Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

13 Transfer de căldură
Transferul de căldură reprezintă procesul spontan şi ireversibil de propagare a căldurii în spaţiu.
Fenomenul de propagare a căldurii constă în transferul de energie internă între corpuri sau
părţi ale corpurilor aflate la temperaturi diferite.
Transferul căldurii între două corpuri sau printr-un corp este un proces ireversibil care se
desfăşoară din zone cu temperatură mai mare spre cele cu temperatură mai mică şi nu încetează
decât când temperaturile devin egale.
Conform primului postulat al termodinamicii, dacă două corpuri cu temperaturi diferite sunt
puse în contact termic, atunci ele tind spre echilibru termic, ajungând la aceeaşi temperatură după o
anumită perioadă de timp.
Conform primului principiu al termodinamicii două corpuri pot schimba între ele căldură
până la atingerea echilibrului termic, adică până la egalarea temperaturilor corpurilor.
Conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, sensul preferenţial de propagare a
căldurii este de la corpul cu temperatură mai ridicată către corpul cu temperatură mai scăzută.

13.1 Mărimi caracteristice transferului de căldură

Într-un punct oarecare din spațiu, temperatura depinde de poziție și de timp.
Câmpul de temperaturi reprezintă
totalitatea valorilor instantanee ale temperaturii
într-un anumit domeniu.Câmpul de temperatură
poate fi:
 staționar dacă valorile temperaturii
t
rămân constante în timp: 0

 nestaționar dacă valorile temperaturii
t
variază în timp: 0

În figura 35 este reprezentat câmpul de
temperaturi dintr-o cameră de ardere a unei Figura 35 Câmpul de temperaturi dintr-o cameră de
ardere a unei instalații de turbine cu gaze
instalații de turbine cu gaze.
Suprafața izotermă reprezintă locul geometric al tuturor punctelor care au aceeaşi
temperatură la un moment dat. În cazul câmpului de temperaturi staţionar suprafeţele izotermice îşi
păstrează poziţia şi forma neschimbate în timp, iar în cazul câmpului de temperaturi nestaţionar
suprafeţele izotermice îşi modifică poziţia sau/şi forma; suprafaţa izotermică se apropie de corp
dacă acesta se răceşte şi se depărtează dacă se încălzeşte. Deoarece într-un punct nu se pot găsi două
temperaturi diferite în acelaşi moment, va rezulta că suprafeţele izotermice nu se intersectează.
Fluxul de căldură sau fluxul termic reprezintă cantitatea de căldură transmisă în unitate de timp:

Q  Q  J  W
  s 
Fluxul de căldură unitar sau fluxul termic unitar sau fluxul termic unitar de suprafață
reprezintă fluxul de căldură transmis pe unitatea de suprafață, adică:
 W
Q
q   2 
S m 
Fluxul de căldură unitar linear sau fluxul termic unitar linear reprezintă fluxul de căldură
transmis pe unitatea de lungime a unei suprafețe, adică:

41
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

 W
Q
q l 
L  m 
Fluxul de căldură unitar volumic sau fluxul termic unitar volumic reprezintă fluxul de
căldură emis sau absorbit de unitatea de volum dintr-un corp, adică:
Q W
q v   3 
V m 
Gradientul de temperatură reprezintă variaţia maximă a temperaturii pe unitatea de
lungime, adică:
t t  grad 
grad t  t  lim 
n 0 n n  m 
Gradientul de temperatură este un vector orientat după direcţia normală la suprafeţele
izotermice considerate. Pentru că ∂n>0 înseamnă că semnul gradientului este dat de semnul variaţiei
de temperatură ∂t.

13.2 Moduri fundamentale de transfer al căldurii

Transferul de energie termică se poate realiza prin trei moduri elementare de transfer:
conducţia termică, convecţia termică şi radiaţia termică (figura 36).

Figura 36Moduri elementare de transfer de căldură

Conducţia termică este procesul de transfer al căldurii dintr-o zonă cu o temperatură mai
ridicată către una cu temperatură mai coborâtă, în interiorul unui corp (solid, lichid sau gazos) sau
între corpuri solide diferite aflate în contact fizic direct, fără existenţa unei deplasări aparente a
particulelor care alcătuiesc corpurile respective.
Mecanismul conducţiei termice este legat de cinetica moleculară, de interacţiunea energetică
între microparticulele care alcătuiesc corpurile (molecule, atomi , electroni ).
În corpurile solide nemetalice, conducţia se realizează prin transferul energiei vibraţiilor
atomilor. Purtătorii asociaţi acestor unde longitudinale şi transversale sunt fononi.
În cazul metalelor conducţia termică se realizează atât prin fononi cât şi prin electroni liberi.
În acest caz ponderea electronilor liberi este de 10 - 30 ori mai mare decât cea a fononilor.
În cazul gazelor conducţia termică se efectuează prin schimbul de energie de translaţie, de
rotaţie şi vibraţie a moleculelor.
În cazul lichidelor există două mecanisme de propagare a căldurii prin conducţie: ciocnirile
elastice legate de mişcarea de mică amplitudine a moleculelor în jurul poziţiilor lor de echilibru şi
deplasarea electronilor liberi.
Ecuația fundamentală a transferului conductiv este ecuația lui Fourier (1822):
Q    S  grad t W
42
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

Se observă că fluxul termic este proporțional cu gradientul de temperatură (grad t), cu

suprafața de schimb de căldură (S[m2]) și cu conductivitatea termică (λ[W/mK]). Semnul minus
apare ca o consecință a faptului că fluxul termic se transmite de la un nivel de temperatură mai
ridicat către un nivel de temperatură mai scăzut, având sens invers gradientului de temperatură.
Convecţia termică reprezintă procesul de transfer de căldură între un corp solid şi un fluid
aflat în mişcare, sub acţiunea unei diferenţe de temperatură între corpul solid şi fluid. Convecţia
presupune acţiunea combinată a conducţiei termice în stratul limită de fluid de lângă perete, a
acumulării de energie internă şi a mişcării de amestec a particulelor de fluid.
Intensitatea procesului de convecţie depinde în măsură esenţială de mişcarea de amestec a
fluidului. După natura mişcării se disting două tipuri de mişcare cărora le corespund două tipuri de
convecţie: liberă sau naturală şi forţată.
Mişcarea liberă este datorată variaţiei densităţii fluidului cu temperatura. La încălzirea
fluidului densitatea lui scade şi el se ridică; la răcire, densitatea creşte şi fluidul coboară pe lângă
suprafaţa de schimb de căldură. Intensitatea mişcării libere este determinată de natura fluidului,
diferenţa de temperatură între fluid şi perete, volumul ocupat de fluid şi câmpul gravitaţional.
Mişcarea forţată a unui fluid este determinată de o forță exterioară care îl deplasează (pompă,
ventilator etc.).
Ecuaţia fundamentală a convecţiei termice este dată de formula lui Newton (1701):
Q 
    S  t  t W
p f 
dacă tp>tf, sau:
Q 
    S  t  t W
f p 
dacă tf>tp.
Unde α este coeficientul de convecție [W/m2K], tf este temperatura fluidului [ºC], tp este
temperatura peretelui [ºC], iar S este suprafața [m2].
Coeficientul de convecţie α, caracterizează intensitatea transferului de căldură convectiv.
Valoarea coeficientului de convecţie depinde de numeroşi factori: natura fluidului , viteza fluidului,
presiune, temperatură, starea de agregare, geometria suprafeţei, etc.
Radiaţia termică este procesul de transfer de căldură între corpuri cu temperaturi diferite
separate în spaţiu. Orice corp S emite prin radiaţii electromagnetice energie. Transportul se
realizează prin fotoni, care se deplasează în spaţiu cu viteza luminii. Energia transportată de aceştia
este în funcţie de lungimea de undă a radiaţiei.
Transferul de căldură prin radiaţie se realizează de la distanță. Fenomenul are dublu sens: un
corp radiază energie către altele, dar la rândul său primeşte energie emisă sau reflectată de corpurile
înconjurătoare. Relaţia de bază a transferului de căldură prin radiaţie a fost stabilită experimental de
Stefan în 1879 şi teoretic de Boltzmann în 1984. Ecuaţia Stefan – Boltzmann exprimă fluxul
termic emis de un corp negru absolut sub forma:
    C0  S  T 4 W
Q
Unde ε este factorul de emisivitate al corpului respectiv, C0 coeficientul de radiație al corpului
absolut negru (C0=5,67·10-8 W/m2K4), S –suprafața [m2] și T –temperatura [K].

13.4 Conducția termică

Conducția termică reprezintă procesul de transfer al căldurii dintr-o regiune cu temperatura
mai ridicată către o regiune cu temperatura mai scăzută, în interiorul unui mediu staționar (solid sau
fluid) datorită interacțiunii dintre particule.
Ecuația fundamentală a transferului conductiv este ecuația lui Fourier care permite
determinarea cantitativă a fluxului termic transferat prin conducție, scrisă pentru un câmp de

43
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

t t
temperatură staționar:  0 , unidirecțional: , și fără surse interioare de căldură: q v  0 , este:
 x
    S  grad t    S  t W
Q
x
Unde: grad t - gradientul de temperatură, S - suprafața de schimb de căldură și λ - conductivitatea
termică.
Difuzivitatea termică reprezintă o proprietate a unui material care arată capacitatea acestuia de
a transporta căldura, fiind definită de relația:
  m2 
a
  c p  s 
Ecuația diferențială a conducției termice:
q 1 t
2 t  v  
 a 
unde:  2 t este laplacianul temperaturii. În tabelul 8 sunt prezentate cazurile particulare ale ecuației
diferențiale ale conducției termice.
Tabelul 8 Cazurile particulare ale ecuației diferențiale ale conducției termice
Regim Ecuația Denumire
Regim tranzitoriu cu izvoare interne de căldură q 1 t Ecuația generală a
2 t  v   conducției
 a 
Regim staționar cu izvoare interne de căldură q Ecuația lui Poisson
2t  v  0

Regim tranzitoriu fără izvoare interne de căldură 1 t Ecuația lui Fourier
2t  
a 
Regim staționar fără izvoare interne de căldură  t0
2 Ecuația lui Laplace
Conductivitatea termică reprezintă capacitatea materialului de a transmite (conduce) căldura,
fiind o funcție ce ține seama de natura corpului, temperatură, umiditate și presiune, iar unitatea de
măsură este [W/m·K]. Conductivitatea termică variază direct proporțional cu densitatea
materialului, din acest motiv materialele ușoare (polistirenul, vata minerală) au o conductivitate
termică scăzută. În tabelul 9 sunt redate valorile conductivității termice pentru câteva corpuri solide.
În figura 37 este prezentată conductivitatea diferitelor clase de materiale.

Figura 37 Conductivitatea diferitelor clase de materiale

44
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

Tabelul 9 Valorile conductivității termice pentru câteva corpuri solide

Natura corpului λ [W/m·K] Natura corpului λ [W/m·K]
METALE ȘI ALIAJE MATERIALE DE CONSTRUCȚIE
Aluminiu pur 236 Beton armat 1,63-2,03
Argint 458 Cahle de teracotă 1,05
Aur 315 Cărămidă obișnuită 0,77
Bronz de aluminiu 56 Cărămidă cu găuri verticale 0,52-0,75
Cupru pur 398 Ipsos (plăci) 0,39-0,65
Crom 86 Ipsos uscat 0,43
Fier pur 84,1 Lemn stejar 0,175-0,373
Fontă cenușie 58,3 Lemn de brad 0,14-0,256
Oțel carbon 43,2-49,8 Polistiren expandat 0,044
Oțel crom-nichel 15,2 Zidărie din b.c.a 0,25-0,34

Conducția termică în regim staționar prin perete plan omogen

Se consideră un perete plan omogen, de grosime δ, cu suprafaţa pe direcţia x foarte mare în
comparaţie cu cele din direcţiile y şi z (figura 38). Neglijând fluxul de căldură pe direcţiile y şi z,
rezultă că putem considera că fluxul de căldură se transmite unidirecţional, adică doar în direcţia x.
Trecerea căldurii având loc în regim staţionar, înseamnă că temperaturile tp1 şi tp2 ale celor 2 feţe
din direcţia x sunt constante în timp. Reprezentarea temperaturilor într-o secţiune prin peretele plan
omogen de grosime δ este ilustrată în figura 39.

Figura 38 Perete plan omogen Figura 39 Secţiune prin peretele plan omogen
Ecuatia diferentiala a conductiei este:
q 1 t
2 t  v  
 a 
pe baza ipotezelor:
t
0
 Regim stationar: 
.
q
 Fara surse interne de caldura: v  0

devine:
2t 2t 2t
 t  0 sau
2
  0
x 2 y 2 z 2
Pentru directia Ox ecuatia are forma:
2t
0
x 2
a carei solutie generalizata este:
t  C1  x  C2 [C]

45
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

unde C1 si C2 sunt constante de integrare care se determina punand conditii la limita :

- pentru x = 0 ↔ t = tp1, rezulta tp1 = C2
t t
- pentru x = δ↔t = tp2, rezulta tp2 = C1. δ + C2 = C1. δ + tp1 , deci C1  p 2 p1

Inlocuind in relatia anterioara se obtine expresia variatiei temperaturii printr-un perete plan
sau distributia caldurii:
t t
t  p 2 p1  x  t p1 [C]

care este o variatie liniara.
Fluxul termic unitar:
 t t
q  p1 p 2
Rt
unde Rt este rezistenţa termică:
  m2  K 
Rt 
  W 
Fluxul de căldură transmis prin suprafaţa S:
  t p1  t p 2
Q  q S   S W
Rt

Aplicatie
Un cuptor industrial utilizat pentru tratamentul termic al unor materiale metalice are peretii
formati din caramida termoizolatoare din diatomit cu grosimea de 123 mm si coeficientul de
conductivitate termica de 0,147 W/mK. Temperaturile pe cele doua fete ale caramizii sunt de
104°F, respectiv de 700°C. Sa se determine:
a) Rezistenta termica a peretelui
b) Fluxul termic unitar transmis prin perete
c) La ce distanta fata de peretele interior se intalneste temperatura de 500°C?

Conducția termică în regim staționar prin perete plan neomogen

Se consideră un perete plan neomogen (figura
40) format din două straturi de grosimi δ1 şi δ2 având
coeficienţii de conducţie λ1 şi λ2 constanţi. Se cunosc
temperaturile suprafeţelor exterioare tp1 şi tp3.

În regim staţionar, fluxul unitar de căldură q
este constant în fiecare strat (nu există surse de căldură
sau puncte de absorbţie a căldurii): Figura 40 Secţiune prin peretele plan neomogen



q  1 t p1  t p 2   2 t p 2  t p 3


1 2
sau:
 
t p1  t p 2  q 1
1
2

t p 2  t p 3  q
2
adunând relațiile, rezultă că:

46
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

   
t p1  t p3  q  1  2 
 1  2 
Fluxul termic unitar:
 t t  t t
q  p1 p 3 q  p1 p 3
1  2 R t _ ech

1  2 sau
unde Rt_ech este rezistenţa termică echivalentă a peretelui plan neomogen:
 
R t _ ech  1  2
1  2
Se consideră un perete plan neomogen (figura
41) format din n straturi de grosimi δ1 ... δn având
coeficienţii de conducţie λ1 ... λn constanţi. Se cunosc
temperaturile suprafeţelor exterioare tp1 şi tpn+1.
Fluxul termic unitar transmis prin n straturi de
perete plan neomogen:
 t p1  t pn1 t p1  t pn1
q n 
i
 Figura 41 Secţiune prin peretele plan neomogen
R t _ ech
i 1  i
compus din n straturi

Deoarece q este unidimensional si stationar, are aceeasi valoare in orice sectiune a peretelui.

Aplicatie
Peretele exterior al unei locuinte are lungimea de 4 m si inaltimea de 2,5 m. Acesta este
format dintr-o placa de beton armat de grosime 15 cm si conductivitate termica de 1,56 W/mK.
Peretele este izolat cu placi de polistiren expandat avand rezistenta la compresiune de 80kPa,
densitatea de 15 kg/m3 si conductivitatea termica de 0,04W/mK. Temperatura pe suprafata
interioara a peretelui este de 15°C, iar temperatura pe suprafata exterioara este de -15°C. Sa se
determine:
a) Rezistenta termica a peretelui daca izolatia este de 5, 10 si 15 cm.
b) Fluxul termic unitar transmis prin perete.
c) Fluxul termic transmis prin perete.
d) De cate ori se reduce fluxul termic transmis prin peretele izolat fata de cel neizolat?
e) Temperatura dintre placa de beton armat si izolatie
f) La ce distanta fata de peretele din placi de beton armat se gaseste temperatura de inghet?

Conducția termică în regim staționar prin perete cilindric omogen

Se consideră un perete cilindric (figura

42), cu raza interioară r1, raza exterioară r2
având lungimea mult mai mare decat razele r1 și
r2, alcătuit dintr-un material cu conductivitate
termică constantă. Temperatura suprafeței
interioare este tp1 iar a suprafeței exterioare tp2.
Se consideră tp1>tp2. Suprafețele izoterme sunt
suprafețe cilindrice iar propagarea căldurii este
unidirectională (pe direcția razei.) Figura 42 Secţiune prin peretele cilindric omogen

47
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Ecuatia diferentiala a conductiei:

q v 1 t
2 t   
 a 
pe baza ipotezelor:
t
0
 Regim stationar: 
.
q
 Fara surse interne de caldura: v  0

pentru coordonate cillindrice devine:
 2 t 1 t 1  2 t  2 t
 t  0 sau  t  2    2 2  2
2 2

r r r r  z
Pentru propagare numai pe directia razei ecuatia are forma:
2t 1  t
  0
r 2 r r
t du 1 du u du dr
Se face notatia u →  u  0→  → 
r dr r dr r u r
a carei solutie este de forma:
ln u   ln r  ln C1
C1 C dt C dt C C
ln u  ln → u  1 →  1 →  1 → dt  1  dr
r r dr r dr r r
Expresia variatiei temperaturii printr-un perete cilindric este:
t  C1  ln r  C2 [C]
Constantele C1 si C2 se determina punand conditii la limita:
t  C1  ln r1  C2 C  t p1  C1  ln r1
 pentru r = r1 → t = tp1 → p1 → 2
t  C1  ln r2  C2 t  C1  ln r2  t p1  C1  ln r1
 pentru r = r2 → t = tp2 → p 2 → p2 →
t p 2  t p1  C1  (ln r2  ln r1 )
rezulta ca:
t t
C1  p 2 p1
r
ln 2
r1
t t
C 2  t p1  p 2 p1  ln r1
r
ln 2
r1
Inlocuind constantele in expresia temperaturii se obtine:
t t t t
t  p 2 p1  ln r  t p1  p 2 p1  ln r1 [C]
r r
ln 2 ln 2
r1 r1
Expresia finala a variatiei temperaturii printr-un perete cilindric este:
r
ln
r1
t  t p1  ( t p1  t p 2 )  [C]
r2
ln
r1

48
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

Fluxul termic unitar, conform legii lui Fourier:

. dt t t 1 t t W
q       ( p1 p 2 )   p1 p 2  2 
dr ln 2
r r r  ln r2  m 
r1  r1
Spre deosebire de peretele plan, fluxul termic unitar nu este constant, variatia lui este invers
proportionala cu raza.
Fluxul termic:
t p1  t p 2
W
. . .
Q  q l  S  q l  2  r  l 
1 r2
 ln
2  l r1
unde l este lungimea conductei, [m].
Pentru pereti cilindrici se defineste fluxul termic liniar:
.
. Q t p1  t p 2  W 
ql  
r  
 ln 2  m 
l 1
2 r1
unde Rt reprezinta rezistenta termica a peretelui cilindric:
1 r  mK 
Rt   ln 2 
2 r1  W 

Aplicatie
O conducta de cupru cu lungimea de 10 m are diametrul exterior de 3 cm si grosimea
peretelui de 2 mm si coeficientul de conductivitate termica de 400W/mK. Temperatura pe suprafata
interioara a peretelui este de 65°C, iar temperatura pe suprafata exterioara este de 55°C. Sa se
determine:
a) Rezistenta termica a peretelui conductei.
b) Fluxul termic unitar liniar transmis prin peretele conductei.
c) Fluxul termic transmis prin conducta.

Conducția termică în regim staționar prin perete cilindric neomogen

Se consideră un perete cilindric (figura 43), format din n straturi, cu raza interioară r1, raza
exterioară rn, având coeficienţii de conducţie λ1 ... λn constanţi. Temperatura suprafeței interioare
este tp1 iar a suprafeței exterioare tpn. Se consideră tp1>tpn. Suprafețele izoterme sunt suprafețe
cilindrice iar propagarea căldurii este unidirectională (pe direcția razei).

Figura 43 Secţiune prin peretele cilindric neomogen compus din n straturi

49
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

În regim staţionar, fluxul liniar de căldură este egal în cele 2 straturi cilindrice:
 2 2
ql   t  t    t  t 
1 d2 1 2 1 d3 2 3
 ln  ln
1 d1 2 d2
rezultă că:
 d2
q l  ln
d1
t1  t 2 
2 1
 d
q l  ln 3
d2
t2  t3 
2 2
Adunând cele două relaţii obținem:
 d2 d3 

 ln ln 
t1  t 3  q l    
1 d1 d2

2  1 2 
 
 
de unde rezultă că:
   t1  t 3  W
ql   m 
1 d 1 d
ln 2  ln 3
2  1 d1 2   2 d 2
Prin generalizare fluxul termic liniar transmis prin n straturi de perete cilindric neomogen:
. t p1  t pn1 t p1  t pn1  W 
ql  n  n  m 
1 ri1
i 1 2 i
 ln
ri
i 1
Rt

Aplicatie
O conducta de PPR (polypropylene random copolymer) cu lungimea de 4 m are diametrul
exterior de 20 mm si grosimea peretelui de 2,8 mm si coeficientul de conductivitate termica de
0,24W/mK. Conducta este izolata cu elastomer avand diametrul interior de 20 mm , grosimea de 20
mm si conductivitatea termica de 0,042 W/mK. Temperatura pe suprafata interioara a peretelui este
de 70°C, iar temperatura pe suprafata exterioara izolatiei este de 35°C. Sa se determine:
a) Rezistenta termica a peretelui conductei si a conductei izolate.
b) Fluxul termic unitar liniar transmis.
c) Fluxul termic transmis prin conducta
d) Temperatura dintre straturi

13.5 Convecția termică

Convecţia termică este procesul de transmitere a căldurii prin intermediul unui fluid în
mişcare care vehiculează energia termică din zonele de temperatură mai mare în altele de
temperatură mai scăzută. Convecția are loc prin acțiunea combinată a conducției termice și a
transportului de masă.
Transferul de căldură prin convecţie, de exemplu, de la un perete mai cald la un fluid mai
rece, are loc în câteva etape. Iniţial, căldura trece de la perete la particulele de fluid din imediata

50
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

apropiere prin conducţie. Energia termică astfel transferată măreşte temperatura şi energia internă a
acestor particule de fluid. Stratul de fluid de lângă perete prin care căldura se transmite prin
conducţie se numeşte strat limită termic. În continuare, aceste particule cu energie mai mare se
deplasează către regiuni cu temperaturi mai scăzute, unde prin amestec cu alte particule, transmit
acestora o parte din energia lor, mărindu-le temperatura.
Calculul fluxului termic transmis prin convectie se face cu ajutorul legii lui Newton:
.
Q    S  ( t p  t f ) [ W]
unde: α - coeficient de convecție [W/m2.K]; S - aria suprafeței de schimb de căldură [m2]; tp -
temperatura peretelui [ºC]; tf - temperatura fluidului [ºC].
În coeficientul de convectie α sunt înglobați toți factorii care determină procesul de convecție:
tipul mișcării, regimul de curgere, proprietățile fizice ale fluidului, forma și orientarea suprafeței de
schimb de căldură:
  f (l, w, t p , t f , , cp , , , a....)
Factorii care influențează transferul de căldură prin convecție termică sunt:
 Natura mișcării:
 Dacă mişcarea fluidului este cauzată doar de diferenţa de densitate produsă de
diferenţa de temperatură între particulele de fluid mai apropiate şi mai depărtate de
perete, transmiterea căldurii se face prin convecţie liberă.
 Dacă mişcarea fluidului este cauzată de un lucru mecanic din exterior (pompă,
ventilator) transmiterea căldurii se face prin convecţie forţată.
 Regimul de curgere – este caracterizat prin criteriul Reynolds. În funcție de valoarea
acestuia se deosebesc următoarele regimuri de curgere:
 laminar (particulele de fluid nu se amestecă, liniile de curent fiind paralele), daca
valoarea criteriului Reynolds este in domeniul: Re [0÷2320];
 tranzitoriu, daca valoarea criteriului Reynolds este in domeniul: Re [2320÷10000];
 turbulent, daca valoarea criteriului Reynolds este: Re >10000.
Observație: In regim laminar, convecția se face cu precădere prin conducție termica în fluid;
aportul mișcării este foarte redus. In regim turbulent convecția are loc prin conducție termica in
stratul limita și prin transfer de masă și amestec de fluid.
 Forma și dimensiunile suprafeței de schimb de căldură:
 geometria suprafeței de schimb de căldură (plană, circulară, singulară, în fascicul);
 orientarea suprafeței de schimb de căldură față de direcția de curgere.
 Proprietățile fizice ale fluidului. Transferul de căldură prin convecție este afectat de:
 conductivitatea termica: λ [W/m.K];
 căldura specifică c [J/kg.K]
 densitate ρ [kg/m3];
 difuzivitate termică a [m2/s];
 viscozitate cinematica ν [m2/s].
În tabelul 10 este prezentat ordinul de mărime al coeficientului α în funcție de tipul
convecției. Proprietățile fizice depind de temperatură și într-o măsură mai mică de presiune. În
tabelul 11 sunt prezentate proprietățile fizice ale aerului uscat, în timp ce în tabelul 12 sunt redate
proprietățile fizice ale apei.
Tabelul 10 Ordinul de mărime al coeficientului α în funcție de tipul convecției
Fluidul Tipul convecției α [W/m2K]
Gaze Liberă 6-30
Gaze Forțată 30-300
Ulei Forțată 60-1800
Apă Forțată 500-40000

51
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Tabelul 11 Proprietățile fizice ale aerului uscat

t ρ cp λ ν Pr
[ºC] [kg/m3] [J/kgK] [W/mK] [m2/s] [-]
-10 1.342 1009 0.0236 12.43 . 10-6 0.712
0 1.293 1005 0.0244 13.28 . 10-6 0.707
10 1.247 1005 0.0251 14.16 . 10-6 0.705
20 1.205 1005 0.0259 15.06 . 10-6 0.703
30 1.165 1005 0.0267 16.00 . 10-6 0.701
40 1.128 1005 0.0276 16.96 . 10-6 0.699
50 1.093 1005 0.0283 17.95 . 10-6 0.698
60 1.060 1005 0.0290 18.97 . 10-6 0.696
70 1.029 1009 0.0296 20.02 . 10-6 0.694
80 1.000 1009 0.0305 21.09 . 10-6 0.692
90 0.972 1009 0.0313 22.10 . 10-6 0.690
100 0.946 1009 0.0321 23.12 . 10-6 0.688
Tabelul 12 Proprietățile fizice ale apei
t ρ cp λ ν Pr
[ºC] [kg/m3] [J/kgK] [W/mK] [m2/s] [-]
-6
0 999.9 4212 0.551 1.789 . 10 13.67
10 999.7 4191 0.574 1.306 . 10-6 9.52
-6
20 998.2 4183 0.599 1.006 . 10 7.02
30 995.7 4174 0.618 0.805 . 10-6 5.42
-6
40 992.2 4174 0.635 0.659 . 10 4.31
-6
50 988.1 4174 0.648 0.556 . 10 3.54
60 983.1 4179 0.659 0.478 . 10-6 2.98
-6
70 977.8 4187 0.668 0.415 . 10 2.55
80 971.8 4195 0.674 0.365 . 10-6 2.21
-6
90 965.3 4208 0.680 0.326 . 10 1.95
100 958.4 4220 0.683 0.295 . 10-6 1.75
-6
110 951.0 4233 0.685 0.272. 10 1.60
Imersînd un corp solid într-un fluid aflat în mişcare cu o viteză uniformă, se constată că la
suprafaţa solidului apar neuniformităţi în circulaţia fluidului, deoarece forţele de frecare care se
manifestă la interfaţa solid-fluid modifică repartiţia vitezei de curgere în masa fluidului din
apropierea solidului.Se defineşte prin strat limită, zona de fluid din apropierea corpului solid pe
lingă care curge fluidul, zonă în care se manifestă forţele de frecare dintre solid şi fluid, în care
mişcarea fluidului este influenţată de prezenţa solidului şi în care apar variaţii mari ale vitezei de
curgere a fluidului.
Dacă un fluid, care are iniţial o viteză uniformă, vine în contact cu o placă, curgînd paralel cu
aceasta, la suprafaţa plăcii apare stratul limită, în care viteza variază între valoarea 0 (la suprafaţa
plăcii) şi valoarea w (la extremitatea stratului). În acest strat, curgerea fluidului poate fi laminară
sau turbulentă. În apropierea bordului de atac curgerea este întotdeauna laminară. Ea se poate
menţine laminară pe toată placa sau poate deveni la un moment dat turbulentă. În cazul stratului
turbulent, la suprafaţa plăcii există totuşi un substrat laminar, de grosime relativ mică (figura 44).
Distanţa faţă de bordul de atac x, la care curgerea devine turbulentă,depinde de viteza iniţială a
fluidului w şi de viscozitatea acestuia.
Problema transmiterii căldurii prin convecţie se reduce de fapt, la determinarea coeficientului
de convecţie α. Dacă în calculele practice de transmitere a căldurii prin conducţie se poate lucra cu
valorile experimentale ale coeficientului λ luate din tabele termodinamice, în cazul convecţiei,
coeficientul α trebuie determinat pentru fiecare caz în parte şi depinde de cei 4 factori prezentaţi
anterior.
52
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

Figura 44 Strat limită termic

Determinarea coeficientului de convecţie α se face pornind de la ecuaţiile diferenţiale care
intervin în procesul de transmitere a căldurii prin convecţie, tinând cont de faptul că procesul are loc
datorită mişcării fluidului: ecuaţia de continuitate, ecuaţiile de mişcare şi ecuaţia de contur. Ecuaţia
de contur ţine cont de faptul că fluxul unitar de căldură transmis prin convecţie este egal cu fluxul
unitar de căldură transmis prin conducţie prin stratul limită de fluid de lângă perete:
t
q    t p  t f    


n
Rezolvarea teoretică a acestui sistem de ecuaţii diferenţiale nu este posibilă decât pentru
cazuri foarte simple, particulare. Din această cauză, pentru determinarea coeficientului de convecţie
α se face apel la teoria similitudinii.
Principiul similitudinii arata ca doua sisteme au o comportare similara daca raportul
dimensiunilor lor liniare, fortelor, vitezelor, este acelasi. Similitudinea in studiul proceselor de
transfer de caldura presupune asemanare: geometrica; mecanica și termica. De exemplu: in cazul
convectiei fortate in sisteme geometrice similare, campurile vitezelor vor fi similare daca raportul
dintre fortele de inertie si fortele de frecare viscoase este acelasi in ambele fluide.
Pe baza ecuaţiilor diferenţiale mai sus menţionate şi a teoriei similitudinii au fost deduse
mărimile adimensionale numite invarianţi sau criterii de similitudine sau numere. Exemplu:
Reynolds (Re), Grasshof (Gr), Nusselt (Nu), Prandtl (Pr). Aceşti invarianţi se pot calcula în funcţie
de parametrii fluidului la temperatura respectivă (ex. vâscozitate, densitate, viteză, etc.). Toţi aceşti
invarianţi au aceeaşi valoare pentru sistemele şi fenomenele asemenea. Deci fenomenul de
convecţie într-o instalaţie industrială este asemenea cu fenomenul de convecţie dintr-o instalaţie
model de laborator dacă aceşti invarianţi au aceeaşi valoare.
Similitudinea are doua teoreme de baza:
Teorema lui Newton: pentru fenomene similare, criteriile de asemanare au aceeasi valoare.
(pentru doua fenomene similare (din laborator si din practica) criteriile Nu, Re, Pr sunt egale.)
Teorema lui Buckingham: solutiile integrale ale ecuatiilor diferentiale care exprima doua
fenomene asemenea sunt reprezentate printr-o relatie intre criteriile de asemanare determinante,
rezultate din aceste ecuatii. Prin urmare exista o relatie de forma:
f(Nu, Pr, Re)= 0
În concluzie, teoria similitudinii permite ca pe baza ecuaţiilor diferenţiale ale convecţiei, dar
fără a le integra, să se obţină criterii de similitudine între care să se determine pe cale experimentală
ecuaţii criteriale valabile pentru toate procesele asemenea. Din aceste ecuaţii criteriale se poate
determina coeficientul de convecţie α.
Cel mai important invariant este Nu deoarece include coeficientul de convecţie α care trebuie
determinat:
l
Nu  

unde λ este coeficientul de conducţie termică a fluidului în stratul limită iar l este lungimea
caracteristică (diametrul în cazul conductelor).
53
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

13.5.1 Criterii de similitudine. Relatii criteriale

In procesele de schimb de caldura anumite grupuri adimensionale, reprezentative prin
aspectele fenomenelor pe care le considera au devenit criterii:
 Criteriul Reynolds (Re) – caracterizeaza regimul de curgere al fluidului si reprezinta
raportul dintre fortele de inertie si fortele de viscozitate:
w  lc
Re  [ ]

unde: w - viteza de curgere a fluidului [m/s]; ν – viscozitatea cinematica a fluidului, m2/s; lc = dh –
lungime caracteristica sau diametru hidraulic si se determina cu relatia:
4A
dh  [ m]
P
unde: A - aria sectiunii de curgere; P- perimetru udat.
 Criteriul Prandtl (Pr) - caracterizeaza proprietatile fizice ale fluidului si reprezinta raportul
dintre distributia vitezei si cea a temperaturii:

Pr  
a
unde a - difuzivitatea termica, se determina cu relatia:
  m2 
a  
  c  s 
 Criteriul Peclet (Pe) reprezinta raportul dintre fluxurile de caldura transmise prin convectie,
respectiv prin conductie, la aceeasi diferenta de temperatura ∆t:
w l
Pe  Re Pr 
a
 Criteriul Nusselt (Nu) – reprezinta raportul dintre gradientul temperaturii fluidului la
suprafata peretelui si un gradient de referinta al temperaturii:
l
Nu  

 Criteriul Stanton (St) – exprima raportul dintre fluxul de caldura transmis prin convectie si
fluxul de caldura acumulat de fluid:

St  
cp    w
 Criteriul Grasshoff (Gr) – intervine in procesele de convectie libera si caracterizeaza
actiunea reciproca a fortelor ascensionale si a fortelor de viscozitate a fluidului:
g  l3  t p  t f 
Gr  
Tf   2
 Criteriul Biot (Bi) – reprezinta raportul dintre rezistenta termica interioara (conductie) si
exterioara (la convectie) a unui corp, la transferul de caldura intre acesta si un fluid:
l
Bi  
p
 Criteriul Fourier (Fo) – caracterizeaza procesele tranzitorii de schimb de caldura si
exprima timpul de propagare a caldurii:
a
Fo  2 
lc
In practica, coeficientii de convectie α sunt calculati din ecuatii empirice criteriale, obtinute
prin corelarea datelor experimentale cu ajutorul analizei dimensionale.
Forma explicita a ecuatiilor criteriale este:

54
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

Nu  f (Re, Pr, Gr, Pe)

iar coeficientii de convectie se determina din relatia:
  W 
   Nu  2 
lc m  K 

13.5.2 Convectia libera

Mecanismul transferului de caldura prin convectie libera este reprezentat de miscarea unui
fluid peste suprafata libera a unui perete, miscare produsa de diferenta de densitate a fluidului,
datorata diferentei de temperatura obtinuta prin procesul de schimb de caldura.
Pentru majoritatea fluidelor intalnite in practica variatia densitatii cu temperatura este liniara.
Astfel, daca un fluid cu temperatura Tf si densitatea ρf vine in contact cu un perete mai cald cu
temperatura Tp densitatea fluidului dintr-un punct cu temperatura T din stratul limita format va fi:

  f  [1    (T  Tf )] kg / m3 
unde β este coeficientul de dilatare volumica a lichidului. Deoarece ρ<ρ f, asupra particulelor de
fluid cu temperatura T va actiona o forta ascensionala egala cu:
f a  g(f  )  g  f    (T  Tf )
Rezulta ca forta ascensionala care asigura miscarea naturala a fluidului este direct
proportionala cu acceleratia gravitationala, coeficientul de dilatare volumica si diferenta de
temperatura.
In convectia libera straturile limita termic si hidrodinamic sunt in principiu de aceasi grosime,
deoarece gradientii vitezei sunt produsi de gradientii temperaturii; in aceste conditii coeficientul de
convectie si relatiile corespunzatoare de calcul depind de geometria sistemului.

Convectia libera in spatii largi: Convectia libera pe suprafete verticale

Se considera o placa plana verticala aflata in contact cu un fluid stationar avand temperatura
mai mica decat a placii. Diferentele de densitate genereaza in apropierea placii un strat limita in
care fluidul are o miscare ascensionala. La perete, viteza fluidului este zero (datorita absentei
curgerii), in continuare viteza creste pana la o anumita valoare maxima, dupa care descreste pana la
zero la marginea stratului limita, dincolo de acesta fluidul fiind in repaus.
In practica inginereasca, coeficientul de convectie α pentru convectia libera peste o placa
verticala se determina cu ajutorul criteriului Nusselt:
 W 
  Nu 
lc  m 2  K 
unde analiza dimensionala a convectiei naturale evidentiaza ca forma ecuatiei criteriale care o
caracterizeaza este de forma:
Nu  C  Ra n
unde criteriul Rayleight este egal cu produsul dintre criterul Grashoff si criteriul Prandtl, adică:
Nu  C  (Gr  Pr)n
unde : λ – conductivitatea termica a fluidului [W/m.K]; lc – lungime caracteristica [m]; in acest caz
inaltimea placii; C,n – depind de regimul de curgere.
Pentru regim laminar de curgere Ra [104-109] valorile coficientilor sunt: C=0.59, n=1/4
Pentru regim turbulent de curgere Ra [109-1013] valorile coficientilor sunt: C=0.10, n=1/3
Criteriul Prandtl:
 cp    
Pr   
a 
55
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

unde difuzivitatea termica, a este:

  m2 
a  
  c  s 
Criteriul Grashoff:

g  l3  t p  t f 
Gr  
Tf   2
unde: g- acceleratia gravitationala [m/s2]; l –lungimea caracteristică [m] ; ν- viscozitate cinematica
[m2/s]; tp – temperatura peretelui, [°C]; tf – temperatura fluidului [°C]; Tf – temperatura fluidului
[K]; cp – caldura specifica la presiune constanta [J/kg.K]
Temperatura de referinta la care se determina proprietatile fluidului este temperatura fluidului.

Aplicatie
Peretele exterior, plan vertical, al unei locuinte unifamiliale are lungimea de 4 m si inaltimea
de 2,5 m. Temperatura pe fata interioara a peretelui este de 15°C. Peretele este in contact cu aerul
din interiorul locuintei (aer stationar) care are temperatura de 20°C. Sa se determine:
a) Proprietatile aerului la temperatura de 20°C,
b) Valoarea criteriului Grassoff care caracterizeaza actiunea reciproca a fortelor ascensionale
si a fortelor de viscozitate a fluidului
c) Valoarea criteriului Raylaight care caracterizeaza raportul dintre forta ascensionala ce
apare in fluid datorita diferentei de densitate si fortelor de frecare moleculara
d) Regimul de curgere a fluidului
e) Valoarea criteriului Nusselt in functie de regimul de curgere
f) Coeficientul de convectie dintre perete si aer
g) Fluxul termic schimbat intre aer si perete

13.5.3 Convectia fortata in interiorul conductelor si canalelor (Internal Flow)

Este intalnita la incalzirea si racirea fluidelor care curg prin interiorul conductelor sau
canalelor si prezinta cel mai important si frecvent proces de transfer de caldura.
Se considera o conducta circulara, dreapta, avand lungimea mult mai mare decat diametrul
interior, prin care circula un fluid incompresibil cu temperatura mai mica decat a peretelui
conductei. Se considera curgerea fluidului, cu viteza moderata in directia axei conductei.
Daca viteza fluidului la intrare in tub este redusa, astfel incat regimul de curgere a
fluidului in tub este laminar (Re < 2320)
Pentru conducte scurte, cele mai recomandate relatii criteriale sunt prezentate succint in tabelul 13.
Tabelul 13 Relatii criteriale pentru curgerea fortata, in regim laminar
Relatia Conditii de valabilitate Autor
d 0.1<Re. Pr.d/l<104 Hausen
0.0668   Re f  Prf
Nu  3.66  l
2/3
d 
1  0.04    Re f  Prf 
l 
1/ 3 0.60≤Pr≤5 Sieder –Tate
  0.14
 Re  Pr     
Nu  1.86   f f   f  0,0044   f   9,75
 p   
 l     p
 d  100≤Re≤2100
Observatii

56
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

 Relatiile de calcul a criteriilor Reynolds si Prandtl au fost prezentate anterior.

 Lungimea caracteristica (care intervine in expresia lui Re) este diametrul interior al
conductei.
Daca viteza fluidului la intrare in tub are o valoare mai mare, astfel incat regimul de
curgere a fluidului in tub este turbulent (Re >104)
In cazul convectiei fortate prin conducte, in regim turbulent ecuatiile criteriale cele mai
utilizate sunt prezentate in tabelul 14.
Tabelul 14 Relatii criteriale pentru curgerea fortata, in regim turbulent
Relatia Conditii de valabilitate Autor
Nu  0.023  Re f 0.8  Prf 1 / 3 Re>104 Colburn
0.7<Prf<160
l/d>60
Nu  0.023  Re f 0.8  Prf n Re>104 Dittus Boelter
0.7<Prf≤12
n=0.4 (incalzire)
l/d>60
n=0.3 (racire)
0.25 104<Re>5.106 Miheev
 Pr 
Nu  0.021  Re f 0.8  Prf 0.43   f  0.6<Prf≤2000
 Prp  l/d>50
 
0.14 Re>104 Sieder-Tate
 
Nu  0.027  Re f 0.8  Prf 1 / 3   f  0.7<Prf<16700
 p  l/d>10
 
(f / 8)  (Re f  1000)  Prf Gnielinski
Nu 
1  12.7  (f / 8)1 / 2  (Prf 2 / 3  1)
Observație: Prp - este criteriul Prandtl calculat pentru fluid, dar la temperatura peretelui

Aplicatie
Printr-o conducta de otel inoxidabil cu lungimea de 1,5 m, diametrul exterior 42 mm,
grosimea peretelui 1,5 mm circula apa cu viteza de 0,2 m/s. Conductivitatea termica a materialului
conductei este de 14,4 W/mK. Temperatura apei este de 80°C. Temperatura pe peretele interior al
conductei este de 70°C. Sa se determine:
a) Proprietatile apei la temperatura indicata
b) Valoarea criteriului Prandtl care caracterizeaza proprietatile fizice ale fluidului si
reprezinta raportul dintre distributia vitezei si cea a temperaturii, in functie de temperatura
peretelui
c) Valoarea criteriului Reynolds care caracterizeaza regimul de curgere al fluidului si
reprezinta raportul dintre fortele de inertie si fortele de viscozitate
w  lc
Re  [ ]

d) Regimul de curgere
e) Valoarea criteriului Nusselt in functie de regimul de curgere
0.25
 Pr 
Nu  0.021  Re f  Prf  f 
0.8 0 , 43
 Pr 
 p

57
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

f) Coeficientul de convectie dintre perete si apa

 W 
  Nu 
lc  m 2  K 
g) Fluxul de caldura transmis pin conducta

13.6 Radiația termică

Radiaţia termică reprezintă procesul de transmitere a căldurii între corpuri aflate la distanţă,
fără contact direct (deci şi prin vid) prin intermediul radiaţiilor termice de natură electromagnetică
(unde radio, microunde, radiaţii infraroşii, vizibile, ultraviolete, X şi γ).
Radiaţia termică este rezultatul transformării energiei interne a corpurilor în energie a undelor
electromagnetice care se propagă în spaţiu cu lungimi de undă cuprinse între λ = 0,7 -400 µm ce
corespund domeniului razelor infraroşii, vizibile şi ultraviolete.
La fel ca celelalte radiaţii de natură electromagnetică, radiaţia termică se propagă în linie
dreaptă, se reflectă şi se absoarbe. Fenomenul are sens dublu. Astfel, un corp radiază energie dar şi
absoarbe energia emisă sau reflectată de corpurile înconjurătoare. La corpurile solide şi lichide,
transformarea energiei electromagnetice în energie termică şi invers, are loc în straturile
superficiale, iar la corpurile gazoase în volum.
Transferul de căldură prin radiaţie termică devine semnificativ la temperaturi ridicate ale
corpului. În aplicaţiile tehnice care implică temperaturi apropiate de cele ale mediului ambiant,
radiaţia termică poate fi neglijată în comparaţie cu transferul de căldură prin convecţie.
Majoritatea corpurilor solide și lichide radiază energie termică pe întreg intervalul lungimilor
de undă, avand un spectru continuu. Radiația se manifestă într-un strat subtire aflat la suprafața
corpului și depinde de natura și de temperatura suprafeței.
Gazele radiaza energie termica selectiv, numai pe anumite portiuni de lungimi de unda, avand
un spectru discontinuu (se manifesta in tot volumul gazului si depinde de grosimea stratului de gaz
si de presiunea si temperatura acestuia.)
.
Fluxul energetic Q e [ W] - reprezintă energia radiată în unitatea de timp.
Puterea emisivă Me - reprezintă fluxul energetic radiat pe unitatea de suprafață, la o anumită
temperatură [W/m2].
Qe  W 
Me 
S  m 2 
Intensitatea radiatiei – reprezintă puterea emisivă corespunzatoare unei lungimi de undă:
Me W
me   m 3 
l _ u
.
Distributia energiei radiante este prezentata în figura 45. Fluxul radiant incident Q pe
.
suprafața unui corp se distribuie în trei fluxuri: fluxul energetic reflectat Q R ; fluxul energetic
. .
absorbit Q A ; fluxul energetic difuzat Q D .

Figura 45 Distributia energiei radiante

58
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

Conform ecuației de bilanț energetic:

. . . .
Q  QR  QA  QD
Împărțind ecuația de bilanț cu fluxul radiant incident obținem:
. . .
QR QA QD
1 .
 .
 .
Q 
 Q 
Q
R A D

unde : R - coeficient de reflexie, A - coeficient de absorbtie, D - coeficient de difuzie.

Acesti coeficienți pot lua valori între 0 și 1 în funcție de natura corpului, starea
suprafeței lungimea de undă și temperatură, astfel încât să se rescepte relația:
R  A  D 1
In funcție de capacitatea lor de absorbție, reflexie și difuzie corpurile se clasifică în:
 Corpuri negre: absorb în intregime fluxul radiant:A = 1; R = D = 0;
 Corpuri albe: reflectă în intregime fluxul radiant: R = 1; A = D = 0;
 Corpuri diaterme: prin care fluxul radiant incident este transmis în intregime: D=1; A=R=0
 Corpuri cenusii: partial reflectă, partial absorb dar prin care nu se transmite fluxul radiant
incident: A + R = 1; D = 0.
Emisivitatea termică (factor de emisie) - reprezintă raportul dintre puterea de emisie a
unui corp și puterea de emisie a corpului negru, aflat la aceeasi temperatură:
  e0 
M
Me
În tabelul 15 sunt prezentate câteva valori ale factorului de emisie.
Tabelul 15 Valori ale factorului de emisie pentru diferite materiale
Material Temperatura Factor de Material Tempera- Factor de
emisie tura emisie
Platina 230-260 0.054-0.104 Caramida 20 0.93
Aur 230-260 0.018-0.035 Lemn brut 20 0.83
Argint 230-260 0.020-0.032
Aluminiu 230-580 0.039-0.057
Fier 180-230 0.052-0.064 Samota 1200-1300 0.66
Zinc 230-330 0.045-0.053 Magnezita 1200-1300 0.39

Cupru oxidat 20 0.78 Lac email 20 0.85-0.95

Fier ruginit 20 0.61-0.85 Lac negru mat 80 0.97
Plumb 20-200 0.28-0.63 Vopsea cu silicat de sodiu 20 0.96
Aluminiu 200-600 0.11-0.19 Vopsea de aluminiu 100 0.20-0.35

13.6.1 Legile radiației

Legea lui Stefan-Boltzmann: permite determinarea puterii de emisie a corpului negru,
corespunzatoare intregului domeniu de lungimi de unda.
Puterea de emisie a corpului negru absolut a fost determinata experimental de Joseph
Stefan (1879) si verificata teoretic de Boltzmann (1884). Relația este cunoscută ca Legea lui
Stefan-Boltzmann și are forma:
W
M 0e  C0  T 4  2 
m 
unde: C° – reprezintă coeficientul de radiație al corpului negru absolut [W/m2. K4]; C°= 5.67 10-8 [W/m2 K4].
Corpul negru absolut: la orice temperatură, nici un alt corp nu poate emite mai multă
energie decât corpul negru. Corpul negru absoarbe toate radiatiile incidente și emite energie

59
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

uniform, in toate directiile.

Desi initial legea lui Stefan Boltzmann a fost stabilita pentru corpul negru absolut, cercetarile
ulterioare au dovedit aplicabilitatea acesteia si in cazul corpurilor cenusii, sub forma :
W
Me  C  T 4  2 
m 
unde C este coeficientul de radiatie al corpurilor cenusii.
Legea lui Plank: stabilește puterea de emisie corepunzatoare unei lungimi de unda și exprima
dependenta dintre intensitatea radiatiei corpului negru, in vid, temperatura si lungimea de unda,
având forma:
C1  W 
m 0e 
 C   m 2m 
[exp  2 ] 
 T 
unde: λ – lungimea de unda [m]; T – temperatura [K], C1 = 0.374 . 10-15[W.m2] – prima constanta a
lui Planck; C2 = 1.4388 . 10-2[W.m2] – a doua constanta a lui Planck. În figura 47 este prezentată
dependența intensității radiației de temperatură și lungimea de undă.

Figura 47 Dependența intensității radiației de temperatură și lungimea de undă

Legea lui Kirchoff: orice corp emite radiatii pe aceleasi lungimi de unda pe care le si
absoarbe. Legea lui Kirchoff stabileste legatura dintre puterea emisiva a unui corp cenusiu si a
corpului negru absolut, pentru o temperatura data (raportul acestora defineste factorul de emisie, ε):
M C
  0e  0
Me C
prin urmare puterea emisiva a unui corp oarecare este:
W
M e    C0  T 4  2 
m 
unde ε – factor de emisie propriu fiecarui tip de corp (fiind dat in tabele).

60
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

13.6.2 Transferul de caldura prin radiatie intre corpuri solide

Este un fenomen complex de absorbtii repetate si refelexii, care se rezolva de la caz la caz
prin aplicarea ecuatiilor de bilant energetic si a legilor radiatiei.

Intre doua placi plane paralele infinite

Luminozitatea se defineste ca fiind energia totala radiata de o suprafata indiferent ca provine
din emisia proprie sau de la o energie reflectata.
Se considera doua suprafete plane paralele (figura 48) de temperaturi diferite (T1>T2) si
coeficienti de emisie diferiti (ε1, ε2).

Figura 48 Schimb de caldura prin radiatie intre doua suprafete plane paralele
Luminozitatea suprafetei 1 este data de puterea emisiva proprie plus fractiunea reflectata din
luminozitatea suprafetei corpului 2:
W
L1  M e1  R 1  L 2  M e1  (1  1 )  L 2  2 
m 
In mod identic luminozitatea suprafetei 2 este:
W
L 2  M e 2  R 2  L1  M e 2  (1   2 )  L1  2 
m 
Fluxul termic unitar schimbat prin radiatie intre cele doua suprafete se deteremina cu relatia:
.   M e1  1  M e 2  W 
q  L1  L 2  2
1   2  1   2  m 2 
Conform legii lui Boltzmann:
 
M e1  1  C0  T14 W / m 2
W / m 
M e 2  1  C0  T24 2

Prin urmare fluxul termic unitar schimbat intre cele doua suprafete este:
. 1 W
q  C 0  (T14  T24 )  2 
1 1
 1 m 
1  2
Factor de emisie redus al celor doua suprafete este:
1
 r12 
1 1
 1
1  2
Rezultă că fluxul termic unitar schimbat intre cele doua suprafete va fi:
.
W
q   r12  C0  (T14  T24 )  2 
m 

61
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Intre doua placi plane paralele infinite intre care se intercaleaza un ecran
Ecranul sau paravanul – reprezinta o suprafata foarte subtire, buna conducatoare care are rolul
de a reduce fluxul termic transmis prin radiatie intre doua suprafete.
Fluxul termic unitar transmis prin radiatie in cazul existentei ecranului, se conserva:
. . .
q1e 2  q1e  q e 2
Fluxul termic unitar transmis intre suprafetele 1 si 2 in prezenta ecranului este:
.
W
q   r1e 2  C0  (T14  T24 )  2 
m 
unde factorul de emisie redus intre placa 1- ecran - placa 2 se determina cu relatia:
 
 r1e 2  r1e re 2
 r1e   r 2e
iar factorii de emisie redusi intre placa 1 si ecran εr1e:
1
 r1e 
1 1
 1
1  e
si εre2 intre ecran si placa 2 se determina cu relatiile:
1
 re 2 
1 1
 1
e 2
Rezultă că:
.
W
q1e   r1e  C 0  (T14  Te4 )  2 
m 
.
W
q e 2   re 2  C0  (Te4  T24 )  2 
m 

13.7 Schimb global de căldură la temperaturi constante ale fluidelor

Desi transferul de caldura este structurat in cele trei moduri fundamentale de schimb de
caldura, in majoritatea cazurilor practice, caldura este transmisa intre corpuri prin doua sau chiar
prin toate cele trei procese combinate simultan.
Prin schimb global de căldură se înțelege transferul termic între două fluide de temperaturi
diferite, desparțite printr-un perete omogen sau compus din mai multe straturi, de diferite forme. În
acest schimb termic sunt prezente simultan: conducția, convecția și radiația termică în proporții
diferite.
Schimbul global de căldură se caracterizează printr-un coeficient de transfer termic global, k
2
[W/m K], având aceeași unitate de măsură ca și coeficientul de convecție, astfel că fluxul termic
transferat se calculează cu o relatie analoagă celei folosite la schimbul de căldură convectiv.

Prin pereti plani

Se considera un perete plan (figura 49) scaldat pe cele doua fete de doua fluide cu temperaturi
diferite. Fluxul termic schimbat intre cele doua fluide se transmite prin :
 convectie + radiatie intre fluidul 1 si perete (α1) ;
 conductie prin perete (λ) ;
 convectie + radiatie intre fluidul 2 si perete (α2).

62
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

Figura 49 Schimb global de caldura prin pereti plani

 in regim stationar fluxul termic unitar transmis de la fluidul 1 la perete este:
.
W
q  1  (t1  tp1 )  2 
m 
 fluxul termic unitar transmis prin perete:
. ( t p1  t p 2 )  W 
q  m 2 


 fluxul termic unitar transmis de la perete la fluidul 2:
.
W
q   2  (t p2  t 2 )  2 
m 
Daca din relatiile de mai sus se elimina temperaturile peretilor se obtine:
. 1  1
t 1  t 2  q (   )
1   2
respectiv:
. t1  t 2 W
q
1  1  m 2 
 
1   2
sau:
.
W
q  k  ( t1  t 2 )  2 
m 
unde k se numeste coeficient global de transfer termic [W/m2K]
1  W 
k
1  1  m 2  K 
 
1   2
Fluxul termic transferat intre cele doua fluide, separate de suprafata S:
.
W
Q  k  S  ( t1  t 2 )  2 
m 
Daca peretele este format din n straturi se mareste rezistenta la transmiterea caldurii
prin conductie, astfel incat expresia lui k devine:
1  W 
k
1 n
 1  m 2  K 
 i 
1 i 1  i  2

63
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Prin pereti cilindrici

Pentru calculul schimbului global de caldura prin pereti cilindrici (figura 50) se lucreaza cu
.
W
fluxul termic liniar Q l   .
m

Figura 50 Schimb global de caldura prin pereti cilindrici

 fluxul termic liniar schimbat prin convectie si radiatie intre fluidul 1 si peretele interior al
tevii:
.
W
Q l    d1  1  ( t 1  t p1 )  
m
 fluxul termic liniar schimbat prin conductie prin peretele tevii:
. ( t p1  t p1 )  W 
Ql 
d m
 ln 2  
1
2 d1
 fluxul termic liniar schimbat prin convectie si radiatie intre peretele exterior al tevii si
perete:
.
W
Ql    d 2   2  (t p 2  t 2 )  
m
Eliminand temperaturile peretelui din aceste ecuatii rezulta:
. 1 1 d 1
t1  t 2  Ql  (   ln 2  )
  d 1  1 2     d1   d 2   2
Fluxul termic liniar schimbat intre cele doua fluide se determina cu relatia:
. t1  t 2 W
Ql   k l  (t1  t 2 ) 
(
1

1 d
 ln 2 
1
) m
  d 1  1 2     d1   d 2   2
unde termenul kl se numeste coeficient global longitudinal de transfer termic:
1  W 
kl   
) m K
1 1 d 1
(   ln 2 
  d1  1 2     d1   d 2   2
Fluxul termic total schimbat intre cele doua fluide:
. .
Q  Q l  L  k l  L  ( t 1  t 2 ) [ W]
unde L – este lungimea peretelui cilindric [m].

64
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

Aplicatie
Peretele exterior al unei locuinte este din placi de beton armat. Grosimea peretelui este de
15 cm si are conductivitatea termica de 1,56 W/mK. Temperatura aerului in interiorul locuintei este
de 22°C, iar in exterior de -22°C. Coeficientul de convectie dintre aer si suprafata interioara a
peretelui este 8,1 W/m2K. Coeficientul de convectie dintre ae si suprafata exterioara a peretelui
este 23,2 W/m2K. Sa se determine fluxul de caldura schimbat intre cele doua fluide si temperaturile
celor doua suprafete libere ale peretelui.

14 Schimbătoare de căldură
Schimbatoarele de caldura sunt aparate termice care realizeaza transferul de caldura intre
doua fluide numite agenti termici. Fluidul care cedeaza caldura se numeste agent primar iar cel
care ce care primeste caldura se numeste agent secundar.
Cei mai utilizati agenti termici sunt: apa, aburul, aerul, agentii frigorifici si gazele de ardere.

17.1 Domenii de utilizare

În industria alimentară și a băuturilor: pentru răcirea și pasteurizarea laptelui și a
produselor lactate, a sucurilor din fructe și legume, a băuturilor răcoritoare, a berii, a cidrului
și a vinului, în producerea înghețatei, a supelor și a alimentelor pentru copii.
În industria chimică și farmaceutică unde sunt necesare presiuni de lucru înalte și este
necesară protejarea mediului ambiant, datorită substanțelor extrem de corozive și nocive. În
acest domeniu, schimbătoarele de căldură se utilizează la răcirea și evaporarea apei, acizilor,
a soluțiilor apoase care necesită procesare termică, la recuperarea de căldură, condensarea
aburului și a vaporilor de solvenți, pentru protecția mediului prin utilizarea proceselor
termice în circuite închise.
În sisteme de încălzire și condiționare schimbătoarele se utilizează pentru încălzire
individuală, industrială sau urbană, pentru producerea apei calde menajere, recuperarea
căldurii în sistemele cu pompe de căldură, recuperarea căldurii în sistemele geotermale și în
centralele de climatizare.
În industria navală schimbătoarele de căldură sunt utilizate pentru răcirea apei și a
lubrifianților utilizații la motoarele navale, pentru recuperare de căldură.
În instalații industriale și de procesare schimbătoarele de căldură sunt utilizate pentru
încălzirea sau răcirea agenților termici speciali precum uleiurile, soluțiile saline sau caustice,
de asemenea sunt utilizate la răcitoarele industriale pentru mașini de sudura, prese
hidraulice, compresoare, centrale nucleare, aeronautică, recuperare de căldură în instalațiile
de vopsire, evaporarea apelor uzate, sisteme de separare a lichidelor.
În aplicațiile industriei frigorifice schimbătoarele de căldură cu plăci sunt utilizate cu rol
de vaporizator, condensator, deasupraîncălzitor, subrăcitor, răcitor intermediar, recuperator
de căldură, răcitoare de ulei.

14.2 Clasificarea schimbatoarelor de caldura

a) dupa forma constructive pot fi:
 tubulare: de tip de tip teava in teava (figura 51) si de tip fascicul de tevi in manta (figura 52)

65
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Figura 51 Schimbator de caldura de tip teava in teava Figura 52 Schimbator de caldura de tip fascicul de
tevi in manta
 cu plăci (figura 53-54)

Figura 53 Schimbator de caldura cu Figura 54 Principiul de functionare al schimbatorului de caldura cu

plăci plăci
 cu suprafețe extinse sau cu nervuri (figura 55)

Figura 55 Schimbator de caldura cu nervuri

66
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

b) dupa principiul de functionare:

 Recuperatoare- in schimbatoarele de caldura recuperatoare agentii termici circula
simultan iar transferul de caldura se realizeaza prin peretele care separa cele doua
fluide (radiatoare, vaporizatoare, condensatoare).
 Regeneratoare – agentii termici circula alternativ si periodic, caldura cedata de
agentul primar este acumulata intr-un material inert si preluata apoi de agentul
secundar (ex. Schimbatoarele de caldura cu umplutura ceramica si metalica)
 De amestec – transferul de caldura se realizeaza prin contact direct si prin amestecul
celor doi agenti termici. (ex. Turnuri de racire).
c) dupa modul in care cei doi agenti strabat schimbatorul de caldura:
 echicurent –agentii termici circula in paralel și în același sens (figura 56);
 contracurent –agentii termici circula paralel și în sensuri contrare (figura 57);

Figura 56 Curgerea agenților în echicurent Figura 57 Curgerea agenților în contracurent

 curent incrucisat -agentii termici circula perpendicular (figura 58);
 curent mixt - este o combinație a celor trei tipuri de curgere prezentate anterior (figura
59). Acest tip de curgere apare atunci când agenții termici au mai multe treceri.

Figura 58 Curgerea agenților în curent încrucișat Figura 59 Curgerea agenților în curent mixt

17.3 Ecuatii de baza ale schimbatoarelor de caldura

Se considera un schimbator de caldura de tip recuperator (figura 60) care functioneaza in
regim stationar, in care cei doi agenti circula in echicurent fara a-si modifica starea de agregare.
Marimile caracteristice ale agentului primar se noteaza cu indicele 1 iar cele ale agentului
secundar cu indicele 2. Temperatura agentului primar la intrarea în schimbătorul de căldură se
notează cu t11; temperatura agentului primar la ieșirea din schimbătorul de căldură se notează cu t12;
temperatura agentului secundar la intrarea în schimbătorul de căldură se notează cu t 21; temperatura
agentului secundar la ieșirea din schimbătorul de căldură se notează cu t22.

Figura 60 Elemente utilizate in exprimarea ecuatiei de bilant a unui schimbator de caldura

67
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Ecuatia de bilant termic

Ecuatia de bilant termic pentru un schimbator de caldura este de forma:
. . .
Q1  Q 2  Q ma [kW]
Fluxul termic cedat de agentul primar se determina cu relatia:
. .  .
Q1  m1  c1  (t11  t12 )  m1  (h11  h12 )[kW]
Fluxul termic primit de agentul secundar se determina cu relatia:
. .  .
Q2  m 2  c 2  ( t 22  t 21)  m 2  (h 22  h 21)[kW]
. .
unde: m1 , m 2 sunt debitele masice ale agentului primar, respectiv agentului secundar [kg/s];
 
c1 , c 2 reprezinta caldurile specifice medii ale agentului primar, respectiv ale agentului
secundar [kJ/kg .K];
t11, t12, t21,t22 sunt temperaturile celor doi agenti de lucru la intrarea respectiv iesirea din
schimbator [°C];
h11, h12, h21,h22 reprezinta entalpiile agentilor termodinamici la intrarea respectiv iesirea
din schimbator [kJ/kg].
Fluxul de caldura pierdut in mediul ambiant prin radiatie si convectie:
.
Q pma    S  ( t ms  t ma )[kW]
unde: S - aria suprafetei exterioare a schimbatorului de caldura; α - coeficient de transfer termic prin
convectie si radiatie [kW/m2. K]

Ecuatia de transfer termic

Ecuatia transferului de caldura in aparat:
.
Q  k  S  Tmed  k l  L  Tmed [kW]
unde: ΔTmed este diferenta medie logaritmica de temperatura in lungul suprafetei de schimb de
caldura; k reprezinta coeficientul global de transfer termic [W/m2.K] iar kl coeficientul global liniar
de transfer de caldura [W/m.K].
In cazul suprafetelor plane coeficientul global de transfer termic se determina cu relatia:
 W 
1
k
1 1  m 2  K 
p
 
1  p  2
Pentru perete tubular se utilizeaza de obicei coeficientul global liniar de transfer de caldura:
1  W 
kl   m  K 
1 1 d 1
  ln e 
  d i  1 2     p di   de  2
Diferenta medie logaritmica de temperatura pentru schimbatoare de caldura cu circulatia in
echicurent si contracurent se determina cu relatia:
T  Tmin
Tmed  max [C]
Tmax
ln
Tmin
unde ΔTmax si ΔTmin sunt diferentele de temperatura maxima si minima intre agentii termici la
intrarea respectiv iesirea din aparat (figura 61 și 62).

68
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

Figura 61 Diagrama temperaturilor pentru circulatie Figura 62 Diagrama temperaturilor pentru circulatie
in echicurent in contracurent

Aplicatie
Intr-un schimbator de caldura de tip teava in teava (cu curenti paraleli) fluidul cald intra cu
temperatura de 200°C si iese cu 100°C. Fluidul rece intra cu temperature de 20°C si iese cu 80°C.
sa se determine:
a) diferenta medie logaritmica de temperatura a schimbatorului daca cele fluide circula in
echicurent si apoi in contracurent
b) raportul dintre suprafetele de schimb de caldura corespunzatoare celor doua situatii,
presupunand ca au acelasi coeficient global de transfer termic si acceasi sarcina (flux)
termic.

15 Instalații frigorifice și pompe de căldură

Instalaţiile frigorifice şi pompele de căldură, sunt maşini termice care au rolul de a prelua
căldură de la un mediu având temperatura mai scăzută şi de a o ceda unui mediu având temperatura
mai ridicată, aşa cum se observă şi pe schema energetică din figura 63 unde mărimile sunt notate cu
indicele “pc” fac referire la pompa de căldură iar mărimile notate cu indicele “f” fac referire la
instalațiile frigorifice.

Figura 63Pompa de căldură şi maşina frigorifică reprezentate schematic în funcţie de temperatura sursei reci

69
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Mediul cu temperatura mai scăzută, de la care se preia căldură este denumit sursa rece, iar
mediul cu temperatura mai ridicată, căruia i se cedează căldură, este denumit sursa caldă. Deoarece
au capacitate termică infinită, temperaturile surselor de căldură rămân constante chiar dacă acestea
schimbă căldură. Instalațiile frigorifice și pompele de căldură funcționează după același principiu,
deosebindu-se numai prin nivelul de temperatură al surselor de căldură.
Conform principiului doi al termodinamicii, pentru transportul căldurii, în condiţiile
prezentate, este necesar un consum de energie, notat cu P.
Instalaţiile frigorifice şi pompele de căldură, au în componenţă cel puţin patru elemente
componente: vaporizator (V), compresor (C), condensator (K) şi detentor (D).
Preluarea de căldură, de la sursa rece, se realizează prin vaporizarea agentului frigorific în
vaporizator, iar cedarea căldurii, către sursa caldă, are loc prin condensarea agentului frigorific în
condensator. Procesele de vaporizare și respectiv condensare au loc în două schimbătoare de
căldură numite vaporizator (V) și respectiv condensator (K).
Compresorul are rolul de a asigura condițiile de lucru pentru condensator, la ieșirea din
vaporizator, vaporilor li se mărește presiunea până la valoarea presiunii de condensare.
În urma cedării de căldură către sursa caldă, prin condensare, vaporii revin în starea de lichid.
Pentru ca lichidul obținut în condensator să poată din nou să preia căldura de la sursa rece, prin
vaporizare, este nevoie să i se micșoreze presiunea, iar acest proces se poate realiza într-un detentor
sau ventil de laminare.
În figura 64 este prezentată schema de principiu instalației frigorifice și a pompei de căldură
funcționând după ciclul ideal. În figura 65 este prezentat ciclul de lucru în diagrama termodinamică
lgp-h. Aceasta este cea mai utilizată pentru studiul ciclurilor frigorifice, deoarece în această
diagramă toate schimburile energetice sunt reprezentate sub forma unor segmente.

Figura 64 Schema de principiu a unei instalații frigorifice Figura 65 Ciclul instalaţiei frigorifice în diagrama
funcționând după ciclul ideal lgp-h
Procesele care compun ciclul de funcţionare al instalaţiilor frigorifice și a pompei de căldură:
 Procesul 1-2 comprimare teoretic adiabatică, are loc în compresor.
 Procesul 2-3 condensarea izobară a vaporior, are loc în condesator.
 Procesul 3-4 destindere izentalpă (h=ct), are loc în ventilul de laminare.
 Procesul 4-1 vaporizarea izobară, are loc în vaporizator.
Efectul util al instalaţiilor frigorifice, se realizează în vaporizator, prin preluare de căldură de
la sursa rece. Efectul util al pompelor de căldură, se realizează în condensator, prin cedare de
căldură sursei calde.

Agenți frigorifici
Pentru a putea fi folosiţi în instalaţiile frigorifice, agenţii frigorifici trebuie să îndeplinească
mai multe condiţii: căldură de vaporizare mare, presiuni cât mai mici, corespunzătoare
temperaturilor de vaporizare şi de condensare, temperatură de solidificare cât mai scăzută,
temperatură critică cât mai ridicată, volum specific al vaporilor cât mai mic, coeficienţi mari de
transfer termic, să nu fie toxici, să nu corodeze metalele, să nu fie inflamabili, să fie inerţi faţă de
lubrifianţi, să aibă viscozitate mică, să poată fi fabricaţi industrial la un preţ cât mai redus.
70
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

Agenţii frigorifici cei mai utilizaţi în tehnica frigului sunt:

 Amoniacul (NH3) - se utilizează în instalaţiile frigorifice industriale mijlocii şi mari,
pentru temperaturi până la -70° C.
Avantaje: Dezavantaje:
 cost redus  inflamabil în amestec cu aerul
 presiuni relativ mici de lucru  toxic
 coeficient de transmitere a căldurii ridicat  puţin solubil în ulei
 uşurinţă de detecţie a scăpărilor (cu acid  corodează cuprul şi aliajele sale
clorhidric fumans → la locul scăpărilor se
formează clorură de amoniu sub forma unui
fum alb)
Amoniacul este mult utilizat în instalaţiile industriale datorită căldurii latente de vaporizare
mare, sensibilităţii reduse la umiditatea conţinută în instalaţii, a mirosului caracteristic ce face
posibilă depistarea neetanşeităţilor.
 Clorura de metil (CH3Cl) se utilizează în instalaţii frigorifice de puteri mici. Este mai
puţin dăunătoare decât amoniacul. În prezenţa apei produce îngheţarea şi obturarea
ventilelor de reglaj. Este complet miscibilă în uleiurile de ungere.
 Derivaţii halogenaţi ai metanului şi etanului, în care unii atomi de hidrogen sunt
înlocuiţi prin atomi de Clor sau Fluor sunt cunoscuţi sub denumirea de freoni,
simbolizaţi prin F sau R (R12, R21, R22, R11, R113 etc.).
Ei sunt utilizaţi pe scară largă în instalaţiile frigorifice pentru că nu sunt toxici, au
inflamabilitate redusă, nu formează cu aerul amestecuri explozive, nu ard şi nu au miros până la un
conţinut de 20% participaţie volumică în aer. La conţinuturi mai mari de 25 mg apă la un kg de
freon, are loc descompunerea freonilor în acid fluorhidric şi clorhidric, care atacă uleiul de ungere,
materialul din care este confecţionată instalaţia şi materialul de izolaţie al motorului compresorului.
Avantaje: Dezavantaje:
 toxicitate redusă  cost ridicat
 inflamabilitate redusă  coeficienţi mici de transmitere a căldurii
 dizolvă uleiul de ungere (deci asigură şi  distruge stratul de ozon din atmosferă ( 1
ungerea pieselor în mişcare) moleculă de freon distruge 1000 molecule
de ozon).
 exponenţi adiabatici mici ceea ce duce la 
creşteri mici de temperatură la comprimare

Instalații frigorifice
Instalaţiile frigorifice sunt instalaţii termice care au rolul de a coborî temperatura unor spaţii
(incinte) sub temperatura mediului ambiant, şi a căror funcţionare necesită un consum de energie
(mecanică, termică, electrică).
În principiu, funcţionarea acestor instalaţii se bazează pe
utilizarea unei substanţe denumită agent frigorific, care evoluează
în interiorul acestora după un ciclu generator (invers decât cel
motor), absorbind căldură de la incinta rece pe care o cedează
mediului ambiant. Cele mai utilizate sunt instalaţiile frigorifice cu
vapori cu comprimare mecanică. În figura 66 este sunt ilustrate
părțile componente ale unei instalații frigorifice funcționând după
ciclul ideal.
Clasificarea instalaţiilor frigorifice cu agent frigorific:
 Instalaţii frigorifice cu vapori, cu comprimare mecanică (cu
compresor)
 Instalaţii frigorifice cu vapori, cu comprimare termochimică
(prin absorbţie) Figura 66 Părțile componente ale
unei instalații frigorifice

71
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Pompe de căldură
Pompa de căldură este o instalație termică, care preia căldura de la un izvor de căldură cu un
potențial termic scăzut și o cedează unui consumator de căldură, la un potențial termic mai ridicat,
consumând în acest scop energie. Pompa de căldură este derivată din instalația frigorifică, fiind
identică din punct de vedere constructiv cu aceasta, dar deosebindu-se prin scopul urmărit.
Clasificarea pompelor de căldură se poate realiza în funcție de mai multe criterii:
 puterea instalata:
 instalatii mici: pentru prepararea apei calde, realizate in combinatie cu frigidere –
putere de pana la 1 KW.
 instalatii mijlocii: pentru climatizare si incalzire pe intreaga durata a anului in
locuinte relativ mici si birouri. Puterea necesara actionarii: 2 – 20 KW; puterea
termica – pana la 100 KW.
 instalatii mari: pentru conditionare si alimentare cu caldura. Instalatiile sunt cuplate
de obicei cu instalatii de ventilare, adesea asociate si cu sarcina frigorifica, ajutand
la racirea unor spatii de depozitare sau servind patinoare artificiale. Puterea de
actionare: cativa zeci – sute de KW; puterea termica – peste 1000 KW.
 instalatii foarte mari: in industria chimica, farmaceutica pentru instalatii de
vaporizare, concentrare, distilare. Puterea termica: cateva mii de KW, actionate
numai de compresoare.
 domeniul de utilizare:
 pompe de caldura destinate incalzirii si conditionarii aerului in cladiri. Aceste pompe
de caldura utilizeaza aerul atmosferic ca sursa de caldura, fiind folosite cu precadere
in regiunile cu climat temperat.
 pompe de caldura utilizate intocmai ca instalatii frigorifice si pentru alimentarea cu
caldura, fiind utilizate succesiv pentru racire in timpul verii si pentru incalzire in
timpul iernii.
 pompe de caldura utilizate ca termocompresoare, utilizate in domeniul instalatiilor
de distilare, rectificare, congelare, uscare, etc.
 pompe de caldura utilizate in industria alimentara ca termocompresoare si in scopuri
de conditionare a aerului sau tratare a acestuia (pentru intreprinderile de produse
zaharoase, antrepozite frigorifice de carne).
 pompe de caldura utilizate in industria energetica, folosite pentru incalzirea
camerelor de comanda, sursa de caldura fiind, spre exemplu, caldura evacuata de la
generatoarele si transformatoarele electrice sau apa de racire a condensatoarelor.
 pompe de caldura utilizate pentru recuperarea caldurii din resursele energetice
secundare. Este recomandata valorificarea prin intermediul pompelor de caldura a
energiei apelor geotermale sau a caldurii evacuate prin condensatoarele instalatiilor
frigorifice.
 pompe de caldura utilizate in industria de prelucrare a laptelui, folosite simultan
pentru racirea laptelui si prepararea apei calde.
 felul surselor de caldura utilizate:
 aer-aer: sursa de caldura este aerul atmosferic, folosing aerul ca agent purtator de
caldura in cladirile in care sunt montate. Pentru aceste tipuri de instalatii, inversarea
ciclului este foarte usoara, in sezonul rece instalatia fiind utilizata pentru incalzire,
iar in sezonul cald pentru conditionare.
 apa-aer: sursa de caldura este apa de suprafata sau de adancime, apa calda evacuata
din industrie, agentul purtator de caldura fiind aerul.
 sol-aer: sursa de caldura este solul, iar agentul purtator de caldura este aerul.

72
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

 soare-aer: sursa de caldura este energia termica provenita de la soare prin radiatie, iar
agentul purtator de caldura este aerul.
 aer-apa: sursa de caldura este aerul, iar agentul purtator de caldura este apa.
 apa-apa: sursa de caldura este apa, iar agentul purtator de caldura este tot apa.
 sol-apa: sursa de caldura este solul, iar agentul purtator de caldura apa.
 soare-apa: sursa de caldura este radiatia solara, iar agent purtator de caldura apa.
Pentru a putea alege corect o pompa de caldura pentru incalzire, trebuie sa fie cunoscute:
 dimensiunile imobilului ce urmeaza a fi incalzit (suprafata locuibila si incalzita,
inaltimea medie a incaperilor).
 zona geografica in care se afla obiectivul;
 posibilitatile de instalare a altor sisteme de incalzire (gaze, combustibil lichid,
combustibil solid etc.) ;
 posibilitatile de la fata locului de valorificare a “sursei reci” (apa, aer,sol);
 existenta altor surse de incalzire (pentru stabilirea regimului de functionare al pompei de
caldura)
 conditiile de alimentare cu energie electrica (retea mono- sau trifazata, puterea electrica
maxima permisa pe racordul electric).
Cele mai utilizate pompe de căldură sunt cele de tip sol-apă, deoarece solul are proprietatea ca
poate acumula si mentine enegia solara pe o perioada mai mare de timp, ceea ce conduce la un nivel
de temperatura aproximativ constant pe durata intregului an si astfel la o functionare a pompelor de
caldura cu un coeficient de performanta ridicat. Temperatura in sol se situeaza intre 7 si 13°C pe
toata durata unui an (la o adancime de 2 m). Caldura preluata din mediul ambiant este transmisa
vaporizatorului pompei de caldura sol-apa printr-un amestec apa-agent de protectie la inghet (apa
sarata); punctul de inghet al acestei solutii este de aproximativ -15°C. Caldura acumulata in sol se
preia prin schimbatoare de caldura montate orizontal-numite si colectori pentru sol- sau prin
schimbatoare de caldura montate vertical- sonde pentru sol. Variația temperaturii în sol (figura 67), de
la o adâncime de aproximativ 15 m, rămâne relativ constantă (crește cu 1°C la fiecare 33m).

Figura 67 Variația temperaturii în sol

Schimburi energetice
Fluxul de caldura preluat de agentul frigorific in vaporizator (denumit si sarcina frigorifica) se
determina astfel:

Q m
vaporizator  (h  h ) kW
agent 1 4

unde m  agent - reprezinta debitul de agent frigorific, [kg/s]; h1, h4 – entalpia agentului frigorific la
iesirea, respectiv intrarea în vaporizator, [kJ/kg]

73
 S. L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Puterea necesara comprimarii din compresor:

 agent  (h 2  h1 ) kW
Pcompresor  m
unde h1 – entalpia agentului frigorific la intrarea în compresor, [kJ/kg]; h2 – entalpia agentului
frigorific la ieșirea din compresor, [kJ/kg].
Fluxul de caldura cedat de agentul frigorific in condensator se determina astfel:

Qcondensatormagent (h  h ) kW
2 3

unde h2 – entalpia agentului frigorific la intrarea în condensator, [kJ/kg]; h3 – entalpia agentului

frigorific la ieșirea din condensator, [kJ/kg].
Performanta instalatiilor frigorifice si a pompelor de caldura se exprima utilizand termenul de
eficienta sau eng. coefficient of performance –COP definita astfel:
 pentru instalatii frigorifice:
Q
 IF  COPIF  vaporizator
Pcompresor
 pentru pompe de caldura
Q
 PC  COPPC  condensator
Pcompresor

Aplicatie
Două instalaţii frigorifice cu comprimare mecanică functionează la aceiaşi parametrii:
 temperatura în vaporizator tvaporizator= - 25°C
 temperatura în condensator tcondensator=5°C

 puterea frigorifică a instalaţiilor este Q vaporizator  1kW .

Se consideră că agentul frigorific intră în compresor şi iese din condensator la parametrii de

saturaţie. O instalaţie utilizează ca şi agent frigorific amoniacul (R717) şi o instalaţie utilizează
tetraflouretan (R134a). Se cere:
a) Să se traseze ciclurile frigorifice în diagrama lgp-h la parametrii indicaţi.
b) Să se determine parametrii de stare ai agentilor frigorifici în punctele caracteristice ale
ciclului.
c) Să se calculeze debitul de agent vehiculat în cele două instalaţii.
d) Să se realizeze calculul schimburilor energetice pentru cele două instalaţii.

74
 Termotehnică –Cursul 6_11 Anul universitar 2015-2016

Aplicatie
O pompa de caldura de tip sol-apa functioneaza la urmatorii parametrii:
 temperatura în vaporizator tvaporizator= 10°C
 temperatura în condensator tcondensator=50°C

 puterea termica a instalaţiei este Q condensator  10kW .

Pompa de caldura este utilizata pentru incalzirea unei locuinte ce are suprafata de 200 m 2 din
judetul Cluj. Agentul frigorific utilizat este R410A. Se consideră că agentul frigorific intră în
compresor şi iese din condensator la parametrii de saturaţie. Se cere:
a) Să se traseze ciclul de functionare în diagrama lgp-h la parametrii indicaţi.
b) Să se determine parametrii de stare ai agentilor frigorifici în punctele caracteristice ale
ciclului.
c) Să se calculeze debitul de agent vehiculat
d) Să se realizeze calculul schimburilor energetice

75