturii reale de ardere Tg în expresia bilanţului termic se vor lua în
considerare atât pierderile de căldură din spaţiul de ardere, cât şi pierderile de căldură datorate
arderii incomplete a combustibilului, precum şi acelea datorate evacuării unor reziduuri solide
rezultate din ardere (cenuşa şi zgura). Aceste pierderi se pun în evidenţă prin randamentul
spaţiului de ardere (al focarului) ηf, ele fiind raportate la puterea calorifica inferioară a
combustibilului. De asemenea, o parte din căldură este transmisă prin radiaţie, în timpul
procesului de ardere, de la flacăra la materialul din focar şi către pereţii acestuia. Această
căldură radiată se exprimă procentual în funcţie de puterea calorifică inferioară a
combustibilului Qr = σ Hi [kJ/kg cb; kJ/m3N cb], în care σ este cota din puterea calorifică
inferioară a combustibilului transmisă prin radiaţie (valorii orientative 0,3 – 0,5). Ecuaţia de
bilanţ termic a focarului (fig. 9.2) pentru unitatea de cantitate de combustibil este:
kJ kJ
hcb +Hi+ Ha =(1-ηf )Hi + Qr + Hg ; 3 (9.69)
kg m N
în care:
- hcb reprezintă căldura (entalpia) sensibilă a combustibilului la intrarea în focar:
kJ kJ
Ha = Va Cpm,aTa=λ Va0 Cpm,aTa ; 3 (9.71)
kg m N
(1-ηf) Hi
hcb+Hi
Hg
Qr
Ha
Qr = σ Hi (9.72)
kJ kJ
Hg = Vg Cpm,g Tg ; 3 (9.73)
kg m N
ηf =
(
100 − qinch + qinm + qrez + qex ) (9.74)
100
În această expresie mărimile au urmatoarele semnificatii: qinch – căldura pierdută prin arderea
chimica incompleta a combustibilului, căldură care este pusă în evidenţă de existenţa în
gazele de ardere a unor gaze combustibile (CO, CH4, alte hidrocarburi, H2, etc), gaze rezultate
şi datorita disociaţiei gazelor de ardere, precum şi a funinginii, qinch =(0÷3)%; qinm – pierderea
de căldură provenita din arderea incompleta din cauze mecanice, ea fiind caracteristica
combustibililor solizi, qinm =(1÷5)%; qrez – pierderea de căldură datorată evacuarii reziduurilor
solide din focar la temperatură ridicată (de exemplu zgura se evacuează la 500÷900°C),
qrez=(0,5÷3)%; qex – căldura pierdută prin pereţii focarului şi trasferată către mediul exterior,
qex=(0,5÷3)%. În aceste condiţii randamentul focarului are valori de 0,85÷0,98.
Inlocuind relaţiile de mai sus în ecuaţia de bilanţ (9.69) se obţine:
m 3N
Vg = VCO2 + VSO2 + VH 2O + V + V 0
N2 a
ex
3 (9.77)
kg sau m N , cb
kJ
C pm,g Vg = VCO2 C pm CO2 + VSO2 C pm SO2 + VH 2OC pm H 2O + VN 2 C pm N 2 + VaC pm a
( 3
)
kg sau mN , cb K
(9.87)