Sunteți pe pagina 1din 31

BTT II Cap.

8, Dinamica gazelor şi vaporilor

8. DINAMICA GAZELOR SI VAPORILOR


(TERMOGAZODINAMICA)
SINTEZA

8.1. Noţiuni generale

În procesele din sistemele termodinamice agenţii de lucru în stare gazoasă, care sunt
fluide compresibile, efectuează transformări termodinamice, prin schimb de căldură şi lucru
cu exteriorul. Organizarea şi realizarea acestor procese, cum ar fi arderea combustibililor,
curgerea prin dispozitive cu secţiune constantă sau variabilă, schimbul de fluid în instalaţiile
de condiţionare – climatizare etc., precum şi condiţiile în care are loc schimbul de căldură şi
lucru din aceste sisteme, depinde de modul cum gazele circulă prin instalaţie. În consecinţă,
analiza proceselor de curgere trebuie făcută atât din punct de vedere termic cât şi dinamic,
deci, termogazodinamic.
Mişcarea unui fluid în stare gazoasă poate fi clasificată după mai multe criterii, şi
anume:
1) după modul de variaţie a vitezei cu timpul se disting:
r r
a. regim permanent la care într-un punct viteza se menţine constantă în timp w(r )
r
dw
=0
dt
r r
b. regim nepermanent la care viteza variază cu timpul w(r ,t )
r
dw
≠0
dt

2) după modul de curgere a straturilor de fluid (sau după modul cum traiectoriile sunt
descrise de particulele de fluid în curgere), şi anume:
a. curgerea paralelă a straturilor de fluid, atât intre ele cât şi faţa de o suprafaţă plană,
sau cu axa conductei (canalului), viteza fiind orientată în direcţia curgerii (fig. 8.1 a),
iar straturile de fluid nu se amestecă; în acest caz regimul de curgere se numeşte
laminar;
b. curgerea are loc dezordonat, viteza de deplasare a particulelor are şi o componenta
perpendiculară pe direcţia de curgere, straturile de fluid amestecându-se, în acest caz
regimul se numeşte turbulent (fig. 8.1 b)
c. curgerea are loc parţial turbulent în regim laminar, în acest caz regimul de curgere se
numeşte tranzitoriu (intermediar), structura curgerii este mixtă, laminară sau
turbulentă cu alternanţe spaţial neregulate.

S r R S r R
wmax wmax
w(r) w(r)

a) b)
Fig. 8.1 Regimuri de curgere: a) laminar; b) turbulent

Prof. A. Chisacof, 1
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

Repartiţia vitezelor de curgere pe direcţia de curgere depinde de regimul de curgere:


- pentru curgerea în regim laminar, repartiţia vitezei axiale are un aspect parabolic, cu
valoare maximă în axa conductei;
- pentru curgerea în regim turbulent forma curbei de distribuţie a vitezelor axiale este
mai aplatisată, valoare vitezei medii fiind mai apropiata de cea a vitezei maxime
(legea 1/7). Viteza medie de curgere într-o secţiune S se determina cu relaţia:

1 m
S ∫S
wm = wdS  s 

Stabilirea regimului de curgere se face cu ajutorul criteriului dimensional Reynolds,


dat de expresia:

wd ech
Re =
ν

în care: w – viteza de curgere a fluidului, în m/s ; ν – viscozitatea cinematică a fluidului, în


m2/s; dech – diametrul echivalent al secţiunii de curgere a cărui expresie este:

4⋅S
d ech = [m]
P

unde: S – secţiunea de curgere, în m2; P – perimetrul udat (cu care vine gazul în contact
direct), în m. Pentru o secţiune circulară dech=d, pentru o secţiune pătrată dech=a (a reprezintă
latura pătratului), etc.
Pentru fluidele care curg prin conducte drepte, în funcţie de regimul de curgere,
criteriul Reynolds are următoarele domenii de valabilitate:
a) pentru regimul laminar Re < 2320;
b) pentru regimul turbulent Re >10.000;
c) pentru regimul tranzitoriu 2320 < Re <10.000.

8. 2. Proprietăţile gazelor

Viscozitate dinamică. Principala proprietate fizica ce caracterizează rezistenta la curgere a


fluidelor este viscozitatea dinamică. La curgerea paralelă a straturilor de fluid cu viteze
diferite apare o forţă de forfecare tangenţiala, forţa care este proporţionala cu gradientul
vitezei la direcţia normală de curgere. Pentru unitatea de suprafaţă de contact între straturile
de fluid forţa de forfecare este:

dw N
τ = −µ  m 2 
dn

în care coeficientul de proporţionalitate µ reprezintă viscozitatea dinamică a fluidului. Aceasta


proprietate depinde de natura fluidului, de presiune şi de temperatură. La gazele perfecte, la
presiuni sub 10 bar (chiar 20 bar, funcţie de natura gazului), viscozitatea gazelor depinde
numai de temperatură şi se calculează cu relaţia:

Prof. A. Chisacof, 2
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

C
1+
273 T  Ns 
µ = µN  m 2 
C 273
1+
T

în care: µN – viscozitatea dinamică la starea normala fizică, în Ns/m2; T – temperatura în K; C


– constanta care depinde de natura gazului. În tabelul 8.1 sunt date valorile vîscozitaţii
dinamice µN şi ale constantei C pentru câteva gaze.

Tabelul 8.1
Gazul µN ·106 [N·s/m2] C [K]
Oxigen 19,24 131
Azot 16,7 112
Aer 17,2 122
Bioxid de carbon 13,8 266
Vapori de apa 8,7 699
Hidrogen 8,65 81,7

Pentru un amestec de gaze viscozitatea dinamică se calculează cu relaţia:

µ=
∑rµ i i M iTcr [K ]  Ns 
 m 2 
∑r i M iTcr [K ]

Viscozitatea cinematică ν este data de relaţia:

µ
ν=
ρ
[m s]
2

în care ρ este densitatea fluidului la presiunea p şi temperatura T, în kg/m3.


Densitatea, denumită şi masă volumică, pentru un gaz perfect la presiunea p şi temperatură T
se determină din ecuaţia de stare aferentă :

ρ=
pM
RM T
[kg m3 ]

sau în funcţie de densitatea la starea normală fizică rezultă


T p
ρ = ρN N
T pN
kg m3 [ ]

iar densitatea gazului la starea normală fizică se determină cu relaţia:

M M  kg 
ρN = =  3
VMN 22,414  mN 

Prof. A. Chisacof, 3
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

iar M este masa molara a gazului în kg/kmol, iar volumul molar normal al gazului perfect VMN
=22,414 mN3/kmol. Volumul specific este v=1/ρ, în m3/kg.

Debitul volumic de gaze V la temperatura T, şi presiunea p este:

p T
V& = V&N N
p TN
[m 3
s ; m3 h ]

unde V&N este debitul de gaze la starea normala fizica în m 3N s , sau m 3N h

8.3 Ecuaţiile fundamentale ale curgerii unidimensionale

a) Ecuaţia continuităţii se stabileşte în cazul următoarelor ipoteze: mişcarea are loc în regim
permanent, parametrii termofizici au valori constante în secţiunea decurgere, traiectoria
particulelor corespunde cu o linie de curent (fig. 8. 2). Debitul masic este:

m& = S1 w1 ρ1 = S 2 w2 ρ 2 = S 3 w3 ρ3 = const.

sau într-o secţiune oarecare



Sw  kg 
m = Swρ =  s 
v

Prin diferenţiere, la debit masic constant, se obţine:

dw dS dv
+ =
w S v

w1 w2 w3
v1 v2 v3
S1 S2 S3

Fig. 8. 2 Curgerea printr-un tub de curent

Produsul dintre secţiunea de curgere şi viteză normală la aceasta conduce la debitul volumic:

 m3 
V& = Sw  s 
 

debit care nu mai este constant în orice secţiune, decât atunci când densitatea fluidului este
constantă (cazul particular al fluidelor incompresibile, care pot fi numite şi indilatabile).

b) Ecuaţia de mişcare. Se consideră un element de fluid conţinut într-un tub de curent de


lungime elementară dx (dx = dl), în interiorul căruia se deplasează o masă de fluid dm. Forţa
care apare la deplasarea elementului de fluid este:
Prof. A. Chisacof, 4
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

r r r
dw
dF = adm = dm
dt

Expresia ecuaţiei impulsului arată că suma vectorială a tuturor forţelor care acţionează
asupra unei mase de fluid în mişcare, este egala cu variaţia impulsului cu timpul, deci:

r d (mw r
)
∑ Fi = dt
Se consideră că asupra elementului de masă dm aflată în interiorul tubului de curent de
lungime dx (fig. 8.3), forţele elementare exterioare care acţionează sunt: forţe de presiune dFp;
forţa de frecare dFfr; forţa gravitaţională dFg.
Cu aceste forţe ecuaţia de mai sus se scrie pe direcţia Ox.:
r
r r r d (dmw)
dF p + dFg + dF fr =
dt

S
dl=dx
(p+dp) S

z
S dFfr
dz
α
pS
g dm

Fig. 8.3 Bilanţul forţelor pe un element de tub de curent

Considerând secţiunea constantă pe distanţa elementară dx şi efectuând echilibrul forţelor pe


axa de curgere Ox, se obţine:

dw
p ⋅ S − ( p + dp ) ⋅ S − dm ⋅ g ⋅ sinα − dF fr = dm
dt

pentru elementul de masă dm=ρ S dx, ecuaţia de mai sus devine:

dw
− S ⋅ dp − ρ ⋅ g ⋅ S ⋅ dx ⋅ sinα − dF fr = ρ ⋅ S ⋅ dx
dt

dar

Prof. A. Chisacof, 5
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

1 dw dx
ρ = ; dx ⋅ sinα = dz; dx = dw = w ⋅ dw
v dt dt

Aceste expresii înlocuite în relaţia de mai sus, conduc la obţinerea expresiei:

dF fr
− v ⋅ dp − g ⋅ dz − v = w ⋅ dw
S

respectiv

dF fr
w ⋅ dw + g ⋅ dz + v = −v ⋅ dp
S

dar raportul dFfr/S=dpfr, care înlocuit în relaţia de mai sus conduce la expresia ecuaţiei
cantităţii de mişcare exprimată sub forma:

 J 
w dw + g dz + v · dpfr = -v · dp  kg 
 

în care dpfr reprezintă pierderea elementară de presiune în procesul de curgere datorită frecării
vâscoase.

c) Ecuaţia conservării energiei este reprezentată de ecuaţia primului principiu al


termodinamicii în regim permanent aplicată la un sistem staţionar, iar pentru 1 kg de agent
termic se scrie sub forma:
 J 
du + d ( pv) + wdw + gdz = δq − δlt `t − δl fr
'
 kg 
 
sau
 J 
dh + dw + gdz = δq − δlt' − δl fr  kg 
 

Lucrul mecanic total este δlt= δlt' + δlfr, în care δlt' este lucrul mecanic necesar realizării
procesului, iar δlfr este lucrul mecanic necesar învingerii frecărilor.

8.4 Curgerea cu variaţii mici de densitate

Se consideră că procesul de curgere a gazului are loc fără schimb de căldură fără a
efectua lucru, iar variaţiile de densitate sunt relativ mici, sub 5% din presiunea iniţială, ceea
ce implică o variaţie redusă a temperaturii. Aceste variaţii reduse ale parametrilor intensivi nu
afectează modificarea volumului specific, respectiv a densităţii. Deci, gazul se poate trata ca
1
un fluid incompresibil, deci se poate considera densitatea constantă ρ = ≅ const . Pe baza
v
ipotezelor simplificatoare prezentate anterior rezultă δq =0, δlt = 0 , T=const. În consecinţă
energia internă a fluidului poate fi considerată şi ea constantă, u(T)p=const.=const. Se integrează
ecuaţia de mişcare, în cazul când se neglijează frecarea, şi se obţine:

Prof. A. Chisacof, 6
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

w2 N
p+ ρ + ρgz = const.  m 2 
2

Această relaţie poarta numele de ecuaţia lui Bernoulli.


Se aplică aceasta ecuaţie pentru două secţiuni aflate pe direcţia de curgere, în cazul
când se ţine seama şi de frecare, pentru ρ=ρ1=ρ2, şi se obţine:

w12 w2 N
p1 + ρ + ρgz1 = p 2 + ρ 2 + ρgz 2 + ∆p12  m 2 
2 2

în care ∆p12 reprezintă pierderea de presiune între două secţiuni, pierdere datorată frecării
gazului de pereţii canalului ∆pl,fr, denumită şi pierdere liniară de presiune, şi pierderea locală
de presiune datorată accidentelor de pe traseul de curgere ∆ploc (variaţii de secţiune, schimbări
de direcţie, ramificaţii, etc.), elemente care provoacă pierderi locale de presiune.
Pierderea totală de presiune la curgerea unui gaz între două secţiuni ale unei conducte
este deci:
N
∆p12 = ∆pl , fr + ∆ploc  m 2 

Pierderile de presiune prin frecare sunt funcţie de viteza de curgere, lungimea traseului, natura
suprafeţei conductei (rugozitatea relativă), precum şi de regimul de curgere dat de criteriul
Reynolds. Pierderea de presiune prin frecare este dată de relaţia:

l w2 N
∆pl , fr = λ ρ  m 2 
d ech 2

în care: l – lungimea traseului, în m; w – viteza de curgere a gazului, în m/s; ρ – densitatea


fluidului, în kg/m3; λ – coeficientul de pierderi prin frecare care este funcţie de valoarea
numărului Reynolds şi de rugozitatea relativă a suprafeţei; dech – diametrul echivalent de
curgere, în m.
Pierderea locală de presiune se determină cu relaţia:

w2 N
∆ploc = ∑ ς ρ  m 2 
2

în care 'ζ reprezintă suma coeficienţilor de pierderi locale de presiune.

8.5 Curgerea cu variaţii mari de presiune

a) Debitul de fluid la curgerea fără frecare prin dispozitive de secţiune variabilă.


Se consideră un dispozitiv de secţiune variabilă de tip adiabatic, δq = 0, şi care nu
efectuează lucru mecanic δlt’ = 0 (fig. 8.4). Ponderea energiei potenţiale de poziţie gdz este
nesemnificativă, deoarece diferenţa de înălţime la care se află secţiunea de intrare faţă de
secţiunea de ieşire este neglijabilă. Pe baza acestor ipoteze şi în absenţa frecării, δlfr = 0,
ecuaţia primului principiu al termodinamicii aplicată în cele două secţiuni devine:

Prof. A. Chisacof, 7
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

w12 w2
h1 + = h2 + 2
2 2

de unde se obţine viteza la ieşirea din dispozitiv :

w2 = 2(h1 − h2 ) + w12 [m s]

S1
S2

w1 w2 Fig. 8.4 Curgerea prin tub de secţiune variabilă


p1 p2
T1 T2

Atunci când fluidul care curge este un gaz perfect, se cunoaşte h=cpT=kR/(k-1), iar diferenţa
de entalpie între două secţiuni se exprimă sub forma:

 k −1

k  T2  k  p  k
h1 − h2 = c p (T1 − T2 ) = RT1 1 −  = RT1 1 −   
 2
k −1  T1  k − 1   p1  
 
 k −1

k  p  k
= p1v1 1 −   
 2
k −1   p1  
 

în care la gazul perfect ecuaţia de stare pentru un kg este pv= RT. Se constată că raportarea
mărimilor s-a făcut la starea iniţială notată cu indicele inferior 1.
Înlocuind aceasta expresie în relaţia vitezei w2, rezultă:

 k −1

k  p  k
w2 = 2 p1v1 1 −    + w12
 2
[m s]
k −1   p1  
 

Debitul de gaz care iese prin secţiunea 2 a dispozitivului este:

S 2 w2
m& = S 2 w2 ρ2 =
v2

în care volumul specific în secţiunea 2 se determină din ecuaţia adiabatei şi este


1
 p k
v2 = v1  1  . Pentru viteza iniţială neglijabilă, w1=0, expresia debitului masic de fluid este:
 p2 

Prof. A. Chisacof, 8
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

1
 k −1

 p2  k k p1   p2  k   kg 
m& = S 2   2 1−  
 p1  k − 1 v1   p1    s 
 

În cazul gazelor perfecte influenţa energiei cinetice dată de o viteză iniţială sub 60 m/s este
neglijabilă.
Debitul masic se poate scrie şi sub forma:

p1
m& = S 2ψ 2 2 = const.
v1

în care ψ2 se numeşte funcţia caracteristică a curgerii şi în secţiunea S2 are expresia:

1
 k −1
  2 k +1

 p2  k k   p2  k  k  p2  k  p2  k 
ψ 2 =   1 −   =   − 
 p1  k − 1   p1   k − 1  p1   p1  
   

Pentru o secţiune oarecare S debitul de gaz este:

1
 k −1

 
p k k p1    k p p1
& 
m = S  2 1−   = Sψ 2 = ct.
 p1  k − 1 v1   p1   v1
 

În care funcţia caracteristică a curgerii ψ are expresia generală:

1
 k −1
  2 k +1

 p k k   pk  k  p  k  p  k 
ψ =   1 −   =   − 
 p1  k − 1   p1   k − 1  p1   p1  
   

p1
Deci, pentru parametri iniţiali constanţi rezultă 2 = const. , iar pentru orice secţiune a
v1
dispozitivului Sψ=const. Pentru o secţiune oarecare S, debitul de fluid este:

p1
m& = Sψ 2 = const.
v1

b) Ajutajul geometric (fără frecare). Ajutajul geometric este un dispozitiv static în care
energia conţinută de un fluid în curgere este transformată în energie cinetică. In cazul analizat
procesul este adiabatic, curgerea are loc fără frecare, iar variaţia energiei potenţiale de poziţie
este neglijabilă (g dz=0). Din ecuaţia de mişcare rezultă:

-v dp = w dw

Prof. A. Chisacof, 9
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

Ecuaţia adiabatei sub forma diferenţială este:

dp dv
= −k
p v

Se înlocuieşte dp din ecuaţia de mişcare în ecuaţia adiabatei şi se obţine:


dv 1 dp wdw w 2 dw
=− = =
v k p kpv kpv w

Viteza sunetului este obţinută în condiţiile unei comprimări adiabat izentrope a unui fluid :

 dp   dp 
a =   =  − v 2 
 dρ  s  dv  s

în care v reprezintă volumul specific, v =1/ ρ. Pentru un gaz perfect din ecuaţia adiabatei
rezultă :

 dp  p
  = −k
 dv  s v

care înlocuită în expresia vitezei sunetului conduce la relaţia:

a = kpv = kRT

Cu aceasta ecuaţia dv/v devine:

dv w 2 dw
= 2
v a w

Acest raport înlocuit în expresia ecuaţiei de continuitate sub forma diferenţiala conduce la:

dS dw w 2 dw
+ =
S w a2 w

respectiv:

dS  w 2  dw
=  2 − 1
S a
(
= M 2 −1
dw
)
 w w

Raportul
w
M =
a

reprezintă criteriul sau numărul adimensional Mach al curgerii.

Prof. A. Chisacof, 10
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

Din ecuaţia de mai sus rezultă că dS/S =0, criteriul M=1, iar variaţia secţiunii cu raportul
presiunilor p/p1 prezintă un minim. Din condiţia Sψ=const. la dS =0 rezultă că funcţia ψ are

un extrem, deci = 0 . Se diferenţiază funcţia ψ în raport cu p/p1 şi prin egalarea cu
 p
d  
 p1 
zero se obţine:
2 k +1
−1 −1
2  p k k +1 p  k
  −   =0
k  p1  k  p1 

de unde rezultă raportul de presiuni:

k −1
 p k 2
  =
 p1  k +1

denumit şi raport critic de presiuni:

k
 p p  2  k −1
β cr =   = cr =  
 p1  cr p1  k + 1 

Evoluţia secţiunii şi a funcţiei caracteristice a curgerii ψ cu raportul de presiuni este


prezentat pe fig. 8.5.

S
ψ
S
ψmax
Fig. 8.5 Variaţia lui S şi ψ funcţie
de raportul de presiuni p/p1
ψ
Smin
M>1 M<1

0 1  p 
 
 p1 

Pentru gazele biatomice la care k=1,4, rezultă βcr=0,527, pentru gazele tri şi poliatomice,
k=1,3, se obţine βcr=0,546, iar pentru abur saturat uscat, k=1,135 şi βcr=0,.577.
Din relaţiile stabilite anterior, transpuse grafic în figura 8.5, se constată următoarele:
- daca viteza de curgere a gazului este mai mica decât viteza sunetului w<a, M< 1,
atunci pcr< p <p1, gazul se accelerează dw >0, iar secţiunea de curgere se diminuează
dS<0;
- daca viteza de curgere a gazului este mai mare decât viteza sunetului w>a, M> 1,
gazul curge cu viteză supersonica, iar pentru accelerarea gazului secţiunea de curgere
creşte dS>0,

Prof. A. Chisacof, 11
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

- pentru viteza de curgere a gazului egală cu viteza sunetului w=a, M=1, curgerea are
loc în regim sonic, raportul presiunilor este egal cu βcr, secţiunea ajutajului este cea
minima (dS=0).
Pentru raportul critic de presiuni, respectiv în secţiunea minimă, parametrii p, v, T sunt
determinaţi pentru un proces adiabat în funcţie de parametrii iniţiali la intrarea agentului
termic în ajutaj:

k 1
 2  k −1  k + 1  k −1 2
p cr = p1   ; vcr = v1   ; Tcr = T1
 k + 1  2  k +1

c) Parametrii frânaţi ai gazului sunt parametrii pentru care viteza fluidului devine
nulă. În cursul procesului de frânare nu are loc nici schimb de căldură şi nici de lucru cu
exteriorul sistemului, deci procesul de frânare este un proces adiabat izoentrop. Faptul că
viteza de curgere a fluidului devine nulă implică că atât energia cinetică a fluidului w²/2, cât şi
energia potenţiala de poziţie g dz sunt nule. Din primul principiu al termodinamicii aplicat
sistemelor deschise, în care curgerea are loc adiabatic, fără frecare şi fără schimb de energie
sub formă de lucru, rezultă entalpia totală :

w2  kJ 
htotal = h + + gz  kg 
2  

entapia totală este dată de suma dintre entalpia statică hst = h + gz şi energia cinetică w²/2. În
continuare se neglijează efectul energiei potenţiale de poziţie g dz, iar entalpia totală, poartă
numele de entalpie frânată şi se exprimă prin:

w2  kJ 
h* = h +  kg 
2  

În cazul gazelor perfecte entalpia specifică a fluidului este h = cp T. Expresia entalpiei frânate
se împarte cu căldura specifică cp şi se obţine temperatura frânată:

w2
T∗ =T + [K ]
2c p

La starea frânată presiunea frânată p*, rezultă din adiabata izoentropă, şi pentru gazul perfect
ea este :
k
T  * k-1
p ∗ = p 
T 

volumul specific frânat rezultă:

1
∗  T  k-1
v = v * 
T 

respectiv densitatea frânată:


Prof. A. Chisacof, 12
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

1
T*  k-1
ρ ∗ = ρ 
T 

Viteza de curgere în ajutaj determinată pe baza parametrilor frânaţi rezultă :

w2 = 2(h1 − h2 ) + w12 = (
2 h1* − h2 ) [m s]
Pentru gazul perfect a care h = cp T, respectiv h* = cp T*, cu cp =R k/(k-1), din ecuaţia de stare
pv* =RT* se obţine expresia vitezei de curgere:

 k −1
  k −1

k   p2  
k k   p2  k 
w2 = 2 p1v1 1 −   + w1 = 2
2
RT1 1 −   + w12
k −1  p  k −1  p 
  1     1  
 k −1
  k −1

k  p  k k  p  k
m
= 2 * *
p1 v1 1 −  *  
2
= 2 *
RT1 1 −  *  
2
s
k −1   k −1    
 p1    p1  
   

Debitul masic este:

p1*  kg 
m& = Sψ 2 *  s 
v1

În care funcţia caracteristică a curgerii în funcţie de presiunea frânată este:

2
 k −1

k  p k   p  k 
ψ =   1−  
k − 1  p1*    p1*  
 

În funcţie de presiunea frânată presiunea critică este:

k
 2  k −1
p cr = p 
*
1 
 k + 1

la această presiune se raportează şi ceilalţi parametri de stare ai gazului:

1
 k + 1  k −1 2
vcr = v1*   Tcr = T1*
 2  k +1

Viteza sunetului în secţiunea critică este:

Prof. A. Chisacof, 13
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

2k * * 2k
acr = kpcr vcr = kRTcr = p1 v1 = RT1*
k +1 k +1

În cazul ajutajului convergent presiune p2 > pcr, respectiv viteza de ieşire din ajutaj este mai
redusă decât viteza sunetului corespunzătoare acr = wcr, deci w2 < wcr, secţiunea de ieşire S2
este mai mare decât secţiunea minimă în care se atinge viteza sunetului (fig. 8.6).
S1
S2>Smin
w1
p1 M<1 w2<acr Fig. 8.6 Ajutaj convergent
p2>pcr

p,w w2<acr
p1

p2>pcr
w1 pcr
l

În cazul ajutajului de tip convergent - divergent viteza creşte în porţiunea convergentă


până când se atinge viteza sunetului acr, respectiv presiunea critică pcr, secţiunea diminuându-
se până la valoarea minimă Smin. În continuare în zona divergentă creşterea de viteză are loc
prin creşterea secţiunii, viteza de curgere a gazului fiind mai ridicată decât viteza sunetului
(fig. 8.7).

În secţiunea de ieşire din ajutaj viteza fluidului se determină cu relaţia lui w2 obţinută
anterior.
Debitul masic de fluid, raportat la secţiunea de ieşire, se obţine din relaţia:

2
 k −1

p* p* k  p2  k   p2  k   kg 
m& = S 2 ψ 2 2 *1 = S 2 2 *1   1−    s 
v1 v1 k − 1  p1*    p1*  
 

În secţiunea minima debitul masic de fluid se calculează cu relaţia:

p1*  kg 
m& = S min ψ max 2  s 
v1*

Funcţia de curgere pentru raportului critic de presiuni rezultă :

1
 2  k −1 k
ψ max =  
 k +1 k +1

Prof. A. Chisacof, 14
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

Smin
w2>wcr
w1 wcr=acr
Fig. 8.7 Ajutaj convergent divergent
S1 S2>Smin
γd/2
M<1 M>1

ld

Zona Zona
convergentă divergentă
p, w cr
p1
wcr w2
pcr

w1 p2
ld

iar în secţiunea minimă viteza corespunzătoare este viteza sunetului :

k k m
a cr = wcr = 2 p1* v1* = 2 RT1*  s 
k +1 k +1

Lungimea porţiunii divergente rezultă din condiţii geometrice aplicate secţiunilor Smin şi S2.
Pentru o secţiune circulară, lungimea porţiunii divergente a ajutajului este:

d 2 − d min
ld =
γ
2 tg d
2

în care unghiul de divergenţă γd, se recomandă a fi cuprins între 9° şi 15°.

8.6 Curgerea cu frecare prin ajutajul geometric

În relaţiile stabilite anterior s-au considerat procesele de curgere fără frecare. Datorită
frecărilor, viteza de curgere se reduce, coeficientul de reducere a vitezei fiind funcţie de
căderea de entalpie din ajutaj φ=f(∆h). Aceste frecări conduc la importante reduceri de viteză
şi implicit de lucru mecanic al treptei de turbină. Lucrul de frecare care se transformă în
căldură, are ca efect creşterea entalpiei finale, respectiv a temperaturii finale a gazului.
Ecuaţia de transformare a variaţiei de entalpie în energie cinetică, la ajutajul în care
curgerea are loc cu frecare, devine:

Prof. A. Chisacof, 15
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

w22r − w12
= h1 − h2 − l fr = h1 − h2 r
2

În consecinţa viteza reală obţinută la ieşirea din ajutaj este:

[ ]
w2 r = 2 (h1 − h2 ) − l fr + w12

Se constată că w2r<w2, iar în calculele uzuale se utilizează relaţia:

w2r = φ w2

în care φ poartă numele de coeficient de reducere a vitezei. Cu această noua formulă se poate
scrie:

w2 r = ϕ 2(h1 − h2 ) + w12 = ϕ 2 h1* − h2( )


Lucrul mecanic de frecare între secţiunile de intrare şi ieşire din ajutaj, este dat de relaţia:

l fr = h2 r − h2 = (h1* − h2 ) − (h1* − h2 r ) =
w22 − ϕ 2 w22 w22 (1 − ϕ 2 )
= = = (h1* − h2 )(1 − ϕ 2 )
2 2

Din această relaţie se constată că lucrul de frecare este pozitiv, deoarece (h1* > h2 ), iar ϕ <1.
Deci :

h2 r − h2
1−ϕ 2 =
h1* − h2

sau

h2 r − h2 h1* − h2 r
ϕ 2 = 1− = * = ηaj
h1* − h2 h1 − h2

ηaj = ϕ 2 poartă numele de randamentul ajutajului, care în cazul prezentata ia în considerare


pierderile prin frecare. Valorile coeficientului de reducere a vitezei prin frecare φ depind de o
serie de parametri constructivi ai ajutajului precum şi de natura gazului. Dintre parametri
constructivi se menţionează unghiul de convergenţă şi unghiul de divergenţă, rugozitatea
suprafeţelor, precum şi căderea de entalpie prelucrată. Pe de altă parte natura fluidului
influenţează curgerea funcţie de tipul gazului, gaz perfect, gaz real, respectiv de zona în care
această se desfăşoară, zona umedă sau zona supraîncălzită.
Din relaţia de mai sus se poate determina entalpia reală h2r sub forma :

h2 r = h1* − ϕ 2 (h1* − h2 )

iar pentru un gaz perfect rezultă temperatura reală, din (h=cpT):

Prof. A. Chisacof, 16
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

T2 r = T1* − ϕ 2 (T1* − T2 )

În figura 8.8 este reprezentată variaţia entalpiei (respectiv a temperaturii), pentru gaze
perfecte în diagrama h(T)-s. La gaze perfecte se poate considera o valoare medie a căldurii
specifice izobare ca fiind constantă pe intervalul de temperatură T1 – T2, iar ordonata
diagramei, entalpia, poate fi considerată calitativ ca fiind şi ordonată pentru temperatură.
Astfel, evoluţia proceselor în diagrama T – s este similară cu aceea din diagrama h – s.
Se constată că pentru o curgere reală, practic până la presiunea critica, evoluţia este foarte
aproape de adiabata izoentropică. Pierderile prin ireversibilitate cresc în partea supersonica în
care vitezele sunt ridicate.
Pentru o cât mai buna dimensionare a secţiunilor de curgere ecuaţia de continuitate se
poate aplica sub forma:

S1 w1 S min wcr S 2 w2 r
m& = = =
v1 v cr v2r

h(T)
p1*
*
1
h1* p1
1
h1
Fig. 8. 8 Diagrama h(T) – s la
hcr cr pcr destinderea reală
p2
2r
h2r
h2 v2r
v2 2

unde v2r se calculează cu ajutorul izobarei 2-2r, deci pentru gazul perfect:

T2 r
v2 r = v2
T2

În mod similar se determină şi variaţia de entropie, care pentru gazul perfect este :

k T T
s2r − s2 = R ln 2 r = c p ln 2 r
k −1 T2 T2

Pentru cazul când se utilizează diagrama de lucru (la gaze reale diagramele h-s, p-h etc.),
se obţine s2r şi v2r la intersecţia izobarei p2 cu izoentalpa h2r.

Prof. A. Chisacof, 17
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

8.7 Difuzorul subsonic

Difuzorul este un dispozitiv static în care gazul îşi reduce viteza ceea ce are ca efect
creşterea de entapie prin transformarea de energie cinetică (reducerea acesteia). Pentru un
proces de compresie adiabată presiunea gazului creşte pe seama energiei cinetice. Procesul
teoretic se consideră adiabat reversibil, fără efectuare de lucru. Forma difuzorului subsonic
este prezentata în fig. 8.9, el fiind un canal divergent, de secţiune variabilă, în care se respecta
ecuaţia de continuitate.
Luând în considerare ipotezele de mai sus şi neglijând influenţa energiei potenţiale de
poziţie, din primul principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise rezultă că entalpiile
frânate în cele doua secţiuni sunt egale:

w12 w2
h1* = h2* sau h1 + = h2 + 2
2 2

S2
S1

w1<a1 M<1 w2
Fig. 8.9 Difuzor subsonic
p1
v1 p2
T1 v2
T2

Variaţia energiei cinetice în difuzor este:

w12 − w22
h2 − h1 =
2

La gaze perfecte h=cpT, de unde se obţine variaţia temperaturii în difuzor:

w12 − w22 w12 − w22


T2 − T1 = sau T2 = T1 + [K]
2c p 2c p

sau prin înlocuirea căldurii specifice la presupune constantă cu expresia

k k w12 − w22
cp = R rezultă R(T2 − T1 ) =
k −1 k −1 2c p

respectiv
k T  w2 − w22
RT1  2 − 1 = 1
k −1  T1  2

Prof. A. Chisacof, 18
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

k −1
T p  k
Ţinând seama ca la gazul perfect RT = pv şi la un proces adiabat 2 =  2  , rezultă:
T1  p1 
 k −1

k  p  k w 2 − w22
RT1   − 1 = 1
 2

k −1  p1   2
 

De unde se explicitează raportul de presiuni:

k −1
p 2  k − 1 (w12 − w22 )
k −1
 k −1 2
(M 1 − M 22 )

k k
= 1 +  = 1 +
p1  2k RT1   2 

În termenul al treilea al egalităţii s-a ţinut seama de viteza sunetului a12= kRT1, respectiv de
numerele Mach M1=w1/a1 şi M2=w2/a1.
Atunci când viteza de ieşire a gazului din difuzor este neglijabilă, w2< 60 m/s şi efectul
asupra energiei cinetice iniţiale a fluidului este neglijabil, rezultă presiunea maximă:

k k
 k − 1 w12  k −1  k − 1 2  k −1
p2 max = p1 1 + = p1 1 + M1  [bar ]
 2k RT1   2 

w12
În cazul în care se ia în considerare frecarea, prin lucrul mecanic de frecare l fr = ξ ,
2
presiunea finală reală este:
k
 k −1 2
 k −1
p2r = p1 1 + (1 − ξ ) w1 
 2k RT1 

Deci, presiunea finală este mai redusă decât presiunea teoretică corespunzătoare (p2r < p2).
Atunci când se ia în considerare şi efectul vitezei de ieşire a gazului din difuzor,
presiunea efectivă la ieşire se diminuează, ea fiind:

k
 k −1 2 2
 k −1
p2ef = p1 1 + (1 − ξ ) w1 − w2 
 2 kRT1 kRT1 

În diagrama h (T) – s din fig. 8. 10 este reprezentat procesul în difuzorul teoretic şi real.

Valoarea coeficientului de pierderi de presiune la evazarea secţiunii ξ este funcţie de


unghiul de evazare şi de geometria secţiunilor de curgere. Pentru un unghi de evazare γev =
14° şi raportul secţiunilor circulare intrare/ieşire 2, la Re = 100 000 valoarea orientativă a
coeficientului de pierderi locale ξ = 0,1.

Prof. A. Chisacof, 19
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

p2 max p2 p2r
h(T) p2ef
2
w2
2
2* 2r
2 p1 Fig. 8. 10 Procesele teoretice şi
2ef reale din difuzorul subsonic

s1=s2 s2r s2 ef s

8.8. Ajutaj generalizat

Prin generalizare, un ajutaj este transformatorul unei forme de energie conţinută de gaz,
sau schimbată de acesta cu exteriorul în procesul de curgere, sub diferite forme : lucru
(mecanic, electric, magnetic, de frecare) şi căldură, în energie cinetică. Anterior, s-a prezentat
ajutajul geometric(, dispozitiv care transformă energia potenţială a unui gaz, în energie
cinetică prin modificarea secţiunii dispozitivului prin care are loc curgerea. Energia cinetică,
respectiv viteza de curgere a unui gaz se poate mări şi prin alte moduri decât prin variaţia
secţiunii dispozitivului aferent. Dintre aceste posibilităţi de natură mecanică se menţionează:
variaţia debitului de fluid, schimbul de energie sub formă de căldură sau lucru mecanic,
pierderile prin ireversibilitate datorită frecării
Prin diferenţierea ecuaţiei continuităţii în regim nepermanent, rezultă:

dm& dS dρ dw
= + +
m& S ρ w

Pentru un gaz perfect p=ρRT, iar sub formă diferenţială rezultă expresia:

dp = R·( ρdT + Tdρ)

respectiv

dp  dρ 
= R dT + T 
ρ  ρ

dp
Se înlocuieşte expresia lui în ecuaţia de continuitate şi se obţine:
ρ

Prof. A. Chisacof, 20
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

dp  dm& dS dw 
= RdT + RT  − − (a)
ρ  m& S w 

Din ecuaţia primul principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise scrisă sub forma:

δq = du + d ( pv ) + w ⋅ dw + g ⋅ dz + δl t + δl fr

respectiv, din forma ecuaţiei primului principiu aplicată la sisteme închise:

δq = du + p·dv

se obţine prin egalarea celor două expresii:

dw + pdv = du + d ( pv ) + wdw + gdz + δl t + δl fr

de unde rezultă:

− vdp = wdw + gdz + δl t + δl fr

1
sau prin înlocuirea volumului specific v = rezultă:
ρ

dp
= − wdw − gdz − δlt − δl fr
ρ

În cazul gazelor se neglijează influenţa energiei potenţiale de poziţie g·dz şi rezultă:

dp
= − wdw − δlt − δl fr
ρ

Înlocuind această expresie în membrul stâng al ecuaţiei a şi cunoscând (kRT=a2), se obţine


expresia:

a 2  dm& dS   2 a 2  dw
RdT +  −  +  w −  + δl t + δl fr = 0 (b)
k  m& S   k  w

Din primul principiu al termodinamicii sub forma diferenţiala pentru g dz neglijabil, fără
lucru de frecare rezultă:

 w2 
δq = dh + d   + δl t
 2 

dar pentru gazul perfect

k
dh = RdT
k −1
Prof. A. Chisacof, 21
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

astfel se obţine :

k  w2 
δq = RdT + d   + δl t
k −1  2 

Înlocuind în aceasta expresie pe RdT din ecuaţia b se obţine, după simplificări expresia:

k −1
(M 2
) dw
−1
w
=
dS dm& δl
S

m&
− t
2
− 2
k
δq − 2 δl fr (c)
a a a

Aceasta expresie reprezintă ecuaţia ajutajului generalizat, sau ecuaţia curgerii


accelerate şi exprimă legătura dintre variaţia vitezei de curgere a unui gaz perfect şi factorii
ce o pot influenţa. Aceşti factori sunt reprezentaţi de variaţia relativă a :
- secţiunii conductei dS/S;
- debitului dm& / m& ;
precum şi de:
- schimbul cu exteriorul de lucrul mecanic δlt şi căldură δq;
- existenţa frecării la curgerea fluidului δlfr.

Se constată că în cazul unei curgeri subsonice, M<1, accelerarea gazului, dw/w>0, poate
avea loc atunci când există una din condiţiile următoare : dS/S<0; dm& / m& >0; δlt>0; δq>0;
δlfr> 0 .
In cazul curgerii supersonice, M>1, accelerarea gazului, dw/w>0, poate avea loc daca se
satisface una din condiţiile pentru care dS/S>0; dm& / m& <0; δlt<0; δq<0.
În continuare se vor trata cazurile particulare semnificative ale ajutajului generalizat.

a) Ajutaj geometric fără frecare. Procesul are loc în condiţiile în care nu există schimb de
energie sub formă de căldură δq=0, sau de lucru δlt=0; nu există frecare δlfr=0; regimul de
curgere este permanent dm& / m& =0. Din ecuaţia ajutajului generalizat (c), rezultă:

(M 2
− 1)
dw dS
w
=
S

adică ecuaţia stabilită şi comentată la paragraful 8.5.

b) Ajutajul de debit. În acest caz procesul de accelerare a unui curent de gaz care curge
printr-un dispozitiv de secţiune constantă dS/S=0, are loc prin variaţia debitului masic m& , fără
schimb de căldură δq=0, şi fara schimb de lucru mecanic cu mediul exterior δlt=0, şi în
absenţa frecării δlfr=0. În acest caz din ecuaţia ajutajului generalizat se obţine expresia
ajutajului de debit sub forma:

(M 2
− 1)
dw
w
=−
dm&
m&

Pentru a accelera un gaz dw/w>0, care are viteza iniţială subsonica (M<1), debitul masic
de gaz m& trebuie sa crească dm& >0, deci există un aport de debit în zona subsonică (fig. 8.
11). Pentru a realiza la ieşirea din ajutaj o viteza supersonica (M>1) debitul masic de gaz

Prof. A. Chisacof, 22
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

trebuie sa scadă dm& <0. Deci, in secţiunea sonica, unde M=1, debitul masic de gaz ce curge
are valoarea maximă.

dm&

m& m&
m& + dm&

zona cr zona
subsonică supersonică
Figura 8. 11 Ajutaj de debit

Pentru debitul de gaz m& liniile de curent se vor concentra în porţiunea subsonica a tubului
şi se vor evaza in porţiunea supersonica. Se creează în acest mod, pentru debitul iniţial m& o
înfăşurătoare convergent-divergentă asemănătoare ajutajului geometric. Deci, realizarea
ajutajului de debit presupune recircularea unui debit de gaz dm& din zona supersonica în zona
subsonica.

c) Ajutajul mecanic. Pentru a obţine expresia ajutajul mecanic se consideră: regimul


permanent dm& / m& =0; secţiune constantă dS/S=0; inexistenţa schimbului de căldură δq=0 şi a
frecării δlfr=0. Cu aceste restricţii din ecuaţia ajutajului generalizat, rezultă ecuaţia ajutajului
mecanic sub forma:

(M 2
) dw
−1
w
=−
δl
a
t
2

δP
a 2 m&

În care cu P s-a notat puterea turbomaşinii (P= m& lt). După cum rezultă din ecuaţia de mai
sus, pentru o curgere iniţială subsonica M<1, accelerarea curentului de gaz până la viteza
sunetului, la care M=1, se realizează prin schimb de lucru către exterior δlt > 0 (fig.8. 12).
Rezultă că sistemul realizează lucrul mecanic (de exemplu cazul unei turbine).
lt>0 cr lt<0

w1<a1 w2>a2

M<1 M=1 M>1

Fig. 8.12 Ajutajul mecanic

Pentru ca o curgere iniţială care are loc cu viteză supersonică să fie accelerată, ajutajul trebuie
să primească din exterior lucru δlt < 0 (de exemplu cazul turbocompresorului). Schematic,
ajutajul mecanic va fi considerat un canal de secţiune constantă, în care în partea subsonică,
Prof. A. Chisacof, 23
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

M<1, gazul se va destinde şi produce lucru mecanic, de exemplu într-o turbină cu gaze, iar în
partea supersonica, în care M>1, gazul va evolua într-un turbocompresor, deci consumă lucru
mecanic.
Între secţiunea 1 şi secţiunea critica (M=1):

h1 = hcr + lt

gazul se răceşte şi lucrul mecanic este pozitiv lt > 0.


Pentru porţiunea cuprinsă între secţiunea critică şi secţiunea 2 :

h2 = hcr + | lt |

deci h2>hcr. În aceasta zona gazul se încălzeşte ca urmare a comprimării lt <0. Legătura între
parametrii gazului în partea subsonica este dată de ecuaţia adiabatei:

k 1
p cr  T2  k −1 ρcr  Tcr  k −1
=  ; = 
p1*  T1*  ρ1*  T1* 

respectiv în zona supersonica (M>1), între secţiunea critică şi secţiunea de ieşire:

k 1
p 2  T2  k −1 ρ 2  T2  k −1
=  ; = 
p cr  Tcr  ρcr  Tcr 

d) Ajutajul termic. Constructiv ajutajul termic este constituit dintr-un tub de secţiune
constantă, în care accelerarea curentului de fluid are loc numai pe seama schimbului de
căldura dintre gaz şi mediul exterior (fig. 8.13).
În ecuaţia generală a ajutajului se introduc restricţiile corespunzătoare: dS/S=0; δlt=0; δlfr
=0; dm& / m& =0. Ecuaţia ajutajului termic rezultă astfel:

k −1
(M 2
− 1)
dw
w
= − 2 δq
a

Accelerarea curentului în domeniul vitezei subsonice are loc cu aport de căldură (δq>0),
iar la curgerea supersonică accelerarea se realizează cu cedare de căldura (δq<0). Ca efect al
aportului de căldură pe porţiunea subsonică, M<1, în secţiunea critică în care se atinge viteza
sunetului, entalpia gazului va avea valoarea critica astfel încât:

h1 < hcr > h2

A doua inegalitate, hcr > h2 , arată că entalpia gazului scade urmare a cedării de căldură.
Principiul întâi al termodinamicii aplicat la ajutajul termic conduce la:

 w2 
dh + d   = δq
 2 

Prof. A. Chisacof, 24
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

q>0 q<0
1 Mcr=1 2
w1<a1 wcr=acr w2>a2
M<1 M>1

zona cr zona
subsonică supersonică
Figura 8.13 Ajutaj termic

Aplicată între secţiunile de curgere 1 şi 2, ecuaţia ultimă devine:

w22 − w12
h2 − h1 + = q12
2

de unde se obţine viteza la ieşire din ajutaj:

w2 = 2(h1 − h2 ) + w12 + q12

Din această ultimă relaţie se constată că un aport de căldură conduce la accelerarea


curentului de gaz, iar o evacuare (pierdere) de căldură are ca efect decelerarea curentului de
gaz.

e) Curgerea gazelor cu frecare prin conducte. In cazul conductelor lungi, în interiorul


cărora intervine numai frecarea, ecuaţia derivată din ecuaţia ajutajului generalizat conduce la
expresia:

(M 2
− 1)
dw
w
k
= − 2 δl fr
a

Restricţiile realizării curgerii numai cu frecare şi care au condus la această ecuaţie sunt:
dS/S=0; δlt=0; δq =0; dm& / m& =0.
Ecuaţia de mai sus se poate exprima şi sub forma:

dw k
=− 2 2 δl fr
w a M −1 ( )
Curgerea reală a unui fluid este însoţită de pierdere de presiune, deci dpfr<0. Lucrul de
frecare elementar este pozitiv deoarece dlfr=-v dpfr, în care (dpfr<0).
Se considera cazul curgerii fără frecare δlfr=0 şi se obţine dw/w=0. Deci, in cazul curgerii
fără frecare viteza se menţine constantă. În cazul curgerii cu frecare prin integrarea ecuaţiei de
mai sus între viteza iniţiala w0 şi o viteză curentă w rezultă:

Prof. A. Chisacof, 25
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

 w  k
ln  = − 2 l fr
 w0  a M 2 −1( )
Deci, viteza de curgere pentru lucrul mecanic de frecare lfr, considerat între secţiunea
iniţială şi secţiunea curentă, este:

− k l fr
a 2(M 2 −1 ) m
w = w0 e  s 

Această expresie a vitezei de curgere s-a obţinut în cazul în care s-a considerat valoarea
constantă pentru numărul Mach.
Se constată că o dată cu o anumită valoare a lucrului de frecare lfr pot sa apară doua
situaţii, funcţie de valoarea criteriului Mach al curgerii, şi anume:
- la curgeri subsonice, M<1, lucrul de frecare atrage după sine o creştere a vitezei de
curgere a gazului dw/w>0,
- la curgeri supersonice, M>1, lucrul de frecare conduce la o diminuare a vitezei
dw/w<0.
Variaţia raportului de viteze funcţie de lucrul de frecare este reprezentată în funcţie de
regimul de curgere subsonic, sau supersonic, pe diagrama din fig. 8. 14.

w/wo >1

M<1

Fig. 8. 14 Evoluţia raportului de


viteze w/wo cu lfr şi numărul
1 Mach M
0 lfr

M>1

w/wo <1

Deci, lucrul de frecare va avea ca efect accelerarea gazului în cazul curgerii subsonice,
până când se atinge viteza sunetului w=a, M=1. În cazul în care viteza iniţială este
supersonică w0>a0 (M0>1), atunci sub influenţa frecării viteza va scădea până cand se va
atinge M=1. Aceasta situaţie constituie criza curgerii cu frecare.
Viteza maximă pe care o poate atinge un gaz într-un canal de secţiune constantă la o
anumită distanţă este viteza sunetului, numărul Mach corespunzător fiind egal cu unitatea,
M=1. Astfel viteza sunetului determină şi debitul masic maxim de fluid care poate curge prin
tubul respectiv.

Prof. A. Chisacof, 26
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

8.9 Influenţa frecării asupra lucrului mecanic la turbomaşini

Lucrul mecanic al destinderii într-o turbină este:

- pentru destinderea adiabatic reversibilă (izentropă), fără pierderi reziduale finale


(w2=0):

 J 
lt , rev = h1* − h2*rev  kg 
 

- pentru destinderea adiabatic ireversibilă (neizentropă), cazul real:

 J 
lt ,irev = (h1* − h2irev ) = lt , rev − l fr  kg 
 

relaţie care se poate scrie şi sub forma

 J 
( ) (
lt ,irev = h1* − h2* rev − h2irev − h2* rev )  kg 
 

indicele inferior t arată că lucrul mecanic este de tip total caracteristic sistemelor
termodinamice deschise, după cum este şi cazul turbomaşinilor.
Lucrul mecanic de frecare atrage după sine o pierdere din lucrul mecanic furnizat de
turbină. Aceasta cantitate lfr se transformă în căldură care rămâne în interiorul gazului. Deci,
întotdeauna h2*rev < h2irev .
În mod similar se petrec lucrurile şi în cazul procesului de comprimare din
turbocompresor. Deci:
- pentru compresia adiabat reversibilă (izoentropă):

l rev = h2*rev − h1*

- pentru compresia adiabat nereversibilă (neizentropă)

( ) (
lt ,irev = h2irev − h1* = lt ,rev + l fr = h2*irev − h1* + h2irev − h2*rev )
În consecinţă, pentru turbină lucrul mecanic real (ireversibil) este mai redus faţă de
lucrul mecanic reversibil

lt,irev < lt,rev

În schimb în cazul turbocompresoarelor valoarea absolută a lucrului mecanic necesar


procesului real, ireversibil, este mai mare decât în cazul procesului reversibil, deci:

|lt,irev| > |lt,rev|

În diagramele T-s (h-s) procesele sunt prezentate în figurile de mai jos.


Prof. A. Chisacof, 27
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

p2
T(h) T(h)
2irev
p1 h2irev
1 2rev
h1* *
h2rev
p1
p2
h2irev
*
h2rev 2irev h1*
1
2rev
s s
a) b)

Fig. 8.15 Reprezentarea în diagramele T-s (h-s) a proceselor din turbomaşini


a) cazul turbinei; b) cazul turbocompresorului

Pentru a pune în evidenţă influenţa lucrului mecanic de frecare se introduc randamentele


interne aferente turbomaşinii respective, astfel:
a) pentru turbină randamentul intern este:

l t,irev h1* − h2irev h1* − h2 r


ηiT = = = *
lt, re v h1* − h2* rev h1 − h2*

În mod uzual se notează punctul 2 irev cu 2 r (real), precum şi parametrii aferenţi h2 r = h2irev
şi T2 r = T2irev . În cazul în care agentul termic este gaz perfect, cu entalpia h = cpT, relaţia de
mai sus devine:

T1* − T2 irev T1* − T2 r


ηiT = =
T1* − T2* T1* − T2*

de unde se poate obţine, atunci când se cunoaşte sau se aproximează valoarea randamentului
intern ηiT, temperatura T2r:

(
T2 r = T1* − ηiT T1* − T2* ) [K ]
b) pentru turbocompresor se procedează în mod similar, deci randamentul său intern
este:

h2*rev − h1* T2* − T1*


ηiK = =
h2irev − h1* T2 r − T1*

de unde, pe baza valorii randamentului intern al turbocompresorului ηiK rezultă temperatura


reală la ieşire:

Prof. A. Chisacof, 28
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

T2 r = T1* +
1 *
ηiK
(
T2 − T1* ) [K ] .

Atunci când se lucrează cu entalpii, se obţin relaţii similare, deci:


- pentru turbină entalpia gazului la ieşire este:

(
h2 r = h1* − ηiT h1* − h2* )
Se constată că atât temperatura cât şi entalpia finală, T2 r şi h2 r sunt mai mari decât valorile
corespunzătoare proceselor reversibile aferente, T2*rev şi h2*rev .
- pentru turbocompresor entalpia gazului la ieşire este:

h2 r = h1* +
1 *
ηiK
(h2 − h1* )

Si în cazul maşinilor care realizează comprimarea adiabat ireversibilă, valorile finale ale
entalpiei şi temperaturii sunt mai mari decât în cazul compresiei adiabat reversibile
( h2 r > h2*rev , T2 r > T2*rev ).
Constatările de mai sus conduc la concluzia că la procesele reale, procese irevesibile,
valorile parametrilor finali sunt mai ridicate decât acelea corespunzătoare proceselor
reversibile. Pentru procesele reale care au loc între aceleaşi presiuni p1 şi p2 rezultă astfel :
h2 r > h2*rev , T2 r > T2*rev , s2 r > s*2 rev , v2 r > v*2 rev . În literatură aceste randamente se mai întâlnesc
sub numele de randamente politrope, deoarece procesele reale se asimilează unor procese
politrope.

8.10 Randamentul termogazodinamic al turbomaşinilor

Ecuaţia de bază în cazul curgerii adiabate a gazului într-o turbomaşină este conform
primului principiu al termodinamicii, în care s-a neglijat efectul energiei potenţiale de poziţie
g dz=0 :

 w2 
− δlt = d   + dh
 2 
 

În turbina cu trepte cu acţiune (fig. 8.16), de exemplu, are loc o dublă transformare de
energie, şi anume:
- o transformare a energiei potenţiale (entalpice) în energie cinetică, proces ce are loc în
ajutaje, şi din membrul drept al ecuaţiei de mai sus, rezultă:

(h1 − h2 ) = w2 − w1
2 2

- a doua transformare este aceea a energiei cinetice în lucru mecanic în paletele turbinei,
deci:

Prof. A. Chisacof, 29
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

 w22 − w32 
lt , 23 =  
 2  palete

Deci, o treaptă de turbina cu acţiune este compusă din doua transformatoare de energie şi
anume: ajutajul geometric cuprins între secţiunile 1 – 2, şi canalul dintre paletele cu acţiune,
cuprins între secţiunile 2 - 3.
Randamentul termogazodinamic al unui transformator de energie potenţială se exprimă
prin raportul dintre căderea de entalpie efectiv prelucrată pentru realizarea de energie cinetică,
respectiv lucru mecanic şi căderea maxima de entalpie ce ar putea fi prelucrată prin
destinderea gazului adiabat reversibilă până când parametrii intensivi finali devin nuli, deci
(p2 → 0 ; T2 → 0), respectiv entalpia finală devine nulă (h2→0). În cazul gazului perfect h =
cp T, deci atunci când T→ 0, h→ 0. În cazul unui proces adiabat reversibil
k −1
 p  k
T final = Tinitial  final  . Astfel, atunci când pfinal→ 0, rezultă Tfinal→ 0.
 pinitial 
1 2 3
ajutaje palete

lt2,3

w1 h1 h2 h3 w3
w2
p1
w, p
w2

w3
w1 p2 p3=p2

Fig. 8.16 Evoluţia presiunii şi a vitezelor într-o treaptă cu acţiune a unei turbine

În consecinţă randamentul termogazodinamic are expresia:

h1* − h2 T1* − T2
η tg = =
h1* T1*

în care pentru al treilea membru al egalităţii s-a considerat cazul gazului perfect la care
h = cp T. Deci, pentru w1 = 0 şi w2 = w rezultă:

w2
h1* − h2 =
2

Prof. A. Chisacof, 30
An univ 2007-2008
BTT II Cap. 8, Dinamica gazelor şi vaporilor

Randamentul termogazodinamic devine:

w2
η tg = * =
(
2c p T1* − T2 ) T
= 1 − 2*
*
2h1 2c p T1 T1

sau

w2 w 2 (k − 1)
η tg = =
2c p T1* 2kRT1*

Dar kRT1* = a12 , în acest caz randamentul termogazodinamic devine:

w2 k − 1 k −1
η Tg = 2 = M 12
a1 2 2

Deci, pentru a avea un randament termogazodinamic ridicat trebuie ca numărul Mach M1 sa


fie cât mai mare.
Viteza maximă se obţine atunci când destinderea are loc până când h2 = 0, deci
randamentul termogazodinamic este maxim posibil la ηtg=1, rezultă:

k
wmax = 2h1* = 2c p T1* = 2 RT1*
k −1

în care kRT1* = a12 şi rezultă:

2
wmax = a1
k −1

Pentru k = 1,4 se obţine wmax=2,236 a1.

Prof. A. Chisacof, 31
An univ 2007-2008