Tudora CRISTESCU

TERMOTEHNICA
qin qcedat
u2; p2; v2
Sect.
intrare 2
w2
1 Sistem deschis
w1 u1; p1; v1 Sect. iesire
z2
z1

lin lcedat

Editura Universităţii din Ploieşti

2009
 Prefaţă

Lucrarea Termotehnica este alcătuită din elemente de termodinamică şi de

transfer de căldură.
Este structurată în trei module. La începutul fiecărui modul sunt enumerate
capitolele şi subcapitolele aferente şi sunt enunţate obiectivele urmărite,
iar la sfârşit, modulele conţin probleme rezolvate şi câte un test de
autoevaluare cu întrebări grilă. În ansamblu sunt nouă capitole. Noţiunile
dintr-un capitol sunt sintetizate la finalul acestuia într-un rezumat.
Primul modul al lucrării conţine patru capitole.
În capitolul unu sunt definite principalele noţiuni care intră în vocabularul
celui care studiază termotehnica.
Capitolul doi cuprinde legi şi relaţii matematice referitoare la gazele
perfecte, la gazele reale şi la amestecurile de gaze perfecte.
În capitolele trei şi patru sunt prezentate principiile întâi şi al doilea ale
termodinamicii, aspecte privind capacităţile calorice ale substanţelor,
schimbul de căldură şi de lucru mecanic dintre sistem şi mediul exterior şi
variaţia de entropie în cursul transformărilor termodinamice.
Modulul doi are trei capitole.
Capitolul cinci cuprinde noţiuni generale despre vapori, transformarea de
fază lichid vapori, metode de aflare a parametrilor de stare ai apei şi ai
vaporilor de apă, calculul schimburilor de căldură şi de lucru mecanic în
cursul transformărilor termodinamice de stare ale vaporilor În acest
capitol sunt prezentate de asemenea laminarea gazelor, efectul Joule-
Thomson şi laminarea vaporilor de apă.
Capitolul şase se referă la aerul umed şi conţine principalele caracteristici
termodinamice ale acestui agent termodinamic.
Arderea combustibililor este titlul capitolului şapte şi aici sunt prezentate
noţiuni privind combustibilii, bilanţul material al arderii complete, bilanţul
termoenergetic şi controlul arderii.
Modulul trei este compus din două capitole.
Capitoul opt se referă la transferul de căldură: definirea noţiunilor
fundamentale, descrierea mecanismelor şi precizarea ecuaţiilor
matematice referitoare la conducţie, convecţie şi radiaţie, stabilirea
coeficientului global de transfer termic între două fluide separate de pereţi

3
plani, calculul grosimii izolaţiei termice şi clasificări şi ecuaţii care
privesc schimbătoarele de căldură.
În capitolul nouă sunt definite noţiuni precum resurse energetice
secundare, resurse energetice refolosibile, forme ordonate şi forme
neordonate de energie, exergie, anergie. De asemenea este definită
cogenerarea şi exemplificată printr-o cascadă termodinamică alcătuită
dintr-o instalaţie de turbină cu abur şi o instalaţie de turbină cu gaz . În
final este prezentat un calcul economic privind soluţia tehnică de
reabilitarea/modernizare energetică a unei clădiri prin montare de panouri
solare.
Lucrarea este destinată studenţilor din facultăţile la care Termotehnica
este una din disciplinele din programa de studiu, dar şi specialiştilor
preocupaţi de acest domeniu.

Autoarea

4
 Cuprins

Lista de notaţii 9

MODULUL I 13
Obiective 14

1 NOŢIUNI GENERALE 15

1.1 Obiectul disciplinei 15

1.2 Metodele de cercetare 15
1.3 Baza axiomatică 16
1.4 Definiţii 17
1.5 Parametrii de stare 21
1.6 Funcţii de punct şi funcţii de parcurs 24
1.7 Rezumat 26

2 GAZE. AMESTECURI DE GAZE 27

2.1 Ecuaţia caracteristică de stare 27

2.2 Coeficienţi termodinamici fizici 28
2.3 Legile gazelor perfecte 29
2.4 Gaze reale 35
2.5 Amestecuri de gaze perfecte 42
2.6 Rezumat 47
Probleme rezolvate 48
Test de autoevaluare 57

3 PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII 59

3.1 Energia sistemelor termodinamice 59

3.2 Interacţiuni termodinamice 61
3.3 Formulările primului principiu al 70
termodinamicii

5
 3.4 Bilanţul de energie al unei transformări
termodinamice 70
3.5 Entalpia 71
3.6 Exprimarea matematică şi enunţurile primului
Expri
principiu pentru diferite sisteme termodinamice 72
3.7 Coeficienţi temodinamici calorici 76
3.8 Transformări termodinamice de stare ale gazelor
perfecte 81
3.9 Rezumat 88

4 AL DOILEA PRINCIPIU
AL TERMODINAMICII. ENTROPIA 89

4.1 Scheme clasice de tratare a principiului al doilea

al termodinamicii 89
4.2 Transformări termodinamice reversibile şi
ireversibile 90
4.3 Enunţuri clasice ale principiului al doilea al
termodinamicii 91
4.4 Cicluri termodinamice.
Randament termodinamic 92
4.5 Teorema lui Carnot 94
4.6 Ciclul Carnot reversibil inversat 96
4.7 Integrala lui Clausius pentru cicluri reversibile 98
4.8 Entropia 100
4.9 Diagrama T-s 103
4.10 Variaţia de entropie în transformările reversibile 105
4.11 Rezumat 108
Probleme rezolvate 109
Test de autoevaluare 111

MODULUL II 113
Obiective 114

5 VAPORI. TRANSFORMAREA DE FAZĂ LICHID 115

– VAPORI
5.1 Noţiuni generale 115
5.2 Vaporizarea la presiune constantă a sistemelor 118
monocomponente

6
 5.3 Diagrama p-v pentru vapori 120
5.4 Titlul vaporilor saturaţi umezi 121
5.5 Diagrama T-s pentru o substanţă pură 122
5.6 Căldura necesară încălzirii, vaporizării
şi supraîncălzirii, la presiune constantă,
a unui sistem monocomponent 124
5.7 Diagrama h-s şi tabele pentru vapori de apă 128
5.8 Transformări termodinamice de stare ale vaporilor 129
5.9 Laminarea gazelor şi a vaporilor de apă 134
5.9 Rezumat 138

6 AERUL UMED 139

6.1 Noţiuni generale 139

6.2 Proprietăţi termodinamice ale aerului umed 140
6.3 Rezumat 144

7 ARDEREA COMBUSTIBILILOR 145

7.1 Combustibili 145

7.2 Bilanţul material al arderii complete, cu un exces
de aer α  1 , în cazul unui combustibil
a cărui compoziţie masică este cunoscută 148
7.3 Bilanţul termoenergetic al arderii 153
7.4 Controlul arderii 157
7.5 Rezumat 159
Probleme rezolvate 160
Test de autoeveluare 165

MODULUL III 167

Obiective 168

8 TRANSFERUL DE CĂLDURĂ 169

8.1 Moduri elementare de transfer de căldură 169

8.2 Transferul de căldură prin conducţie, în regim
staţionar, unidirecţional, prin pereţi plani 174

7
 8.3 Transferul global de căldură între două fluide,
aflate la temperaturi diferite, separate prin pereţi
plani 178
8.4 Izolaţia termică 183
8.5 Schimbătoare de căldură 186
8.6 Rezumat 268
Probleme rezolvate 191
Test de autoevaluare 196

9 ELEMENTE DE TERMOENERGETICA 199

ŞI DE TERMOECONOMIE

9.1 Resurse energetice secundare. Resurse energetice

recuperabile 199
9.2 Exergie. Anergie. Bilanţ exergetic 200
9.3 Cogenerare 202
9.4 Calculul economic al soluţiei tehnice
de reabilitare/modernizare energetică
a unei clădiri prin montare de panouri solare 204
9.5 Rezumat 210

Anexe 211

Bibliografie 225

Răspunsuri la testele de autoevaluare 226

8
 Lista de notaţii

A arie m2
A coeficient -
A anergie J
c capacitate calorică masică J/(kgK)
3
C capacitate calorică volumetrică J/( m N K); J/(m3K)
CM capacitate calorică molară J/(kmolK)
D diametru m
E energie J
E exergie J
F forţa N
g entalpie liberă masică J/kg
g acceleraţie gravitaţională m/s2
gi participaţie masică într-un amestec -
h entalpie masică (specifică) J/kg
H entalpie J
3
H putere calorică J/kg; J/ m N ; J/kmol
i număr de grade de libertate -
I intensitate curent electric A
k exponent adiabatic -
k coeficient global de transfer de căldură W/(m2 K)
l lucru mecanic masic J/kg
L lucru mecanic J
L cantitate de aer kmol aer/kgcomb
m masa kg
m debit masic kg/s
M masa molară kg/kmol
n exponent politropic -
n număr de kilomoli kmol
O oxigen molar kmol/kg
p presiune Pa
P putere W
q căldură masică J/kg
Q căldură J
Q flux termic, putere termică W
căldură latentă specifică de vaporizare
r
J/kg
r vector de deplasare m
ri participaţie volumetrică a gazului în amestec -

9
R constanta caracteristică a gazului perfect J/(kgK)
RM constanta universală a gazului perfect J/(kmolK)
s entropie masică (specifică) J/(kgK)
S entropie J/K
o
t temperatura Celsius C
T temperatura termodinamică K
u energie internă masică (specifică) J/kg
U energie internă J
U tensiune electrică V
v volum specific (masic) m3/kg
V volum m3
VM volum molar m3/kmol
3
VN volum la starea normală mN
3
VM
N
volum molar la starea normală m N /kmol

V debit volumic m3/s

VN debit volumic la starea normală 3
m N /s
z înălţime, cotă m
Z factor de neidealitate -
w viteza m/s
x titlul vaporilor saturaţi umezi -
x umiditatea absolută a aerului kg vap/kgaer uscat
yi participaţie molară a gazului în amestec -

Litere greceşti

α coeficient de dilatare volumică izobară K-1

α coeficient de exces de aer -
α coeficient de transfer de căldură W/(m2K)
α unghi 0

β coeficient de variaţie izocoră a presiunii K-1

χ coeficient de compresibilitate izotermă Pa-1
δ grosime m
ε coeficient de emisie la radiaţie termică -
ε eficienţă -
 umiditate relativă %
η randament -
λ coeficient de conductivitate termică W/(mK)
μ coeficient Joule – Thomson K/Pa
Π pierderi de exergie J
ρ căldură latentă internă de vaporizare J/kg
ρ densitatea (masa volumică) kg/m3

10
 τ timp s
ψ căldură latentă externă de vaporizare J/kg
Ψ factor de debit -

Indici
abs absolut
ad într-o transformare adiabată
aer aer
am amestec
atm atmosferic
au aer uscat
cc contracurent
cd conducţie
cedat evacuat, cedat
ch chimic
cin cinetic
cî curent încrucişat
comb combustibil
cr critic
cv convecţie
C Carnot
C pe ciclu
CC combustibil convenţional
d de deplasare
d disipat
e exterior
ech echicurent
ef efectiv
exces exces
f fluid
fr frecare
g gheaţă, global
ga gaze de ardere
h într-o transformare izentalpă
h orar
i indice
i inferior
i interior
irev ireversibil
in intrat, la intrare
iz izolaţie
inv inversiune
l lichid
m manometric
m mecanic

11
m mediu
max maxim
min minim
M molar
N stare normală
p într-o transformare izobară
pol într-o transformare politropă
pot potenţială
PC pompă de căldură
Q căldură
r redus, rouă, radiaţie, reţinere a căldurii
rev reversibil
s saturaţie, superior
SI supraîncălzire
sc sursă caldă
sp strat protector
sr sursă rece
st static
t total, tehnic, teoretic
tr triplu
term termic
T într-o transformare izotermă
v într-o transformare izocoră
v vacuummetric, vapori

12
 MODULUL I

CONŢINUT
NOŢIUNI GENERALE
Obiectul disciplinei
Metodele de cercetare
Baza axiomatică
Definiţii
Parametrii de stare
Funcţii de punct şi funcţii de parcurs

GAZE. AMESTECURI DE GAZE

Ecuaţia caracteristică de stare
Coeficienţi termodinamici fizici
Legile gazelor perfecte
Gaze reale
Amestecuri de gaze perfecte

PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII

Energia sistemelor termodinamice
Interacţiuni termodinamice
Formulările primului principiu al termodinamicii
Bilanţul de energie al unei transformări termodinamice
Entalpia
Expri Exprimarea matematică şi enunţurile primului principiu pentru
diferite sisteme termodinamice
Coeficienţi temodinamici calorici
Transformări termodinamice de stare ale gazelor perfecte
Rezumat

AL DOILEA PRINCIPIU AL TERMODINAMICII. ENTROPIA

Scheme clasice de tratare a principiului al doilea al
termodinamicii
Transformări termodinamice reversibile şi ireversibile
Enunţuri clasice ale principiului al doilea al termodinamicii

13
 Cicluri termodinamice. Randament termodinamic
Teorema lui Carnot
Ciclul Carnot reversibil inversat
Integrala lui Clausius pentru cicluri reversibile
Entropia
Diagrama T-s
Variaţia de entropie în transformările reversibile

OBIECTIVE
- Prezentarea obiectului disciplinei şi a metodelor de cercetare,
definirea noţiunilor fundamentale;
- Studiul gazelor şi al amestecurilor de gaze;
- Formulări şi exprimări matematice ale principiilor întîi şi doi
ale termodinamicii;
- Introducerea noţiunilor de energie internă, entalpie, temperatură
termodinamică şi entropie;
- Stabilirea expresiilor coeficienţilor termodinamici calorici;
- Studiul schimbului de cădură şi de lucru mecanic şi al variaţiei
de entropie, într-o serie de tranformări termodinamice reversibile
ale gazelor perfecte.

TERMENI CHEIE: Gaze, amestecuri de gaze, principiile

termidinamicii, energie internă, entalpie, entropie,
randament termodinamic, ciclul Carnot, ciclul frigorific,
ciclul calorific.

14
 Termotehnica

1. NOŢIUNI GENERALE

1.1 Obiectul disciplinei

Termotehnica este o ramură a ştiinţelor tehnice care are ca obiect

studiul producerii, transformării, transportului şi utilizării
căldurii. Termotehnica cuprinde elemente de termodinamică şi
de transfer de căldură, accentuându-se aspectul tehnic al
concluziilor teoretice. Termodinamica este ştiinţa energiei şi a
entropiei; poate fi structurată astfel:
- termodinamica fizică: studiază bazele teoretice generale,
axiomatica şi sistemica termodinamicii;
- termodinamica chimică: studiază efectul termic al reacţiilor
chimice;
- termodinamica tehnică: elaborează teoria maşinii termice, prin
studierea proceselor de transformare reciprocă a căldurii şi a
lucrului mecanic.
Transferul de căldură are loc în medii cu temperaturi neuniforme
şi se desfăşoară de la sine de la temperaturi ridicate la
temperaturi scăzute.
Importanţa termotehnicii constă în capacitatea de a rezolva
problema căilor care duc la îmbunătăţirea randamentului şi la
creşterea puterii maşinilor termice, la economisirea
combustibilului, la evaluarea resurselor energetice secundare şi la
valorificarea resurselor energetice refolosibile.
Astfel, se pot găsi soluţii optime privind producerea şi transportul
căldurii şi se pot realiza maşini şi instalaţii termice care să
asigure transformarea şi utilizarea căldurii în condiţii de eficienţă
maximă.

1.2 Metodele de cercetare

Metoda fenomenologică stabileşte pe cale experimentală relaţii

între mărimile observate macroscopic care concură la
desfăşurarea unui proces sau la definirea unei anumite stări a
unui sistem.

15
 Termotehnica

Metoda statistică porneşte de la structura atomică a substanţei şi

anume, se consideră că orice corp macroscopic este format dintr-
un număr foarte mare, dar finit, de atomi sau molecule cărora li
se atribuie anumite proprietăţi. Pe această bază se stabilesc legi
statistice care guvernează comportarea acestor sisteme.
Cele două metode nu se exclud, ci se completează.
Metoda modelării analogice permite studierea unor procese din
domenii variate ale fizicii, care sunt oglindite de acelaşi model
matematic; un exemplu este analogia termoelectrică.

1.3 Baza axiomatică

Termodinamica clasică este construită pe două postulate şi trei

principii. De menţionat că postulatul al II – lea mai este denumit
principiul zero, iar celui de al III – lea principiu i se contestă, de
către unii autori, această calitate.
Cele cinci afirmaţii cuprinse în aceste postulate şi principii
reprezintă generalizarea observaţiilor macroscopice şi sunt
acceptate fără a fi demonstrate matematic.
Postulatul I a fost formulat de Boltzmann astfel : un sistem izolat
atinge starea de echilibru termic după un anumit interval de
timp, stare din care nu poate ieşi de la sine.
Postulatul II (principiul zero al termodinamicii): două sisteme
aflate în echilibru termic cu un al treilea, simultan ori succesiv,
se află în echilibru termic şi între ele. Postulatul al II - lea
introduce temperatura ca parametru de stare. Postulatul al II –
lea a fost enunţat prima oară de Maxwell în anul 1891. Motivul
pentru care acest principiu a fost denumit principiul zero al
termodinamicii este de natură istorică şi anume, el a apărut după
ce, anterior, fuseseră stabilite principiul I şi principiul al II-lea ale
termodinamicii, enunţate pentru prima oară în cadrul unui sistem
logico-deductiv de către Clausius, în anul 1850.
Principiul I al termodinamicii
Una dintre formulările acestui principiu este: într-un sistem izolat
energia ramâne constantă, indiferent de transformările care au
loc in interior.
Principiul al II -lea al termodinamicii indică sensul de desfăşu-
rare a proceselor naturale. O formulare este: într-un sistem izolat
fenomenele se desfăşoară de la sine cu maximum de
probabilitate de la potenţiale ridicate la potenţiale scăzute.

16
 Termotehnica

Gradul de generalitate este mai scăzut, faţă de principiul întâi,

din cauza caracterului său probabilistic.
Sommerfeld consideră că esenţa principiilor constă în
introducerea, pe baza principiului respectiv, rezultat ca enunţ
primitiv din experienţă, a unor mărimi de stare:
- principiul zero introduce noţiunea de temperatură : t ;
- principiul I introduce noţiunea de energie internă : U ;
- principiul II introduce noţiunea de entropie : S.
Spre deosebire de acestea, deoarece principiul III nu introduce o
mărime de stare, ci doar se referă la entropie, S, introdusă deja de
principiul II, anume că, atunci când T 0 şi S 0, acesta nu ar
fi de fapt un principiu, ci doar o teoremă, adică ceva mai puţin
general şi important ca un principiu.

1.4 Definiţii

Sistemul termodinamic este un corp sau un grup de corpuri,

compus dintr-un număr foarte mare, dar finit de particule, bine
delimitat în spaţiu printr-o suprafaţă, reală sau imaginară, prin
care se controlează transferul de energie şi de substanţă dintre
sistem şi mediul exterior.
Mediul exterior este tot ceea ce se află în afara sistemului
termodinamic şi poate acţiona asupra acestuia.
Între un sistem termodinamic şi mediul exterior se pot exercita
interacţiuni mecanice (schimb de lucru mecanic) sau termice
(schimb de căldură), însoţite sau nu de schimburi de substanţă.
Dacă un sistem este pus în imposibilitate de a avea interacţiuni cu
mediul exterior se numeşte izolat, iar dacă este împiedicat să
exercite numai interacţiuni termice cu mediul exterior, se
numeşte izolat adiabatic. Sistemul termodinamic se numeşte
închis, dacă între el şi mediul exterior există schimb de lucru
mecanic şi căldură, dar nu există schimb de masă. Un exemplu de
sistem închis, un gaz aflat într-un cilindru cu piston mobil, este
arătat în figura 1.1. Sistemul se numeşte deschis, dacă între el şi
mediul exterior există atât schimb de energie cât şi schimb de
masă. În figura 1.2 este prezentat un sistem termodinamic
deschis. În practică sunt numeroase astfel de sisteme:
compresoare, motoare, turbine, schimbătoare de căldură.

17
 Termotehnica

Fig. 1.1. Sistem termodinamic închis. Fig. 1.2. Sistem termodinamic deschis.

Starea unui sistem termodinamic este totalitatea proprietăţilor

lui la un moment dat şi este descrisă de un grup de parametrii.
Parametrii de stare ai unui sistem termodinamic sunt mărimile
fizice instantanee care caracterizează atât sistemul, cât şi
interacţiunile lui cu mediul exterior
Parametrii de stare independenţi de masa sistemului se numesc
intensivi (presiunea şi temperatura), spre deosebire de cei
extensivi ale căror valori sunt proporţionale cu cantitatea de
substanţă a sistemului (volumul, energia internă, entalpia,
entropia). Parametrii de stare extensivi au proprietatea de
aditivare. Pentru compararea parametrilor extensivi, aceştia se
raportează la unitatea de cantitate de substanţă a sistemului,
obţinându-se parametrii specifici, de exemplu, masici, dacă se
V
împart la masa sistemului (volum specific v  ).
m
Mărimile fizice care nu depind de stările anterioare ale
sistemului, ci sunt determinate numai de starea sistemului la un
moment dat, fiind funcţii numai de grupul complet al
parametrilor de stare, se numesc funcţii de stare sau mărimi de
stare (exemple: energia internă, entalpia, entropia, energia liberă,
entalpia liberă). Valoarea parametrilor de stare şi a funcţiilor de
stare este independentă de calea transformării şi depinde numai
de coordonatele care o caracterizează.
Starea de echilibru termodinamic este starea în care valoarea
parametrilor de stare nu variază în timp; ea intervine după un
anumit timp, dacă nu există nici o interacţiune între sistem şi
mediu; se referă la echilibrele: termic, mecanic, chimic, electric,
magnetic şi altele.
Pentru compararea diverselor date experimentale sau teoretice s-a
definit o anumită stare termodinamică drept stare de referinţă,
numită stare normală.
Stare normală este definită prin presiunea p N  101325 Pa şi
o
temperatura TN  273,15 K ( t N  0 C ).

18
 Termotehnica

Un volum de un metru cub de gaz aflat în condiţiile normale se

notează 1 m3N şi se numeşte un metru cub normal.
În tehnică sunt utilizate condiţiile standard definite prin
parametrii :
1atm, 15 0 C 101325 Pa, 288,15K 
1bar, 15 0 C 100000 Pa, 288,15K 
1atm, 600 F 101325 Pa, 288,15K 
Un volum de un metru cub de gaz aflat în condiţiile stării
standard se numeşte un metru cub standard şi se notează
1Sm 3 sau 1 m3S .
Prin agent termodinamic se înţelege fluidul utilizat pentru
realizarea proceselor care se desfăşoară în maşinile şi instalaţiile
termice. El se poate prezenta în stare chimică pură sau poate fi
constituit din amestecuri; starea de agregare este de gaz, lichid
sau gaz amestecat cu lichid.
Transformarea termodinamică de stare este trecerea unui sistem
dintr-o stare iniţială termodinamică de echilibru în una finală,
tot de echilibru
În timpul unei transformări termodinamice de stare, sistemul
termodinamic schimbă cu mediul exterior căldură şi lucru
mecanic. Pentru determinarea cantitativă a acestor schimburi de
energie trebuie să se cunoască parametrii de stare ai sistemului la
începutul şi sfârşitul transformării (starea iniţială şi finală) şi
ecuaţia transformării. Procesul termodinamic este caracterizat de
mărimi specifice numite mărimi de transformare sau de proces
(căldura şi lucrul mecanic). Mărimile de proces depind de
drumul urmat. Transformările termodinamice se pot
clasifica:
a) După modul de evoluţie: transformări naturale, la care
sistemul evoluează în mod spontan către o stare de echilibru (au
loc în natură); transformări forţate sau nenaturale, la care
sistemul este scos din starea de echilibru printr-o acţiune
exterioară;
b) După variaţia parametrilor de stare: transformări elementare,
la care diferenţa dintre valorile iniţiale şi finale ale parametrilor
de stare este infinitezimală; transformări finite, caracterizate prin
diferenţe finite între valorile iniţiale şi finale ale parametrilor de
stare;
c) După durata transformarii: transformări cvasistatice, la care
trecerea sistemului din starea iniţială în cea finală are loc într-un

19
 Termotehnica

timp infinit de mare; transformări nonstatice, care decurg rapid,

într-un timp finit;
d) După drumul parcurs într-un sens şi altul între starea iniţială şi
finală se disting: transformări reversibile la care sistemul
evoluează dintr-o stare iniţială de echilibru într-o stare finală, de
asemenea de echilibru, trecând prin stări intermediare de
echilibru, iar la schimbarea sensului de variaţie a parametrilor de
stare, reîntoarcerea sistemului la starea iniţială are loc parcurgând
aceleaşi stări intermediare de echilibru prin care a trecut în
procesul primar; transformări ireversibile care sunt procese în
care un sistem se reîntoarce la starea iniţială pe alt traseu decât
cel prin care a trecut de la starea iniţială la cea finală, trecând prin
alte stări.
e) După parametrul de stare menţinut constant în timpul
procesului,se utilizeaza prefixul izo pentru a descrie astfel de
procese. O transformare izotermă se produce la temperatură
constantă, izobară, la presiune constantă, izocoră, la volum
constant.
Transformarea ciclică sau ciclul termodinamic reprezintă o
succesiune de transformări efectuate de un sistem termodinamic
care pleacă dintr-o stare iniţială şi revine la aceeaşi stare iniţială.
În figura 1.3 sunt reprezentate două transformări ciclice care
încep şi se sfârşesc în aceeaşi stare a.
p

v
Fig.1.3.
Fig. 1.3 Exemplu
Exemplu de transformări
de transformări ciclice
ciclice.

Parametrii de stare ai sistemului care suferă o transformare

ciclică variază pe parcursul ciclului, dar când sistemul revine în
starea iniţială, toţi parametrii de stare au valorile lor iniţiale.

20
 Termotehnica

1.5 Parametri de stare

a) Volumul specific este, prin definiţie, volumul unităţii de masă:

V
v (1.5.1)
m
Densitatea este masa unităţii de volum:

m
ρ (1.5.2)
V

Între cele două mărimi există relaţia:

1
v (1.5.3)
ρ

Volumul specific şi densitatea sunt parametri intensivi.

În termodinamică se utilizează şi parametrul de stare volum
molar. Volumul molar este raportul dintre volumul sistemului şi
numărul de kilomoli ai acestuia:

V
VM  (1.5.4)
n
în care n este numărul de kilomoli.
b) Presiunea este, prin definiţie, forţa normală exercitată de un
sistem pe unitatea de suprafaţă. Este un parametru de stare
intensiv. Este o mărime scalară. Se disting:
- presiunea statică

F
p st  (1.5.5)
A
- presiunea dinamică

w2
pdin  ρ (1.5.6)
2
- presiunea termică (denumită impropriu tiraj)

21
 Termotehnica

pterm  g z (ρ 2  ρ1 ) (1.5.7)

Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional (SI) este newton pe

metru pătrat (N/m2) şi poartă denumirea de pascal (Pa):

1Pa = 1 N/m2

O unitate de măsură frecvent utilizată, dar care nu face parte din

SI, este bar.

1 bar = 105 Pa = 0,1 MPa

În termotehnică, în majoritatea cazurilor, interesează valoarea

absolută a presiunii. Presiunea absolută se determină faţă de zero
absolut, iar presiunea relativă se măsoară faţă de presiunea
atmosferică. Barometrul indică presiunea atmosferică. Aparatele
de măsură utilizate în tehnică măsoară presiunea relativă. După
cum presiunea care se măsoară este mai mare sau mai mică faţă
de presiunea atmosferică, se vor indica suprapresiuni, respectiv
depresiuni.
Presiunea absolută a unui fluid se obţine cu relaţiile:

pabs,1  patm  pm (1.5.8)

pabs, 2  patm  pv (1.5.9)

în care: p atn este presiunea atmosferică; p m - suprapresiune; p v -

depresiune.
În figura 1.4 sunt ilustrate relaţiile dintre presiunea absolută,
presiunea relativă şi cea atmosferică.
c) Temperatura unui sistem este o proprietate a unui sistem care
arată dacă acesta se află sau nu în echilibru termic cu alte
sisteme. Temperatura tuturor sistemelor aflate în echilibru termic
poate fi reprezentată printr-un număr.
Temperatura este un parametru de stare intern, intensiv. La
parametri externi constanţi, temperatura este o funcţie numai de
energia internă, constituind în acest fel o măsură a acesteia.
În conformitate cu principiul zero al termodinamicii, temperatura
unui sistem este o mărime care atinge până la urmă aceeaşi
valoare cu cea a altor sisteme, atunci când toate aceste sisteme

22
 Termotehnica

pm
Suprapresiune

pv
Depresiune
(Vacuum)

pa tm pa bs,1
pa bs,2

Fig.1.4. Reprezentarea termenilor utilizaţi în măsurarea presiunii.

sunt puse în contact. Conform a ceea ce s-ar putea numi ideea

senzorială, temperatura este o măsură a gradului de încălzire
sau răcire a unui sistem. Pe baza principiului al II - lea al
termodinamicii, Kelvin a propus pentru prima oară o scară de
temperatură care este independentă de proprietăţile particulare
ale vreunei substanţe. Din acest motiv, scara absolută de
temperatură se mai numeşte şi scara Kelvin de temperatură.
Kelvinul, unitate de temperatură termodinamică, este fracţiunea
1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului triplu al
apei. De asemenea unitatea kelvin şi simbolul ei K se folosesc
pentru a exprima un interval sau o diferenţă de temperatură. În
afară de temperatura termodinamică (simbol T ), exprimată în
kelvin, se foloseşte temperatura Celsius (simbol t ) definită prin
ecuaţia:

t C   TK   T0
0 (1.5.10)

unde T0  273,15 K , prin definiţie.

Relaţia (1.5.10) se scrie şi sub forma:

TK   t C   273,15
0 (1.5.11)

Δ t C   Δ TK 
0 (1.5.12)

23
 Termotehnica

O diferenţă de temperatură poate fi exprimată atât în kelvin, cât

şi în grade Celsius. Aşadar, diferenţa de temperatură exprimată în
kelvin este egală cu cea exprimată în grade Celsius.

1.6 Funcţii de punct şi funcţii de parcurs

a) Funcţii de punct
Dacă z este o funcţie de două variabile independente, x şi y,
exprimată prin relaţia:

z  z( x , y ) (1.6.1)

atunci z este denumită funcţie de punct, deoarece în orice punct

din planul x-y există o anumită valoare a lui z. Diferenţiala dz a
funcţiei z este o diferenţială totală şi:

 z   z 
dz    dx    dy (1.6.2)
 x  y  y  x
Aceasta poate fi scrisă astfel:

dz  M dx Ndy (1.6.3)

adică:

 z   z 
M   N   
 x  y  y  x

Atunci:

M   z   2 z N   z   2 z
     
y y  x  yx x x  y  xy

Condiţia necesară şi suficientă pentru ca expresia (1.6.3) să fie o

diferenţială totală exactă este ca:

M N

y x

24
 Termotehnica

adică:

2z 2z
 (1.6.4)
xy yx

Pentru o diferenţială totală exactă, dz, este valabilă relaţia:


2

1
dz  z 2  z1 (1.6.5)

în care z2 = f(x2, y2) şi z1 = f(x1, y1).

Valoarea integralei (1.6.5) este independentă de drumul urmat de
la starea 1 la starea 2 şi depinde numai de coordonatele punctelor
1 şi 2: (x1, y1) şi respectiv (x2, y2).
Pentru orice transformare ciclică, în care starea iniţială şi finală
sunt identice, integrala curbilinie a funcţiei z are valoarea zero:

 dz  0 (1.6.6)

În general, parametrii de stare (presiune, temperatură, volum) şi

funcţiile de stare (energie internă, entalpie, entropie) se
caracterizează prin faptul că valoarea lor depinde numai de starea
momentană a sistemului, fără a ţine seama de evoluţia sistemului,
adică de transformările intermediare suferite de sistem pentru a
ajunge la această stare. Valorile parametrilor de stare şi ale
funcţiilor de stare sunt independente de calea transformării şi
depind numai de coordonatele care le caracterizează. Parametrii
de stare şi funcţiile de stare sunt funcţii de punct, care admit
diferenţială totală de forma relaţiei (1.6.2) şi au proprietăţile date
de relaţiile: (1.6.4), (1.6.5) şi (1.6.6).
b) Funcţii de parcurs
Căldura şi lucrul mecanic nu sunt funcţii de stare, ci sunt mărimi
de proces (de transformare). Dacă un sistem termodinamic
efectuează o transformare termodinamică de la o stare 1 la o stare
2, iar L este o mărime de transformare, variaţia acestei mărimi,
între cele două stări 1 şi 2, este funcţie de drumul pe care se
efectuează transformarea, putând avea diferite valori.
Mărimile de proces (de transformare) sunt funcţii de parcurs (de
drum).
În cazul unei funcţii de parcurs se scrie:

25
 Termotehnica


2

1
δ L  L 12 (1.6.7)


2

1
δ L  L 2  L1 (1.6.8)

 δL  0 (1.6.9)

Relaţii de forma (1.6.7)…(1.6.9) se scriu pentru căldură şi lucru

mecanic care sunt funcţii de parcurs.

1.7 Rezumat
Studiul termotehnicii începe, ca în cazul oricărei discipline, cu
stabilirea metodelor de cercetare, a bazei axiomatice şi definirea
principalelor noţiuni utilizate (sistem termodinamic, mediu
exterior, starea unui sistem termodinamic, parametrii de stare,
starea de echilibru termodinamic, agent termodinamic,
transformare termodinamică).
Parametrii de stare ai unui sistem termodinamic sunt mărimile
fizice instantanee care caracterizează atât sistemul cât şi
interacţiunile lui cu mediul exterior. Despre volumul specific,
presiunea şi temperatura, care sunt parametrii de stare, sunt
prezentate definiţii, ecuaţii matematice şi unităţile de măsură din
Sistemul Internaţional.
Parametrii de stare şi funcţiile de stare se caracterizează prin
faptul că valoarea lor depinde numai de starea momentană a
sistemului fără a ţine seama de evoluţia sistemului, adică de
transformările intermediare suferite de sistem pentru a ajunge la
această stare. Ca urmare, sunt funcţii de punct, care admit
diferenţială totală.
Căldura şi lucrul mecanic nu sunt funcţii de stare, ci sunt mărimi
de proces (de transformare). Variaţia acestor mărimi depinde de
drumul pe care se efectuează transformarea, putând avea diferite
valori; nu admit diferenţială totală. Se numesc funcţii de parcurs
(de drum).

26
 Termotehnica

2. GAZE AMESTECURI DE GAZE

2.1 Ecuaţia caracteristică de stare

Pentru un sistem omogen monocomponent (gaz), la scară

macroscopică, sunt necesare trei mărimi de stare pentru a
caracteriza starea termodinamică: presiunea p, volumul specific v
şi temperatura T. Pentru o cantitate dată de substanţă
corespunzătoare unui astfel de sistem, experienţa arată că
parametrii de stare p, v, T sunt legaţi între ei printr-o ecuaţie care
sub formă implicită are expresia:
f (p,v,T)=0 (2.1.1)

denumită ecuaţia caracteristică de stare.

Deoarece o mărime de stare nu depinde decât de starea
sistemului, funcţia ce leagă între ele aceste mărimi caracterizează
complet sistemul la o anumită stare.
Existând ecuaţia de stare, f(p,v,T)=0, se poate explicita un
parametru de stare funcţie de ceilalţi doi:

v=v (T,p) ; p=p (v,T) ; T=T (v,p) (2.1.2)

Cunoscând că parametrii de stare acceptă diferenţiale totale
exacte, după efectuarea diferenţialelor totale ale expresiilor
(2.1.2) se obţin relaţiile:

 v   v 
d v    d T    d p (2.1.3)
  T p   p T

 p  p
d p    d T    d v (2.1.4)
  T v   v T

 T   T 
d T    d p    d v (2.1.5)
  p v   v p

27
 Termotehnica

Din relaţia (2.1.4), dv se scrie:

 p
 
1   p  1   T v
dv  d p    d T   d p dT
 p
     T v    p   p
 
 v 
 v T  T  v T

Identificând cu (2.1.3), obţinem:

 p
 
 v   T v v 1
   şi   
 T p  p
    p T   p 
v
  v T  T

adică:

 p   v   T 
       1 (2.1.6)
  v T   T  p   p  v

Relaţia (2.1.6) reprezintă o altă formă a ecuaţiei caracteristice de

stare.

2.2 Coeficienţi termodinamici fizici

Se consideră o stare determinată a sistemului, definită de

parametrii de stare p, v, T . Pentru această stare se definesc
următorii coeficienţi:
- coeficientul de dilatare volumică izobară; notat cu α ,
caracterizând proprietatea unui sistem de a-şi modifica volumul
specific o dată cu variaţia temperaturii, sub presiune constantă:

1  v 
α    (2.2.1)
v   T  p

28
 Termotehnica

- coeficientul de variaţie izocoră a presiunii, notat cu β , care

reprezintă proprietatea unui sistem de a-şi modifica presiunea o
dată cu variaţia temperaturii, la un volum specific constant:

1  p 
β   (2.2.2)
p  T  v

- coeficientul de compresibilitate izotermă, notat cu χ ,

caracterizând proprietatea unui sistem de a-şi modifica volumul
specific o dată cu variaţia presiunii, la temperatură constantă:

1  v 
χ     (2.2.3)
v   p T

α , β şi χ se numesc coeficienţi termodinamici fizici.

Din expresiile (2.2.1) ... (2.2.3) se obţin:

v  p v
   αv ;    β p ;    χ v
 T p   T v   p T

care introduse în ecuaţia (2. 1. 6) vor conduce la relaţia:

α  pβχ (2.2.4)

valabilă pentru orice substanţă.

2.3 Legile gazelor perfecte

Legile de comportare ale gazelor au fost stabilite pe cale

experimentală în secolele XVII şi XVIII. Cercetările ulterioare au
arătat că aceste legi nu exprimă riguros comportarea gazelor
reale. Ca urmare, s-a definit un gaz ipotetic, denumit gaz perfect,
care urmează riguros aceste legi. În teoria cinetico - moleculară,
gazul perfect sau ideal este definit în următoarele condiţii:
- gazul este format dintr-un număr foarte mare de particule
identice (molecule);
- dimensiunile moleculelor sunt mici în comparaţie cu distanţele
dintre ele, astfel că ele pot fi considerate puncte materiale;

29
 Termotehnica

- moleculele se află într-o mişcare haotică continuă, mişcarea

fiecărei molecule, luată separat, se supune legilor mecanicii
clasice;
- forţele intermoleculare se neglijează, moleculele se mişcă liber,
traiectoriile lor fiind linii drepte;
- ciocnirile dintre molecule şi dintre molecule şi pereţii vasului
sunt perfect elastice.
Comportarea macrofizică a gazelor prefecte este caracterizată
printr-o serie de legi, stabilite experimental, ce vor fi prezentate
în continuare.
a) Legea Boyle - Mariotte exprimă constatarea că, la
temperatură constantă, volumul unei anumite cantităţi de gaz
variază invers proporţional cu presiunea sa:

pV  const . ( pentru o masă m kg de gaz ) (2.3.1)

sau

pv  const . (pentru o masă de 1 kg de gaz) (2.3.2)

Pentru două stări ale gazului perfect, 1 şi 2, legea Boyle Mariotte

se scrie sub forma:

p1V1  p2V2 (2.3.1`)

sau

p1v1  p2 v2 (2.3.2`)

b) Legea Gay-Lussac afirmă că, la presiune constantă, volumul

unei anumite cantităţi de gaz variază direct proporţional cu
temperatura lui absolută:

V
 const . (pentru o masă m kg de gaz) (2.3.3)
T
sau

v
 const . (pentru o masă de 1 kg de gaz) (2.3.4)
T
Pentru două stări ale gazului perfect, 1 şi 2, legea Gay-Lussac se
scrie sub forma:

30
 Termotehnica

V1 V2
 (2.3.3`)
T1 T2

sau

v1 v2
 (2.3.4`)
T1 T2

c) Legea Charles constată că, la volum constant, presiunea unei

anumite cantităţi de gaz variază direct proporţional cu
temperatura sa absolută.

p
 const . (2.3.5)
T
sau pentru două stări ale gazului perfect, 1 şi 2, se scrie:

p1 p2
 (2.3.5`)
T1 T2

d) Legea Avogadro exprimă constatarea că, în aceleaşi condiţii

de presiune şi temperatură, volume egale de gaze diferite conţin
acelaşi număr de molecule.
Legea Avogadro are următoarele consecinţe:
- numărul de molecule dintr-un kilomol de gaz a fost determinat
teoretic şi experimental. Se notează NA, se numeşte numărul lui
Avogadro şi are valoarea NA = 6,0221361026 molecule/kmol;
- volumul unui kmol (volumul molar) are aceeaşi valoare pentru
toate gazele, în aceleaşi condiţii de presiune şi temperatură:

VM  Mv  const . (2.3.6)

În stare normală fizică, definită prin parametrii pN = 1 atm =

=101325 Pa=760 torr (unde atm se numeşte atmosferă fizică, iar
1 torr = 1mmHg) şi TN = 273,15 K, volumul molar la starea
normală al oricărui gaz perfect este:

VM  22,414 m3N/kmol
N

e) Ecuaţia caracteristică de stare a gazului perfect sau ecuaţia

lui Clapeyron este un model matematic care exprimă legătura
între parametrii de stare p, v, T.

31
 Termotehnica

1 2
p1, v1, T1 p2, v2, T2

x
p2=const
T1=const

T1, vx, p2

v
Fig. 2.1. Transformarea termodinamicã din starea 1 în stare 2,
sistemul trecând printr-o stare intermediarã x.
Poate fi stabilită pe cale fenomenologică, pornind de la legile
Fig.2.1 Transformarea termodinamică din starea 1 în starea 2,
Boyle-Mariotte şi trecând
sistemul Gay printr-o
- Lussac sau statistic,
stare intermediară x pe baza teoriei
cinetico-moleculare a gazelor, obţinându-se acelaşi rezultat. În
cele ce urmează deducerea se va face pe bază fenomenologică.
Se consideră 1 kg de gaz adus din starea 1 în starea 2.
Deoarece parametrii de stare p, v, T care definesc aceste două
stări nu depind de modul în care se ajunge din starea 1 în starea
2, se poate considera că mai întâi gazul este adus din starea 1
într-o stare intermediară x, menţinând temperatura constantă şi
apoi din această stare în cea finală, menţinând presiunea
constantă (fig. 2.1).
Conform legilor Boyle - Mariotte şi Gay - Lussac se scriu
relaţiile:
- la trecerea, printr-o transformare la temperatură constantă, din
starea 1 în starea x:

p1v1  p2 vx

- la trecerea din starea x în starea 2, dacă presiunea se menţine

constantă, atunci:

v x v2

T1 T2

Eliminând volumul intermediar vx din aceste relaţii, se obţine:

p1v1 pv
 2 2  const . (2.3.7)
T1 T2

32
 Termotehnica

Ca urmare, pentru o masă de 1 kg de gaz, ecuaţia de stare a

gazelor perfecte sau ecuaţia Clapeyron este:

pv  RT (2.3.8)

unde: p este presiunea absolută a gazului, [Pa]; v - volumul

specific, [m3/kg]; T - temperatura absolută, [K]; R - constanta
caracteristică a gazului perfect, [J/kg K].
Înlocuind în relaţia (2.3.8) volumul specific cu densitatea, se
obţine:

p  ρRT (2.3.9)

Între o stare caracterizată de parametrii de stare presiunea p şi

temperatura T şi starea normală se scrie:

p TN
ρ  ρN (2.3.10)
pN T

Pentru orice gaz perfect densitatea la starea normală se

calculează cu relaţia:

M
ρN  (2.3.11)
22,414

Dacă se aplică ecuaţia lui Clapeyron unei mase m kg de gaz,

atunci relaţia (2.3.8) devine: pmv  mRT sau

pV  mRT (2.3.12)

în care
V  mv (2.3.13)

reprezintă volumul ocupat de masa m de gaz.

Între o stare caracterizată de parametrii de stare presiunea p şi
temperatura T şi starea normală se scrie:

p TN
VN  V (2.3.14)
pN T

Pentru debitele volumice de gaze:

33
 Termotehnica

. .
p TN
V N V (2.3.15)
pN T

Ecuaţia de stare (2.3.8), scrisă pentru 1 kmol de gaz, care are

masa molară M (kg/kmol), este:

pvM  MRT
sau
vM  VM

în care VM este volumul molar, iar:

R M  MR (2.3.16)

RM este constanta universală a gazului perfect. Legea gazelor

perfecte devine:

pVM  R M T (2.3.17)

Constanta universală a gazului perfect poate fi calculată funcţie

de parametrii stării normale fizice:

p N VM 101325 Pa  22,414 m 3 N /kmol

RM  N

TN 273,15 K

R M  8314,4 J/(kmolK) (2.3.18)

Din expresia (2.3.16) se deduce constanta caracteristică a

gazului perfect:

R M 8314,4
R  (2.3.19)
M M
Ecuaţia (2.3.12) se poate scrie şi astfel:

m
pV  R MT (2.3.20)
M

34
 Termotehnica

m V
n  (2.3.21)
M VM

pV  nR M T (2.3.22)

În relaţiile (2.3.21) şi (2.3.22), n reprezintă numărul de kmoli de

gaz perfect.

2.4 Gaze reale

a) Fază. Transformare de fază. Echilibru fazic

Un corp se poate afla în diferite stări de agregare şi anume stare
solidă, lichidă sau gazoasă. La temperatură foarte mare,
moleculele gazului devin puternic ionizate obţinându-se gaz în
stare de plasmă. Se numeşte fază starea de agregare în care
există un corp. O fază este considerată a fi un sistem omogen cu
proprietăţi fizice identice în tot spaţiul pe care îl ocupă.
Substanţele pure formează sisteme monocomponente care se pot
afla în oricare stare de agregare.
Se numeşte transformare de fază trecerea unui sistem dintr-o
stare de agregare în alta. Schimbarea stării de agregare se
realizează în urma schimbului de energie dintre sistem şi mediul
exterior.
Se deosebesc următoarele transformări de fază:
1) vaporizare, în cazul trecerii din starea lichidă în stare de gaz
(vapori), iar trecerea inversă se numeşte condensare sau
lichefiere;
2) topire, trecerea unui sistem din fază solidă în fază lichidă,
respectiv procesul invers este denumit solidificare;
3) sublimare, trecerea din faza solidă în faza gazoasă şi
desublimare, transformarea inversă.
În procesele de vaporizare, topire şi sublimare sistemul primeşte
căldură din mediul exterior, iar în desfăşurarea transformărilor
inverse, condensare, solidificare şi desublimare, sistemul cedează
căldură spre mediul exterior.
Se numeşte echilibru fazic starea de echilibru în care în sistem
sunt prezente mai multe faze. La un sistem monocomponent
bifazic, aflat în echilibru fazic, între presiunea şi temperatura
acestuia există o relaţie de forma:

35
 Termotehnica

p  f(Ts ) (2.4.1)

Ecuaţia (2.4.1) arată că două faze se află în echilibru pentru

valori corelate ale presiunii şi temperaturii, bine determinate
pentru fiecare substanţă pură, iar volumele specifice ale fazelor
aflate în echilibru sunt funcţie numai de temperatură.
Dacă pentru un anumit corp se construieşte curba p  f(Ts ) în
coordonate p - T, atunci punctele situate pe această curbă
reprezintă stări de presiune şi de temperatură la care se stabileşte
echilibrul fazic, iar diagrama obţinută se numeşte diagrama
fazică.
b) Analiza comportării substanţelor pure în stare gazoasă
Gazele reale au o comportare diferită faţă de cea a gazelor
perfecte, îndeosebi la presiuni ridicate sau în stările apropiate de
zona de transformare de fază. Abaterile sunt cauzate de
interacţiunile moleculare şi anume respingerea (care apare la o
apropiere foarte mare a moleculelor) sau atracţia dintre molecule
şi de faptul că moleculele au volum propriu. În cele ce urmează
se va analiza comportarea substanţelor pure în stare gazoasă,
când nu au loc reacţii chimice care să le modifice structura.
Cercetările privind comportarea gazelor reale au urmat două
procedee:
1) metoda experimentală prin care s-a urmărit precizarea
valorilor mărimilor termofizice ale gazelor reale la diverse stări.
Rezultatele obţinute pe cale experimentală au fost transpuse în
diagrame şi tabele;
2) metoda teoretică, bazată pe teoria cinetică a gazelor sau pe
mecanica statistică.
În majoritatea cazurilor cele două direcţii de cercetare s-au
completat, fie obţinându-se ecuaţii de stare pentru gazele reale pe
baza prelucrării matematice a datelor experimentale, fie
verificând prin experimente ecuaţia dedusă pe cale teoretică. Se
cunosc peste 150 de ecuaţii de stare, propuse de diverşi
cercetători, fără a se obţine totuşi o rezolvare completă a acestei
probleme.Din cadrul fiecărei metode s-au selectat şi se vor relata
în continuare o serie de rezultate ale cercetărilor.
c) Cercetări experimentale privind comportarea gazelor reale
Andrews (1869) a efectuat experimente privind lichefierea prin
comprimare izotermă a dioxidului de carbon. Într-un corp de
pompă, cu pereţii transparenţi, prevăzut cu un manometru, se află

36
 Termotehnica

o masă m = 1 kg de dioxid de carbon. Se comprimă izoterm

sistemul şi se urmăresc indicaţiile manometrului şi poziţia
pistonului în cilindru (volumul). Se repetă comprimarea pentru
mai multe temperaturi. Datele experimentale sunt consemnate pe
o diagramă p - v. Curbele izoterme obţinute sunt de forma
indicată în figura 2.2. Cercetările experimentale au condus la
următoarele concluzii:
- există o temperatură critică, Tcr, deci o izotermă critică, curba
p

IV
T>
cr Tcr
(4)
B Tcr
L G III (3)
I T <T
cr A(2)
(1)
II

vL vcr vG v

Fig.2.2. Izotermele lui Andrews.

(3), sub care se poate realiza condensarea prin comprimare
izotermă. Deasupra acestei temperaturi limită, condensarea nu
este posibilă, indiferent de presiunea la care se execută
comprimarea izotermă;
- sub izoterma critică, curbele (1) şi (2), gazele se lichefiază
la o anumită valoare a presiunii. De exemplu, pentru izoterma
AGLB, gazul începe să se lichefieze la presiunea palierului GL şi
tot timpul lichefierii presiunea rămâne constantă (segmentul GL).
În acest caz, punctele de pe segmentul GL reprezintă un sistem
eterogen gaz-lichid (echilibru de vapori) şi din cauza apariţiei
lichidului, volumul scade. La aceeaşi presiune şi temperatură,
volumul specific al gazului este dat de abscisa punctului G, iar
volumul specific al lichidului în echilibru de abscisa punctului L
(vL<vG ). În stările corespunzătoare punctelor de pe curba AG,
substanţa se află în stare gazoasă iar pe curba LB, în stare lichidă.
Din punctul L, care corespunde lichefierii complete, compri-

37
 Termotehnica

marea nu se poate face decât prin aplicarea unor presiuni ridicate

(curba LB), deoarece lichidele sunt practic incompresibile.
Odată cu creşterea temperaturii, palierul echilibrului lichid-
vapori corespunzător se micşorează, până ajunge ca pe izoterma
Tcr, în punctul de inflexiune, notat cr, volumul specific al fazei
lichide să fie egal cu cel al fazei gazoase şi cu volumul specific
critic vG = vL = vcr, la presiunea critică (pcr ).
- deasupra izotermei critice, curba (4), gazul se comportă
conform unei ecuaţii de stare: cu cât temperatura este mai
ridicată, cu atât abaterile de la legea gazului perfect sunt mai
mici, mai ales la presiuni mici; se poate aplica relaţia pv = ct,
curba (4) devenind o hiperbolă.
Curba G-cr-L împarte diagrama p-v în mai multe zone
importante: I - suprafaţa cuprinsă între ramura L-cr şi axa p, sub
izoterma critică, reprezintă starea de lichid; II - suprafaţa de sub
curba L-cr-G reprezintă regiunea echilibrului de vaporizare,
stările de lichid şi gaz, denumite vapori saturaţi umezi; III -
suprafaţa cuprinsă între ramura G-cr şi izoterma critică reprezintă
starea de gaz care prin comprimare izotermă se poate condensa.
De cele mai multe ori această stare este denumită stare de vapori
supraîncălziţi; IV - suprafaţa deasupra izotermei critice
reprezintă starea de gaz, care nu se lichefiază prin comprimare
izotermă.
Punctul critic corespunde presiunii maxime a vaporilor saturaţi.
În stările aflate în jurul acestui punct şi în acest punct,
coeficientul de tensiune superficială şi căldura latentă de
vaporizare se anulează. Valorile parametrilor de stare în punctul
critic (Tcr, pcr, vcr ) depind de natura substanţei şi sunt ficşi pentru
o substanţă dată.
d) Ecuaţii de stare pentru gazele reale
Pentru modelarea comportării gazelor reale s-au propus foarte
multe relaţii între parametrii de stare p, v, T, printre care ecuaţiile
de stare cubice. Acestea se prezintă ca ecuaţii de gradul al treilea
în funcţie de v.
Ecuaţia J. D. van der Waals, propusă în 1873, sub aspect istoric,
se află la originea ecuaţiilor de stare cubice. În acest model,
volumul nu corespunde cu volumul geometric măsurat al
recipientului în care se află gazul, ci este mai mic cu valoarea
covolumului. Prin covolum, b, se ţine seama de volumul propriu
al moleculelor şi de forţele de respingere care se manifestă la
apropierea moleculelor. De asemenea, presiunea totală a unui gaz

38
 Termotehnica

real reprezintă suma dintre presiunea datorită mişcării termice

moleculare, denumită presiune termică p şi presiunea datorită
coeziunii moleculare,

1 a
pc  f  2   2 .
v  v

Bazat pe aceste consideraţii, van der Waals a propus următoarea

ecuaţie generală a gazelor reale:

 a
 p  2 v  b   RT (2.4.2)
 v 

a, b sunt constantele van der Waals şi depind de natura

substanţei. Ecuaţia van der Waals se poate scrie şi sub forma
unei expresii ordonate după puterile lui v şi anume:

 RT  a ab
v 3  v 2   b   v  0 (2.4.3)
 p  p p

Această ecuaţie are trei rădăcini pentru variabila v, în funcţie de

p şi T. Dacă se reprezintă grafic ecuaţia într-o diagramă p - v şi se
consideră temperatura ca parametru, se constată că unele
izoterme prezintă un maxim şi un minim. În figura 2.3 sunt
reprezentate patru izoterme: două subcritice, una critică şi una
supracritică. Din reprezentarea grafică a izotermelor se observă:
- izotermele admit ca asimptotă dreapta v = b, care reprezintă
limita de comprimare a substanţei (covolumul);
- ecuaţia admite pentru o temperatură T < Tcr şi o presiune
pR < p < pM (izoterma 2 din figura 2.3) trei rădăcini reale şi
distincte (vG, vN, vL);
- pentru o temperatură T < Tcr şi o presiune p < pR (izoterma 1),
ecuaţia admite o rădăcină reală şi două complexe;
- pentru temperaturi supracritice T > Tcr ecuaţia are o singură
rădăcină reală (izoterma 4);
- pentru temperatura critică (T = Tcr), curba prezintă un punct de
inflexiune în punctul critic (izoterma 3), iar ecuaţia are 3 rădăcini
reale egale, v = vcr. Mărimile de stare critice pentru gazul care
respectă ecuaţia van der Waals se determină cu condiţiile:

39
 Termotehnica

 p  2 p 
   0 ;  2   0 (2.4.4)
  v  Tcr   v  Tcr

care impreună cu ecuaţia van der Waals reprezintă un sistem de

trei ecuaţii cu trei necunoscute Tcr, pcr, vcr.
Prin rezolvarea sistemului se obţin parametrii critici:

8a a
vcr  3b ; Tcr  ; pcr  (2.4.5)
27bR 27b 2
Din aceste expresii, se pot obţine valorile constantelor a, b şi R ,
în funcţie de parametrii critici, atunci când aceştia din urmă sunt
determinaţi experimental.
v 8 pcr vcr
a  3 pcr vcr2 ; b  cr ; R  (2.4.6)
3 3 Tcr
Când gazul este diluat, p  0 , v  a,b , iar ecuaţia (2.4.2)
devine pv = RT, corespunzător stării de gaz perfect. Din studiul
ecuaţiei van der Waals se constată că între curbele limită,
izotermele nu sunt drepte orizontale, ci prezintă un maxim şi un

T>T
cr
(4)
cr
T=
Tc
r
M
(3)
L N G
T<Tc
R r
(2)

(1)
v=b vL vN vG
v

Fig. 2.3. Reprezentarea graficã a izotermelor gazului van der Waals în

diagrama p - v.

Fig. 2.3 Reprezentarea grafică a izotermelor gazului van der Waals în diagrama p –v.

40
 Termotehnica

minim. Deosebit de interesantă este compararea cu izotermele

Andrews (figura 2.2) care, practic, într-un domeniu limitat de
presiuni mici, corespund cu izotermele van der Waals, în afara
regiunii G-L, identificându-se curbele figurative ale lichidului şi
gazului. Prin urmare, ecuaţia van der Waals se aplică şi starii
lichide. Întrucât ecuaţia van der Waals nu ţine seama de legea de
distribuţie a vitezelor moleculare, de mecanismul real al
ciocnirilor, de structura moleculară etc., ea nu descrie cantitativ
exact comportarea unui fluid real, abaterile fiind destul de mari.
Are însă importanţă fenomenologică, deoarece constituie o
dovadă a continuităţii fazei lichide şi gazoase şi de asemenea,
redă, în cadrul unui model, într-o formă matematică unitară,
comportarea substanţei în faza lichidă şi gazoasă.
Dacă se notează cu pr ,Tr ,vr mărimile de stare reduse, date de
relaţiile:

p T v
pr  ; Tr  ; vr  (2.4.7)
p cr Tcr v cr

prin înlocuirea în ecuaţia van der Waals a constantelor a, b, R şi

împărţind cu produsul pcr vcr , se obţine ecuaţia de stare redusă
sau ecuaţia stărilor corespondente:

 3
 p r  2  3vr  1  8Tr (2.4.8)
 vr 

Se observă că în această ecuaţie nu figurează nici o constantă

care să depindă de natura substanţei. Ca urmare, ea poate fi
aplicată oricărei substanţe cu o ecuaţie de stare de tip van der
Waals. Teorema stărilor corespondente se bazează pe ecuaţia de
stare redusă şi se enunţă astfel: dacă doi parametri independenţi,
de la două gaze reale diferite, exprimaţi în fracţiuni din valorile
lor critice, sunt identici, atunci şi cel de al treilea parametru
redus trebuie să fie identic pentru ambele gaze. Se poate afirma
că această teoremă constituie cea mai importantă contribuţie a
ecuaţiei van der Waals la studiul proprietăţilor gazelor sub
presiune şi a lichidelor.
e) Factorul de neidealitate
Factorul de neidealitate, Z, este definit de ecuaţia de stare:

pv  Z RT (2.4.9)

41
 Termotehnica

în care Z > 1 pentru gazele mai puţin compresibile decât gazul

perfect sau Z < 1 pentru gazele mai compresibile.
Ecuaţia (2.4.9) permite calculul densităţii unui gaz real aflat la
presiunea p şi temperatura T:

p
ρ (2.4.10)
Z RT

Pentru o masă m de gaz, ecuaţia (2.4.9) devine:

pV  Zm RT (2.4.11)

sau:

pV  Z nR M T (2.4.12)

Valorile factorului de neidealitate pentru diferite gaze se deter-

mină pe cale experimentală, prin calcul, folosind relaţii analitice
sau din diagrame.
Pentru gazele naturale, la parametri de stare corespunzători
transportului acestora prin conducte, la o bună concordanţă cu
rezultatele experimentale conduce formula lui Berthelot:

9 pr  6 
Z  1  1  2  (2.4.13)
128 Tr  Tr 

Conform teoremei stărilor corespondente, valorile lui Z sunt

identice pentru toate substanţele aflate în condiţii corespondente.
Pe această bază se pot construi diagrame pentru Z în coordonate
reduse. Parametrii reduşi se calculează cu relaţii de forma (2.4.7).

2.5 Amestecuri de gaze perfecte

Amestecul de gaze reprezintă o asociere mecanică a unor gaze

diferite, în care componenţii nu reacţionează chimic. În tehnică
se folosesc în mod frecvent amestecuri de gaze. Acestea se
consideră a fi gaz perfect sau gaz real, în raport cu modul de
comportare a gazelor care intră în compoziţia lor. Studiul
amestecurilor de gaze perfecte urmăreşte determinarea mărimilor
termofizice ale acestora în funcţie de compoziţia şi natura gazelor
constituente. Se consideră că amestecul de gaze, format din gaze

42
 Termotehnica

care respectă legile gazelor perfecte, este de asemenea tot un gaz

perfect, care ascultă de legile enunţate anterior (paragraful 2.3),
având în plus şi legi specifice .
a) Legi
1) Legea conservării masei, conform căreia masa unui amestec
de gaze este egală cu suma maselor gazelor componente.
Dacă în amestec se află n gaze componente:
n
mam  m1  m2  ...  mn   mi (2.5.1)
i 1

2) Legea lui Dalton

Presiunea parţială, pi, a unui gaz dintr-un amestec de gaze se
defineşte ca acea presiune pe care o exercită gazul respectiv dacă
ar ocupa singur întregul volum al amestecului şi ar avea aceeaşi
temperatură cu amestecul.
Deoarece pentru gazele perfecte se neglijează efectul forţelor
intermoleculare, rezultă că mişcările moleculelor unui gaz
component al amestecului nu vor fi influenţate de prezenţa
moleculelor altor gaze din amestec. Se poate deci admite că
fiecare gaz din amestec va exercita o presiune parţială asupra
pereţilor vasului, ca şi cum celelalte gaze nu ar fi prezente.
Legea lui Dalton precizează că, într-un amestec de gaze perfecte,
de volum şi temperatură date, presiunea totală a amestecului
este egală cu suma presiunilor parţiale ale componenţilor:
n
p am   pi (2.5.2)
i 1

3) Legea lui Amagat

Volumul parţial, Vi , al unui gaz dintr-un amestec de gaz este
volumul pe care l-ar ocupa gazul respectiv dacă ar fi separat din
amestec şi s-ar afla la presiunea şi temperatura amestecului.
Legea lui Amagat precizează că, volumul amestecului de gaze
este egal cu suma volumelor parţiale corespunzătoare gazelor
componente.
n
Vam  Vi (2.5.3)
i 1

43
 Termotehnica

b) Compoziţie
Amestecurile de gaze se caracterizează prin compoziţie care
reprezintă participaţiile (fracţiile) masice, volumetrice sau molare
ale gazelor din amestec.
1) Participaţia sau fracţia masică, gi , a unui gaz dintr-un
amestec se defineşte ca raportul dintre masa gazului respectiv
respectiv mi şi masa amestecului mam

mi
gi  (2.5.4)
mam

Ţinând seama de relaţia (2.5.1), rezultă că suma fracţiilor masice

ale tuturor componenţilor este egală cu unitatea.
n

g
i 1
i
1 (2.5.5)

2) Participaţia sau fracţia volumetrică, ri , a unui gaz dintr-un

amestec se defineşte ca raportul dintre volumul său parţial Vi şi
volumul total al amestecului Vam.

Vi
ri  (2.5.6)
Vam

Utilizând relaţia (2.5.3), rezultă că suma fracţiilor volumetrice ale

tuturor componenţilor este egală cu unitatea.
n

r
i 1
i
1 (2.5.7)

3) Participaţia sau fracţia molară, yi , a unui gaz dintr-un

amestec se defineşte ca raportul dintre numărul de kilomoli de
gaz ni şi numărul total de kilomoli ai amestecului nam.

ni
yi  (2.5.8)
nam

Numărul de kilomoli ai amestecului este egal cu numărul de

kilomoli ai gazelor componente:

44
 Termotehnica

n
nam  n1  n2  ...  nl   ni (2.5.9)
i 1

Din relaţiile (2.5.8) şi (2.5.9) rezultă că suma fracţiilor molare ale

tuturor componenţilor este egală cu unitatea.
n

y
i 1
i
1 (2.5.10)

4) Relaţii de transformare între fracţiile masice şi molare.

Trecerea de la fracţiile masice la fracţiile molare şi invers se face
exprimând masa funcţie de numărul de kilomoli şi de masa
molară:

ni
Mi
mi mi ni M i nam yM
gi   n  n  n  n i i (2.5.11)
n
mam
 mi  n i M i  i M i  y i M i
i 1 i 1 i 1 n i 1
am

mi mi 1 gi
n n M m M M
yi  i  n i  n i  n am i  n i (2.5.12)
m m 1 gi
nam
 ni  i  i 
i 1 i 1 M i i 1 mam M i i 1 M i

c) Caracteristici termodinamice
Fiecare gaz din amestec, fiind considerat gaz perfect, se supune
legilor gazelor perfecte.Se poate demonstra ca, unui amestec de
gaze perfecte i se poate aplica legea gazelor perfecte şi poate fi
considerat, din punct de vedere termodinamic, în ansamblul lui,
ca un gaz perfect. Ca urmare, unui amestec de gaze perfecte i se
pot atribui următoarele caracteristici termofizice: masa molară
medie aparentă, Mam, [kg/kmol]; constanta amestecului, Ram,
J/kgK; densitatea amestecului, am, kg/m3.
1) Masa molară medie aparentă se defineşte cu relaţia:
n

mam m i
M am   i 1
n
(2.5.13)
nam
n
i 1
i

45
 Termotehnica

Din relaţia (2.5.13) rezultă:

n M i i n
M am  i 1
  yi M i (2.5.14)
nam i 1

sau:

mam 1
M am  n m
 (2.5.15)
n gi
 i

i 1 M i

i 1 M i

2) Constanta amestecului
Relaţia cea mai simplă pentru determinarea constantei unui
amestec de gaze este:

RM 8314,4
R am   (2.5.16)
M am M am

3) Relaţia dintre fracţiile volumetrice şi cele molare

Pentru stabilirea relaţiei dintre fracţiile volumetrice şi cele
molare se scrie legea gazelor perfecte pentru un component i şi
pentru amestec, în condiţiile legii lui Amagat:

pamVi  ni R M Tam

pamVam  nam R M Tam

Împărţind membru cu membru, rezultă:

ri = yi (2.5.17)
adică, pentru un amestec de gaze perfecte, fracţiile volumetrice
ale componenţilor sunt egale cu fracţiile molare.
4) Calculul presiunii parţiale
Pentru stabilirea presiunii parţiale a unui component i din
amestec, ţinând seama de presiunea amestecului şi de fracţia
molară corespunzătoare (sau cea volumică), se scrie legea
gazelor perfecte pentru un component i şi pentru amestec, în
condiţiile legii lui Dalton:

46
 Termotehnica

piVam  ni R M Tam

pamVam  nam R M Tam

de unde, prin împărţire membru cu membru, rezultă:

pi n
 i  yi
p am nam
sau
pi = yi pam (2.5.18)

5) Densitatea amestecului este:

mam mam m 1
ρ am   n  n am  (2.5.19)
m gi

n
Vam Vi  i
i 1 I 1 ρ i

i 1 ρ i

sau:
n n

m
mam i 1 i i 1 i ρ Vi n
ρ am      ri ρ i (2.5.20)
Vam Vam Vam i 1

La starea normală fizică, densitatea unui amestec de gaze

perfecte este:
M am M am
ρ am   (2.5.21)
N
VMN
22,414

În toate expresiile referitoare la amestecuri de gaze perfecte,

fracţiile volumetrice ri se pot înlocui prin fracţiile molare yi,
deoarece, conform expresiei (2.5.17), acestea sunt egale.

2.6 Rezumat

În acest capitol este prezentată mai întâi ecuaţia caracteristică de

stare, pentru un sistem omogen monocomponent (gaz), sub forma
implicită, respectiv explicită, funcţie de parametrii de stare p, v,
T. Sunt definiţi apoi coeficienţii termodinamici fizici (coefi-

47
 Termotehnica

cientul de dilatare volumică izobară, coeficientul de variaţie

izocoră a presiunii şi coeficientul de compresibilitate izotermă).
În continuare sunt prezentate legile gazelor perfecte (Boyle-
Mariotte,Gay-Lussac,Charles şi Avogadro) şi este dedusă, pe
cale fenomenologică, ecuaţia caracteristică de stare a gazului
perfect. Pentru studiul gazelor reale s-a ales un exemplu din
cercetarea experimentală (rezultatele obţinute de Andrews) şi
dintre ecuaţiile de stare, cea cubică, a lui van der Waals ,din care
s-a obţinut ecuaţia de stare cu parametri reduşi şi cea care
cuprinde factorul de neidealitate, Z. În final sunt precizate legile
specifice amestecurilor de gaze perfecte şi se definesc compoziţia
acestora (fracţiile masice, volumice şi molare) şi caracteristicile
termodinamice (masa molară medie aparentă, constanta
amestecului, densitatea acestuia).

Probleme rezolvate

1. Manometrul montat pe o butelie de gaz indică o presiune de

5 kgf/cm2. Barometrul indică o presiune de 755 mm Hg. Să se
afle presiunea absolută a gazului din butelie.

Rezolvare
Presiunea absolută a gazului se determină cu relaţia :

pabs,1  patm  pm

Pentru a efectua transformările unităţilor de presiune kgf/cm2 şi

mmHg în Pa se utilizează datele din anexa I:

patm  755 mmHg  755  133,322Pa  100658Pa

pm  5kgf/cm2  5  9,80665  10 4 Pa  490332,5Pa

pabs,1  100658  490332,5Pa  590990,5Pa

2. Temperatura mediului ambiant pe un stadion este de 25 0C.

Cât va indica un termometru etalonat în grade Fahrenheit?

48
 Termotehnica

Rezolvare
Se utilizează relaţia de transformare din anexa II:

t[ 0
F]
 1,8 t[ C]  32  1,8  25  32  77 0 F
0

3. Un gaz este încălzit de la 20 0C la 140 0C. Care este diferenţa

de temperatură realizată ca urmare a încălzirii, exprimată în
Kelvin şi în grade Celsius ? Dar în grade Fahrenheit?

Rezolvare
Ţinând seama de relaţiile de transformare din anexa II,
diferenţele de temperatură sunt:

Δ T[K]  140  273,15  20  273,15  120 K

Δ t[ 0
C]
 140  20  120 0C

Δ t[ 0
F]
 1,8 140  32  1,8  20  32  1,8 120  216 0F

4. Într-o butelie cu volumul de 40 l se află CO2. Manometrul

montat pe butelie indică presiunea de 8 at, iar termometrul 17 0C.
După consumarea unei cantităţi de gaz, aparatele de măsură
indică presiunea de 5 at şi temperatura de 170C. Barometrul arată
o presiune de 750 mmHg. Dacă se consideră că CO2 din butelie
este un gaz perfect, să se afle masa de gaz consumată şi masa de
gaz rămasă în butelie.

Rezolvare
Din ecuaţia de stare a gazelor perfecte :

m pVM
pV  R MT  m 
M R MT

p1VM p2VM VM
Δ m  m1  m2     p1  p2 
R MT R MT R MT

49
 Termotehnica

p1  patm  pm ; p2  patm  pm
1 2

Δm 
VM
 pm  pm 
R MT 1 2

M CO  12  16  2  44 kg/kmol
2

V  40 l  40  10 3  m3

pm  8 at  8  9,80665  10 4  Pa
1

pm  5 at  5  9,80665  10 4  Pa
2

T  17  27315  290,15 K

Masa de CO2 consumată va fi:

40  10 3  44
Δm  8  5  9,80665  10 4  0,2146 kg
8314,4  290,15

Masa de CO2 rămasă în butelie:

p2VM
m2 
R MT

patm  750 mm Hg  750  133,322Pa  99991,5 Pa

pm  490332,5 Pa
2

p2  99991,5  490332,5  590324 Pa

590324  40  10 3  44
m2   0,4307 kg
8314,4  290,15

50
 Termotehnica

5. Printr-o conductă se transportă metan (CH4). Aparatele de

măsură montate pe conductă indică: presiunea 15 mm H2O
temperatura 150C, debitul volumetric 1800 l/h.
Să se afle debitul volumic la starea normală şi debitul masic,
dacă se consideră că metanul se comportă ca un gaz perfect. Să
se calculeze diametrul conductei prin care curge metanul; viteza
medie de curgere este de 5 m/s. Barometrul indică 740 torr.

Rezolvare
Presiunea absolută a gazului este:

pabs  patm  pm

patm  740 torr  740  133,322Pa  98 658,3 Pa

pm  15 mm H 2 O  15  9,80665Pa  147,1Pa

pabs  98 658,3  147,1  98805,4 Pa

Temperatura: T  t  273,15  15  273,15  288,15 K

Masa molară: M CH  12  4  1  16 kg/kmol
4

.
Debitul volumetric: V  1800 l/h = 0,5 l/s = 0,5 10 3 m3/s
Pentru calculul debitului volumetric la starea normală se aplică
relaţia :
. .
p TN 98805,4 273,15
VN  V  0,5  10 3   0,462  10 3 m3N/s
pN T 101325 288,15

Debitul masic:
. . .
m  ρ N V N  ρV kg/s

Pentru un gaz perfect, densitatea la starea normală se calculează

cu relaţia:

M 16
ρN    0,7138 kg/m3N
22,414 22,414

51
 Termotehnica

.
m  0,7138  0,462  10 3  0,33  10 3 kg/s

Din relaţia de continuitate:

.
π D2
V  A w  w
4
se obţine diametrul conductei:
.
4V 4  0,5  10 3
D   0,01129 m
πw π5

6. Într-un rezervor care are volumul V  1000 l se află o masă

m  200 kg azot, la temperatura t  120 0C. Să se afle presiunea
gazului din rezervor prin aplicarea ecuaţiei de stare a gazelor
perfecte, a ecuaţiei van der Waals şi a ecuaţiei de stare redusă.

Rezolvare
a) Prin aplicarea ecuaţiei de stare a gazelor perfecte :

8314,4
 153,15
RT 28
pv  RT  p    9,095  10 6 Pa
v 5  10 3

T  273,15  120  153,15 K

V 1000  10 3
v   5  10 3 m3/kg
m 200
b) Pe baza ecuaţiei van der Waals se scrie:

RT a
p  2
vb v
Din anexa III se obţin pentru azot:

52
 Termotehnica

M  28,016 kg/kmol; a  104,212 Nm 4 /kg 2 ;

b  1,072 dm 3 /kg; R  296,76 J/(kgK)

296,76  153,15 104,212

p 
5  10  1,072  10
3 3
5  103 2

p  11,5705  4,168  106  7,40202  106 Pa

c) Prin aplicarea ecuaţiei de stare redusă :

Tr 3
pr  8  2
3vr  1 vr

Din anexa III, parametrii critici ai azotului sunt:

pcr  33,93 bar , Tcr  126,16 K , vcr  3,215 dm3 /kg

T 153,15
Tr    1,214
Tcr 126,16

v 5  10 3
vr    1,555
vcr 3,215  10 3

1,214 3
pr  8   1,40925
3  1,555  1 1,555
2

p
pr  ;
pcr

p  pr pcr  1,40925  33,93  47,816 bar  4,7816  106 Pa

53
 Termotehnica

7. Printr-o conductă se transportă gaze naturale, considerate a fi

CH4. Presiunea absolută este 40 bar, iar temperatura 17 0C. Să se
estimeze densitatea metanului prin următoarele metode: a)
aplicarea ecuaţiei de stare a gazelor perfecte; b) utilizarea
ecuaţiei de stare pentru gazele reale, în care intervine factorul de
neidealitate Z.

Rezolvare
a) Se aplică relaţia :
p
ρ
RT

p  40  10 5 Pa ; T  273,15  17  290,15 K ;
M CH  12  4  1  16 kg/kmol
4

RM 8314,4
R   519,65 J/(kgK)
M CH 16
4

40  105
ρ  26,53 kg/m3
519,65  290,15

b) Se aplică relaţia :

p
ρ
Z RT
Pentru calculul factorului de neidealitate se aplică relaţia :

9 pr  6 
Z 1 1  2 
128 Tr  Tr 

Parametrii critici, pentru metan, citiţi în anexa III, sunt:

pcr  46,40 bar ; Tcr  190,66 K; R  518,23 J/(kgK)

p 40  105
pr    0,862
pcr 46,40  105

54
 Termotehnica

T 290,15
Tr    1,522
Tcr 190,66

9 0,862  6 
Z 1 1    0,937
128 1,522  1,522 2 

Folosind valoarea Z  0,937 se obţine:

40  105
ρ  28,388 kg/m3
0,937  518,28  290,25

Din diagrama pentru Z, din anexa IV , funcţie de pr  0,862 şi

Tr  1,522 , se citeşte Z  0,92 .
În acest caz, densitatea este:

40  105
ρ  28,912 kg/m3
0,92  518,28  290,15

8. Un amestec de gaze are următoarea compoziţie volumetrică:

rCH  88% , rC H  5% , rCO  7 % . Dacă se consideră că este un
4 2 6 2

amestec de gaze perfecte, să se afle: a) compoziţia masică; b)

masa molară medie aparentă; c) constanta amestecului; d)
presiunea parţială a fiecărui component din amestec, când
amestecul se află la presiunea p  200 bar; e) densitatea
amestecului la starea normală; f) masa amestecului şi masa
fiecărui component, când amestecul este depozitat într-un
rezervor care are volumul V  100 m3, iar aparatele de măsură
montate pe rezervor indică p m  30 bar; t  27 0C şi barometrul o
presiune locală de patm  751 mmHg.

Rezolvare
a) Participaţia masică a fiecărui component se determină din
relaţia:

yi M i
gi  n

yM
i 1
i i

55
 Termotehnica

Pentru coerenţa rezolvării se întocmeşte tabelul următor:

Tabel pentru rezolvarea problemei 8

Compo- ri  y i Mi yi M i gi pi  y i p am mi  g i m am
nent
[kg/kmol] [bar] [kg]

CH 0,88 16 14,08 0,75456 176 1749

4
C H 0,05 30 1,5 0,08038 10 186
2 6
CO 0,07 44 3,08 0,16506 14 383
2
Total 1 - 18,66 1 200 2318

b) Masa molară medie aparentă se calculează cu relaţia:

n
M am   yi M i  18,66 kg/kmol
i 1

c) Constanta amestecului se află cu relaţia :

8314,4 8314,4
R am    445,57 J/(kg/K)
M am 18,66

d) Presiunea parţială a fiecărui component din amestec se

determină astfel:

pi  ri  pam

De exemplu, pentru CH4:

pCH  0,88  200  176 bar

4

Pentru ceilalţi componenţi se procedează analog. Rezultatele

calculelor sunt trecute în tabel.
e) La starea normală, densitatea amestecului de gaze perfecte se
calculează cu relaţia:

M am 18,66
ρ am    0,8325 kg/m3
N
22,414 22,414

f) Masa amestecului se exprimă din relaţia:

56
 Termotehnica

pamVam
mam 
R amTam

Tam  27  273,15  300,15 K

patm  751mmHg  751  133,322Pa  100125 Pa

pam  patm  pm  100125  30  105  31  105 Pa

31  105  100
mam   2318 kg
445,57  300,15

Pentru un component, de exemplu CH4, masa se află din relaţia:

mCH  g CH  mam  0,75456  2318  1749 kg

4 4

Rezultatele sunt consemnate în tabel.

Test de autoevaluare

1) Starea standard, utilizată în România, este caracterizată prin

următoarele valori ale presiunii şi temperaturii:
a) 101325 Pa; 00C; b) 101325 Pa; 288,15K; c)1 at ; 200C.

2) Precizaţi care este unitatea de măsură pentru volumul specific,

v , în Sistemul Internaţional:
a) m3/kg; b) kg/m3; c) K.

3) Care dintre următoarele afirmaţii este corectă:

a) căldura şi lucrul mecanic sunt parametri de stare şi admit
diferenţială totală exactă;
b) volumul specific, presiunea şi temperatura sunt parametri de
stare şi admit diferenţială totală exactă;
c) nici un răspuns nu este corect.

4) Legea Boyle-Mariotte exprimă constatarea:

a) la presiune constantă, volumul unei anumite cantităţi de gaz
variază direct proporţional cu temperatura absolută;

57
 Termotehnica

b) la volum constant, presiunea unei anumite cantităţi de gaz

variază direct proporţional cu temperatura sa absolută;
c) la temperatură constantă, volumul unei anumite cantităţi de
gaz variază invers proporţional cu presiunea sa.

5) Ecuaţia caracteristică a gazului perfect sau ecuaţia lui

Clapeyron are următoarea formă:
a) pv  RT ; b) pV  RT ; c) pρ  RT .

6) Constanta universală a gazului perfect este:

a) 831,44 J/kmol K; b) 8314,4 J/kg K; c) 8314,4 J/kmol K.

7) Debitul volumic de gaz, la starea normală ( presiunea p N şi

temperatura TN ), se exprimă, funcţie de debitul de gaz de la o
stare caracterizată de o presiune p şi o temperatură T , cu relaţia:
. .
p TN . . p T . .
p T
a) V N  V ; b) V N  V N ; c) V N  V
pN T p TN p N TN

8) În ecuaţia de stare pv  ZRT , Z este:

a) factorul de neidealitate; b) constanta gazului; c) densitatea
gazului.

9) Participaţia sau fracţia masică a unui gaz dintr-un amestec se

defineşte ca:
a) raportul dintre masa amesecului de gaze şi numărul total de
kilomoli;
b) raportul dintre masa gazului respectiv mi şi masa amestecului
de gaze mam ;
c) raportul dintre volumul gazului respectiv Vi şi volumul
amestecului de gaze Vam .

10) Masa molară medie aparentă a unui amestec de gaze poate fi

calculată cu relaţia:
n
a) M am  ρ amVam ; b) M am   g i M i ; c) M am   yi M i
i 1

Rezultatele testului sunt la pagina 226.

58
 Termotehnica

3. PRIMUL PRINCIPIU
AL TERMODINAMICII

3.1 Energia sistemelor termodinamice

Energia este un nume de origine grecească, energheia înseamnă

activitate; este o mărime fizică scalară ce caracterizează
capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic sau un
echivalent al său, când trece dintr-o stare iniţială într-o stare
finală. În Sistemul Internaţional, unitatea de măsură pentru
energie este joule (J). Energia este o mărime de stare,
caracterizând sistemul într-o stare de echilibru; este o mărime
aditivă, deoarece energia totală se obţine prin însumarea
energiilor sistemului considerat sau a energiilor părţilor care
compun un sistem. Unei stări a sistemului îi corespunde o energie
care se notează cu E. Energia unui sistem termodinamic, aflat în
mişcare într-un câmp de forţe, este formată din:

E  E pot  Ecin  U t (3.1.1)

E pot este energia potenţială a sistemului respectiv, aflat într-un

câmp de forţe (gravitaţional, electric, magnetic). Energia
potenţială de poziţie sau gravitaţională intervine când centrul de
greutate al sistemului se află la o anumită cotă, z. Expresia de
calcul a acestei energii este:

E pot  m gz (3.1.2)

E cin este energia cinetică, determinată de mişcarea sistemului, cu

o viteză w, în raport cu mediul exterior. Relaţia de calcul a
energiei cinetice este:

mw 2
E cin  (3.1.3)
2

59
 Termotehnica

U t este energia internă totală şi reprezintă energia asociată cu

toate mişcările şi interacţiunile microscopice cunoscute şi altele
nedescoperite încă; termenul U t se referă la:

U t  U cin  U pot  U rest (3.1.4)

în care: U cin este energia internă cinetică (cauzată de mişcarea

moleculelor); U pot - energia internă potenţială (determinată de
forţele intermoleculare şi de câmpurile de forţe exterioare); U rest -
alte forme de energie internă (energie internă de spin electronice
şi nucleice, energie internă de moment dipol ş. a.). Se notează:

U  U cin  U pot (3.1.5)

U se numeşte energie internă sensibilă deoarece variaţia ei este în

general însoţită de o variaţie a temperaturii, a presiunii sau a
stării de agregare a corpurilor În calculele termodinamice nu
interesează valoarea absolută a energiei interne totale, ci acea
valoare a ei care variază în cursul proceselor termodinamice.
Frecvent, în mod convenţional, se alege ca valoare de referinţă
valoarea energiei interne la 0 0 C ; pentru toate corpurile se
consideră că la t  00 C, U 0 0 . Dacă în cursul unei transformări
termodinamice nu se schimbă structura moleculară şi atomică a
corpurilor care alcătuiesc sistemul respectiv, rezultă că variaţia
energiei interne este:

ΔU t  ΔU cin  ΔU pot  ΔU (3.1.6)

Dacă în cursul procesului termodinamic au loc reacţii chimice

sau disocieri în relaţia (3.1.6) se adaugă un termen, ΔU ch , care să
exprime variaţia energiei interne, determinată de aceste procese:

ΔU t  ΔU cin  ΔU pot  ΔU ch (3.1.7)

Variaţia energiei interne a unui corp se manifestă la scară

macroscopică prin variaţia temperaturii sau a unui alt parametru
(de exemplu, titlul la aburul saturat umed).

60
 Termotehnica

3.2 Interacţiuni termodinamice

Singura cale de a schimba energia unui sistem este interacţiunea

dintre sistem şi mediu. Transformările termodinamice, ca de
altfel oricare procese, sunt consecinţa unor interacţiuni ce au loc
fie între diversele părţi ale sistemului termodinamic, fie între
sistemul termodinamic şi mediul exterior.
a) Căldura
Căldura este măsura schimbului de energie între sistem şi mediul
exterior, ca urmare a unei interacţiuni termice. Căldura se
defineşte şi astfel: forma de schimb de energie ce apare la
interacţiunea sistemului cu mediul ambiant, sub acţiunea unei
diferenţe de temperatură. Căldura se notează cu Q şi în Sistemul
Internaţional are unitatea de măsură joule (J).
Dacă interacţiunea este de neechilibru infinitezimal, adică
variaţia de temperatură este dT, schimbul energetic
(transformarea termodinamică) se va desfăşura reversibil, iar
căldura respectivă se notează cu δ Qrev . În cazul unei interacţiuni
termice de neechilibru finit ( Δ T - finit ), schimbul energetic se va
desfăşura ireversibil, iar căldura respectivă se notează cu δ Qirev .
Existenţa ei coincide cu durata procesului termodinamic în cursul
căruia are loc această interacţiune. Căldura nu este o proprietate a
sistemului, nu este o mărime de stare şi nu admite o diferenţială
totală exactă. Căldura depinde de transformarea termodinamică
care are loc, de modul de desfăşurare a acesteia, fiind o funcţie de
parcurs (de proces). Prin convenţie, căldura este considerată
pozitivă, dacă este primită de sistem şi negativă, dacă sistemul o
cedează către mediul exterior. Când un sistem termodinamic
efectuează o transformare între o stare iniţială de echilibru 1 şi o
stare finală, tot de echilibru, 2, valoarea căldurii schimbate între
sistem şi mediu se obţine integrând δ Q :


2

1
δ Q  Q12 (3.2.1)

Q12 este căldura schimbată de sistem cu exteriorul în timpul pro-

cesului 1-2. Fluxul de căldură (denumit şi putere termică),

schimbat de sistem cu mediul exterior, se notează Q şi este
definit astfel:

61
 Termotehnica


δQ
Q (3.2.2)
dτ

În Sistemul Internaţional se măsoară în watt (W). Pentru o masă

egală cu unitatea, căldura, notată cu q, este definită cu relaţia:

Q
q (3.2.3)
m

Analog relaţiei (3.2.1) se scrie:


2

1
δ q  q12 (3.2.4)
În urma experimentelor calorimetrice, în cursul unei transfor-
mări termodinamice, care are loc între starea iniţială 1 şi starea
finală 2, este frecvent utilizată următoarea expresie a căldurii
schimbate de sistem cu mediul exterior:

Q12  mc(t 2  t1 ) (3.2.5)

Pentru o transformare elementară, se scrie:

δQ  mc dt (3.2.6)

Pentru o masă m =1kg, se scriu relaţiile:

q12  ct 2  t1  (3.2.7)

δq  cdt (3.2.8)

unde t1 este temperatura în starea iniţială; t 2 - temperatura în

starea finală.

b) Lucrul mecanic
Lucrul mecanic se defineşte matematic, în mecanică, prin
produsul scalar între vectorul forţă şi vectorul deplasare:
 
δ L  F d r (3.2.9)

62
 Termotehnica

Lucrul mecanic este forma de schimb de energie între sistem şi

mediul exterior, ca urmare a unei interacţiuni mecanice. Dacă
interacţiunea mecanică este de neechilibru infinitezimal (de
exemplu, dacă variaţia de presiune este dp), schimbul energetic
(transformarea termodinamică) se va desfăşura reversibil, iar lu-
crul mecanic respectiv se notează cu δ Lrev . În cazul unei inter-
acţiuni mecanice de neechilibru finit (de exemplu, Δ p - finit),
schimbul energetic va avea loc ireversibil, iar lucrul mecanic
respectiv se notează δ Lirev . Convenţional se consideră că lucrul
mecanic furnizat (efectuat) de sistem este pozitiv, iar lucrul
mecanic primit (consumat) de sistem este negativ. În Sistemul
Internaţional, unitatea de măsură pentru lucrul mecanic este joule
(J). Pentru o cantitate de fluid egală cu unitatea, lucrul mecanic
specific, l, având unitatea de măsură, în SI, J/kg, se exprimă
astfel:
L
l (3.2.10)
m

Puterea este raportul dintre lucrul mecanic şi timp şi este definită

de relaţia:
δL
P (3.2.11)
dτ

Unitatea de măsură în SI este watt (W).

1) Lucrul mecanic al variaţiei de volum
Se consideră un gaz aflat în stare de echilibru, închis cu ajutorul
unui piston mobil într-un cilindru (fig. 3.1). Deplasarea
pistonului are loc foarte lent (cvasistatic) şi fără frecare, deci are
loc o transformare reversibilă. Ca urmare, pext  pint  p . Pentru
o deplasare infinit mică a pistonului, pe distanţa dx, în cursul
căreia se poate neglija variaţia presiunii, volumul gazului se
măreşte cu dV. Lucrul mecanic elementar schimbat cu mediul
exterior va fi dat de relaţia, δL  F dx , în care F este forţa
exercitată de gaz asupra pistonului, F  pA , iar A este suprafaţa
pistonului. Expresia lucrului mecanic devine:

δL  p A dx  p dV (3.2.12)

S-a notat δL şi nu dL, deoarece lucrul mecanic elementar δL nu

reprezintă variaţia infinit mică a mărimii L, ci reprezintă doar o

63
 Termotehnica

cantitate infinit mică; expresia δL nu este o diferenţială totală.

Pentru o deplasare a pistonului între o stare iniţială 1 şi o stare
finală 2, lucrul mecanic al variaţiei de volum, schimbat de
sistemul termodinamic cu mediul exterior, se obţine prin
însumarea (integrarea) variaţiilor elementare L :

L12  1 δL  1 pdV
2 2
(3.2.13)

Pentru o cantitate de fluid egală cu unitatea, lucrul mecanic al

variaţiei de volum are expresiile:

δ l  p dv (3.2.14)
l12  1 p dv
2
(3.2.15)

Lucrul mecanic al variaţiei de volum va fi pozitiv, adică efectuat

de sistemul termodinamic considerat, dacă dV>0 sau dv>0
(destindere) şi negativ, adică primit de sistem, dacă dV<0 sau
dv<0 (comprimare). Lucrul mecanic al variaţiei de volum
schimbat între stările de echilibru 1 şi 2 depinde de expresia
funcţiei p = f(v), deci va depinde de natura transformării
termodinamice 1-2. Ca urmare, lucrul mecanic al variaţiei de
volum nu este o mărime de stare, ci este o mărime de proces.
2) Lucrul mecanic de deplasare
Lucrul mecanic de deplasare (de dislocare) reprezintă energia
necesară deplasării unui volum V (sau v) de gaz la presiune
constantă p. Acesta măsoară energia schimbată între mediul
exterior şi sistemul termodinamic, atunci când între ele există
interacţiune prin transfer de masă, adică sistemul este deschis.
Cantitatea m de fluid ocupă în conductă volumul V, ceea ce
corespunde unei porţiuni de lungime x a conductei (fig. 3.2).
Deplasarea volumului V de fluid în conductă din poziţia I în
poziţia II se produce sub acţiunea fluidului din spatele său care
1 A 2

pint pext

dx
Fig. 3.1. Lucrul mecanic al variaţiei de volum.

64
 Termotehnica

acţionează ca un piston pentru gazul din tranşa I. Pentru ca

această deplasare să fie posibilă, este necesar ca p1>p2, cel puţin
cu un infinit mic dp. Lucrul mecanic de deplasare, va fi:

Ld  pAx  pV (3.2.16)

Pentru o cantitate de fluid egală cu unitatea, lucrul mecanic

specific de dislocare se exprimă astfel:

l d  pv (3.2.17)

Acest lucru mecanic este cedat fiecărui volum de fluid de către

fluidul din conductă din spatele său, care acţionează ca un piston;
la rândul lui, volumul considerat consumă acest lucru mecanic
pentru deplasarea fluidului din faţa lui. Dacă fluidul pătrunde
într-un rezervor, lucrul mecanic de dislocare cedat agentului
termodinamic contribuie la mărirea energiei fluidului. Spre
deosebire de lucrul mecanic al variaţiei de volum, lucrul mecanic
de deplasare este măsura interacţiunii prin transfer de masă între
sistem şi mediul exterior şi depinde de starea agentului în
secţiunea considerată. Aşadar, lucrul mecanic de deplasare este o
mărime de stare.
3) Lucrul mecanic tehnic
O maşină termică producătoare de lucru mecanic comportă
obişnuit un proces de admisie, un proces de producere a unui
lucru mecanic de destindere (în general, un lucru mecanic al
variaţiei de volum) şi un proces de evacuare. În figura 3.3 se redă
schema de funcţionare a unei turbine. Agentul termodinamic
(gazul) este preluat din rezervorul I la presiunea p1 şi temperatura
T1 constante şi introdus în maşina termică (turbină). Aici are loc
o transformare termodinamică prin care gazul ajunge la
parametrii de stare p2 şi T2. Apoi gazul este evacuat în rezervorul
II, menţinându-se parametrii de stare p2 şi T2 constanţi. Cantitatea
de gaz care trece prin maşină ocupă, în condiţiile din rezervorul I,
volumul V1, iar după transformarea termodinamică, în rezervorul
II, volumul V2. Lucrul mecanic total efectuat de această cantitate
de gaz include atât lucrul mecanic al variaţiei de volum, efectuat
în cursul transformării termodinamice, cât şi lucrul mecanic de
deplasare la admisia şi evacuarea gazului:

65
 Termotehnica

x x x x
p

Sistem td. deschis

(maşină termică)

m m V, m

1 2
x x
Sistem

p-dp=p2
p1=p termodinamic
S

deschis

V,m I II

Graniţa sistemului
Fig. 3.2. Fig.
Lucrul3.2 Lucrul
mecanic mecanicapare
de deplasare de deplasare apare
la interacţiunea lasistem
unui
deschis cu mediulunui
interacţiunea ambiant, la intrarea
sistem deschisşi ieşirea izobară
cu mediul ambiant
a agentului în maşină.
la intrarea şi ieşirea izobară a agentului în maşină

Lt,12  L12  p1V1  p2V2  1 p dV  (p2V2  p1V1 )

2
(3.2.18)

sau
Lt,12  1 p dV  1 d(pV)  1 V dp
2 2 2
(3.2.19)

iar pentru un proces infinitezimal:

δLt  V dp (3.2.20)

Pentru unitatea de cantitate de substanţă:

δ lt  v dp (3.2.21)

Lucrul mecanic total exprimat prin relaţiile (3.2.18 ... 3.2.21) este
denumit lucru mecanic tehnic sau util exterior.

66
 Termotehnica

p1, V1,
T1

p2, V2,
T2

Fig. 3.3. Schematizarea lucrului mecanic

tehnic.

Semnul minus din aceste relaţii arată că sistemul poate produce

lucru mecanic numai dacă presiunea sistemului scade, dp  0 ,
respectiv p2<p1 (de exemplu, turbina). Când dp  0 , adică p2>p1,
sistemul consumă lucru mecanic (de exemplu, compresorul).
Lucrul mecanic tehnic nu este o mărime de stare, ci este o
mărime de proces (o funcţie de parcurs).
4) Reprezentarea grafică a lucrului mecanic
Expresiile lucrului mecanic, (3.2.13) şi (3.2.19), arată că
reprezentarea grafică cea mai adecvată se poate face într-o
diagramă p-V, în care presiunea apare ca ordonată, iar volumul (sau
volumul specific) ca abscisă. În figura 3.4 este reprezentat grafic
lucrul mecanic al variaţiei de volum; curba 1-2 este o transformare
termodinamică oarecare. Se notează a şi b două stări intermediare
din cursul transformării alese, astfel încât presiunea p se consideră a
fi constantă, iar volumul diferă cu un infinit mic dV între cele două
stări. Aproximând abb'a' cu un dreptunghi, rezultă: aria abb'a' = =
__ __
aa' a' b' = pdV. Lucrul mecanic efectuat de gazul care se destinde
într-un cilindru din starea 1 până la starea 2 va fi :

L12  1 δL  1 p dV  1 aria abb' a'  aria 122'1' (3.2.22)

2 2 2

Această arie reprezintă un lucru mecanic pozitiv, dacă

transformarea decurge în sensul volumelor crescătoare
(destindere) şi negativ, dacă decurge în sensul scăderii volumelor
(comprimare). Într-o diagramă p-V, lucrul mecanic tehnic

67
 Termotehnica

reprezintă aria delimitată de curbă, axa presiunilor şi abscisele

extreme corespunzătoare stării iniţiale, respectiv finale ale unei
transfor-mări de stare (fig. 3.5). Se notează c şi d două stări
intermediare din cursul transformării alese, astfel încât volumul V
se consideră a fi constant, iar presiunea diferă cu un infinit mic
dp între cele două stări. Efecuând aproximarea aria cdd'c' =
__ __
cc' c' d' = Vdp, lucrul mecanic tehnic efectuat de gazul care
evoluează după transformarea 1-2 va fi :

p
1
p1
2
 pdV
1
a
p b

p2 2
pdV

1' a' b' 2' V

V1 V2
dV
Fig. 3.4. Reprezentarea grafică a lucrului
mecanic al variaţiei de volum.

Lt ,12  1 Lt  1 V dp  1 aria cdd ' c'  aria 122'1'

2 2 2
(3.2.23)

Acest lucru mecanic este pozitiv dacă transformarea decurge în

sensul presiunilor descrescătoare şi negativ, dacă decurge în sens
contrar. În relaţiile (3.2.22) şi (3.2.23.) lucrul mecanic este
numeric egal cu ariile corespunzătoare (ţinând seama de scara la
care este efectuată reprezentarea). Maşinile termice sunt destinate
să producă în mod continuu lucrul mecanic. In acestă situaţie,
agentul termodinamic evoluează după o suită de transformări de
la o stare iniţială caracterizată de parametrii de stare p, V, T şi
revine la aceaşi stare; efectuează un ciclu termodinamic. Lucrul
mecanic schimbat de sistem cu mediul exterior în cursul ciclului
este numeric egal cu aria cuprinsă în interiorul curbei închise care
reprezintă ciclul. Acest lucru mecanic este pozitiv, dacă ciclul

68
 Termotehnica

este parcurs în sens orar şi negativ, dacă ciclul este parcurs în

sens antiorar. În diagrama p-V din figura 3.6, aceeaşi arie 1a2b1
reprezintă atât lucrul mecanic al variaţiei de volum, cât şi lucrul
mecanic tehnic. Diagrama p - V se mai numeşte diagrama
mecanică.

1' 1 2
p1 -  Vdp
1
c' c -Vdp
dp d
d'
2'
p2 2

V1 V V2 V
Fig. 3.5. Reprezentarea grafică
a lucrului mecanic tehnic.

p
1
a

b
2

V
Fig. 3.6. Ciclu termodinamic
în diagrama p-v.

69
 Termotehnica

3.3 Formulările primului principiu al termodinamicii

Echivalenţa dintre căldură şi lucrul mecanic, descoperită

experimental de Joule (încercări efectuate în 1847 şi publicate în
1850), a condus la generalizarea legii conservării energiei
mecanice şi în domeniul fenomenelor termice. S-au dat astfel o
serie de enunţuri pentru primul principiu, cu referire la
fenomenele termice:
1- Nu se poate realiza o maşină termică având funcţionare
continuă care să producă lucru mecanic fără a consuma din
exterior o cantitate echivalentă de căldură. O astfel de maşină
care ar produce lucru mecanic continuu, fără să consume căldură
în cantitate echivalentă, a primit numele de perpetuum mobile de
speţa I;
2- Un perpetuum mobile de speţa I este imposibil;
3- Căldura se poate transforma în lucru mecanic sau poate fi
obţinută prin transformarea lucrului mecanic, întotdeauna cu
respectarea raportului de echivalenţă: 1 kcal = 427 kgfm.
Au urmat, pe baza rezultatelor din celelalte domenii ale fizicii şi
tehnicii, o serie de enunţuri generale, dintre care:
Energia nu se poate creea şi nu se poate distruge. Energia se
poate numai transforma dintr-o formă în alta.

3.4 Bilanţul de energie al unei transformări

termodinamice

În cazul unui sistem termodinamic care schimbă energia cu

mediul exterior sub formă de căldură şi de lucru mecanic, variaţia
energiei sistemului trebuie să fie egală cu suma algebrică a
energiei primite sau cedate. Dacă sistemul trece de la starea 1 la
starea 2, printr-un proces în cursul căreia primeşte căldură şi
produce lucru mecanic, se poate scrie bilanţul de energie al
transformării termodinamice:
E1  Q12  E2  L12

ΔE  E2  E1  Q12  L12 (3.4.1)

Relaţia (3.4.1) exprimă echivalenţa diferitelor forme ale

schimburilor de energie dintre sistem şi mediu, adică echivalenţa

70
 Termotehnica

dintre căldură şi lucru mecanic, deoarece arată că variaţia

energiei sistemului este diferenţa dintre căldura primită şi lucrul
mecanic efectuat. Procesele care au loc într-o maşină termică
sunt ciclice. Sistemul pleacă de la o stare iniţială de echilibru
cunoscută şi revine, după efectuarea unor transformări
termodinamice, într-o stare finală, identică celei iniţiale. Rezultă
că variaţia totală a energiei lui interne este nulă.

ΔE  Qc  Lc  0
sau
Lc  Qc (3.4.2)

adică lucrul mecanic pe ciclu, Lc   δL , produs de o maşină

termică, este egal cu căldura schimbată într-un ciclu Qc   δ Q .

3.5 Entalpia

Noţiunea de entalpie a fost introdusă de H. Kamerlingh-Onnes

(1853-1926) şi este definită prin relaţia:

H  U  pV (3.5.1)
Pentru o cantitate de fluid egală cu unitatea, entalpia masică sau
specifică se exprimă:
h  u  pv (3.5.2)

Entalpia este egală cu suma între energia internă şi lucrul

mecanic de deplasare. Entalpia este o mărime de stare deoarece,
atât energia internă, cât şi lucrul mecanic de deplasare sunt
mărimi de stare, depind doar de stare şi nu de modalitatea prin
care sistemul a ajuns în acea stare. În SI are unitatea de măsură
joule (J). Entalpia este o proprietate definită printr-o relaţie
matematică între alte proprietăţi şi nu este o formă de energie.
Entalpia se poate interpreta ca fiind acea mărime de stare a cărei
variaţie într-un proces izobar ne dă căldura schimbată de sistem
cu mediul ambiant, în timpul interacţiunii termice izobare, într-
un sistem închis. Semnificaţia sa la sistemele cu curgere
staţionară (sisteme deschise) este următoarea: cu fiecare cantitate
de gaz ce intră în sistem, sistemul câştigă energia internă a

71
 Termotehnica

acestei cantităţi, plus energia datorită lucrului mecanic de

deplasare a cantităţii de gaz admise; la ieşirea gazului din sistem,
sistemul pierde energia internă şi lucrul mecanic de deplasare
corespunzătoare cantităţii de gaz evacuate.

3.6 Exprimarea matematică şi enunţurile primului

principiu pentru diferite sisteme termodinamice

Din punctul de vedere al interacţiunii cu exteriorul (al schimbului

de energie şi de masă cu exteriorul), sistemele termodinamice pot
fi izolate, neizolate, deschise sau închise.
a) Sistem termodinamic izolat
La un sistem termodinamic izolat nu există schimb de masă sau
de energie cu exteriorul şi în acest caz, legea generală a
conservării energiei se enunţă astfel: energia unui sistem
termodinamic izolat este constantă; matematic, se exprimă prin
relaţia:
Δ E  0 sau E1  E2  const . (3.6.1)

Ţinând seama de forma relaţiei (3.1.1), dacă

Ecin  0 şi E pot  0 ,
ecuaţia (3.6.1) devine:

U  0 sau U1  U 2  const . (3.6.2)

Adică, energia internă a unui sistem termodinamic izolat este

constantă.
b) Sistem termodinamic închis, neizolat
La un sistem termodinamic închis, neizolat, are loc transfer de
energie între sistem şi mediul exterior, dar nu are loc transfer de
masă sau curgere. Deoarece sistemul nu este izolat, sunt posibile
două tipuri de interacţiuni cu exteriorul: schimb de căldură şi
lucru mecanic al variaţiei de volum. Mărimea care caracterizează
din punct de vedere energetic sistemul termodinamic este energia
sa internă atunci când se consideră că nu are loc o deplasare, la
scară macroscopică, a sistemului şi nici o modificare de poziţie a
acestuia într-un câmp de forţe, adică Ecin  0, E pot  0 .
Conform principiului conservării rezultă că: variaţia energiei

72
 Termotehnica

interne a unui sistem termodinamic închis, neizolat este egală cu

suma energiilor schimbate cu exteriorul. Considerăm un gaz aflat
într-un cilindru cu piston mobil. Când pistonul se deplasează,
gazul trece din starea 1, în care are energia internă U1, în starea 2,
de energie internă U2, efectuând o transformare de stare în care
primeşte căldura Q12 şi cedează spre exterior lucrul mecanic L12
(fig. 3.7). Expresia matematică a principiului I se scrie astfel:

1 2 A

Q12 U
L12
U1 U2

Fig. 3.7. Ilustrarea principiului I pentru

un sistem termodinamic închis, neizolat.

U 2  U 1  Q12  L12 (3.6.3)

Pentru 1 kg de substanţă relaţia (3.6.3) devine:

u 2  u1  q12  l12 (3.6.4)

Pentru un proces termodinamic elementar, variaţia energiei

interne va fi dU, căldura elementară va fi δ Q , iar lucrul mecanic
va fi δ L . Expresia matematică a primului principiu pentru
procesele infinitezimale în sistemele închise se va scrie:

dU   Q   L (3.6.5)

În cazul proceselor foarte lente (cvasistatice), lucrul mecanic ele-

mentar este exprimat de relaţia (3.2.12), şi pentru aceste procese
relaţia (3.6.4) devine:

dU  δ Q  p dV (3.6.6)

Pentru o cantitate de fluid egală cu unitatea, relaţiile (3.6.5) şi

(3.6.6) au formele:

73
 Termotehnica

du  δ q  δ l (3.6.7)

du  δq  p dv (3.6.8)

Relaţiile (3.6.6) şi (3.6.8) reprezintă prima expresie diferenţială a

primului principiu pentru procesele reversibile efectuate de un
sistem închis.
u 2  u1  q12  1 p dv
2
(3.6.9)

Relaţia (3.6.9) se referă la un sistem care efectuează o

transformare reversibilă între două stări termodinamice de
echilibru 1şi 2.
c) Sistem termodinamic deschis ( cu curgere) în regim staţionar
Sistemul se află în interacţiune termică prin schimb de căldură cu
exteriorul şi în interacţiune mecanică, atât prin deplasarea unui
corp solid în contact cu gazul, cât şi prin transfer de masă.
Considerăm un sistem termodinamic deschis (fig. 3.8). Agentul
termodinamic intră în sistem cu viteza w1 şi iese din sistem cu
viteza w2; la intrare are parametrul de poziţie z1, iar la ieşire z2.
Parametrii de stare la intrare în sistem sunt p1, v1, iar la ieşire din
sistem p2, v2. Masa de agent termodinamic este aceeaşi la intrare
şi la evacuare, m1  m2  m . Deşi energia internă a gazului
variază de la o secţiune la alta sau de la un loc la altul în sistem,
suma acestor energii la un anumit moment dat este egală cu suma
energiilor interne locale la orice alt moment. Energia agentului
termodinamic la intrare şila ieşire din sistem sunt::

w12
E1  Eintrareagent  U 1  Ecin1  E pot1  mu1  m  m gz1 (3.6.10)
termodinamic 2

w22
E2  Eiesire agent  U 2  Ecin 2  E pot2  mu 2  m  m gz 2 (3.6.11)
termodinamic 2

Sistemul primeşte din exterior căldura Qin şi lucrul mecanic Lin şi

cedează spre exterior Qcedat şi Lcedat. Când evoluează o masă m =
1 kg de fluid, schimburile de energie dintre sistem şi mediul
exterior se notează qin, qcedat, respectiv lin, lcedat. Pentru un sistem
termodinamic deschis, cu curgere în regim staţionar, care

74
 Termotehnica

efectuează o transformare reversibilă, ecuaţia conservării energiei

se scrie:

 w22  w12 
m   mgz 2  z1   mu 2  u1   mq12   p2 v2  p1v1  lt,12 
 2 
(3.6.12)
Pentru unitatea de cantitate de substanţă, ecuaţia (3.6.12) are
forma:

w22  w12
 gz 2  z1   u 2  u1  q12   p2 v2  p1v1  lt,12  (3.6.13)
2

Ţinând seama că h  u  pv , ecuaţia (3.6.13) devine:

w22  w12
 gz 2  z1   h2  h1  q12  lt,12 (3.6.14)
2

în care lt,12 este lucrul mecanic tehnic schimbat cu exteriorul de

sistemul termodinamic, în transformarea reversibilă de la starea 1
la starea 2. Dacă nu se modifică viteza sau poziţia agentului
termodinamic la intrare şi la ieşire din sistem, adică w1 = w2 şi
z1 = z2 , ecuaţia (3.6.14) capătă forma:

h2  h1  q12  lt,12 (3.6.15)

qin qcedat
u2; p2; v2
Secţ. intrare
2
w2
1 Sistem deschis
w1 u1; p1; v1 Secţ. ieşire
z2
z1

lin lcedat

Fig. 3.8. Primul principiu al termodinamicii

pentru un sistem termodinamic deschis.

Pentru un proces termodinamic infinitezimal, relaţia (3.6.15) se

scrie:
dh  δ q  δ lt (3.6.16)

75
 Termotehnica

Pentru procesele reversibile,  lt este exprimat de relaţia (3.2.21)

şi atunci ecuaţia (3.6.16) devine:

dh  δ q  v dp (3.6.17)

Pentru o masă m de substanţă, ecuaţia (3.6.17) capătă forma:

dH  δ Q  V dp (3.6.18)

Relaţiile (3.6.17) şi (3.6.18) reprezintă a doua expresie diferen-

ţială a primului principiu pentru sisteme deschise, care efectuează
o transformare reversibilă. Înmulţind ecuaţia (3.6.14) cu debitul

masic m  const. se obţine:


 w22  w12  
m  gz 2  z1   h2  h1   Q 12  Pt,12 (3.6.19)
 2 
De menţionat că cele prezentate se referă la procesele din
termodinamica clasică de echilibru.

3.7 Coeficienţi termodinamici calorici

Capacitatea calorică masică, volumetrică sau molară intră în

categoria coeficienţilor termodinamici calorici. Conform
definiţiei clasice, reprezintă căldura schimbată de unitatea de
masă, volum sau cantitate de substanţă pentru a-şi modifica
temperatura cu un grad. În cursul transferului de căldură, nu se
modifică starea de agregare. Corespunzător celor trei unităţi de
cantitate folosite (kg, m3 sau m3N, kmol ) se deosebesc:
- capacitatea calorică masică:

1 δQ
c (3.7.1)
m dT

- capacitatea calorică volumetrică:

1 δQ
C (3.7.2)
V dT

76
 Termotehnica

- capacitatea calorică molară:

1 δQ
CM  (3.7.3)
n dT

În relaţia (3.7.1), c reprezintă capacitatea calorică masică reală,

corespunzătoare unei anumite temperaturi T sau unui interval
infinit mic de temperaturi (între T şi T+dT); în SI are unitatea de
măsură J/(kgK). Tot astfel, C şi CM, definite prin relaţiile (3.7.2)
şi (3.7.3), reprezintă capacitatea calorică volumetrică reală,
respectiv capacitatea calorică molară reală; unităţile de măsură în
SI sunt J/(m3K) sau J/(m3NK) (pentru gaze), respectiv J/(kmolK).
Relaţiile de legătură dintre cele trei forme de exprimare sunt:

CM  M  c  22,414  C (3.7.4)

pentru gaze şi
C ρc (3.7.5)

pentru orice stare de agregare. Capacităţile calorice masice,

volumetrice sau molare depind de natura substanţei, de modul în
care se desfăşoară procesul de schimb de căldură, de temperatură
şi de presiune. Se pot defini într-o transformare termodinamică:
- izocoră, capacitatea calorică la volum constant masică, cv,
volumetrică, Cv sau molară, CMv; de exemplu, pentru capacitatea
calorică masică, se scriu relaţiile:

1  δQ  1  U   u 
cv         (3.7.6)
m  dT  v m  T  v  T  v

Pentru gazele perfecte, la care energia internă variază numai cu

temperatura (energia internă nu este dependentă de volum),
capacitatea calorică masică are expresia:

du
cv  (3.7.7)
dT

- izobară, capacitatea calorică la presiune constantă masică, cp,

volumetrică, Cp, sau molară, CMp; de exemplu, pentru capacitatea
calorică masică, se scriu relaţiile:

77
 Termotehnica

1  δQ  1  H   h 
cp         (3.7.8)
m  dT  p m  T  p  T  p

Pentru gazele perfecte, analog relaţiei (3.7.7), se scrie:

dh
cp  (3.7.9)
dT

Pentru capacitatea calorică volumetrică şi molară, se pot scrie

expresii asemănătoare relaţiilor (3.7.6)…(3.7.9). În cazul
lichidelor şi solidelor, numai dacă sunt considerate
incompresibile,

dh  du  c dT (3.7.10)

Dependenţa de temperatură se exprimă, în general, printr-un

polinom de forma:

c(T) = A0+A1T+A2T 2+... (3.7.11)

în care A0, A1, A2 ... sunt coeficienţi ce depind de natura

substanţei, de unitatea de măsură pentru care este definită c(T) şi
de condiţiile de desfăşurare a transferului de căldură. În calculele
privind procese de transfer de căldură, care se defăşoară de la o
temperatură T1, la o temperatură T2, de cele mai multe ori este
preferabil să se utilizeze capacităţile calorice masice (volumetrice
sau molare) medii, constante în intervalul de temperatură
considerat. Se defineşte capacitatea calorică masică medie în
intervalul de temperatură T1 ... T2 cu relaţia:

1
 c dT
T
cm,12 
2
(3.7.12)
T2  T1 T
1

Dacă se dispune de tabele cu valori ale capacităţilor calorice

masice medii în intervalul de temperatură T0 ... T1, cm , 01 , respectiv
T0 ... T2, cm , 02 , capacitatea calorică masică medie în intervalul de
temperatură T1 ... T2, cm,12 , se determină cu relaţia:

78
 Termotehnica

cm,02 (T2  T0 )  cm,01(T1  T0 )

cm,12  (3.7.13)
T2  T1

Dacă T0 = 273,15 K, relaţia (3.7.13) devine:

cm,02  t 2  cm,01  t1
cm,12  (3.7.14)
t 2  t1

Considerând un sistem care se încălzeşte între două temperaturi

oarecare T1 şi T2, el va primi de la mediul exterior căldură:

Q12  mT c dT  mcm,12 (T2  T1 )  mcm,12(t2  t1 )

T2
(3.7.15)
1

Q12  V T C dT  VCm,12(T2  T1 )  VCm,12 (t2  t1 )

T2
(3.7.16)
1

Cunoscând capacitatea calorică masică medie, se pot scrie

relaţiile:

u2  u1  cv,m,12 (T2  T1 ) ; h2  h1  c p,m,12 (T2  T1 ) (3.7.17)

Relaţiile (3.7.15)...(3.7.18) sunt valabile dacă în domeniul de

temperatură considerat ( T1 ,T2 ) nu au loc schimbări ale stării de
agregare. Raportul capacităţilor calorice masice (volumetrice sau
molare) este:
cp
k (3.7.18)
cv
În cazul gazelor perfecte monoatomice, raportul (3.7.18) se poate
considera constant (independent de temperatură), purtând numele
de exponent (sau coeficient) adiabatic. La gazele biatomice şi
poliatomice, când c p şi c v depind de temperatură, acest raport k
este dependent de temperatură:
cp
k  f T  (3.7.19)
cv

Pentru gazele ideale se scriu relaţiile:

79
 Termotehnica

R RM kR k RM
cv   ; cp   (3.7.20)
k  1 M(k  1 ) k  1 M(k  1 )

Capacitatea calorică masică, volumetrică sau molară şi

exponentul adiabatic, în cazul gazului ideal, depind de numărul
de atomi din moleculă, deci de numărul de grade de libertate,
conform unor ecuaţii de forma:

i2 i RM i R
k ; cv  ; c p    1 M (3.7.21)
i 2 M 2  M

Pentru gazele ideale monoatomice i = 3, pentru gazele biatomice

i = 5, pentru gazele poliatomice i = 6, iar k ia valorile 1,66 pentru
gazele monoatomice, 1,4 pentru gazele biatomice şi 1,33 pentru
gazele poliatomice liniare (la temperaturi moderate). Pentru
determinarea capacităţii calorice masice a fracţiilor de
hidrocarburi în stare lichidă şi a ţiţeiului, în lucrările de
specialitate, este prezentată relaţia stabilită de C. S. Cragoe:

762,5  3,38T
ct  (3.7.22)
ρ420

Pentru calculul coeficienţilor termodinamici calorici ai

amestecurilor, cam, Cam, , se utilizează relaţiile:
n n
cam   g i ci ; Cam   ri Ci (3.7.23)
i 1 i 1

c p.am g c i p,m,12 ,i
k am   i 1
n
(3.7.24)
cv,am
g c
i 1
i v,m,12 ,i

Formula (3.7.24) se referă la un amestec de gaze, la care este

cunoscută compoziţia masică şi capacitatea calorică masică
medie, izocoră şi izobară, pentru fiecare component al
amestecului, pe intervalul de temperatură T1 ...T2 .

80
 Termotehnica

3.8 Transformări termodinamice de stare ale gazelor

perfecte

Transformările termodinamice al căror studiu va fi prezentat în

continuare sunt cele la care un parametru de stare (p, v, T ) sau
entropia (s = const.) sunt constante. Ipotezele în care au loc:
- transformările au loc cvasistatic (cu viteză infinit mică) şi sunt
reversibile;
- gazul se găseşte în stare de echilibru intern şi extern în tot
timpul transformării.
Studierea funcţionării maşinilor termice arată că cel mai mare
interes pentru practică îl au:
- transformările termodinamice calorice, care sunt folosite în
procesele de încălzire sau răcire a gazului (izocora, izobara);
- transformările termodinamice mecanice, utilizate pentru
producere sau consum de lucru mecanic (izoterma, adiabata).
După frecvenţa cu care apar în aplicaţiile tehnice, sunt prezentate
relaţii de calcul pentru transformarea închisă (nu au loc procese
de curgere) sau transformarea deschisă (au loc procese de
curgere).
a) Transformarea izocoră
Transformarea izocoră este o transformare calorică, fiind utilizată
în procesele de încălzire sau răcire a unui gaz; are loc la v =
const. (dv =0) Dacă se consideră transformarea izocoră închisă,
din ecuaţia primului principiu al termodinamicii, căldura
schimbată cu mediul exterior la volum constant, de la starea 1 la
starea 2 (fig. 3.9), este:

δ qv  du  p dv  du (3.8.1)

b 2
p2 *
Încălzire

Răcire

p1 a *1

v
Fig. 3.9. Transformarea izocoră.

81
 Termotehnica

q12v  1 du  u2  u1  1 cv dT  cv (T2  T1 )
2 2
(3.8.2)

Când evoluează o masă m de gaz:

Q12v  m q12 v  mcv (T2  T1 ) (3.8.3)

Lucrul mecanic al variaţiei de volum este nul:

l12v  1 p dv  0
2
(3.8.4)

La încălzirea (sau răcirea) izocoră, toată căldura schimbată cu

mediul exterior conduce la variaţia energiei interne.
b) Transformarea izobară
Transformarea izobară este o transformare calorică şi are loc la
p=const. (dp=0). Se reprezintă în diagrama p-v printr-o dreaptă
paralelă cu abscisa (fig 3.10). La o transformare izobară deschisă
(în curgere), căldura schimbată cu mediul exterior se determină
cu ajutorul celei de a doua expresii diferenţiale a primului
principiu al termodinamicii:
δ q p  dh  v dp  dh (3.8.5)
Rezultă:
q12 p  1 dh  h2  h1  c p (T2  T1 )
2
(3.8.6)

lt,12 p  1  v dp  0
2
(3.8.7)

La încălzirea (sau răcirea) izobară în curgere, toată căldura

schimbată cu mediul exterior conduce la variaţia entalpiei, lucrul
mecanic tehnic, 1  v dp , fiind nul.
2

p
Încălzire 2
1
* *
Răcire

a b
v1 v2 v
Fig. 3.10 Transformarea
izobară.

82
 Termotehnica

c) Transformarea izotermă
Transformarea izotermă este o transformare termodinamică
mecanică; are loc la T  const . , dT  0 . Izoterma pentru gazele
perfecte se reprezintă în sistemul de coordonate p-v ca o hiperbo-
lă echilaterală (fig. 3.11).
1) Transformarea izotermă închisă
Lucrul mecanic al variaţiei de volum, schimbat de gaz cu mediul
exterior, între stările 1 şi 2, ştiind că pv  p1v1 , este:

dv v p
l12T  1 p dv  p1v1 1
2 2
 p1v1ln 2  p1v1ln 1 (3.8.8)
v v1 p2

De asemenea, se poate scrie:

p1 v
l12T  RTln  RTln 2 (3.8.9)
p2 v1

p
a 1
Co

p1 *
mp
D

rim
es

T=
tin

ct;
ar
de

h=
re

ct;
u=
ct
p2 2
b *
c d
v1 v2 v
Fig. 3.11. Transformarea izotermă.

Când evoluează o masă m de gaz, de volum V1 , respectiv V2 :

V2 p V p
L12T  p1V1ln  p1V1ln 1  m RTln 2  m RTln 1 (3.8.10)
V1 p2 V1 p2

Căldura schimbată cu mediul exterior:

δ qT  du  p dv  p dv (3.8.11)

83
 Termotehnica

q12T  1 p dv  l12T
2
(3.8.12)

Q12T  mq12T (3.8.13)

Adică, toată căldura primită de un gaz de la mediul exterior într-o

transformare izotermă reversibilă închisă se transformă în lucru
mecanic şi invers.
2)Transformare izotermă deschisă
Căldura schimbată de gaz cu mediul exterior într-o transformare
izotermă este:
δqT  dh  v dp  v dp (3.8.14)

dp p
q12T   1 v dp   p1v1 1
2 2
 p1v1ln 1  l12T  lt,12T (3.8.15)
p p2

Aşadar, căldura, lucrul mecanic al variaţiei de volum şi lucrul

mecanic tehnic, schimbate în cursul unei transformări izoterme,
sunt egale.
d) Transformarea adiabată
Transformarea adiabată care are loc fără schimb de căldură între
sistem şi mediul exterior ( d q  0 ). Transformarea adiabată
reversibilă se numeşte şi izentropă, deoarece s = const. În cursul
unei transformări adiabate, toţi parametrii de stare, precum şi
energia internă şi entalpia variază. Transformarea adiabată este
prezentată în diagrama p-v, din figura 3.12. Ecuaţia transformării
adiabate se obţine din ecuaţiile primului principiu al
termodinamicii.
δ qad  du  pdv  dh  vdp  0 (3.8.16)

Din ecuaţia de stare, se scrie:

pdv  vdp
pv  RT; d(pv)  RdT; dT 
R
pdv  vdp
du  pdv  cv dT  pdv  cv  pdv  0
R

cv (pdv  vdp)  Rpdv  0; cv (pdv  vdp)  (c p  cv )pdv  0

cv vdp  c p pdv  0

care prin împărţire cu produsul pv devine:

84
 Termotehnica

dp dv dp c p dv dp dv
cv cp  0;   0; k 0
p v p cv v p v
integrând, se obţine:
ln p  kln v  const.
Rezultă:
pv k  const. (3.8.17)

Relaţiile între mărimile fizice de stare de pe o adiabată:

1 k 1
k k 1
p1  v2  v2  p1  k T1  v2  T1  p1  k
  ;   ;   ;    (3.8.18)
p2  v1  v1  p2  T2  v1  T2  p2 
sau:
T
pv k  const. ; Tv k 1  const. ; k 1
 const. (3.8.19)
p k

1) Transformarea adiabată închisă

Lucrul mecanic al variaţiei de volum schimbat cu exteriorul va fi:

l12ad  1 pdv
2

Din ecuaţia adiabatei,

p1v1k  pv k  p  p1v1k  v  k
1
l12ad  1 p1v1k v k dv  p1v1k 1 v k dv  p1v1k
2 2 2
v k 1 1 
 k 1
v2k 1  v1k 1   p1v1 v2  p1v1
k  k 1
1
 p1v1k
 k 1  k 1

p1v1  p 2 v2
l12ad  (3.8.20)
k 1

Folosind ecuaţia de stare a gazelor perfecte, în formele

p1v1  RT1 ; p2 v2  RT2 , relaţia (3.8.20) devine:
 k 1

R RT1  T2  p1v1   
p2 k 
l12ad  T1  T2   1    1   (3.8.21)
k 1 k  1  T1  k  1   p1  
 

85
 Termotehnica

Când evoluează o masă de m kg de gaz, care în starea 1 are

volumul V1 , se scrie:

 k 1
  k 1

mRT1   p2  k
 p1V1   
p2 k 
L12ad  ml12ad  1    1   (3.8.22)
k  1   p1   k  1   p1  
   

2) Transformarea adiabată deschisă

Pentru o transformare adiabată deschisă, lucrul mecanic tehnic se
calculează astfel:
lt,12ad  1  vdp
2

1 1

în care, din p v  pv , se scrie v  p v1 p
k
1 1
k
1
k k
şi atunci:
1
1 1 1 1 2
  p v1  1k 1
k
lt,12ad  1  p v1 p dp   p v1 1
2 2
1
k k
1
k
p dp  
k
p 1

1
 1 1

k 1
  1k 1  1 
1
k  1k 1
 1 
lt,12ad  p1 v1  p2  p1   
k k
 p1 v1 p2 k  p1v1 
k 1   k  1 

Deoarece p1v1k  p2 v2k , rezultă că:

k
lt,12ad   p1v1  p2 v2  (3.8.23)
k 1
Relaţia (3.8.23) se mai poate scrie:
 k 1

k k  T2  k  p2  k 
lt,12ad  R T1  T2   RT1 1    
p1v1 1   
k 1 k 1  T1  k  1   p1  
 
(3.8.24)
Se observă că:

l12ad  klt,12ad (3.8.25)

Dacă evoluează o masă m de gaz, de volum V1 în starea 1, lucrul

mecanic are expresia:

86
 Termotehnica

 k 1
  k 1

k   p2  
k
k   p2  k 
Lt,12ad  m  lt,12ad  mRT1 1     pV 1  
k 1   p1   k  1 1 1   p1  
   

(3.8.26)

 k 
k 1
 k 
k 1
. 
k  p  k   p 
Pt,12ad  m lt,12ad m p1v1 1     
2
p V 1    
2

k 1   p1   k  1 1 1   p1  
   

(3.8.27)

Când evoluează un debit masic m de gaz, relaţia de calcul a

puterii este (3.8.27), în care V 1 este debitul volumic de gaz în
starea 1.

p
a 1
p1 *
Adiabata

Izoterma

p2 * 2
b
v1 v2 v
Fig. 3.12. Transformarea adiabată
reversibilă.

Transformarea politropă - transformare generalizatoare

Dacă se consideră ecuaţia pvn = const., prin alegerea unor valori
particulare ale lui n, denumit exponent politropic, se pot obţine
ecuaţiile specifice celorlalte transformări termodinamice simple,
studiate anterior. Valorile exponentului politropic n pentru
transformările termodinamice simple sunt: n = 0, p = const.,
izobară; n =1, pv = const., izotermă; n = k, pvk = const.,
adiabată; n   , v = const., izocoră.

87
 Termotehnica

2'pol n   n  2
2'
p 2'T 2'ad v
n  1

n  0 ,5
n0
2'p 1 2p
n  1( T  const .)
2T
2ad 2pol
2v n  k 1 n  k
v

Fig. 3.13. Transformări politrope reversibile

cu exponent    n   .

În diagrama p-v (fig.3.13) sunt reprezentate transformări

politrope reversibile, cu diferite valori ale lui n.

3.9 Rezumat

Energia, respectiv energia internă sunt mărimi de stare. Căldura

este o formă de schimb de energie între sistem şi mediul exterior,
ca urmare a unei interacţiuni termice; lucrul mecanic este măsura
schimbului de energie între sistem şi mediul exterior, ca urmare a
unei interacţiuni mecanice. Căldura, lucrul mecanic al variaţiei de
volum şi cel tehnic nu sunt mărimi de stare; lucrul mecanic de
deplasare este o mărime de stare. O formulare generală a legii de
conservare a energiei este: Energia nu se poate creea şi nu se
poate distruge. Energia se poate numai transforma dintr-o formă
în alta. Entalpia este egală cu suma între energia internă şi lucrul
mecanic de deplasare; este o mărime de stare. Coeficienţii
termodinamici calorici sunt: capacitatea calorică masică,
volumică şi molară. Transformările termodinamice calorice sunt
izocora şi izobara, iar cele mecanice sunt izoterma şi adiabata.

88
 Termotehnica

4. AL DOILEA PRINCIPIU
AL TERMODINAMICII. ENTROPIA

4.1 Scheme clasice de tratare a principiului al doilea

al termodinamicii

Principiul al doilea al termodinamicii precizează sensul natural

de desfăşurare a proceselor termodinamice şi stabileşte condiţiile
transformării căldurii în lucru mecanic. În timp ce principiul I are
un caracter cantitativ, principiul II are un caracter calitativ.
Datorită importanţei şi nenumăratelor paradoxuri pe care le-a
generat, principiul al doilea al termodinamicii a atras de-a lungul
evoluţiei sale nenumăraţi oameni de ştiinţă. Cercetările privind
principiul al doilea încep cu renumita lucrare a lui Sadi Carnot,
Cugetări asupra forţei motoare a focului şi asupra maşinilor
capabile să dezvolte această forţă (Paris 1924). Pornind de la
studiul maşinii cu abur (prima maşină termică), Carnot
analizează în această lucrare un ciclu reversibil, care să conducă
la o valoare maximă a randamentului termic teoretic, pentru
anumite valori maxime şi minime ale temperaturilor atinse în
ciclu. Există trei scheme clasice de tratare a principiului al II - lea
al termodinamicii:
- Tratarea Clausius - Thomson se bazează pe studiul lui Carnot
referitor la randamentul maşinilor termice. Deşi este mai puţin
riguroasă, are un caracter intuitiv mai uşor asimilabil şi de aceea
a fost aleasă ca schemă de abordare;
- Tratarea Planck – Poincare;
- Tratarea Caratheodory - Born.
Istoria acestui principiu este una dintre fascinantele aventuri ale
ştiinţei, care a generat nenumărate paradoxuri, controverse şi
presupuneri tulburătoare (ca de exemplu teoria morţii termice a
Universului) şi a atras irezistibil o serie de minţi geniale ale
omenirii (Planck, Einstein). A început cu preocupările lui Carnot
legate de îmbunătăţirea randamentului maşinii cu abur şi culmi-
nează cu introducerea conceptului de entropie informaţională
(Shannon), prin analogie cu entropia statistică (Boltzmann).

89
 Termotehnica

4.2 Transformări termodinamice

reversibile şi ireversibile

a) Transformarea reversibilă
Transformarea reversibilă este un concept şi în acest sens poate fi
considerat ca o invenţie a oamenilor de ştiinţă. Întreaga
termodinamică clasică este o consecinţă a acestui concept. Există
numeroase definiţii pentru procesele reversibile; două dintre
acestea sunt prezentate în continuare.
Transformarea reversibilă este acel proces care, după ce a avut
loc, poate fi inversat, astfel încât să se restaureze starea iniţială
a sistemului, fără a produce în final vreo modificare în mediul
exterior. O transformare se consideră reversibilă dacă sistemul
poate trece din starea de echilibru 1 în starea 2 şi invers, prin
aceleaşi stări intermediare de echilibru.
b) Transformarea ireversibilă
Este un proces care nu poate fi inversat total sau parţial, făcând
astfel imposibil ca sistemul şi mediul exterior să rămână în
starea iniţială. Transformarea ireversibilă este determinată de
diferenţe finite de presiune sau de temperatură între sistemul
termodinamic şi mediul exterior şi se desfăşoară cu viteză finită.
Toate procesele din natură sunt ireversibile.
Câţiva dintre factorii care determină ca un proces să fie
ireversibil sunt: frecarea mecanică a organelor maşinilor termice;
frecarea dintre agentul termodinamic care evoluează în maşina
termică şi pereţii maşini; frecarea dintre moleculele agentului
termodinamic; transferul de căldură care are loc la diferenţe finite
de temperatură; amestecarea fluidelor, difuzia gazelor; arderea;
efectul Joule (trecerea curentului electric printr-un conductor este
însoţită de disipări ireversibile de căldură).
Formele de ireversibilitate pot fi interne sau externe.
Ireversibilitatea externă (exoireversibilitatea) se produce la
frontiera sistemului considerat (de exemplu: schimbul de căldură
între două corpuri aflate la temperaturi diferite; frecarea între
piesele mobile ale unui mecanism sau ale unei maşini termice).
Ireversibilitatea internă (endoireversibilitatea) se produce în
masa sistemului termodinamic studiat (de exemplu: când se
amestecă fluide aflate iniţial la temperaturi diferite, ceilalţi
parametri fiind identici, se ajunge la omogenizarea câmpului
termic în amestec; frecările între molecule într-un gaz sau lichid
aflate în curgere). Gradul de ireversibilitate al proceselor

90
 Termotehnica

termodinamice este variabil. Disipările de energie cauzate de

diversele forme de ireversibilitate nu pot fi exprimate cantitativ
cu exactitate şi transformările ireversibile nu pot fi reprezentate
pe diagrame pentru că nu sunt cunoscute legile care guvernează
transformarea. Deşi în practică este imposibil de realizat un
proces reversibil, acest concept este foarte utilizat şi constituie o
idealizare privind desfăşurarea proceselor termodinamice din
maşinile şi instalaţiile termice.

4.3 Enunţuri clasice ale principiului

al doilea al termodinamicii

În tratarea principiului al doilea al termodinamicii se va utiliza

schema fenomenologică clasică Clausius-Thomson. O primă
formulare a principiului al doilea a fost dată de către Sadi Carnot
(1824): O maşină termică nu poate produce în mod continuu
(ciclic) lucru mecanic decât dacă agentul termic schimbă
căldura cu două surse de căldură de temperaturi diferite. Din
această primă formulare rezultă logic imposibilitatea
transformării integrale a căldurii în lucru mecanic. Clausius
(1850) formulează principiul al doilea astfel încât să se
evidenţieze unul din faptele empirice care l-au condus pe Carnot
la consideraţiile sale şi anume că întotdeauna căldura trece în
mod spontan de la o temperatură mai ridicată la o temperatură
mai scăzută. Căldura nu poate trece de la sine de la un corp cu
temperatură mai scăzută spre un corp cu temperatură mai
ridicată. Transferul de căldură poate fi realizat şi între un corp cu
temperatură mai scăzută spre un corp cu o temperatură mai
ridicată, dar numai în urma unei modificări a condiţiilor
exterioare ale sistemului, de exemplu, prin consumare de lucru
mecanic (ca în cazul pompelor de căldură sau al instalaţiilor
frigorifice). Kelvin (1851) a dat un alt enunţ principiului II, care
se dovedeşte echivalent cu cel al lui Causius, sub aspectul
consecinţelor ce se pot deduce din el. Este imposibil să se
construiască o maşină termică care să producă în mod continuu
lucru mecanic prin absorbţia căldurii de la un singur izvor
termic. Enunţul lui Planck (1897) se aseamănă cu cel al lui
Kelvin. Orice ciclu motor trebuie să cuprindă transformări în
care agentul termic primeşte şi cedează căldură, ceea ce implică
existenţa a cel puţin două surse de căldură cu temperaturi

91
 Termotehnica

diferite. Formulările lui Thomson şi Planck, cu privire la

necesitatea existenţei a cel puţin două surse de căldură cu
temperaturi diferite, arată că nu se poate realiza o maşină termică,
lucrând în mod continuu, care să transforme în lucru mecanic
căldura luată de la o sursă de căldură (de exemplu, din mediul
ambiant), fără să necesite şi existenţa unei alte surse, de
temperatură mai scăzută, căreia să îi cedeze o parte din căldura
preluată. Deoarece energia din mediul ambiant este practic
nelimitată, o asemenea maşină ar avea o durată de funcţionare
nelimitată, constituind un perpetuum mobile. Întrucât acest
perpetuum mobile nu contravine primului principiu al
termodinamicii, dar contravine celui de al doilea, Ostwald i-a
adăugat specificarea de speţa a doua şi formularea: este
imposibilă construirea unui perpetuum mobile de speţa a doua.

4.4 Cicluri termodinamice. Randament termodinamic

Deşi pentru ceea ce se prezintă în continuare poate fi utilizat

orice ciclu termodinamic reversibil, se recurge la ciclul Carnot,
parcurs de un agent omogen oarecare, deoarece Carnot a fost
primul care a introdus noţiunea de ciclu termodinamic. Este un
ciclu reversibil efectuat de o maşină termodinamică aflată în
contact cu două surse de căldură şi constă în două izoterme şi
două adiabate reversibile. Întrucât nu se poate vorbi încă despre
temperatură absolută, poate fi folosită o scară de temperatură
empirică, notată cu t. Această temperatură se poate măsura cu
orice tip de termometru (cu lichid, cu rezistenţă, termocuplu).
Temperaturii t îi corespunde temperatura termodinamică absolută
T (măsurată cu un termometru cu gaz). În fig. 4.1 este reprezentat
calitativ un astfel de proces. Evoluează un agent oarecare.
Transformările 1-2 şi 3-4 sunt izoterme la temperaturile T1 (t1) şi
respectiv T2 (t2.) Pe acest parcurs , agentul de lucru din maşină se
află în contact cu sursa caldă (t1), respectiv cu sursa rece (t2). În
timpul contactului cu sursa caldă, agentul primeşte căldura Qsc
iar în timpul contactului cu sursa rece, cedează căldura Qsr .
Transformările 2-3 şi 4-1 fiind adiabate, de-a lungul lor schimbul
de căldură este zero.

92
 Termotehnica

Q
sc

2
4 T1 (t1)
T2 (t2)
Q
sr 3

V
Fig. 4.1 Ciclul Carnot reversibil reprezentat în diagrama p-v.

Se aplică expresia matematică a primului principiu:

δQ  dU  pdV (4.4.1)

Pentru întregul ciclu se obţine:

 δ Q   dU   pdV (4.4.2)

Întrucât U este mărime de stare, integrala ciclică din variaţia

energiei interne este zero.

 dU  0 (4.4.3)

În ceea ce priveşte schimbul de căldură:

δQ  Q sc  Qsr (4.4.4)

Ultimul termen, integrala ciclică din lucrul mecanic elementar

p dV, este tocmai lucrul mecanic Lc dezvoltat de maşină pe un
ciclu.

 pdV  Lc (4.4.5)

Rezultă:

Qsc  Qsr  Lc (4.4.6)

93
 Termotehnica

Pentru a caracteriza eficienţa funcţionării unei astfel de maşini, se

introduce noţiunea de randament termic, care prin definiţie este:

lucrul mecanic pe ciclu L

η  c (4.4.7)
caldura primita pe ciclu Qsc

Introducând relaţia (4.4.6) în relaţia (4.4.7), se obţine:

Qsr
η  1 (4.4.8)
Qsc

Principiul al doilea al termodinamicii permite stabilirea valorii

limită a randamentului maşinilor termice. De aceea, acest
principiu reprezintă principalul mijloc de analiză a funcţionării
maşinilor termice.

4.5 Teorema lui Carnot

Toate maşinile termice care funcţionează după un ciclu Carnot

reversibil, în care schimburile de căldură se fac numai la două
nivele de temperatură t1 şi t2, au acelaşi randament termic,
independent de natura agentului de lucru.
Corolarul teoremei lui Carnot: Randamentul unei maşini termice
care produce lucru mecanic, aflată în legătură cu două surse de
căldură, funcţionând ireversibil, este inferior randamentului
maşinii care funcţionează reversibil între aceleaşi surse.
Se consideră un ciclu Carnot efectuat de m kg de gaz perfect
(fig.4.1). Fie T1 şi T2 temperaturile ale celor două izoterme ale
ciclului. În destinderea izotermă 1-2, căldura primită de gazul
care evoluează în ciclu, la temperatura T1 a sursei calde, se
calculează:
V
Q12  Qsc  mRT1ln 2 (4.5.1)
V1

Căldura cedată sursei reci aflate la temperatura T2 în compri-

marea izotermă 3-4 este:
V
Q34  Qsr  mRT2 ln 4 (4.5.2)
V3

94
 Termotehnica

Pentru adiabata 1 – 4, respectiv adiabata 2-3, scriem:

T2V4k 1  T1V1k 1 ; T2V3k 1  T1V2k 1 (4.5.3)

Împărţind membru cu membru cele două relaţii şi extrăgând

rădăcina de ordinul k-1, rezultă:

V2 V3
 (4.5.4)
V1 V4

Dacă se ţine seama de această ecuaţie şi de expresiile (4.5.1) şi

(4.5.2), relaţia (4.4.8) devine:
V
mRT2 ln 2
Q V3 T
η  1  sr  1   1 2
Qsc V T1
mRT1ln 1
V4
din care rezultă:
Qsc T1
 (4.5.5)
Qsr T2

De observat că, pentru un ciclu Carnot reversibil, efectuat între

temperatura maximă T1, când aceasta este aceeaşi cu temperatura
sursei calde, Tsc şi temperatura minimă T2, aceeaşi cu Tsr , din
relaţia (4.5.5) obţinem:
Qsc Tsc
 (4.5.6)
Qsr Tsr

Această relaţie, dedusă neriguros pentru prima oară de Carnot, se

numeşte funcţia carnotică. În condiţiile de mai înainte privind
temperaturile, randamentul (4.4.8) al unui motor care
funcţionează după un ciclu Carnot reversibil va fi:
T2 T
ηc  1  sau η c  1  sr (4.5.7)
T1 Tsc

Randamentul ciclului reversibil Carnot este independent de

natura agentului termic utilizat în maşina respectivă şi prin
aceasta, ciclul Carnot ocupă o situaţie specială, randamentul lui
servind drept mărime de referinţă.

95
 Termotehnica

4.6 Ciclul Carnot reversibil inversat

Ciclul Carnot poate fi parcurs şi în sens invers. În figura 4.2 este

reprezentat un ciclu Carnot inversat; prin consumarea din
exterior a unui lucru mecanic Lc , gazul absoarbe de la sursa rece
căldura Qsr şi cedează sursei calde căldura Qsc . În acest caz,
agentul termic parcurge cele două izoterme şi două adiabate
astfel: 1-2, destindere adiabată, care determină răcirea agentului
de la T1 la T2 ; 2-3, destindere izotermă la temperatura T2 a sursei
reci, cu primirea căldurii Qsr ; 3-4, comprimare adiabată ce
conduce la creşterea temperaturii agentului termic de la T2 la T1 ;
4-1, comprimare izotermă la temperatura T1 a sursei calde, cu
cedarea căldurii Qsc . Ciclul Carnot reversibil inversat are drept
indicator energetic o altă mărime în locul randamentului şi
anume eficienţa ciclului. Eficienţa ciclului ε este raportul dintre
efectul util şi lucrul mecanic consumat. Valorile parametrului
caracteristic ε sunt în general supraunitare, nu sunt randamente
şi reprezintă eficienţa de utilizare a lucrului mecanic, în vederea
obţinerii efectului util al ciclului care poate fi Qsc sau Qsr . Ciclul
Carnot reversibil inversat este utilizat drept comparaţie pentru
toate ciclurile inversate. Conform principiului I al termo-
dinamicii:

Qsc  Qsr  Lc (4.6.1)

a) Ciclul frigorific
În cazul instalaţiilor frigorifice se urmăreşte menţinerea unei
temperaturi scăzute într-un anumit spaţiu, prin extragerea
continuă a căldurii Qsr din acesta. Cu ajutorul lucrului mecanic
consumat (primit din exterior), nivelul de temperatură al căldurii
este ridicat până la temperatura mediului ambiant şi căldura este
cedată acestuia. Pentru aprecierea performanţei termodinamice a
ciclului unei instalaţii frigorifice se foloseşte noţiunea de
eficienţă frigorifică. Eficienţa frigorifică este raportul dintre
căldura transportată de la sursa rece şi lucrul mecanic consumat
în acest scop.
Qsr Qsr
εf   (4.6.2)
Lc Qsc  Qsr

96
 Termotehnica

1
Q sc

4
T1
Lc
2

Q sr T2
3

v
Fig. 4.2 Ciclul Carnot reversibil inversat.
Fig. 4.5 Ciclul Carnot reversibil inversat
La o instalaţie frigorifică ce funcţionează după un ciclu Carnot
inversat, eficienţa frigorifică este maximă şi se calculeză funcţie
de temperaturile T1 şi T 2 ale celor două surse de căldură.

T2 1  ηc 1
ε f,c    1 (4.6.3)
T1  T2 ηc ηc

în care η c este randamentul ciclului Carnot reversibil direct.

b) Ciclul calorific (pompa de căldură)
În cazul pompelor de căldură se urmăreşte creşterea nivelului de
temperatură într-un spaţiu delimitat; agentul preia de la sursa rece
căldură şi o cedează sursei calde, consumând lucru mecanic.
Pompele de căldură sunt utilizate la încălzirea clădirilor, acolo
unde se poate obţine lucru mecanic ieftin (de exemplu prin
cădere de apă), iar combustibilul este scump. Pentru pompele de
căldură, mediul ambiant constituie de obicei sursa rece. Pentru
aprecierea economicităţii ciclurilor de pompă de căldură se
defineşte eficienţa pompei de căldură, care este raportul dintre
căldura cedată sursei calde şi lucrul mecanic consumat în acest
scop.

Qsc Qsc
ε pc   (4.6.4)
Lc Qsc  Qsr

97
 Termotehnica

T1 1
ε pc,c   (4.6.5)
T1  T2 ηc

La o pompă de căldură, care funcţionează după un ciclu Carnot

inversat, eficienţa pompei de căldură este maximă şi se poate
calcula folosind valorile temperaturilor T1 şi T2 .

4.7 Integrala lui Clausius pentru cicluri reversibile

Funcţia carnotică (4.5.7) se poate scrie şi sub forma:

Qsc Qsr
 0 (4.7.1)
Tsc Tsr

Căldura cedată sursei reci, Qsr este negativă şi dacă se înlocuieşte

valoarea absolută Qsr cu valoarea algebrică, atunci:

 Qsc Qsr 
    0 (4.7.2)
 sc
T Tsr  rev

Relaţia (4.7.2) se numeşte egalitatea lui Clausius pentru

transformări biterme, reversibile. Aceasta se mai poate scrie:

Q
 T  0 (4.7.3)
  rev
şi este valabilă de-a lungul întregului ciclu Carnot.
T este temperatura la care are loc fiecare transformare, adică sub
semnul sumă se vor găsi atâţia termeni câte schimburi de căldură
au loc în instalaţie, deci câte surse sunt. În figura 4.3 este
reprezentat în diagrama p-V un ciclu reversibil direct oarecare,
delimitat de temperaturile extreme Tmax şi Tmin şi de adiabatele
extreme. Ducând o serie de adiabate infinit apropiate, se
descompune ciclul în cicluri elementare, la care porţiunile de
contur cuprinse între adiabate pot fi considerate izoterme.

98
 Termotehnica

În acest mod orice ciclu reversibil poate fi descompus în cicluri

Carnot elementare. Se remarcă faptul că, spre deosebire de ciclul
Carnot la care agentul termic vine în contact numai cu două surse
de căldură de temperaturi Tsc şi Tsr , în cazul ciclului oarecare
agentul de lucru schimbă căldură cu o infinitate de surse calde,
respectiv cu o infinitate de surse reci, la temperatura care
caracterizează agentul în starea considerată, situată pe conturul
ciclului. În fiecare ciclu elementar i, agentul termic primeşte de la
sursa caldă căldura δ Qsc , la temperatura Tsc şi cedează sursei
i i

reci căldura δ Qsr , la temperatura Tsr . Se aplică funcţia carnotică

i i

pentru fiecare dintre ciclurile elementare reversibile în care s-a

 Qsci
 Q 0 C Tmax
A Tsci  B
Tmin
 D  Q 0
Tsri
 Qsri

V
Fig. 4.3 Ciclu oarecare reversibil descompus în
cicluri reversibil
Fig. 4.6 Ciclu oarecare Carnot elementare.
descompus în cicluri Carnot elementare
descompus ciclul reversibil din figura 4.3:

δ Qsc δ Qsr
i
 i
0 (4.7.4)
Tsc i
Tsr i

Însumând această relaţie pentru toate ciclurile, se obţine:

n δ Qsc n δ Qsr
i 1 Tsc
i

i 1 Tsr
i
0
i i

La limită, pentru un număr n   de cicluri Carnot reversibile

infinit mici, se trece de la sumă la integrală. Prin integrare pe

99
 Termotehnica

conturul ciclului, între adiabatele extreme, tangente în punctele A

şi B ale acestui ciclu, rezultă:

δ Qi δ Qi
 
B A

AC
 BD
0 (4.7.5)
Ti Ti

unde stările C şi D sunt situate pe porţiunile pe care agentul preia

δ Qsc , respectiv cedează δ Qsr . Relaţia (4.7.5) înseamnă a integra
i i

δQ
expresia pe tot conturul ciclului ACBDA:
T
δ Qrev
 T
0 (4.7.6)

Aceasta este integrala lui Clausius pentru un ciclu reversibil. În

această expresie T reprezintă temperatura sursei cu care vine în
contact agentul termic pe o porţiune elementară a ciclului şi cu
care schimbă căldura elementară δ Q . Ciclul fiind presupus
reversibil, temperatura T a sursei este egală cu temperatura
agentului termic care evoluează în ciclu. Factorul 1 / T transformă
δQ
diferenţiala inexactă δ Q în diferenţiala exactă .
T

4.8 Entropia

Principiul al doilea al termodinamicii a condus la introducerea

noţiunii de entropie. Din relaţia (4.7.6) rezultă că, în ciclurile
reversibile, integrala lui Clausius este nulă. Pe baza acestei
proprietăţi se poate defini noţiunea de entropie. Se consideră un
agent care evoluează în ciclul reversibil ABCDA (fig.4.3). Pentru
acest ciclu, conform integralei lui Clausius (4.7.6), se poate scrie:
 Qrev
 T
0 (4.8.1)

Prin trasarea adiabatelor tangente la ciclu, se pot determina

punctele A şi B care împart ciclul în porţiunea ACB, pe care
gazul primeşte căldură de la sursă şi porţiunea ADB, pe care
cedează căldură sursei reci. De la A, gazul poate trece la B, fie
prin C, fie prin D. Este evident că integrala (4.8.1), extinsă la

100
 Termotehnica

întregul ciclu, se poate descompune într-o sumă de două

integrale, de la A prin C la B, la care se adaugă integrala de la B
prin D la A, adică:
δ Qrev B δQ A δQ
 T   AC T  BD T  0
rev rev
(4.8.2)

Deoarece ciclul este reversibil, procesul BDA este reversibil şi

poate fi inversat. Astfel, dacă se inversează limitele de integrare
ale integralei a doua, se obţine:
δ Qrev B δQ
 
B

AC
 AD
rev
0 (4.8.3)
T T
sau
δ Qrev B δQ
   AD rev
B

AC
(4.8.4)
T T
Să presupunem că punctul A din planul p-V este fix, iar B îşi
schimbă poziţia. În acest caz, integrala (4.8.4) va avea o valoare
bine determinată şi numai una, pentru fiecare poziţie dată a lui B,
indiferent de drumul parcurs de la A la B (prin C, prin D sau pe
orice altă cale). Deoarece fiecărui punct B din planul p-V îi
corespunde o anumită stare a gazului, înseamnă că integrala
(4.8.4) are o valoare bine determinată, pentru fiecare stare a
gazului; originea poate fi un punct arbitrar A, în care valoarea
integralei este considerată nulă. Rezultă că integrala (4.8.4) este
independentă de natura transformării, depinde numai de starea
iniţială şi finală a agentului termic şi deci are proprietăţile unei
δ Qrev
mărimi de stare. Mărimea este diferenţiala unei mărimi de
T
stare. Acestei mărimi de stare, Clausius i-a dat numele de
entropie şi a însemnat-o cu S, pentru cantităţi oarecare de gaz. În
Sistemul Internaţional, entropia S are dimensiunea J/K. Entropia
este o mărime de stare extensivă. Pentru 1 kg de gaz, entropia
specifică sau entropia masică se notează s:

S
s (4.8.5)
m
şi are unitatea de măsură J/(kgK). Între două puncte situate la o
distanţă infinit mică, expresia diferenţială a entropiei dS este
dată de relaţia:

101
 Termotehnica

δ Qrev
dS  (4.8.6)
T

respectiv pentru 1 kg de gaz, ds se defineşte cu relaţia:

δ q rev
ds  (4.8.7)
T
Dacă un punct B se află la o distanţă finită de un punct A,
variaţia în limite finite a entropiei gazului, în starea B, faţă de
entropia din starea A, este dată de relaţia:

δ Qrev
S B  S A   A dS   A
B B
(4.8.8)
T
Pentru variaţia în limite finite a entropiei specifice, analog
relaţiei (4.8.8):
Bδ q
s B  s A   A ds   A rev
B
(4.8.9)
T
În cazul unor transformări reversibile, între două stări
termodinamice de echilibru diferite între ele, 1 şi 2, variaţia de
entropie se prezintă astfel:
- transformare reversibilă adiabată,

δqrev
s2  s1   1
2
0 (4.8.10)
T
deci adiabata reversibilă este izentropă;
- transformare reversibilă care nu este adiabată,
qrev
s2  s1   1
2
0 (4.8.11)
T
şi anume, dacă δ qrev  0 , sistemul primeşte căldură, deci
s 2  s1  0 , respectiv dacă δ qrev  0 , sistemul cedează căldură,
iar s2  s1  0 . Ţinând cont de (4.8.6) şi (4.8.7), integrala lui
Clausius (4.7.6) se citeşte astfel: variaţia de entropie de-a lungul
unui ciclu reversibil este nulă sau exprimată altfel, în orice ciclu
reversibil entropia rămâne neschimbată. Dacă, dimpotrivă, într-
un ciclu, această integrală nu este nulă, ci are o valoare, înseamnă
că ciclul este ireversibil. Cu cât valoarea integralei este mai mare,

102
 Termotehnica

cu atât ciclul este mai departe de reversibilitate. Entropia poate

constitui o măsură a gradului de ireversibilitate a
transformărilor termodinamice. Astfel, cu cât diferenţa între
variaţia de entropie şi valoarea integralei lui Clausius este mai
mare, cu atât gradul de ireversibilitate al transformării este mai
ridicat.

2
b
T a q
1 12

q

0 1' a' b' 2' s

ds

Fig. 4.4 Transformare reversibilă reprezentată în diagrama T-s.

4.9 Diagrama T-s

În studiul transformărilor de stare şi în analiza proceselor din

instalaţiile termice se utilizează frecvent diagrame în care una
dintre coordonate este entropia; cele mai des utilizate sunt
diagrama T-s şi diagrama h-s. Pe baza noţiunii de entropie a
devenit posibilă, între altele, precizarea pe cale grafică a căldurii
schimbate în procesele reversibile, folosind diagrama T-s. Notând
pe ordonată temperatura absolută T şi pe abscisă entropia
specifică s, se poate descrie evoluţia unui sistem dintr-o stare
iniţială 1 până la o stare finală 2, printr-o curbă continuă care
trece prin punctele 1 şi 2 (fig. 4.4). Pe curba transformării
reversibile 1-2 s-au considerat două stări infinit apropiate, a şi b,
astfel încât pe transformarea a-b temperatura să poată fi

103
 Termotehnica

considerată constantă. Căldura schimbată de către 1 kg de agent

termic cu mediul exterior, între stările a şi b, este:

δ q  Tds  aria abb' a' (4.9.1)

Căldura schimbată cu exteriorul în cursul transformării

reversibile 1-2 va fi:

q12   1 Tds   1 aria abb' a'  aria 122'1'

2 2
(4.9.2)

Deoarece căldura schimbată de un agent termic cu mediul

exterior în decursul unei transformări termodinamice reversibile
se reprezintă, la scara diagramei T-s, prin suprafaţa cuprinsă între
curba transformării şi axa abscisei, diagrama T-s se numeşte şi
diagrama calorică. Un ciclu reversibil se reprezintă în diagrama
T-s printr-o curbă închisă, ca şi reprezentarea folosită în
diagrama p-v. În figura 4.5 este reprezentat un ciclu oarecare
efectuat de un agent termodinamic. Suprafaţa 1a3241 reprezintă

1
3

0 4 2 s

Fig. 4.5 Reprezentarea unui ciclu reversibil în diagrama T-s.

căldura primită de sistem, q sc , deci o căldură pozitivă ( ds  0 ),
iar suprafaţa 3b1423, căldura cedată de sistem q sr , deci o căldură
negativă ( ds  0 ). Diferenţa q sc  q sr reprezintă căldura
transformată în lucru mecanic. Deci suprafaţa ciclului reprezintă
atât căldura schimbată, cât şi lucrul mecanic al ciclului.

104
 Termotehnica

4.10 Variaţia de entropie în transformările reversibile

Variaţiile de entropie pentru diferite procese reversibile se

calculează cu ajutorul ecuaţiei diferenţiale de definiţie
δq
ds  rev , integrarea fiind specifică naturii procesului. Euaţiile
T
care vor fi stabilite în continuare permit calculul variaţiei de
entropie şi nu a unor valori absolute ale entropiei. Expresiile
matematice combinate ale principiului I şi al II-lea ale
termodinamicii, pentru un proces reversibil, când evoluează o
masă m = 1 kg de gaz perfect, sunt:

Tds  du  pdv (4.10.1)

Tds  dh  vdp (4.10.2)

a) Transformarea izotermă este reprezentată în figura 4.6. Curba

ce redă izoterma este o dreaptă paralelă cu axa entropiei.
T

1 2
T1  T2

q12

0 s1 s2 s

Fig. 4.6 Izoterma în diagrama T-s.

δ q q12
s  s1 T   1
2
2  (4.10.3)
T T
Pentru gazul perfect, ţinând seama de relaţiile (3.8.9) şi (3.8.12),
rezultă:
s2  s1 T  Rln v2  Rln p1 (4.10.4)
v1 p2
Destinderea izotermă 1 - 2 se caracterizează prin creşterea entro-
piei, deci agentul termic primeşte căldură şi efectuează lucrul
mecanic.

105
 Termotehnica

T
1
T1

T2 2

0 s1  s2 s

Fig. 4.7 Adiabata în diagrama T-s.

În comprimarea izotermă 2-1 entropia scade, agentul termic
cedează căldură şi primeşte lucru mecanic din exterior.
b) Transformarea adiabată reversibilă se caracterizează prin
entropie constantă, deoarece schimbul de căldură este nul.
δq
ds  0 (4.10.5)
T
s 2  s1 ad  0 (4.10.6)

Se reprezintă în diagrama T-s printr-o dreaptă paralelă cu axa

temperaturilor. Transformarea 1-2 este o destindere, iar 2-1 este o
comprimare adiabată (fig.4.7).
c) Transformarea izocoră. Când volumul este constant, se scrie:
dT
d s  cv (4.10.7)
T
T2
s 2  s1 v  cv ln (4.10.8)
T1

În diagrama T-s, izocora se reprezintă printr-o curbă expo-

nenţială (fig. 4.8); 1-2 este o încălzire izocoră, iar 2-1 este răcire
izocoră. Panta tangentei la curbă, într-un punct oarecare, va fi:

 dT  T
tgα v     0 (4.10.9)
 ds v c v

Pentru gazele perfecte, curbele izocore în diagrama T-s sunt echi-

distante.

106
 Termotehnica

T
2
T2

1
T1

αv
0 A s1 B s2 s

Fig.4.8 Izocora în diagrama T-s.

T
2
T2

1
T1

αp
0 A s1 B s2 s
Fig. 4.9 Izobara în diagrama T-s.

T n  
( v  const .)
n=k
n=-1
n=0
p=const.
n=1

1 n  k

0 s

Fig.4.10 Transformări politrope reversibile

cu exponent    n  .

107
 Termotehnica

d) Transformarea izobară. Când presiunea este constantă, se

scrie:
dT
ds  c p (4.10.10)
T
s2  s1  p  c p ln T2 (4.10.11)
T1
În diagrama T-s, izobara se va reprezenta printr-o curbă
exponenţială (fig. 4.9). Transformarea 1-2 este o încălzire izo-
bară, iar 2-1 este răcire izobară. Panta tangentei la curbă într-un
punct oarecare va fi:
 dT  T
tgα p      0 (4.10.12)
 ds  p c p

Pentru gazele perfecte, curbele izobare în diagrama T-s sunt

echidistante. Deoarece c p  cv , rezultă că, în diagrama T-s,
curbele izobare sunt mai puţin înclinate decât curbele izocore.
Din ecuaţia pv n  const . se pot obţine ecuaţiile celorlalte
transformări termodinamice simple (paragraful 3.8), prin ale-
gerea unor valori particulare ale exponentului politropic n. În fi-
gura 4.10 sunt reprezentate în diagrama T-s transformări
reversibile cu exponent    n   .

4.11 Rezumat

Principiul al doilea al termodinamicii precizează sensul natural

de desfăşurare a proceselor termodinamice şi stabileşte condiţiile
transormării căldurii în lucru mecanic. O transformare se consi-
deră reversibilă dacă sistemul poate trece din starea 1 în starea 2
şi invers, prin aceleaşi stări de echilibru. Toate procesele din
natură sunt ireversibile. Teorema lui Carnot precizează că toate
maşinile termice care funcţionează după un ciclu Carnot
reversibil, în care schimburile de căldură se fac numai la două
nivele de temperatură , au acelaşi randament termic, independent
de natura agentului de lucru. Principiul al doilea al
termodinamicii introduce mărimile de stare temperatură
termodinamică şi entropie. Diagrama T-s, denumită şi diagrama
calorică, este utilizată în studiul transformărilor de stare şi în
analiza proceselor din instalaţiile termice.

108
 Termotehnica

Probleme rezolvate

1. Să se efectueze următoarele transformări ale unităţilor de

măsură pentru energie(căldură):
150 kcal=? kWh; 150 kWh=? kcal.
Rezolvare
Se utilizează datele din anexa V.
150 kcal  150 1,163 10 3  kWh  0,17445 kWh
150 kWh  150  859,845 kcal  128976,75 kcal
2. Să se efectueze următoarele transformări ale unităţilor de
măsură pentru putere: 150 kcal/h =? kW; 150 kW =? kcal/h.
Rezolvare
Se utilizează datele din anexa VI.
150 kcal/h  150 1,163 10 3  kW  0,17445 kW
150 kW  150  859,845 kcal/h  128976,75 kcal/h
3. Să se calculeze capacitatea calorică molară medie izobară a
azotului între 100 şi 2000 C.
Rezolvare
Într-o primă variantă, se aplică relaţia :
C Mp,m ,12 
1

2 T
C dT 
1

2 T
A 0  A1T  A 2T 2 dT 
T2  T1 T2  T1
T Mp T
1 1

 A0 
A1
T1  T2   A 2 T12  T1T2  T22 
2 3
Pentru azot, din anexa VII, se obţin:
A 0  26,38; A1  7,6160 10 3 ; A 2  1,444 10 6
T1  273,15  100  373,15 K; T2  273,15  200  473,15 K
7 ,616
CMp,m,12  26,38   103 373,15  473,15 
2
 106 373,152  373,15  473,15  473,152   29 ,34 kJ/kmolK
1,444

3

În a doua variantă se aplică relaţia :

C  t  CMp,m,01  t1
CMp,m,12  Mp,m,02 2
t 2  t1

109
 Termotehnica

din anexa VIII, pentru azot se obţin:

- în intervalul 0 ...1000 C CMp,m,01  29,144 kJ/kmolK
- în intervalul 0 ...2000 C CMp,m,02  29,228 kJ/kmolK
29,228  200  29,144  100
CMp,m,12   29,312 kJ/kmolK
200  100
4. Să se afle fluxul termic care poate fi recuperat prin răcirea
izobară, de la temperatura t 2  3000 C la t1  1000 C , a gazelor de
ardere, care sunt evacuate dintr-un generator de abur. Compoziţia
volumică a gazelor de ardere este următoarea:
rCO  8,88%; rH O  15,49%; rO  3,18%; rN  72,45% . Debitul
2 2 2 2

volumic de gaze de ardere, la starea normală, este

.
V N  1,54 mN3 /s .
Rezolvare
Fluxul termic, cedat prin răcire izobară a amestecului reprezentat
de gazele de ardere, se obţine din relaţia :

Q12 p  V N C p,am,m,12 t 2  t1 
. .

Capacitatea calorică volumică medie izobară a amestecului se

calculează cu relaţia:
n
C p,am,m,12   ri  C p,m,12,i
i 1

Pentru fiecare component al amestecului de gaze se calculează

capacitatea calorică volumică medie izobară, în intervalul de
tamperatură 100 ...300 0 C , cu relaţia:
C  t  C p,m,01,i  t1
C p,m,12,i  p,m,02,i 2
t 2  t1

Tabel pentru rezolvarea problemei 4

C pm C pm C pm
12 i
ri C pm12 i
01i 02 i
Component ri
3 3
[kJ/m N K] [kJ/m N K] [kJ/m 3 K] [kJ/m 3 K]
N N
CO2 0,0888 1,700 1,863 1,9445 0,17267
H2O 0,1549 1,505 1,542 1,5605 0,24172
O2 0,0318 1,318 1,356 1,375 0,04372
N2 0,7245 1,300 1,311 1,3165 0,95380
Total 1 - - - 1,41191

110
 Termotehnica

Capacităţile calorice volumice medii izobare între 0 ...100 0 C şi

0 ...300 0 C , adică, C p ,m , 01,i , respectiv C p ,m, 02,i , se obţin, pentru
fiecare gaz din amestec, din anexa IX. Fluxul termic recuperabil
prin răcirea izobară a gazelor de ardere:
Q12 p  1,54  1,41191  300  100  434,87 kW
.

5. O masă m  1kg de azot este comprimată într-un cilindru de la

p1  1bar şi t1  200 C , la p2  5 bar , după o transformare
adiabată, care are ecuaţia pv1,4  const . Să se afle: a) lucrul
mecanic al variaţiei de volum; b) căldura schimbată; c) variaţia
de entropie în cursul transformării. Masa molară a azotului este
M  28 kg/kmol .

Rezolvare
a) T1  20  273,15  293,15K
k 1 1 ,4 1
p  k
 5 1 ,4
T2  T1  2 
 293,15   464,286 K
 p1  1
R 8314,4
R M   296,94 J/kgK
M 28

RT1  T2  296,94293,15  464,286

l12ad    127038J/kg
k 1 1,4  1

b) q12ad  0

c) s
2  s1 ad  0

Test de autoevaluare

1) Energia internă este o mărime:

a) vectorială; b) de proces; c) de stare.
2) Care dintre următoarele afirmaţii este corectă?
a) căldura se măsoară în J;
b) căldura este o mărime de stare;

111
 Termotehnica

c) lucrul mecanic este o mărime de stare.

3) Entalpia este:
a) o mărime de proces; b) o mărime vectorială; c) o mărime de
stare.
4) Principiul întâi al termodinamicii poate fi formulat astfel:
a) căldura nu se poate transforma în lucru mecanic; b) nu se
poate realiza o maşină termică, având funcţionare continuă, care
să producă lucru mecanic, fără a consuma din exterior o cantitate
echivalentă de căldură; c) căldura trece de la sine de la un corp cu
temperatură ridicată la altul, cu temperatură mai coborâtă.
5) Expresia diferenţială a principiului întâi al termodinamicii, în
cazul sistemelor deschise, se scrie astfel:
a) du  δq  p dv ; b) dh  δ q  v dp ; c) dh  δ q  v dp .

6) Capacitatea calorică masică medie poate fi calculată aplicând

o relaţie de forma:
1 1 T
 c dT ; b) cm,12  T c dT ; c) cm,12  T c dT .
T T
a) cm,12 
2 2 2

T2  T1 1T 1
T2 1

7. Expresia de calcul a căldurii schimbate în cursul unei

transformări izobare este:
a) q12 p  cv (T2  T1 ) ; b) q12 p  1 du ; c) q12 p  c p (T2  T1 ) .
2

8) Pompa de căldură are următoarea destinaţie:

a) să asigure scăderea temperaturii;
b) să realizeze creşterea temperaturii într-un spaţiu delimitat;
c) să producă lucru mecanic.
9) Care dintre următoarele afirmaţii este corectă?
a) unitatea de măsură, în SI, pentru entropie, este J/kgK;
b) unitatea de măsură, în SI, pentru entropie, este J/kg;
c) entropia este suma dintre energia internă şi lucrul mecanic.
10) Diagrama T  s se numeşte şi:
a) diagrama mecanică; b) diagrama calorică; c) diagrama Joule.

112
 MODULUL II

CONŢINUT

VAPORI. TRANSFORMAREA DE FAZĂ LICHID –

VAPORI

Noţiuni generale
Vaporizarea la presiune constantă a sistemelor
monocomponente
Diagrama p-v pentru vapori
Titlul vaporilor saturaţi umezi
Diagrama T-s pentru o substanţă pură
Căldura necesară încălzirii, vaporizării şi supra-
încălzirii, la presiune constantă, a unui sistem
monocomponent
Diagrama h-s şi tabele pentru vapori de apă
Transformări termodinamice de stare ale vaporilor
Laminarea gazelor şi a vaporilor de apă

AERUL UMED
Noţiuni generale
Proprietăţi termodinamice ale aerului umed

ARDEREA COMBUSTIBILILOR
Combustibili
Bilanţul material al arderii complete, cu un exces de aer
α  1 , în cazul unui combustibil a cărui compoziţie
masică este cunoscută
Bilanţul termoenergetic al arderii
Controlul arderii

113
 OBIECTIVE
- Prezentarea unor noţiuni generale despre vapori, transformarea
de fază lichid vapori şi metode de aflare a parametrilor de stare
ai apei şi ai vaporilor de apă;
- Calculul schimbului de căldură şi de lucru mecanic în cazul
transformărilor termodinamice de stare ale vaporilor;
- Studiul laminării gazelor şi a vaporilor;
- Stabilirea caracteristicilor termodinamice ale aerului umed;
- Definirea şi clasificarea combustibililor;
- Formularea matematică a ecuaţiilor de bilanţ material şi
termoenergetic ale arderii complete, cu exces de aer, a unui
combustibil;
- Însuşirea cunoştinţelor cu privire la controlul arderii.

TERMENI CHEIE: Transformarea de fază lichid – vapori;

laminare; aer umed; combustibili; ecuaţii de bilanţ material
şi termoenergetic ale arderii complete; controlul arderii.

114
 Termotehnica

5. VAPORI. TRANSFORMAREA DE FAZĂ

LICHID – VAPORI

5.1 Noţiuni generale

Vaporii sunt gaze reale aflate în stări din apropierea fazei lichide
sau în domeniul transformării de fază. Vaporii nu pot fi conside-
raţi gaze perfecte deoarece, la substanţele aflate în această stare,
nu mai pot fi neglijate forţele de coeziune moleculare şi nici vo-
lumul propriu ocupat de molecule, în raport cu volumul total ocu-
pat de gaz (paragraful 2.4). Se numeşte fază o regiune din spaţiu
ocupată de anumite substanţe şi care este omogenă, adică are
aceleaşi proprietăţi fizico – chimice în toate punctele regiunii.
Ca urmare, o fază cuprinde totalitatea porţiunilor unui sistem
termodinamic supuse aceleiaşi ecuaţii de stare. Conform legii
fazelor a lui Gibbs, într-un sistem policomponent alcătuit din NC
componenţi şi NF faze, numărul fazelor ce pot exista simultan în
echilibru este mai mic sau cel mult egal cu NC+2, ceea ce
conduce la un număr de grade de libertate:
NG  NC  2  NF (5.1.1)
Prin grad de libertate al sistemulu, NG, se înţelege numărul de
variabile independente (presiune, temperatură) ce caracterizează
sistemul la echilibru. O substanţă chimică pură formează un sis-
tem monocomponent, care se poate găsi în diferite stări de agre-
gare sau faze: gazoasă, lichidă sau solidă. Pentru unele substanţe
există mai multe posibilităţi pentru starea solidă, diferite între ele
prin structura cristalină. Pentru un sistem monocomponent
NC  1 , numărul maxim de faze ce pot coexista sunt NF  3 (cu
condiţia ca să nu varieze nici un parametru de care să depindă
starea de echilibru) şi rezultă NG  0 (punctul triplu); dacă nu-
mărul de faze este NF  2 , NG  1; în starea de echilibru co-
există două faze, iar între presiune şi temperatură se scrie relaţia:
p  f Ts  (5.1.2)

115
 Termotehnica

Se consideră un sistem monocomponent bifazic; de exemplu apa,

în faza lichidă şi în faza gazoasă, dar raţionamentele rămân
valabile pentru orice substanţă pură şi orice pereche de faze.
Echilibrul termodinamic între cele două faze este realizat atunci
când sunt realizate cele trei echilibre: termic, mecanic şi chimic,
exprimate respectiv prin egalitatea temperaturilor, presiunilor şi
a potenţialelor chimice, conform ecuaţiilor :
T1  T2 ; p1  p2 ; g1  p,T   g 2  p,T  (5.1.3)
Pentru substanţele pure, potenţialul chimic este egal cu entalpia
liberă, g, denumită şi potenţial izobar – izoterm sau funcţia lui
Gibbs. Dacă se reprezintă grafic stările sistemului prin puncte,
într-o diagramă presiune – temperatură, atunci relaţia 5.1.2 este
ecuaţia unei curbe în planul respectiv, numită curba de echilibru
fazic sau de saturaţie. Punctele situate pe această curbă
reprezintă stări în care cele două faze pot coexista în echilibru.
Aşa cum s-a arătat şi în paragraful 2.4, la un sistem monocom-
ponent bifazic, dependenţa dintre temperatura şi presiunea de va-
porizare p  f Ts  este dată de curba presiunii vaporilor şi ea
depinde numai de natura fluidului. La corpurile obişnuite, tempe-
ratura transformării de fază creşte cu presiunea, de-a lungul celor
trei curbe de echilibru, cu excepţia apei, la care curba de topire
tr  N este caracterizată prin scăderea temperaturii de topire
(solidificare), odată cu creşterea presiunii (fig. 5.1). În figura 5.1,
curba M  tr reprezintă curba de echilibru solid – gaz, tr  N -
curba de echilibru solid – lichid şi tr  cr - curba de echilibru
lichid – vapori. Transformarea de fază, adică trecerea dintr-o
stare de agregare în alta, nu se poate reliza decât la parametrii de
stare corelaţi de curba de echilibru fazic. Suprafaţa diagramei
p  T este împărţită prin curbele de echilibru fazic în trei zone
de reprezentare a stărilor substanţei pure şi anume: solidă, lichidă
şi gazoasă. Între stările lichidă şi solidă sau starea de gaz şi solidă
există deosebiri esenţiale de structură, starea solidă cristalină
reprezentând o fază anizotropă a corpului. De aceea curba de
topire (solidificare) tr  N este nelimitată superior (nu prezintă
punct critic). Curbele de echilibru fazic se intersectează într-un
punct tr numit punct triplu. Se numeşte punct triplu al unei
substanţe pure starea în care pot coexista în echilibru cele trei
faze, solidă, lichidă şi gazoasă. Se consideră trei faze distincte
ale unei substanţe chimice pure, notate cu indicii 1, 2, 3 . Fie

116
 Termotehnica

g1  p, T , g 2  p, T  şi g 3  p, T  potenţialele chimice ale acestor

trei faze, presupuse cunoscute, ca funcţii de variabilele p şi T .
Există, în general, o pereche unică de valori numerice ale acestor
parametri pentru care sunt satisfăcute ecuaţiile:
g1  p, T   g 2  p, T   g 3  p, T  (5.1.4)
În cazul apei, punctul triplu este definit de parametrii:
ptr  611,3 Pa şi ttr  0,00980 C . Curba de echilibru a fazelor
lichidă şi gazoasă începe în punctul triplu, tr şi se termină în
punctul critic, cr. Punctul critic este caracterizat de parametrii
critici de stare pcr şi t cr . Coordonatele punctului critic sunt
constante pentru o substanţă dată, dar depind de natura substan-
ţei. În cazul vaporilor de apă acestea sunt: pcr  221,29 bar ;
tcr  374,150 C; vcr  0,00326 m3 /kg . În figura 5.2 sunt prezen-
tate curbele presiunii de saturaţie pentru câteva lichide. Curba
p  f Ts  împarte câmpul diagramei în două zone şi anume: în
stânga şi deasupra curbei, fluidul se găseşte în stare lichidă, iar la
dreapta şi dedesubtul ei, fluidul se află în stare de vapori.

100
p
[bar] 90 H 2O
SO2
80 CO2
70

60
50 CH 4 C2 H 6
C4 H 10
40 N2

30 C8 H 18
20 H 2 C16 H 34

10

0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 T [K]

Fig. 5.2. Curba presiunii funcţie de temperatură, la saturaţie,

pentru câteva substanţe pure.

La starea de presiuni şi temperaturi egale cu pcr şi t cr , densitatea

lichidului este egală cu densitatea vaporilor substanţei respective
( ρ l  ρ v ). Între faza de lichid şi cea de vapori nu există deose-
biri esenţiale. Din aceste motive, lichidele şi gazele sunt înglo-
bate în noţiunea generică de fluide. Existenţa punctului cr arată
că un gaz nu poate fi lichefiat prin comprimare izotermă decât
dacă este adus la temperaturi inferioare celei critice.

117
 Termotehnica

p
p
p
p p

A B C D E
T A  TS TB  TS TC  TS TD  TS TE  TS
Fig. 5.3 Schema transformãrii izobare a lichidului
în vapori supraîncãlziti.

5.2 Vaporizarea la presiune constantă

a sistemelor monocomponente

Pentru studierea comportării unui sistem termodinamic

monocomponent în timpul schimbării de faze lichid – vapori sau
invers se efectuează o experienţă. Se consideră un cilindru,
prevăzut cu un piston mobil, care se poate deplasa liber, fără
frecare (fig.5.3). În cilindru se află o masă m  1kg de lichid pur
(de exemplu, apa) care se încălzeşte treptat la presiune constantă,
p , primind căldură de la o sursă exterioară. Iniţial, lichidul se
află la o temperatură TA , inferioară temperaturii de fierbere (fig.
5.3 A). În figura 6.4 este reprezentată variaţia temperaturii în
timpul acestei încălziri. Prin încălzire izobară, temperatura
lichidului creşte, iar volumul înregistrează o creştere foarte redu-
să. Apa constituie o excepţie între 0 0 C şi 4 0 C , când volumul
scade, după care începe să crească. La continuarea încălzirii
izobare, când se atinge temperatura Ts (fig. 5.3 B), în masa
lichidului încep să se formeze vapori. Temperatura Ts , la care
începe vaporizarea, în condiţiile încălzirii izobare la presiunea p ,
se numeşte temperatura de saturaţie, corespunzătoare acestei
presiuni. Lichidul aflat la presiunea p şi temperatura Ts se
numeşte lichid saturat. Vaporizarea începe din momentul

118
 Termotehnica

apariţiei primei molecule în faza de vapori şi se sfârşeşte când

lichidul s-a transformat integral în vapori.
T
TE E

TB  TC  TD  Ts
B C D
TA A


Fig. 5.4 Variatia temperaturii în timpul unei încãlziri izobare
în care un lichid pur se transformã în vapori supraîncãlziti.
În cursul vaporizării, atât presiunea cât şi temperatura de saturaţie
rămân constante şi amestecul bifazic lichid – vapori va conţine o
cantitate din ce în ce mai mare de vapori (fig. 5.3 C); procesul de
vaporizare este însoţit de creşterea puternică a volumului, pentru
că volumul specific al vaporilor este mult mai mare decât cel al
lichidului. Se numesc vapori saturaţi umezi amestecul de lichid
şi vapori aflat la temperatura de saturaţie Ts . Vaporii care nu mai
conţin nici o particulă în faza lichidă şi se află la temperatura de
saturaţie se numesc vapori saturaţi uscaţi (fig.5.3 D).
Vaporizarea la presiune constantă, a sistemelor monocomponen-
te, este o transformare izobar – izotermă, deoarece în timpul
acestui proces şi temperatura sistemului rămâne constantă. Dacă
se continuă încălzirea vaporilor, se constată că temperatura
sistemului începe să crească; de asemenea volumul creşte (fig.
5.3 E). Vaporii aflaţi la o anumită presiune şi la o temperatură,
superioară temperaturii de saturaţie, corespunzătoare acestei
presiuni, se numesc vapori supraîncălziţi. Altfel spus, vaporii
aflaţi la T  Ts  f  p  sunt vapori supraîncălziţi.
Condensarea este transformarea de fază vapori-lichid, adică
procesul invers vaporizării.
Evaporarea unui lichid este fenomenul de formare de vapori,
care are loc numai la suprafaţa de separaţie dintre lichid şi un
gaz, când cele două fluide sunt de natură diferită.

119
 Termotehnica

5.3 Diagrama p  v pentru vapori

Prin repetarea, pentru alte presiuni, a procesului de vaporizare

izobară a unui sistem monocomponent, descris în paragraful 5.2,
se obţin date experimentale cu care se pot trasa diagrame p  v
ale schimbării de fază. În diagrama p  v , din figura 5.5, este
reprezentat procesul de vaporizare la presiune constantă, prin
transformarea A  B  C  D  E . Porţiunea A  B corespunde
p

cr
pcr
A E
p2 2
B2 C2
2
D2 Tcr
p A B C D
E
A B C1 D1 E1
p1 1 1
L G

v
Fig. 5.5 Reprezentarea în diagrama p -v a transformãrii
izobare a unui lichid pur în vapori supraîncãlziti.
încălzirii lichidului până la starea de saturaţie; porţiunea
B  C  D corespunde vaporizării lichidului până când se obţin
vapori saturaţi uscaţi; porţiunea D  E corespunde supraîncăl-
zirii vaporilor. Dacă se repetă procesul de vaporizare la alte
presiuni, se obţin curbele A1  B1  C1  D1  E1 sau
A2  B2  C2  D2  E2 . Experimental s-a constatat că, la
creşterea presiunii la care are loc vaporizarea, volumul specific al
lichidului saturat înregistrează o creştere uşoară, iar cel al vapo-
rilor saturaţi uscaţi scade; se măreşte temperatura de saturaţie
corespunzătoare, iar diferenţa dintre volumul specific al vapo-
rilor saturaţi uscaţi şi cel al lichidului saturat scade, până când în
punctul critic, cr , se anulează. Unind punctele B1 , B, B2 ...
respectiv D1 , D, D2 ... (fig. 5.5) se obţine curba L  cr  G care
reprezintă curba limită sau curba de saturaţie. Curba L  cr , pe
care sunt reprezentate stările apei la saturaţie, pentru diferite
presiuni, este locul geometric al punctelor de început de
vaporizare şi se numeşte curba limită inferioară. Curba G  cr ,
care exprimă stări ale vaporilor saturaţi uscaţi, este locul
geometric al punctelor de sfârşit al vaporizării şi are denumirea

120
 Termotehnica

de curba limită superioară. Prin convenţie, mărimile de stare ale

lichidului saturat se notează cu indicele prim ( h ' ; u ' ; v ' ; s ' ), iar
cele pentru vaporii saturaţi uscaţi cu indicele secund
( h '' ; u '' ; v '' ; s '' ).

5.4 Titlul vaporilor saturaţi umezi

În timpul vaporizării izobar – izoterme a unui sistem

monocomponent, pe măsură ce sistemul primeşte căldură din
exterior, vaporii saturaţi umezi conţin o cantitate din ce în ce mai
mare de vapori saturaţi uscaţi şi din ce în ce mai mică de lichid
saturat. Pentru precizarea stării vaporilor saturaţi umezi trebuie
cunoscută presiunea sau temperatura şi un alt parametru de stare.
Titlul vaporilor saturaţi umezi este fracţia masică de vapori
saturaţi uscaţi, aflaţi în amestecul de vapori şi lichid la saturaţie.
mv m
x  v (5.4.1)
mv  ml m

în care mv este masa vaporilor saturaţi uscaţi; ml masa lichidului

saturat; m masa vaporilor saturaţi umezi. Volumul total al
vaporilor saturaţi umezi se compune din volumul de lichid şi
volumul de vapori:
V  Vl  Vv (5.4.2)
sau
mv  ml v'mv v' ' (5.4.3)
unde v este volumul specific al vaporilor saturaţi umezi. Dacă
masa sistemului monocomponent este m  1kg , iar titlul x, atunci
mv  x kg şi ml  1  x kg , iar relaţia 5.4.3 devine:

v  1  x v' xv' '  v' xv' 'v' (5.4.4)

În figura 5.6 este reprezentată o curbă de titlu constant; pe curba
limită inferioară x  0 , iar pe curba limită superioară, x  1.
Toate curbele de titlu constant se întâlnesc în punctul critic.
h  h' xh' 'h'; s  s' xs' 's' (5.4.5)

121
 Termotehnica

cr
B2 C2
p2 D2
B C D
p B1 D1
p1 x
x=
1

x =0
C1 G
L
v' v v'' v
Fig. 5.6 Reprezentarea unei curbe de titlu
constant în diagrama p - v.

u  h  pv (5.4.6)
Pentru entalpia masică şi entropia masică ale vaporilor saturaţi
umezi, în mod analog expresiei 5.4.4, s-au scris relaţiile (5.4.5).
Cu relaţia 5.4.6 se calculează energia internă masică a vaporilor
saturaţi umezi.

5.5 Diagrama T  s pentru o substanţă pură

În paragraful 4.9 s-a arătat că diagrama T  s permite, prin

planimetrarea suprafeţei cuprinse între curba unei transformări
oarecare şi axa entropiei, calculul căldurii schimbate cu
exteriorul, iar în paragraful 4.10 a fost prezentat aspectul curbelor
de variaţie T  f s , când evoluează un gaz perfect, în transfor-
mările izotermă, adiabată, izocoră sau izobară. Această diagramă
este utilizată în studiul ciclurilor termodinamice şi al
transformărilor care au loc în instalaţiile termice, pentru că
permite determinarea parametrilor termofizici ai fluidului pentru
care a fost realizată şi analiza căldurii schimbate cu exteriorul.
Diagrama T  s are acelaşi aspect general pentru orice substanţă
pură (fig.5.7). Curba S  K  L  cr  G reprezintă ansamblul
curbelor limită ale schimbărilor de fază care împart diagrama în
zone care caracterizează fie o singură fază, fie un amestec
bifazic. Curba S  K este locul geometric al punctelor care
corespund stărilor la care începe procesul de topire.

122
 Termotehnica

IV
T cr
Tcr
K III
TK I II
V VI
G
S L VII
0 s
Fig. 5.7 Diagrama T-s a unei substante pure.

p3 p 2
p1
pcr

v2

cr
v1

Tcr
v3
v4

h5
p3

p2
p1 h4
0


x
x

h1 h 2 h3
1

x1 x 2
s
Fig. 5.8 Reprezentarea schematicã a diagramei T - s
în domeniul lichid - vapori.

Această curbă delimitează zona V – corpul este în stare solidă, de

zona VI – corpul se găseşte sub formă de amestec bifazic – solid
şi lichid. Punctul K este punctul critic al amestecului bifazic de
lichid şi solid. Pe curba K  L se găsesc stările care marcheză
sfârşitul topirii. Curba L  cr cuprinde stările de lichid saturat,
când începe vaporizarea. În zona I corpul se află în stare lichidă,
iar în zona II sub formă de amestec bifazic – lichid şi vapori.
Punctul cr este punctul critic al amestecului bifazic lichid şi
vapori. Punctele de pe curba G  cr corespund stărilor de vapori
saturaţi uscaţi, când s-a terminat vaporizarea. Zona fazei gazoase
este IV, aflată deasupra temperaturii şi presiunii critice, în zona

123
 Termotehnica

III substanţa se găseşte în stare de vapori supraîncălziţi, iar în

zona VII sub formă de amestec bifazic de solid şi vapori. În zona
delimitată de curba S  K  L se desfăşoară procesul de topire
sau solidificare, iar în zona de sub curba L  cr  G , vaporizarea
sau condensarea. În instalaţiile termice evoluează, în general,
agenţi termodinamici aflaţi în stare de gaz şi de aceea diagrama
T  s , destinată studiului proceselor din aceste instalaţii,
cuprinde numai zonele I, II şi III (fig. 5.8). Forma curbelor
izobare depinde de zona în această diagramă. În zona I, deoarece
lichidele sunt practic in-compresibile, izobarele sunt foarte
apropiate; fac excepţie numai câteva corpuri, ca de exemplu CO 2
şi H 2 , la care lichidul este puternic compresibil. În zona bifazică
(zona II), transformarea de fază a corpului având loc la p  ct şi
T  ct , izobarele sunt para-lele cu abscisa 0  s . În zona III, în
domeniul de stare al vaporilor supraîncălziţi, izobarele sunt curbe
exponenţiale divergente. Izocorele au panta mai mare decât
izobarele (paragraful 4.10). Zona II, a vaporilor saturaţi umezi,
conţine şi curbele de titlu constant cr  x . Curba izentalpă,
pentru un gaz perfect (sau real, la temperaturi ridicate şi presiuni
foarte scăzute) se confundă cu izoterma; în domeniul presiunilor
înalte sau în stări apropiate de curba limită, laminarea are loc cu
dp  0 şi dT  0 sau dT  0 .

5.6 Căldura necesară încălzirii, vaporizării

şi supraîncălzirii, la presiune constantă, a unui sistem
monocomponent

Căldura necesară producerii vaporilor se determină experimental.

Originea măsurătorilor poate fi aleasă arbitrar. Se admite, prin
convenţie, o stare de referinţă; în cazul apei se consideră drept
origine starea de lichid saturat, având parametrii: temperatura de
0,01o C şi presiunea de 0,006108 bar . Această stare se reprezintă
în diagrama T  s prin punctul O' (fig. 5.9). Prin convenţie
internaţională s-a admis că valorile mărimilor calorice de stare
(entalpie, energie internă, entropie) sunt nule pentru apa în stare
lichidă la temperatura de 0 o C şi presiunea de saturaţie
corespunzătoare, deci h0  0, u 0  0, s0  0 .

124
 Termotehnica

onst.
T

p=c
cr

TE E
D
B C
Ts
TA A
x=
o o' 1
ql qv = r x
qSI

a b d e
s A s' s'' s E s
Fig. 5.9 Cãldura necesarã încãlzirii, vaporizãrii si supraîncãlzirii,
la presiune constantã, a unui sistem monocomponent.

a) Căldura necesară încălzirii izobare a unei mase de 1kg de apă

de la o temperatură TA până la o temperatură TB , după procesul
izobar A  B (fig. 5.9), este:

ql  q AB  T c p dT  cl ,m TB  TA 
TB
(5.6.1)
A

în care: c p  cl ,m este capacitatea calorică masică medie a

lichidului între TA şi TB . Din expresia matematică a principiului
întîi al termodinamicii, pentru că dp  0 , se obţine:

 q  dh  vdp  dh (5.6.2)
care prin integrare devine:

ql  q AB   A dh  hB  hA
B
(5.6.3)

hA şi hB sunt entalpiile lichidului în stările A , respectiv B,

corespunzătoare temperaturilor TA , respectiv TB şi presiunii p, la
care are loc încălzirea. Dacă se consideră că starea B este starea
de lichid saturat, atunci hB  hB' (entalpia lichidului saturat în
starea B) şi relaţia 5.6.3 se scrie:

125
 Termotehnica

ql  hB'  hA (5.6.4)

Când încălzirea izobară a lichidului are loc de la t A  0 0 C , până

la temperatura de saturaţie, t s , considerând că izobara A – B este
foarte apropiată de curba O’ – B, adică ho '  ho  0 , atunci, pentru
acest caz, hA  0 , iar relaţia (5.6.4) capătă forma:

ql  h'  cl ,m t s (5.6.5)

Căldura de încălzire, ql , corespunde, în diagrama T – s din figura

5.9, ariei ABba.
b) Căldura necesară pentru a transforma, la p  const . , 1kg de
lichid aflat la starea de saturaţie (B) în vapori saturaţi uscaţi (D)
se numeşte căldură latentă specifică de vaporizare r . În condiţii
izobar - izoterme este echivalentă cu creşterea entalpiei în timpul
vaporizării şi este dată de relaţia:
qv  r  hD''  hB' (5.6.6)

hD'' este entalpia vaporilor saturaţi uscaţi în starea D . Căldura

latentă specifică de vaporizare, r , se defineşte prin relaţia:
r  h' 'h'  u' ' pv' '  u' pv'  u' 'u' pv' 'v'  ρ  ψ (5.6.7)

în care:
ρ  u' 'u' (5.6.8)
se numeşte căldura internă de vaporizare; serveşte la învingerea
forţelor de atracţie dintre molecule şi este dată de variaţia ener-
giei interne care are loc în cursul procesului de vaporizare, iar
ψ  pv' 'v' (5.6.9)
reprezintă căldura externă de vaporizare şi este echivalentă
lucrului mecanic produs de 1kg de lichid, pentru a-şi mări
volumul specific de la v ' la v' ' . În căldura de vaporizare, r ,
ponderea cea mai mare o are căldura internă de vaporizare ρ .
Pentru apă, în figura 5.10 este prezentată variaţia cu temperatura
q
a acestor mărimi. Ţinând seama că ds  , se mai poate scrie:
T

126
 Termotehnica

r ,  , [ kJ / kg ]
2500
r
2000 ρ
1500
1000
50
0 ψ
0 374,1
100 200 300 5
t [ 0C ]
Fig. 5.10 Variatia cãldurii de vaporizare
cu temperatura, pentru apã.

r  B  q  B Tds  Ts s' 's'

D D
(5.6.10)

În diagrama T  s din figura 5.9, căldura de vaporizare este dată

de aria BDdb .
c) Căldura necesară pentru supraîncălzirea vaporilor, la
p  const . , de la temperatura TD  Ts , până la temperatura
TSI  TE , este:

qSI  qDE  T c p ,v dT  T c p ,v dT  D Tds

TE TSI E
(5.6.11)
D s

în care c p ,v este capacitatea calorică masică, la presiune constan-

tă, a vaporilor supraîncălziţi. Aşa cum s-a arătat mai înainte, c p
variază cu presiunea şi temperatura, îndeosebi în vecinătatea
curbei limită superioară. Procesul de supraîncălzire este izobar şi
ca urmare qSI se calculează în funcţie de variaţia de entalpie:

qSI  D  q  D dh  hE  hD''
E E
(5.6.12)

în care hE este entalpia vaporilor supraîncălziţi în starea E,

caracterizată de temperatura TE şi presiunea p, la care are loc
procesul. În diagrama T  s din figura 5.9, căldura schimbată cu
exteriorul în procesul izobar de supraîncălzire D  E corespunde
ariei DEed . Din relaţiile 5.6.3, 5.6.6 şi 5.6.12 rezultă expresia

127
 Termotehnica

căldurii totale q t necesare încălzirii, vaporizării şi supraîncălzirii,

la p  const . şi fără disipare de căldură, a unui sistem
monocomponent de la o stare A la o stare E:
qt  ql  qv  qSI  hB  hA  hD  hB  hE  hD  hE  hA (5.6.13)

Căldura qvu , necesară producerii vaporilor saturaţi umezi, prin

încălzirea şi vaporizarea unei mase de 1kg de lichid, după
procesul izobar A  B  C (fig.5.9), se obţine din relaţia:
qvu  q AB  qBC  hB  hA  hC  hB  hC  hA (5.6.14)

în care hC reprezintă entalpia vaporilor saturaţi umezi în starea

C, caracterizată de titlul vaporilor, x şi de presiunea p , la care
are loc procesul.

5.7 Diagrama h  s şi tabele pentru vapori de apă

Diagrama h  s este utilizată pentru determinarea mărimilor

caracteristice ale agenţilor termodinamici şi la studiul
transformărilor care au loc în maşinile şi instalaţiile termice.
Diagrama are ca ordonată entalpia, măsurată în kJ/kg , iar ca
abscisă entropia, în kJ/(kgK) . Punctul critic, în această diagramă,
este situat la entalpie şi entropie inferioare unor puncte, aflate pe
curba limită superioară ( x  1 ), cărora le corespund valori mai
mari pentru aceste mărimi calorice de stare. În figura 5.11 este
redată, în diagrama h-s, forma curbelor, specifice unor
transformări. Izobarele în zona vaporilor saturaţi umezi (II),
formează un fascicul divergent de drepte; în zona vaporilor
supraîncălziţi (III), temperatura pe izobară nu este constantă şi de
aceea izobarele sunt curbe logaritmice cu pantă ascendentă. În
zona vaporilor saturaţi umezi (II), izocorele sunt drepte, mai
înclinate decât izobarele, iar în zona vaporilor supraîncălziţi (III)
sunt curbe logaritmice, având un coeficient unghiular mai mare
decât al izobarelor. În zona II, a vaporilor saturaţi umezi, ca şi la
diagramele p  v şi T  s , vaporizarea şi condensarea având loc
la presiune şi temperatură constante, izotermele se confundă cu
izobarele respective. În zona III, a vaporilor supraîncălziţi, în
apropierea curbei limită superioară, izotermele sunt mai puţin
înclinate, tinzând spre izentalpe. La temperaturi ridicate şi

128
 Termotehnica

presiuni scăzute, când vaporii supraîncălziţi pot fi consideraţi

gaze perfecte, izotermele se confundă cu izentalpele. În această
diagramă sunt trasate şi curbele de titlu constant, x  const . În
aplicaţiile tehnice, pentru a asigura o precizie mai mare, nu se
utilizează decât anumite porţiuni din diagrama h  s . Astfel,
pentru studiul vaporilor de apă, se reprezintă o parte din zona
vaporilor umezi, respectiv din cea a vaporilor supraîncălziţi.

h
v1
p3 v2
p2
p1
D3 t3
D2 t2
cr t1
D1
x=
1
x3
0
x=

x2
B3
B x1
2
B1

s
Fig. 5.11 Curbele izobare, izoterme, izocore
si de titlu constant în diagrama h - s.

Tabelele pentru vapori sunt utilizate în calculele tehnice pentru

aflarea valorilor mărimilor de stare ale agenţilor termodinamici.
Pentru diferite substanţe pure există tabele care conţin astfel de
date în domeniul schimbării de fază (lichid sau vapori la
saturaţie) şi în cel al vaporilor supraîncălziţi.

5.8 Transformări termodinamice de stare

ale vaporilor

În cele ce urmează, transformările termodinamice de stare ale

vaporilor se vor reprezenta în diagrama h  s şi se vor stabili
relaţii care să permită determinarea schimbului de energie cu
exteriorul, sub formă de căldură şi de lucru mecanic. Mărimile de

129
 Termotehnica

stare necesare în calcule se determină fie din diagrame, fie din

tabele de vapori.
a) Transformarea izocoră
Se realizează la încălzirea sau răcirea unor vapori într-un
recipient rigid închis (de exemplu un generator de vapori de apă,
când consumul este nul).
Reprezentarea transformării izocore între o stare iniţială şi una
finală permite determinarea parametrilor de stare h, s, t şi p
direct din diagrame (fig.5.12).

v1 = v2 = v3
h
p3
3
h3 t3

p2
2 p1 t2
h2 t1
1
h1

x
x1 =
1

s1 s2 s3 s
Fig. 5.12 Reprezentarea transformãrii izocore a vaporilor
în diagrama termodinamicã h-s.

Starea iniţială 1 este determinată prin volumul specific v1 şi

temperatura t1 , iar starea finală 3, prin volumul specific v3  v1 şi
presiunea p 3 ; în urma unei încălziri izocore se realizează o
creştere a presiunii de la p1 la p 3 . Pentru starea iniţială 1 se
poate determina titlul de vapori, x1 , la intersecţia izobarei p1
respectiv a izotermei t1 cu izocora v1 . Intersecţia izocorei v1 cu
x  1 defineşte starea 2. Integrând expresia  q  du  pdv ,
respectiv  q  dh  vdp , în condiţia izocorei, căldura schimbată
cu exteriorul va fi:

130
 Termotehnica

q13v  u3  u1  h3  h1   v1  p3  p1  (5.8.1)

La transformarea izocoră închisă, lucrul mecanic al variaţiei de
volum, schimbat cu exteriorul, este nul. Într-o transformare
izocoră, la creşterea temperaturii, creşte şi presiunea, situaţie care
trebuie controlată, altfel poate să conducă la avarierea instalaţiei.
b) Transformarea izobară
Încălzirea, vaporizarea şi supraîncălzirea sau răcirea şi
condensarea vaporilor care circulă printr-un schimbător de
căldură sau printr-o conductă, atunci când căderea de presiune
este foarte mică, sunt cazuri ce pot fi asimilate cu un proces
izobar. Se presupune starea iniţială a , definită prin presiunea p a
şi titlul xa , iar starea finală b , prin presiunea pb şi titlul xb (fig.
5.13). Căldura necesară încălzirii a  b se determină cu formula:
qabp  hb  ha  xb  xa r  Ts sb  sa  (5.8.2)

Lucrul mecanic al variaţiei de volum produs de vapori în

transformarea a  b este:

labp  a pdv  pvb  va 

b
(5.8.3)

Dacă se consideră încălzirea izobară a unei mase m  1kg de

lichid, din starea A , până la saturaţie, apoi vaporizarea şi
supraîncălzirea (fig.5.9 şi fig. 5.13), atunci schimbul de căldură şi
lucrul mecanic al variaţiei de volum se calculează cu relaţiile:
q AEp  q AB  qBD  qDE  hE  hA (5.8.4)

l AEp  pvE  v A  (5.8.5)

Volumul specific, entalpia masică şi entropia masică, v, h, s , se
determină din tabele sau din diagrame. Pentru starea A , de
lichid, parametrii de stare se determină din tabelele de vapori
supraîncălziţi, la presiunea p A şi temperatura t A , cunoscute. În
starea B , de lichid saturat, la presiunea p A sau temperatura de
saturaţie corespunzătoare, Ts , v' , h' , s' se determină din tabele de
A

vapori saturaţi. Pentru vaporii saturaţi uscaţi din starea D ,

v' ' , h' ' , s' ' se determină din tabele de vapori saturaţi sau din
diagrame, punctul D aflându-se la intersecţia curbei limită
superioară, x  1, cu izobara p D .

131
 Termotehnica

vE
ha pa = pb = pD = pE
tE
hE
E
vD = v''
D tD
hD
hb
b
ha a xb
x=1
xa

sa sb sD sE s

Fig. 5.13 Reprezentarea transformãrii izobare a vaporilor

în diagrama termodinamicã h-s.

Pentru vapori supraîncălziţi, vE , hE , s E se determină din tabele de

vapori supraîncălziţi, cunoscându-se presiunea p E şi temperatura
t E sau din diagramă, punctul E aflându-se la intersecţia izobarei
p E cu izoterma t E . Stările a şi b din domeniul vaporilor saturaţi
umezi se determină din diagramă, la intersecţia presiunii p A cu
curba xa , respectiv xb . Astfel, din diagramă, se pot citi va , ha , sa ,
respectiv vb , hb , sb . O altă variantă este calculul, folosind relaţii
de forma 5.4.4, 5.4.5 şi datele corespunzătoare din tabelele de
vapori saturaţi.
c) Transformarea izotermă
Această transformare este dificil de realizat în practică. În zona
vaporilor saturaţi umezi, transformarea izotermă (fig. 5.14) se
confundă cu izobara şi ca urmare, în acest domeniu, valorile
pentru v, h, s , precum şi schimbul de căldură şi lucru mecanic, se
determină la fel ca în cazul transformării izobare. Procesul
izoterm 3  4  5 poate fi reprezentat în diagrame (fig. 5.14),
dacă se cunosc temperatura şi presiunile în starea iniţială şi în cea
finală. Apoi, direct din diagrame, se pot determina volumul
specific, entalpia masică şi entropia masică v, h, s , pentru vaporii
saturaţi umezi şi supraîncălziţi. Pentru starea de lichid şi lichid

132
 Termotehnica

saturat se utilizează tabelele de vapori supraîncălziţi, respectiv de

vapori saturaţi. În transformarea izotermă 3–4–5, căldura
consumată pentru realizarea destinderii izoterme a vaporilor
saturaţi umezi, aflaţi în starea 3, până la starea de supraîncălzire,
reprezentată de punctul 5,este:
q35T  T1 s5  s3  (5.8.12)

Lucrul mecanic al variaţiei de volum, în transformarea izotermă

h
p3 = p4
v5
v4 p5
5
h5 4 t3 = t4 = t5
h4 3
h3

v3 x3
x
=
1

s3 s4 s5 s

Fig. 5.14 Reprezentarea transformãrii izoterme

în diagrama termodinamicã h-s.

3-5, se determină prin integrarea expresiei  l   q  du , adică:

l35T  q35T  u5  u3 T  T1 s5  s3   h5  h3   p5 v5  p3v3 (5.8.13)

d) Transformarea adiabată
În diagrama h  s din figura 5.15 este reprezentată transfor-
marea adiabată reversibilă care este izentropă ( s1  s2 ). Orice
transformare care se produce rapid, astfel încât nu are loc
schimb de căldură cu mediul exterior, poate fi considerată
adiabată. Analiza teoretică a destinderilor realizate în turbinele cu
abur permite considerarea acestor procese ca fiind transformări
adiabate reversibile (izentrope). Se presupune destinderea
adiabată 1-2 (fig 5.15). Starea iniţială este de obicei determinată
de presiunea p1 şi temperatura t1 , iar starea finală de presiunea
p 2 . Din tabele sau diagrame se pot determina mărimile din starea

133
 Termotehnica

v1 p
h 1
1
h1 t1

v''= va
pa
a ta
ha = h'' v2 p2

h2 t2
2 x=
x2
1

s1 = s2 s

Fig. 5.15 Reprezentarea transformãrii adiabate a vaporilor

în diagrama termodinamicã h-s.

iniţială, v1 , h1 , s1 . Cele din starea finală se află ducând, în

diagrama T  s sau h  s , o perpendiculară din punctul 1, de
coordonate p1 , t1 , până la intersecţia cu presiunea p 2 ; astfel, se
obţine punctul 2, ale cărui coordonate sunt v2 , h2 , x2 , t 2 .
Mărimile din starea finală se determină, în general, din diagrame,
deoarece astfel se evită aplicarea unei relaţii de forma
pv k  const . Pentru vaporii saturaţi umezi de apă, având titlul
x  0,75 , k  1,035  0,1 x , iar pentru vaporii supraîncălziţi
k  1,3 . Efectul destinderii adiabate depinde de starea iniţială a
fluidului (fig. 5.15). Astfel, vaporii supraîncălziţi (transformarea
1-2) şi vaporii saturaţi uscaţi (transformarea a-2), prin destindere
adiabată, pot deveni vapori saturaţi umezi. Într-o transformare
deschisă, lucrul mecanic tehnic se află prin integrarea expresiei
dh  δ q  δ lt , care devine:

lt ,12ad  h1  h2 (5.8.14)

5.9 Laminarea gazelor şi a vaporilor de apă

a) Laminarea gazelor; efectul Joule-Thomson
Când un gaz aflat la presiune mare pătrunde, printr-un orificiu,
într-un domeniu cu presiune mai mică, are loc o laminare, care

134
 Termotehnica

p1 p2
T1 T2

Fig.5.16
Fig.6.1 Modelul
Modelul fizicfizicalalefectului
efectului Joule-Thomson.
Joule - Thomson
este un proces ireversibil şi este însoţit de anumite efecte
termice. În instalaţiile termice, astfel de procese sunt folosite
pentru răcirea, până la lichefiere, a gazelor. Pentru intuirea
procesului se consideră un model fizic (fig. 5.16) alcătuit dintr-un
cilindru, izolat termic faţă de mediul exterior. Un dop poros
desparte cilindrul în două compartimente. Gazul curge prin
substanţa poroasă, presiunea scăzând de la p1 la p 2 . Presiunea
pe feţele pistonului poros este menţinută constantă cu ajutorul
celor două pistoane şi astfel curgerea este staţionară. Deoarece,
pentru sistemul considerat, w1  w2 , z1  z 2 , q12  0 şi lt,12  0 ,
din relaţia 3.6.14 (expresia matematică a principiului întâi al
termodinamicii), rezultă:
h1  h2 sau dh  0 (5.9.1)
Laminarea este un proces izentalpic (în care entalpia se menţine
constantă). Se defineşte coeficientul Joule - Thomson, μ :

 T 
μ    (5.9.2)
  p h
Folosind relaţii matematice din termodinamică, se obţine urmă-
toarea expresie pentru coeficientul Joule – Thomson:
 v    v 
T    v    
 T  p T  T 
2

μ  (5.9.3)
cp cp  T 
 
 p
Relaţia (5.9.3) exprimă efectul diferenţial Joule – Thomson al
laminării. Pentru o variaţie finită de presiune, variaţia
temperaturii se calculează cu relaţia:
 v 
T    v

ΔT h  T2  T1 h   p   p dp
p 2
T
(5.9.4)
1
cp

135
 Termotehnica

Curba de
inversiune
T
Tinv.max m n
 0
a c
b
 0 h = const.

Tinv.min
0 p
Fig. 5.17 Reprezentarea, sub aspect calitativ, într-o
Fig 6.2 Reprezentarea, sub aspect calitativ, într-o
diagramă p-T, a curbelor izentalpe şi a curbei de inversiune.
diagramă
p - T, a curbelor izentalpe şi a curbei de inversiune
care reprezintă efectul integral Joule – Thomson. Efectul Joule –
Thomson la gazele reale constă fie în creşterea temperaturii, fie
în scăderea temperaturii gazelor, funcţie de semnul numărătoru-
lui expresiei (5.9.4). La scăderea presiunii într-un proces de
laminare se disting următoarele situaţii:

 v  v  T 
a)    , deci    0 şi μ  0 (5.9.5)
 T  p T   p h
ceea ce înseamnă scăderea temperaturii;

 v  v  T 
b)    , deci    0 şi μ  0 (5.9.6)
 T  p T   p h
caz în care temperatura gazului creşte;

 v  v  T 
c)    ,    0 şi μ  0 (5.9.7)
 T  p T   p h
adică în urma laminării nu se modifică temperatura gazului.
Reprezentarea, sub aspect calitativ, pentru un gaz real, într-o dia-
gramă T  p , a curbelor de entalpie constantă (fig. 5.17), permite
evidenţierea efectelor termice ale laminării. Se numeşte
inversiune modificarea sensului de variaţie a temperaturii ca
urmare a laminării. Linia întreruptă din figura 5.17, care uneşte
punctele de temperatură maximă de pe izentalpe, este curba de

136
 Termotehnica

inversiune sau curba Boyle. În punctele aflate pe această curbă

gazul se comportă ca un gaz perfect, adică μ  0 . În stânga
curbei de inversiune, coeficientul Joule – Thomson este pozitiv,
μ  0 ; scăderea presiunii, între două stări de aceeaşi entalpie, în
stânga curbei Boyle, este însoţită de scăderea temperaturii.
Laminarea între stările a şi b are ca efect răcirea gazului. În
dreapta curbei de inversiune, laminarea de la c la a are ca
urmare încălzirea gazului, coeficientul Joule – Thomson este
negativ, μ  0 (fig.5.17). Presiunea în orice punct de pe curba de
inversiune se numeşte presiune de inversiune. Se constată din
figura 5.17 că fiecărei presiuni de inversiune îi corespund două
temperaturi de inversiune. Punctele în care curba Boyle
intersectează ordonata corespund unei valori maxime a
temperaturii de inversiune, Tinv,max respectiv unei valori minime,
Tinv,min . Se observă că, dacă temperatura la care se află gazul este
superioară temperaturii maxime de inversiune, în urma laminării
temperatura gazului creşte (transformarea n  m din figura 5.17).
Pentru o serie de substanţe, ca de exemplu CO 2 , N 2 , aer, metan,
temperatura maximă de inversiune este mult mai ridicată decât
temperatura mediului ambiant şi deci efectul Joule – Thomson de
răcire se realizează, ca urmare a laminării, când acestea se află în
stări de presiuni şi temperaturi frecvent utilizate în tehnică. În
cazul hidrogenului şi al heliului, temperaturile maxime de
inversiune sunt mai mici decât temperatura mediului ambiant şi
de aceea scăderea temperaturii prin laminare se realizează numai
dacă, în prealabil, este răcit gazul.
b) Laminarea vaporilor de apă
Laminarea este un proces ireversibil în care scade presiunea, iar
entalpia se menţine constantă. Se reprezintă în diagrama h  s ca
o dreaptă paralelă cu axa os . Laminarea vaporilor de apă în zona
de joasă presiune este reprezentată în figura 5.18. În cazul
vaporilor saturaţi umezi, acest proces are ca efect scăderea
temperaturii şi creşterea titlului, ajungându-se chiar în zona de
vapori supraîncălziţi. De exemplu, în cazul 1-2 creşte titlul
vaporilor; prin laminările 3-4 şi 5-6 se trece de la starea de vapori
saturaţi umezi la starea de vapori supraîncălziţi. Dacă starea
iniţială se află în domeniul vaporilor supraîncălziţi, scăzând
presiunea în cursul laminării, apare o anumită scădere a
temperaturii vaporilor, dar rămân în acelaşi domeniu
(transformarea 7-8 din figura 5.18).

137
 Termotehnica

p6 p5 p4 p3 p2
h p1
t6
7 t5
8 t4
5 t3
6 t2
3 4 t1
x=1
1 2
x2

x1

s
Fig. 5.18 Laminarea vaporilor de apã în zona de joasã presiune.

În zona depărtată de curba de saturaţie, vaporii de apă

supraîncălziţi au o comportare apropiată de cea a gazului perfect;
în urma laminării acestora, temperatura rămâne aproximativ
constantă.

5.10 Rezumat

La un sistem monocomponent bifazic, echilibrul termodinamic se

realizează atunci cînd temperaturile, presiunile şi potenţialele
chimice ale celor două faze sunt egale; când în starea de echilibru
coexistă două faze, între presiune şi temperatură există o relaţie
de forma p  f Ts . În cursul vaporizării la presiune constantă a
unui sistem monocomponent, deosebim stări ale substanţei pure
denumite lichid saturat, vapori saturaţi umezi, vapori saturaţi
uscaţi, vapori supraîncălziţi. Titlul vaporilor este fracţia masică
de vapori saturaţi uscaţi în amestecul de vapori şi lichid aflat la
saturaţie. Pentru studiul vaporilor sunt utilizate diagrame (p-v, T-
s, h-s) şi tabele. Laminarea este o transformare ireversibilă în
care entalpia se menţine constantă. Efectul Joule-Thomson se
referă la variaţia temperaturii şi anume, la scăderea presiunii,
temperatura scade, creşte sau rămâne aceeaşi, funcţie de starea
iniţială şi finală a gazului în timpul laminării.

138
 Termotehnica

6. AERUL UMED

6.1. Noţiuni generale

Aerul atmosferic, denumit şi aer umed, este un amestec format

din mai multe gaze (în concentraţii practic constante) şi o
cantitate de apă, care variază în funcţie de condiţiile atmosferice
momentane. Apa conţinută în aer poate fi sub formă gazoasă
(vapori), lichidă (ceaţă) şi solidă (zăpadă). Aerul uscat are, cu
aproximaţie, compoziţia rN  78,09%, rO  20,95% , iar restul
2 2

alte gaze (argon, dioxid de carbon, heliu, neon, hidrogen, radon,

cripton, ozon). În procesele industriale, când se foloseşte aer
umed, presiunea de lucru este presiunea atmosferică. Dacă se
consideră că aerul umed respectă legile gazului perfect şi pe cele
ale amestecurilor de gaze, atunci, conform legii lui Dalton, se
scrie:

p  pv  pau (6.1.1)

în care, p este presiunea atmosferică; p v - presiunea parţială a

vaporilor de apă; p au - presiunea parţială a aerului uscat; frecvent
aceste presiuni sunt exprimate în torr. La temperatura T , la care
se află aerul umed, corespunde o presiune de saturaţie a vaporilor
de apă p s T , iar vaporii de apă din aerul umed au o presiune
parţială efectivă p v . În funcţie de relaţia dintre aceste presiuni,
aerul umed se poate găsi în următoarele stări:
- aer umed nesaturat cu pv  p s (T ) , care conţine apă numai sub
formă de vapori supraîncălziţi;
- aer umed saturat, cu condens în stare lichidă ( t  0,01 o C ) , care
conţine vapori de apă saturaţi, cu presiunea pv  p s T  şi apă în
stare lichidă;
- aer umed saturat, cu condens în stare solidă ( t  0,01 o C ) , care
conţine vapori de apă saturaţi şi gheaţă.

139
 Termotehnica

6.2 Proprietăţi termodinamice ale aerului umed

a) Umiditatea absolută, x, reprezintă raportul dintre masa de

vapori de apă şi masa de aer uscat, care compun aerul umed:
mv
x (6.2.1)
mau

În relaţia (6.2.1), mv este masa de vapori de apă, asociată masei

mau de aer uscat; x se măsoară în (kg vapori/kg aer uscat). Se
scriu ecuaţiile de stare pentru vapori de apă şi pentru aer uscat, în
condiţiile legii lui Dalton:
pvV  mv R vT (6.2.2)

pauV  mau R auT (6.2.3)

Dacă se împart membru cu membru relaţiile (6.2.2) şi (6.2.3) şi
se ţine seama de (6.2.1), se obţine:

pv R
x v (6.2.4)
p au R au
Din relaţia (6.1.1) se poate scrie că :
pau  p  pv (6.2.5)
şi atunci,
pv R au pv R au
x  (6.2.6)
p au R v p  pv R v
Cu valorile constantelor pentru vaporii de apă şi pentru aer uscat,
8314 8314
Rv   461,89 kJ/(kgK) şi R au   287,041 kJ/(kgK),
18 28,96
relaţia (6.2.6) devine:
pv 287,041 pv
x  0,622 (6.2.7)
p  pv 461,89 p  pv

din care, presiunea parţială a vaporilor de apă se exprimă astfel:

x
pv  p (6.2.8)
x  0,622

140
 Termotehnica

b) Umiditatea relativă,  , este raportul dintre cantitatea de

vapori existentă în aer şi cantitatea maximă de vapori de apă pe
care ar putea să o conţină aerul, în aceleaşi condiţii de presiune
totală p şi de temperatură. Altfel spus, este masa de vapori de
apă mv , care se află efectiv în aerul umed, la o anumită presiune
şi temperatură, faţă de masa maximă de vapori de apă care ar
putea fi conţinută, mv , s . Umiditatea relativă arată gradul de
saturaţie al aerului umed. Se măsoară în procente sau în fracţii
zecimale.
mv ρ p
 100%  v 100%  v 100% (6.2.9)
mv ,s ρ v ,s pv , s

Înlocuind pv   pv ,s , în relaţia (6.2 7), se obţine:

 pv , s
x 0,622 (6.2.10)
p   pv , s

După cum se observă, umiditatea absolută a aerului depinde de

umiditatea relativă, presiunea aerului umed şi temperatură (prin
intermediul lui pv ,s ).
c) Densitatea aerului umed, ρ , măsurată în (kg aer umed/m3 aer
umed), se deduce pe baza legii conservării masei:
m  mau  mv (6.2.11)
În condiţiile legii Dalton, fiecare component se răspândeşte în tot
volumul ca şi cum ar fi singur deci, prin împărţirea cu V a relaţiei
(6.2 11), rezultă:
p p
ρ  ρ au  ρ v  au  v
R auT R vT

p  pv p p p  1 1 
ρ  v   v    (6.2.12)
R auT R vT R auT T  R au R v 

Cum R au  R v , rezultă că termenul din paranteză, din relaţia

(6.2.12), este pozitiv. Ca urmare, densitatea aerului uscat, în
aceleaşi condiţii de presiune şi temperatură, este mai mare decât
cea a aerului umed.

141
 Termotehnica

d) Entalpia aerului umed reprezintă entalpia amestecului de

1  x  kg de aer umed; ea se compune din entalpia unui kg de
aer uscat şi cea a x kg de vapori:
h  hau  xhv (6.2.13)
Relaţia (6.2.13) se poate scrie şi astfel:
h  c p ,au t  x(rv  c p ,v t ) (6.2.14)

Când aerul conţine, pe lângă x kg de vapori de apă, x l kg de

apă şi x g kg de gheaţă, entalpia sistemului va fi:

h  c p ,aut  x(rv  c p ,v t )  x l cl t  x g (rg  c g t ) (6.2.15)

e)Temperatura de rouă, t r , este temperatura până la care trebuie

răcit aerul umed, la presiune totală şi umiditate absolută
constantă ( p  const .; x  const . ), pentru ca el să devină saturat.
Când aerul umed, aflat iniţial într-o anumită stare, atinge prin
răcirea, în condiţiile de mai sus, această temperatură, apar
primele picături de apă. Pe baza definiţiei temperaturii de rouă,
aerul umed, cu umiditatea absolută x, devine saturat, adică   1.
f)Temperatura termometrului uscat, t , este temperatura măsurată
cu un termometru obişnuit.
g)Temperatura termometrului umed, t um , este cea indicată de un
termometru obişnuit, care are bulbul termometric înfăşurat într-
un fitil, umezit permanent cu apă. Este temperatura de saturaţie
a aerului umed care parcurge un proces adiabatic şi izobar. În
timpul măsurării temperaturii cu termometrul umed, pe bulbul
termometric are loc un proces de evaporare al apei, cauzat de
tendinţa aerului de a se satura adiabat cu vapori de apă, atât timp
cât presiunea parţială vaporilor de apă, pv , este mai mică decât
valoarea de saturaţie pv ,s . Căldura necesară evaporării apei este
luată de la aer şi ca urmare temperatura indicată de termometrul
umed, t um , este mai mică decât cea indicată de termometrul uscat
t . Diferenţa dintre t şi t um indică gradul de saturare cu vapori de
apă a aerului umed. Determinarea experimentală a temperaturii
termometrului uscat şi cea a termometrului umed se efectuează
cu ajutorul aparatului denumit psihrometru. Temperatura şi
umiditatea relativă sunt măsurate cu aparatul denumit
termohigrometru.

142
 Termotehnica

h) Presiunea parţială a vaporilor de apă, pv , din aerul umed,

aflat la o anumită stare termodinamică, poate fi determinată din
tabele de vapori de apă saturaţi, la temperatura de rouă, t r .
g) Presiunea parţială a vaporilor de apă saturaţi, pv ,s , se află
din tabele de vapori de apă saturaţi, la temperatura t a aerului
umed. Pentru studiul caracteristicilor aerului umed şi pentru
reprezentarea grafică a transformărilor termodinamice ale
acestuia sunt utilizate diagrame psihrometrice, de exemplu,
diagrama h  x (fig.6.1); pe aceste diagrame sunt trasate curbele
t  const . ,   const . , h  const . Prin procedee grafice specifice,
cunoscând două dintre caracteristicile aerului umed, de obicei
cele două temperaturi t şi t um , se află celelalte proprietăţi.
În general, starea aerului atmosferic este prezentată prin
temperatură şi prin umiditatea relativă  . Standardul SR 1907/2
stabileşte temperaturile convenţionale de calcul pentru
determinarea necesarului de căldură de calcul al clădirilor. De
exemplu, aceste temperaturi sunt:
- în locuinţe: în camere de locuit şi holuri, 200C; în camere pentru
baie, 220C;
- în şcoli şi facultăţi: în amfiteatre, laboratoare, pe coridoare şi
scări, 180C; în biblioteci, camere de lectură, 200C.
Umiditatea relativă, recomandată în aceste spaţii, în care se
h
t
h1
  const.

1
h
=c

t =1000C
on

t =const.
st.

  100%
1
t1 pv (torr)

tr,1 pv,s,1

pv,1

h x1 x

Fig. 6.1 Diagrama h-x pentru aer umed.

143
 Termotehnica

desfăşoară activităţi ale oamenilor, este   40...60 %. Aerul

umed se utilizează ca agent termodinamic în instalaţiile de
condiţionare, climatizare, uscare etc. Instalaţia de condiţionare a
aerului este instalaţia în care aerul umed este adus la anumită
temperatură şi umiditate relativă sau absolută, impuse de
utilizator. Instalaţiile de climatizare sunt mai complicate,
deoarece trebuie să asigure toate condiţiile unui microclimat
impus. Transformările simple ale aerului umed sunt răcire,
încălzire, uscare şi umidificare, redate prin ecuaţia:

Δh  cl tΔx  q12aer (6.2.16)

Primul termen al ecuaţiei (6.2.16) se referă la modificarea

umidităţii absolute (de exemplu prin pulverizare de apă) , iar al
doilea la răcirea sau încălzirea aerului.

6.3 Rezumat

Aerul atmosferic, denumit şi aer umed, este un amestec format

din mai multe gaze (în concentraţii practic constante) şi o
cantitate de apă care variază în funcţie de condiţiile atmosferice
momentane. Apa conţinută în aer poate fi sub formă gazoasă
(vapori), lichidă (ceaţă) şi solidă (zăpadă). Principalele
caracteristici termodinamice ale aerului umed sunt umiditatea
absolută, x , umiditatea relativă,  , densitatea, ρ , entalpia, h ,
temperatura de rouă, t r , temperatura termometrului uscat, t ,
temperatura termometrului umed, t um , presiunea parţială a
vaporilor de apă, p v , presiunea parţială a vaporilor de apă
saturaţi, p v , s . Diferenţa dintre t şi t um indică gradul de saturare cu
vapori de apă a aerului umed. Aparatele destinate determinării
unor caracteristici ale aerului umed sunt psihrometrul şi
termohigrometrul. Pentru studiul caracteristicilor aerului umed şi
pentru reprezentarea grafică a transformărilor termodinamice ale
acestuia sunt utilizate diagrame psihrometrice, dintre care
diagrama h  x .

144
 Termotehnica

7. ARDEREA COMBUSTIBILILOR
Obţinerea căldurii prin metode convenţionale se bazează, în
principal, pe transformarea energiei chimice a combustibililor în
energie termică, prin ardere. Arderea este oxidarea rapidă a unei
substanţe în prezenţa oxigenului din aer, însoţită de dezvoltare de
caldură şi de lumină. Se numeşte comburant substanţa care
întreţine arderea unui combustibil. În anumite condiţii, arderea
poate avea loc folosind aer îmbogaţit în oxigen sau dimpotrivă,
sărăcit în oxigen. Deosebim ardere cu aerul atmosferic, care
conţine rO  21% , cu aer sărăcit, la care rO  21% sau cu aer
2 2

îmbogăţit, când rO  21% .

2

7.1 Combustibili

Combustibilii sunt substanţe care ard, dezvoltând caldură; conţin

elementele combustibile carbon, hidrogen şi sulf. Un combustibil
trebuie să îndeplinească o serie de condiţii şi anume, să se poată
obţine uşor din natură, să nu fie toxic, să fie ieftin şi în cantităţi
suficiente, astfel încât costul căldurii obţinute să fie competitiv,
la momentul respectiv, pe piaţa de energie.
Clasificarea combustibililor se poate face după numeroase crite-
rii, printre care:
a) starea de agregare - solizi (cărbune, lemn), lichizi (produse
petroliere) şi gazoşi (gaze naturale, gaze de sondă);
b) provenienţă - naturali (lemn, cărbune, petrol, gaze naturale,
gaze de sondă); artificiali, proveniţi dintr-un proces industrial de
prelucrare (motorină, benzină, hidrogen).
Compoziţia combustibililor precizează cantităţile de elemente
care iau parte la ardere şi cele care nu iau parte la acest proces.
a) Pentru combustibilii solizi şi lichizi, dar şi pentru cei gazoşi,
compoziţia masică este exprimată prin relaţia:
g C  g H  gS  g O  g N  g W  g M  1 (7.1.1)

în care g i este fracţia masică a componentului i din amestec (kg

component i/kg combustibil). În relaţia (7.1.1) s-au utilizat

145
 Termotehnica

simbolurile: C-carbon; H-hidrogen; S-sulf; O-oxigen; N-

azot.Ceilalţi doi componenţi sunt: g W - fracţia masică de apă;
g M - balast (substanţe solide care nu ard).
b) Combustibilii gazoşi sunt caracterizaţi frecvent prin compo-
ziţia volumică şi ca urmare, se scrie:
 r
i
 r
Cm H n i CO  rCO  rH  rH S  rO  rN  rW  1 (7.1.2)
2 2 2 2 2

în care, ri este fracţia volumică a componentului i în amestecul

de gaze ( m 3N component i / m 3N combustibil).
c) Pentru combustibilii petrolieri lichizi, fracţia de carbon şi
fracţia de hidrogen se pot calcula cu relaţiile:
g C  0,15ρ15
15  0,74 ; gH  1  gC (7.1.3)

În relaţiile (7.1.3), ρ 1515

este densitatea relativă a combustibilului
(adică raportul dintre densitatea combustibilului şi densitatea
apei, la temperatura de 150 C ) .
d) Dacă pentru un combustibil este cunoscută formula chimică,
C m H n O r , atunci fracţiile masice se pot calcula cu relaţiile:

12m n
gC  ; gH  ;
12m  n  16r 12m  n  16r
16r
gO  (7.1.4)
12m  n  16r
Combustibilii sunt caracterizaţi prin putere calorică.
Puterea calorică este căldura dezvoltată prin arderea completă,
cu aerul minim necesar, a unităţii de cantitate de combustibil.
Unităţile de măsură pentru puterea calorică sunt J/kg; J/kmol;
J/m3N . Relaţiile de legătură dintre puterile calorice, exprimate în
diferite unităţi de măsură, sunt:

H(J/kmol)  H(J/kg) M (kg/kmol)  H(J/m3N )22,414(m3N /kmol)

(7.1.5)
Funcţie de starea de agregare a apei, rezultate în urma arderii,
deosebim:
-putere calorică superioară H s - atunci când vaporii de apă,
conţinuţi de gazele de ardere, sunt evacuaţi în stare lichidă , deci
cedează în spaţiul de ardere căldura latentă de condensare;

146
 Termotehnica

- putere calorică inferioară H i - caz în care gazele de ardere sunt

evacuate având vaporii de apă în stare gazoasă.
Deşi H s  H i , din considerente tehnice, deoarece apa în stare
lichidă se poate combina cu unii componenţi ai gazelor de ardere
şi rezultă fluide corosive, gazele de ardere se recomandă să fie
evacuate conţinând apa în stare de vapori, deci interesează în
mod deosebit H i . Relaţia matematică dintre puterea calorică
inferioară şi cea superioară se obţine ţinând seama de căldura
necesară vaporizării apei din gazele de ardere:
H i  H s  25109 g H  g W  (7.1.6)

În funcţie de valoarea puterii calorice, se deosebesc următoarele

categorii de combustibili:
- inferiori, cu H i  3000  4,18 kJ/kg;
- medii, la care 3000  4,18 kJ/kg  H i  5000  4,18 kJ/kg;
- superiori, care au H i  5000  4,18 kJ/kg.
Puterea calorică se determină experimental, folosind relaţii de
calcul semiempirice sau din tabele. Calculul puterii calorice, cu
relaţia propusă de Dulong, se bazează pe însumarea căldurii
dezvoltate de fiecare element combustibil, ţinându-se seama de
conţinutul iniţial de apă al combustibilului şi de ipoteza că
oxigenul din compoziţia acestuia nu participă la ardere, ci
rămâne legat cu o parte din hidrogenul de constituţie. Această
relaţie se aplică pentru combustibilii solizi şi lichizi.
 g 
H i  33 900 g C  120 120 g H  O   9250 g S  2510 g W (7.1.7)
 8 
Pentru combustibilii petrolieri poate fi utilizată relaţia empirică:

H i  46 434  3169ρ15  15 
15  8793 ρ15
2
(7.1.8)

în care ρ15
15 este densitatea relativă a combustibilului petrolier

lichid. Aplicarea relaţiilor de mai sus conduce la rezultate

exprimate în kJ/kg. Pentru combustibilii gazoşi, puterea calorică
obţinându-se în kJ/m3N , se propune următoarea relaţie :

H i  12 720rCO  10 800rH  35 910rCH  60 020rC

2 4 2 H4
(7.1.9)
 63 730rC H  56 920rC H  23 400rH S
2 6 2 2 2

147
 Termotehnica

Pentru amestecuri combustibile, puterea calorică se calculează:

n n
H am   g i H i ; H am   ri H i (7.1.10)
i 1 i 1

în care, g i este fracţia masică a combustibilului i, iar ri este

fracţia volumică a componentului i. Pentru a compara
combustibili de diferite calităţi se utilizează conceptul de
combustibul convenţional (c.c.) sau cel de tone echivalent petrol
(t.e.p.). Combustibilul convenţional are puterea calorică de
7000  4,18kJ/kg .

 m comb H i
m CC  (7.1.11)
7000  4,18

Relaţia (7.1.11) se aplică pentru a calcula consumul de

combustibil convenţional, măsurat în kg c.c./s, atunci când într-o

instalaţie se consumă un debit masic de combustibil, m comb ,
exprimat în kg/s, care are puterea calorică H i . Factorii de
echivalenţă în cazul utilizării, pentru măsurarea energiei pe care o
poate dezvolta un combustibil prin ardere, a tonei echivalent
petrol, sunt: 1 tep = 4,187x107 kJ = 1,163x104 kWh = 1,429 tcc.

7.2 Bilanţul material al arderii complete,

cu un exces de aer α  1, în cazul unui combustibil
a cărui compoziţie masică este cunoscută

a) Reacţiile chimice de ardere

Pentru elementele combustibile carbon, hidrogen şi sulf, ecuaţiile
chimice de ardere completă sunt:

C  O 2  CO 2  QC
1kmolC  1kmolO 2  1kmolCO 2  QC
12kgC  1kmolO 2  1kmolCO 2  QC
1 1
1kgC  kmolO 2  kmolCO 2  Q 'C
12 12
g g
g C kgC  C kmolO 2  C kmolCO 2  Q"c (7.2.1)
12 12

148
 Termotehnica

1
H 2  O2  H 2O  QH
2
1
1kmolH 2  kmolO 2  1kmolH 2 O  Q H
2
1
2kgH 2  kmolO 2  1kmolH 2 O  Q H
2
1 1
1kgH 2  kmolO 2  kmolH 2 O  Q 'H
4 2
g g
g H kgH 2  H kmolO 2  H kmolH 2 O  Q"H (7.2.2)
4 2

S  O 2  SO2  QS
1kmolS  1kmolO 2  1kmolSO 2  QS

32kgS  1kmolO 2  1kmolSO 2  QS

1 1
1kgS  kmolO 2  kmolSO 2 QS'
32 32
g g
g S kgS  S kmolO 2  S kmolSO 2  Q"S (7.2.3)
32 32
b) Ecuaţia de bilanţ material
Pentru o masă m  1kg de combustibil, ecuaţia de conservare a
masei are forma:
1  l  mga
α 1
 gM (7.2.4)

În relaţia 7.2.4, notaţiile utilizate corespund celor din figura 7.1

şi au semnificaţiile: l este cantitatea de aer introdusă în proces,
pentru arderea unui kilogram de combustibil (kg aer/kg combus-
α1
tibil), mga - masa de gaze de ardere (kg gaze de ardere/kg
combustibil).

α 1
1(kg comb) m ga (kg gaze de ardere /kg comb)
Spatiul
l(kg aer /kg comb) de
ardere gM

Fig. 7.1 Schema bilanţului material al arderii complete, cu α  1 .

149
 Termotehnica

c) Determinarea cantităţii de aer necesar arderii complete

Pentru un combustibil care are componenţii carbon, hidrogen şi
sulf în proporţiile g C , g H , g S , folosind relaţiile (7.2.1)…(7.2.3),
se calculează oxigenul minim molar necesar arderii complete,
măsurat în (kmol O 2 /kg combustibil):

gC g H gS gO
O M ,min     (7.2.5)
12 4 32 32
Aerul conţine 21% oxigen şi ca urmare, numărul de kilomoli de
aer minim necesar arderii complete (kmol aer/kg combustibil)
se află din relaţia:
O
LM,min  M ,min (7.2.6)
0,21

Volumul minim de aer ( m3N aer/kgcombustibil ) este:

Vmin,aer  LM,min 22,414 (7.2.7)

Dacă se ţine seama de umiditatea absolută x a aerului, exprimată

în g/kg aer uscat, volumul de aer umed (m3N aer/kgcombustibil) se
obţine astfel:
*
Vmin 
, aer  Vmin , aer 1  0,00161x
 (7.2.8)

Masa de aer minim necesar arderii complete(kg aer/kg comb.)

are expresia:
lmin  LM ,min M aer  LM ,min 28,96 (7.2.9)

Pentru asigurarea unui proces complet de ardere a combustibilu-

lui, în spaţiul de ardere se introduce o cantitate de aer mai mare
decât cea minim necesară. Coeficientul de exces de aer, α , este
raportul dintre cantitatea de aer introdusă în procesul de ardere şi
cantitatea de aer minim necesară arderii complete:
l LM V
α   aer (7.2.10)
lmin Lmin ,M Vmin ,aer

Ca urmare, cantitatea efectivă de aer, măsurată în (kg aer/kg

comb.), este:
l  αlmin (7.2.11)

Limitele recomandate pentru coeficientul de exces de aer sunt:

-pentru combustibilii gazoşi 1,1…1,2;

150
 Termotehnica

-pentru combustibilii lichizi 1,1…1,3;

-pentru combustibilii solizi 1,2…1,8.

Când se consumă un debit de combustibil m comb , debitul volumic
de aer necesar arderii, la starea normală, se calculează cu relaţia:
 
V N ,aer  Vaer m comb (7.2.12)

Dacă aerul are la intrarea în spaţiul de ardere parametrii paer şi

Taer , atunci debitul volumic de aer, în condiţiile acestei stări, este:
 
pN Taer
V aer  V N ,aer (7.2.13)
p aer TN

d) Cantitatea şi compoziţia gazelor de ardere

În urma arderii complete, cu exces de aer α  1 , rezultă dioxid de
carbon, dioxid de sulf, vapori de apă, azot şi oxigen (deoarece s-a
introdus mai mult aer decât era teoretic necesar). Numărul de
kilomoli de gaze de ardere, cu unitatea de măsură (kmol gaze de
ardere/kg combustibil), se exprimă astfel:
α 1
nga  nCO  nSO  nH
2 2 2 O
 nN  nO 2 2
(7.2.14)

iar pentru masa gazelor de ardere, măsurată în (kg gaze de

ardere/kg combustibil), se aplică relaţia:
α 1
mga  mCO  mSO  mH
2 2 2 O
 mN  mO 2 2
(7.2.15)

Numărul de kilomoli ai fiecărui component din acest amestec se

calculează pe baza relaţiilor (7.2.1)…(7.2.3), iar unitatea de
măsură va fi (kmol component al gazelor de ardere/kg de
combustibil). Masa fiecărui component se obţine prin înmulţirea
numărului de kilomoli cu masa molară respectivă, iar unitatea de
măsură este (kg component al gazelor de ardere /kg combustibil).
gC
nCO  ; mCO  nCO M CO (7.2.16)
2
12 2 2 2

gS
nSO  ; mSO  nSO M SO (7.2.17)
2
32 2 2 2

Pentru calculul cantităţii de vapori de apă şi de azot din gazele

de ardere se ţine seama şi de umiditatea, respectiv azotul din
compoziţia combustibilului.

151
 Termotehnica

gH gW
nH O
  ; mH O
 nH O M H O
(7.2.18)
2
2 18 2 2 2

gN
nN  0,79αLmin,M  ; mN  nN M N (7.2.19)
2
28 2 2 2

Masa de oxigen din gazele de ardere provine din cantitatea de

oxigen introdusă în exces, care nu a participat la ardere, adică
este diferenţa dintre oxigenul real introdus şi oxigenul minim
necesar.
nO  0,21α  1Lmin,M ;
2
mO  nO M O
2 2 2
(7.2.20)

Volumul gazelor de ardere ( m 3N gaze de ardere/kgcombustibil) se

obţine din relaţia:
Vgaα1  22,414nga
α 1
(7.2.21)

Când se consumă un debit de combustibil m comb , debitul volumic
de gaze de ardere, la starea normală ( m 3N gaze de ardere/s),
se calculează cu relaţia:
 
V N , ga  Vgaα 1 m comb (7.2.22)

Dacă, la evacuare din spaţiul de ardere, gazele de ardere au

parametrii p ga şi Tga , atunci debitul volumic de gaze de ardere
(m3 gaze de ardere/s) este:
  p T
V ga  V N , ga N ga (7.2.23)
p ga TN

Compoziţia volumică a gazelor de ardere se determină împărţind

numărul de kilomoli ai unui component, la numărul de kilomoli
ai amestecului de gaze de ardere, ca de exemplu:
nCO
r CO  yCO  2
α 1
(7.2.24)
2 2
n ga

În mod asemănător, compoziţia masică a gazelor de ardere se

află prin aplicarea unor relaţii de forma:

152
 Termotehnica

mCO
g CO  2
α 1
(7.2.25)
2
m ga

Pentru ceilalţi componenţi ai gazelor de ardere se aplică relaţii

analoage cu (7.2.24) şi (7.2.25). Desigur că, suma fracţiilor
volumice astfel obţinute este egală cu unitatea, la fel şi suma
fracţiilor masice.

7.3 Bilanţul termoenergetic al arderii

a)Ecuaţia de bilanţ temoenergetic

Ecuaţia de bilanţ temoenergetic al arderii unei mase m  1 kg de
combustibil, în care termenii sunt exprimaţi în (kJ/kg combus-
tibil) sau (kJ/ m 3N combustibil), are următoarea formă:

H i  haer  hcomb  hga  q3  q4  q5 (7.3.1)

În această relaţie, H i este puterea calorică inferioară, deci căldura

dezvoltată prin arderea combustibilului; h aer , hcomb - entalpia
aerului, respectiv entalpia combustibilului la intrare în spaţiul de
ardere; hga - entalpia gazelor de ardere; q 3 - căldura disipată din
cauza arderii incomplete din motive chimice (evidenţiată atunci
când în gazele de ardere sunt substanţe combustibile, de exemplu
funingine sau monoxid de carbon); q 4 - căldura disipată din cauza
arderii mecanic incomplete (rămân substanţe combustibile nearse
din cauza unor imperfecţiuni sau defecţiuni ale instalaţiei de
ardere); q 5 - căldura disipată prin pereţii spaţiului de ardere, către
mediul ambiant (fig. 7.2). În continuare se vor prezenta relaţiile

Hi (kJ/kg)

hcomb (kJ/kg) hg a (kJ/kg)

Spatiul
ha er (kJ/kg) de q3+q4+q5 (kJ/kg)
ardere

Fig. 7.2 Schema bilanţului termoenergetic al arderii complete.

153
 Termotehnica

necesare calculului elementelor care intervin în ecuaţia de bilanţ

termoenergetic (7.3.1).
haer  l c p , m, 0t , aer t aer (7.3.2)

Termenii relaţiei (7.3.2)se referă la:

l - masa de aer introdusă în proces, (kg aer/kg combustibil);
c p , m , 0t , aer - capacitatea calorică masică izobară medie a aerului, în
intervalul de temperatură 0 şi t aer (0C), măsurată în kJ/(kg K);
t aer - temperatura aerului la intrare în spaţiul de ardere. Se
introduce în grade Celsius, dar este egal şi cu kelvin, dacă se ţine
seama de egalitatea Taer  T0  t aer  0 . Acestea sunt diferenţe de
temperatură, prima între temperaturi absolute, cealaltă de la t la 0
(0C ) şi se măsoară în (K), respectiv în (0C ); numeric au aceeaşi
valoare, după cum s-a arătat în paragraful 1.5, relaţia (1.5.12).
hcomb  1c p , m, 0t ,comb tcomb (7.3.3)

În calculul a entalpiei combustibilului, intervin mărimile:

c p , m, 0t ,comb - capacitatea calorică masică izobară medie, în interva-
lul de temperatură 0 şi t comb (0C), cu unitatea de măsură kJ/(kg K);
t comb - temperatura combustibilului la intrare în spaţiul de ardere;
se introduce în relaţia (7.3.3) în grade Celsius, din considerentele
de mai sus.
hga  hCO  hSO  hH
2 2 2 O
 hN  hO   mi c p , m, 0t ,i t
2 2
(7.3.4)
i

mi se referă la masa componenţilor gazelor de ardere. În cazul

arderii complete (paragraful 7.2), componenţii gazelor de ardere
sunt CO 2 , SO2 , H 2 O, N 2 , O 2 . Termenul c p , m , 0t ,i este capacitatea
calorică masică izobară medie, în intervalul de temperatură 0 şi
t , kJ/(kg K), unde t este temperatura gazelor de ardere
(exprimată în grade Celsius, după cum s-a explicat mai sus).
b)Diagrama h-t a gazelor de ardere
Diagrama h-t a gazelor de ardere se obţine prin reprezentarea
variaţiei entalpiei gazelor de ardere cu temperatura. Pentru
trasarea ei se admit următoarele ipoteze: arderea este completă,
decurge izobar, într-o incintă izolată temic faţă de exterior
(incintă adiabată), se neglijează disipările de căldură, se
neglijează entalpia aerului şi a combustibilului la admisia în

154
 Termotehnica

spaţiul de ardere, se arde o unitate de cantitate de combustibil.

Etapele parcurse la construirea diagramei sunt:
- pentru un anumit combustibil, a cărui compoziţie este cunos-
cută, se efectuează calculul arderii şi se obţin termenii mi ,
referitori la masa fiecărui component din gazele de ardere;
- pentru o anumită valoare a coeficientului de exces de aer, α ,
egal cu unitatea sau supraunitar şi diferite valori ale temperaturii
t (în general, pasul de 100, în intervalul 0…2000 0C) se
calculează entalpia gazelor de ardere (pentru capacitatea calorică
masică izobară medie a fiecărui component al gazelor de ardere
se iau valorile corespunzătoare intervalului de temperatură în
care se lucrează) ;
- se reiau calculele pentru alte valori ale lui α ;
- pe diagrama h-t se trasează punctele corespunzătoare perechilor
de valori entalpie-temperatură şi se unesc prin linii, din punct în
punct, pentru fiecare valoare a coeficientului de exces de aer con-
siderat. Se obţine astfel un fascicul de curbe divergente (fig. 7.3).
Cu ajutorul diagramei h-t, construită în ipotezele precizate mai
înainte, se poate estima, pe cale grafică, temperatura teoretică de
ardere şi entalpia gazelor de ardere la diferite temperaturi. De
exemplu, la temperaturile t1 ,t 2 ,se citesc hga,1 , hga, 2 (fig.7.4). Cu
aceste valori se calculează fluxul termic recuperabil (de exemplu,
poate fi cedat de gazele de ardere într-un aparat de schimb de
căldură, în scopul încălzirii unui debit de apă).
 
Q 12  m comb (hga, 2  hga,1 ) (7.3.5)

c)Temperatura teoretică şi reală de ardere

Prin definiţie, temperatura teoretică de ardere este
temperatura maximă pe care o ating gazele rezultate din ardere,
atunci când arderea este completă, se desfăşoară cu aerul minim
necesar, α  1, şi nu au loc disipări de căldură. Pentru o ardere
care are loc în aceste ipoteze, ecuaţia de bilanţ termoenergetic,
(7.3.1), în care entalpia gazelor de ardere se exprimă cu ecuaţia
(7.3.4), capătă forma:

H i   mi c p ,m, 0t ,i t (7.3.6)
i

155
 Termotehnica

h
  1, 2
(kJ/kg)
  1,1
3
(kJ/m N )  1

0 t (0C)

Fig. 7.3 Diagrama h  t a gazelor de ardere.

h
(kJ/kg) 
3
(kJ/m N )

Hi hg a,2
hg a,1

0 t1 t2 t t (0C)

Fig. 7.4 Utilizarea diagramei h  t .

de unde se obţine temperatura teoretică de ardere:

Hi
t (7.3.7)
 mi c p ,m,0t ,i
i

Rezolvarea ecuaţiei (7.3.7) se face prin încercări succesive,

deoarece capacitatea calorică masică izobară medie depinde de
temperatura t. Temperatura teoretică de ardere se află pe cale
grafică, din diagrama h-t a gazelor de ardere (fig. 7.4).
Temperatura reală de ardere este mai mică decât cea teoretică din
cauza proceselor de disociere, cu efect endoterm, a unor gaze,
îndeosebi la temperaturi de peste 800 0C. În plus, într-un proces
real au loc disipări de căldură, variaţii ale coeficientului de exces
de aer ş.a.

156
 Termotehnica

d) Temperatura de rouă a gazelor de ardere, t r , ga , reprezintă

temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii parţiale a
vaporilor de apă din gazele de ardere pH O , dată de relaţia:
2

pH O  p ga rH O
2 2
(7.3.8)

în care: p ga este presiunea absolută a gazelor de ardere; rH O -

2

fracţia volumică de vapori de apă în gazele de ardere, calculată

cu o relaţie de forma (7.2.24). La atingerea temperaturii de rouă
există posibilitatea formării de acizi corosivi şi ca urmare este
necesară evacuarea gazelor din instalaţia de ardere la o
temeratură cu 20…30 0C superioară acestui punct.

7.4 Controlul arderii

Realizarea unui proces de ardere corect înseamnă că arderea să

fie completă, gazele de ardere să nu conţină monoxid de carbon,
( CO ), particule de carbon (funingine) sau alte elemente
combustibile nearse şi să se admită în proces o cantitate de aer
corespunzătoare arderii complete. Dacă se introduce aer în
cantitate mare, probabilitatea obţinerii unei arderi complete
creşte, dar se măresc debitul volumic de aer şi cel de gaze de
ardere. Ca urmare, creşte consumul de energie electrică, necesar
funcţionării motoarelor electrice care antrenea-ză
ventilatoarele.În plus, cresc disipările de căldură prin gazele de
ardere evacuate. Dacă aerul introdus nu este suficient, gazele de
ardere conţin substanţe nearse, cu grad ridicat de toxicitate şi
cresc disipările de căldură din cauza arderii incomplete.
q3  mCO H i ,CO  mCO10 132 (7.4.1)

în care mCO este masa de monoxid de carbon din gazele de

ardere, (kg CO /kg combustibil).
Factorii care influenţează o ardere corectă sunt:
- natura combustibilului;
- calitatea instalaţiei de ardere;
- modul de operare şi regimul procesului;
- cerinţele utilizatorului de căldură.
Determinarea directă a coeficientului de exces de aer nu este
posibilă şi de aceea se recurge la căi indirecte. Controlul arderii

157
 Termotehnica

combustibililor constă în determinarea, pe cale experimentală, a

compoziţiei gazelor de ardere, ceea ce permite depistarea
elementelor combustibile nearse şi apoi, pe cale grafică sau
analitică, stabilirea coeficientului de exces de aer cu care s-a
desfăşurat arderea. Aşadar, controlul arderii se efectuează grafic-
experimental sau analitic-experimental. Analiza cantitativă a
gazelor de ardere se face cu analizoare de gaze, de diverse tipuri
(chimice, electrice). Cu un analizor de gaze se determină
compoziţia volumică a gazelor de ardere uscate (vaporii de apă se
condensează pe traseul dintre priza de prelevare şi analizor şi
sunt reţinuţi de filtre).
Controlul grafic – experimental constă în construirea unei
diagrame, denumită triunghiul Ostwald, printr-o metodologie
specifică, bazată pe calculul arderii combustibilului utilizat. Din
diagrama triunghiulară a arderii, cunoscând pe cale
experimentală fracţiile volumice a doi dintre componenţii gazelor
de ardere ( CO 2 , CO; O 2 ), se pot determina coeficientul de exces
de aer  şi fracţia volumică a celui de al treilea component al
gazelor de ardere.
Controlul analitic – experimental se bazează, de asemenea, pe
rezultatele obţinute cu un analizor de gaze de ardere după care,
prin aplicarea unor relaţii de calcul, se obţine valoarea
coeficientului de exces de aer α , în momentul efectuării
verificării.
Se notează cu CO 2 , O 2 , CO fracţiile volumice ale gazelor de
ardere uscate, exprimate în procente. Azotul, dacă se neglijează
dioxidul de sulf care, eventual, se află în gazele de ardere, se
obţine din relaţia:
N 2  100  CO 2  O 2  CO (%) (7.4.1)
Coeficientul de exces de aer se exprimă ţinând seama de relaţia
(7.2.11):
V Vaer
α  aer  (7.4.2)
Vaer ,min Vaer  Vaer ,exces

Azotul în aer reprezintă circa 79% şi dacă se neglijează azotul

din constituţia combustibilului, se poate scrie:

N2
Vaer  (7.4.3)
0,79

158
 Termotehnica

Cantitatea de aer în exces se află dacă se ţine seama că oxigenul

este prezent în gazele de ardere fie din cauza excesului de aer
introdus în proces, fie a arderii incomplete a carbonului. Ca
urmare, se poate scrie:
O  0,5CO
Vaer ,exces  2 (7.4.4)
0,21
Se introduc relaţiile (7.4.3) şi (7.4.4) în (7.4.2) pentru a se obţine
expresia coeficientului de exces de aer:
N2
0,79
α (7.4.5)
N 2 O 2  0,5  CO

0,79 0 ,21
sau
N2
α (7.4.6)
N 2  3,76  O 2  0,5  CO 
Cunoaşterea, la momentul efectuării controlului, a compoziţiei
gazelor de ardere şi a coeficientului de exces de aer oferă
posibilitatea verificării modului de operare a procesului de ardere
şi se obţin date privind funcţionarea instalaţiei de ardere. Ca
urmare, se poate acţiona pentru optimizarea procesului.

7.5 Rezumat

Arderea este reacţia chimică de oxidare, însoţită de degajare de

căldură şi, uneori, de flacără. Combustibilii sunt substanţe
naturale sau artificiale care au însuşirea de a arde, dezvoltând
căldură. Au starea de agregare solidă, lichidă sau gazoasă. Se
caracterizează prin compoziţie şi putere calorică. Bilanţul
material al arderii complete oferă posibilitatea aflării cantităţilor
de aer şi de gaze de ardere care intervin în acest proces.
Coeficientul de exces de aer α este raportul dintre cantitatea de
aer care se introduce în mod real şi cea minim necesară arderii.
Bilanţul termoenergetic al arderii evidenţiază căldura intrată, cea
generată şi cea evacuată dintr-un spaţiu de ardere; pe baza lui se
poate trasa diagrama h-t a arderii şi se poate estima temperatura
teoretică de ardere. Controlul analitic-experimental al arderii
constă în determinarea compoziţiei volumice a gazelor de ardere

159
 Termotehnica

cu analizorul de gaze şi apoi estimarea, folosind relaţii analitice,

a valorii coeficientului de exces de aer.

Probleme rezolvate

1. Care sunt parametrii de stare ai apei, aflată la presiunea

p  5 bar şi temperatura t  100 0 C ?
Rezolvare
Din tabele de vapori supraîncălziţi, anexa XII, la presiunea şi
temperatura date, se citesc: v  0,0010433 m3/kg;
h  419,1 kJ/kg; s  1,3063 kJ/kgK.

2. Care sunt parametrii de stare ai vaporilor saturaţi umezi, dacă

aceştia se află la presiunea p  10 bar şi au titlul x  0,9 ?

Rezolvare
Stabilirea parametrilor de stare ai vaporilor saturaţi umezi se
poate realiza cu ajutorul tabelelor sau al diagramei h  s . Din
tabele de vapori saturaţi, anexa XI, la presiunea de 10 bar, se
citesc temperatura de saturaţie (vaporizare) t  179,880 C şi
parametrii de stare ai lichidului saturat, respectiv ai vaporilor
saturaţi uscaţi:
v '  0,0011273 m3/kg; v ''  0,1946 m3/kg;
h '  762,7 kJ/kg; h ''  2778 kJ/kg;
s '  2,138 kJ/(kgK); s ''  6,587 kJ/(kgK).
Se calculează apoi parametrii de stare ai vaporilor saturaţi umezi:
v  v '  xv ''  v ' 
v  0,0011273  0,90,1946  0,0011273  0,17525273 m3/kg
h  h '  xh ''  h ' 
h  762,7  0,92778  762,7   2576,47 kJ/kg
s  s '  xs ''  s ' 
s  2,138  0,96,587  2,138  6,1421 kJ/(kgK).
În diagrama h  s pentru vapori de apă, anexa XIII, la intersecţia
izobarei p  10 bar, cu curba de titlu constant x  0,9 se obţine
un punct , corespunzător stării vaporilor saturaţi umezi. Se citesc,
pe abscisă entropia, pe ordonată entalpia, iar pe izocoră volumul

160
 Termotehnica

specific. Pentru a afla temperatura de vaporizare corespunzătoare

presiunii date se urmează curba izobară p  10 bar până la curba
de titlu x  1 (vapori saturaţi uscaţi) şi apoi, în punctul astfel
obţinut, se citeşte temperatura.

3. Să se calculeze fluxul termic necesar încălzirii, vaporizării şi


supraîncălzirii unui debit masic m  40 t/h de apă. Procesul
decurge izobar, la presiunea p  20 bar, de la temperatura
t1  20 0 C , până la temperatura t 2  300 0 C .
Rezolvare
Fluxul termic se calculează cu relaţia:
 
Q  mh2  h1 
Din tabele de vapori supraîncălziţi (anexa XII ) se citesc, cores-
punzător presiunii şi temperaturilor din enunţul prolemei, urmă-
toarele valori ale entalpiei: h1  85,7 kJ/kg; h2  3019 kJ/kg.

40 000
m  40 t/h  kg/s  11,11 kg/s
3600

Q  11,113019  85,7  32 588,96 kW

Entalpia h2 poate fi aflată şi din diagrama h  s ; se intersectează

izobara p  20 bar cu izoterma t 2  300 0 C şi pentru punctul
astfel obţinut, pe ordonată, se citeşte entalpia.

4. Să se afle puterea teoretică produsă într-o turbină cu abur prin

destinderea adiabată reversibilă (izentropă) a unui debit masic

m  100 t/h vapori de apă supraîncălziţi, de la p1  50 bar şi
t1  300 0 C până la p 2  1 bar.
Rezolvare
Puterea teoretică în cazul destiderii adiabate reversibile (izentro-
pe) se calculează cu relaţia:

P  mh1  h2 

161
 Termotehnica

În diagrama h  s (fig. 5.15) procesul se reprezintă pe izentropa

s1  s 2 corespunzătoare punctului 1 (aflat la intersecţia izobarei
p1 cu izoterma t 1 ), până în punctul 2 (aflat la intersecţia
izentropei s1  s 2 cu izobara p 2 ). Altfel spus, din punctul 1 se
coboară o perpendiculară pe abscisă până la intersecţia cu
presiunea p 2 . Pe diagramă (anexa XIII) se citesc valorile
entalpiilor: h1  2920 kJ/kg; h2  2280 kJ/kg.

100 000
m  100 t/h  kg/s  27,778 kg/s
3600
P  27,7782920  2280  17 777,92 kW

5. Să se efectueze bilanţul material al arderii complete a

metanului, care are formula chimică CH 4 , considerând coefi-
cientul de exces de aer α  1,2 . Să se calculeze compoziţia
volumică şi cea masică a gazelor de ardere. Dacă se consumă
0,5 m 3N /s combustibil, să se calculeze debitul volumic de aer
necesar arderii ( t aer  27 0C şi p aer  1,1 bar ) şi debitul volumic
de gaze de ardere la evacuare din spaţiul de ardere
( t ga,ev  227 C şi p ga,ev  1,1 bar).
0

Rezolvare
Fracţia masică de carbon şi cea de hidrogen se calculează cu
relaţiile:
12m n
gC  kg C/kg comb; g H  kg H/kg comb
12m  n 12m  n
Pentru metan, m  1, n  4 şi se obţin:
12
gC   0,75 kg C/kg comb;
12  4
4
gH   0,25 kg H/kg comb.
12  4
Oxigenul molar minim necesar arderii complete:
g C g H 0,75 0,25
O M,min      0,125 kmol O 2 /kg comb
12 4 12 4

Numărul de kilomoli de aer minim necesar arderii complete:

162
 Termotehnica

O M ,min 0,125
LM ,min    0,5952 kmol aer/kg comb
0,21 0,21
Masa de aer minim necesar arderii complete:
lmin  LM ,min M aer  0,5952  28,96  17,237 kg aer/kg comb

Masa de aer necesar arderii:

l  α lmin  1,2  17,237  20,684 kg aer/kg comb
În urma arderii complete a metanului, cu exces de aer, rezultă:
g C 0,75
nCO    0,0625 kmol CO 2 /kg comb
2
12 12
mCO  nCO M CO  0,0625  44  2,75 kg CO 2 /kg comb
2 2 2

g H 0,25
nH O    0,125 kmol H 2 O /kg comb
2
2 2
mH O  nH O M H O  0,125 18  2,25 kg H 2 O /kg comb
2 2 2

nN  0,79 α LM , min  0,79  1,2  0,5952  0,56425 kmol N 2 /kgcomb

2

mN  nN M N  0,56425  28  15,799 kg N 2 /kg comb

2 2 2

nO  0,21α  1 LM , min  0,21  1,2  1  0,5952

2

nO  0,025 kmol O 2 /kg comb

2

mO  nO M O  0,025  32  0,8 kg O 2 /kg comb

2 2 2

Numărul de kilomoli de gaze de ardere (ga) este:

α 1
nga  nCO  nH 2 2 O
 nN  nO
2 2

α 1
nga  0,0625  0,125  0,56425  0,025  0,77675 kmol/kgcomb

Masa gazelor de ardere este:

α 1
mga  mCO  mH O  mN  mO
2 2 2 2

α 1
mga  2,75  2,25  15,799  0,8  21,599 kg ga/kg comb

163
 Termotehnica

Verificarea corectitudinii calculului arderii se efectuează ţinând

seama de termenii ecuaţiei (7.2.4), de bilanţ material al arderii:
1  l   m ga
100  1%
1 l

21,684  21,599
 100  0,4%  1%
21,684
Compoziţia volumică a gazelor de ardere:
nCO 0,0625 nH O 0,125
rCO  α 1
2
  0,08046 ; rH O  α 1   0,16093 2

2
n ga 0,77675 nga 0,77675 2

nN 0,56425 nO 0,025
rN  2
α 1
  0,72642 ; rO  α 1   0,03219 2

2
n ga 0,77675 nga 0,77675 2

Compoziţia masică a gazelor de ardere:

mCO 2,75 mH O 2,25
g CO  α 1   0,12732 ; g H O  α 1 
2
 0,10417 2

mga 2
21,599 mga 21,599 2

mN 15,799 mO 0,8
gN  α 1
2
  0,73147 ; g O  α 1   0,03704 2

2
m ga 21,599 mga 21,599 2

Desigur, r
i
i  1 şi g
i
i  1.
Debitul masic de combustibil:
 
16
m comb  V N , comb ρ N ,comb  0,5   0,357 kg comb/s
22,414
Volumul de aer necesar arderii:
Vaer  αVmin,aer  αLM ,min 22,414 m 3N aer/kg comb

Vaer  1,2  0,5952  22,414  16,009 m 3N aer/kg comb

Debitul volumetric de aer, la starea normală:

. 
V N ,aer  Vaer m comb  16,009  0,357  5,7152 m 3N aer/s
Calculul debitului volumetric de aer necesar arderii:

164
 Termotehnica

  p N Taer 101325 300,15

V aer  V N ,aer  5,7152    5,785 m 3 aer/s
p aer TN 110 000 273,15
Volumul de gaze de ardere:
Vga 1  n ga
α 1
22,414  0,77675  22,414  17,41 m 3N ga/kg comb

Debitul volumetric de gaze de ardere, la starea normală:

. 
V N , ga  Vgaα 1 m comb  17,41  0,357  6,215 m 3N ga/s

Calculul debitului volumetric de gaze de ardere:

  p N Tga 101325 500,15
Vga  V N , ga  6,215    10,482 m 3 ga/s
p ga TN 110 000 273,15

Test de autoevaluare

1) În cursul vaporizării, respectiv condensării unui sistem mono-

component, dacă presiunea se menţine constantă, temperatura:
a) creşte; b) scade; c) se menţine constantă.

2) Care este definiţia titlului vaporilor saturaţi umezi?

a) fracţia masică de vapori saturaţi uscaţi care se află într-un
amestec de vapori şi lichid la saturaţie;
b) fracţia masică de lichid la saturaţie care se află într-un amestec
de vapori şi lichid la saturaţie;
c) procentul de condens dintr-un amestec bifazic aflat la saturaţie.

3) Pentru a calcula entalpia specifică a vaporilor saturaţi umezi se

aplică o relaţie de forma:
a) h  h"  xh' ' h' ; b) h  h' xh' 'h'; c) v  1  x v' xv ' ' .

4) Umiditatea relativă,  , a aerului umed este:

a) raportul dintre cantitatea de vapori existentă în aer şi cantitatea
maximă de vapori de apă pe care ar putea să o conţină aerul, în
aceleaşi condiţii de presiune totală p şi de temperatură;
b) raportul dintre masa de vapori de apă şi masa de aer uscat;
c) conţinutul de apă al aerului umed.

165
 Termotehnica

5) Aparatul cu care se măsoară temperatura termometrului uscat

şi temperatura termometrului umed se numeşte:
a) pirometru; b) manometru; c) psihrometru.

6) Efectul Joule-Thomson la gazele reale constă în:

a) creşterea presiunii şi a vitezei gazului;
b) creşterea vitezei gazului;
c) creşterea sau scăderea temperaturii într-un proces de laminare.

7) Obţinerea căldurii prin metode convenţionale se bazează, în

principal, pe:
a) transformarea energiei chimice a combustibililor în energie
termică, prin ardere;
b) transformarea energiei nucleare a combustibililor în energie
termică, prin fisiune;
c) transformarea radiaţiei solare în energie termică.

8) Din considerente tehnice, deşi H s  H i (puterea calorică

superioară este mai mare decât cea inferioară), gazele de ardere
sunt evacuate conţinând vapori de apă, deci interesează în mod
deosebit H i , deoarece:
a) astfel există condiţii optime de recuperare a căldurii;
b) apa în stare lichidă se poate combina cu unii componenţi ai
gazelor de ardere şi rezultă fluide corosive;
c) sunt realizate condiţiile pentru desfăşurarea a unei arderi
complete;.

9) Gazele de ardere, rezultate în urma arderii complete a unui

combustibil, cu exces de aer supraunitar, conţin:
a) oxigen, azot, dioxid de carbon, monoxid de carbon;
b) oxigen, azot, dioxid de carbon, funingine;
c) oxigen, azot, dioxid de carbon, vapori de apă.

10) Principalele cauze ale disipării căldurii rezultate din arderea

unui combustibil într-un spaţiu de ardere sunt:
a) arderea incompletă (chimic şi mecanic) şi transferul de
căldură către mediul exterior;
b) neetanşeităţile spaţiului de ardere;
c) introducerea de aer în exces şi nefiltrarea acestuia.
Rezultatele testului sunt la pagina 226.

166
 MODULUL III

CONŢINUT

TRANSFERUL DE CĂLDURĂ

Moduri elementare de transfer de căldură

Transferul de căldură prin conducţie, în regim staţionar,
unidirecţional, prin pereţi plani
Transferul global de căldură între două fluide, aflate
la temperaturi diferite, separate prin pereţi plani
Izolaţia termică
Schimbătoare de căldură

ELEMENTE DE TERMOENERGETICA
ŞI DE TERMOECONOMIE

Resurse energetice secundare. Resurse energetice

recuperabile
Exergie. Anergie. Bilanţ exergetic
Cogenerare
Calculul economic al soluţiei tehnice de reabilitare
/modernizare energetică a unei clădiri prin montare de
panouri solare

167
 OBIECTIVE

- Definirea noţiunilor fundamentale din domeniul transferului

de căldură;
- Descrierea mecanismelor şi precizarea ecuaţiilor matema-
tice referitoare la modurile elementare de transfer de căldură:
conducţie, convecţie, radiaţie;
- Rezolvarea ecuaţiei conducţiei termice prin pereţi plani, în
regim staţionar, unidirecţional;
- Stabilirea coeficientului global de transfer de căldură între
două fluide separate de pereţi plani;
- Prezentarea unor aspecte despre izolaţia termică;
- Cunoaşterea ecuaţiilor de bilanţ şi a celor de transfer de
căldură în cazul schimbătoarelor de căldură.
- Însuşirea noţiunilor referitoare la resurse energetice
secundare, resurse energetice recuperabile, exergie, anergie.
bilanţ exergetic;
- Studiul unei instalaţii de cogenerare;
- Prezentarea unui model de calcul economic privind
utilizarea panourilor solare

TERMENI CHEIE: Transfer de căldură, conducţie,

convecţie, radiaţie, izolaţie termică, schimbătoare de căldură,
exergie, anergie, cogenerare, panouri solare.

168
 Termotehnica

8. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ

8.1 Moduri elementare de transfer de caldură

Transferul de caldură studiază modul de propagare a căldurii

între două corpuri sau între părţi ale aceluiaşi corp, când acestea
se află la temperaturi diferite. Schimbul de căldură are loc atâta
vreme cât există o diferenţă de temperatură şi încetează când se
ajunge la echilibru termic. În aplicaţiile practice există două
preocupări diferite în ceea ce priveşte transmiterea căldurii :
- intensificarea schimbului de căldură (de exemplu, încălzirea
aerului dintr-o încăpere, prin utilizarea căldurii cedate de
rezistenţa electrică a unei aeroterme);
- micşorarea transferului de căldură (de exemplu, reducerea disi-
pării de căldură prin pereţii unei clădiri, către mediul exterior).
Transferul de căldură se prezintă în trei forme elementare :
conducţia, convecţia şi radiaţia. În natură au loc concomitent cele
trei forme de schimb de caldură, dar de multe ori una dintre
acestea are o pondere mai mare.
a) Noţiuni fundamentale
Câmpul de temperatură reprezintă totalitatea valorilor tempe-
raturii dintr-un corp, la un moment dat. Expresia analitică gene-
rală a unui câmp de temperatură este :

T  f (r , τ) (8.1.1)
în care :

r - vectorul de pozitie al punctului de temperatură T ;
τ - momentul in care punctul are temperatura T .
Suprafaţa izotermă este locul geometric al tuturor punctelor de
temperatură T din corpul considerat.
Regimul de transfer de caldură poate fi :
- permanent ( staţionar ), când
T
0 (8.1.2)
τ
adică temperatura unui punct se menţine constantă în timp. În
acest caz, fluxul termic primit este egal cu cel cedat, iar
suprafeţele izoterme din corp au o poziţie fixă în timp;

169
 Termotehnica

- tranzitoriu, când
T
0 (8.1.3)
τ
ceea ce înseamnă că temperatura din corpul considerat se
modifică în timp, aspect caracteristic încălzirii sau răcirii unui
corp; poziţia suprafeţelor izoterme se modifică în timp. Conform
postulatului întâi al termodinamicii, după un interval de timp,
regimul tranzitoriu încetează, deoarece corpul evoluează către o
stare de echilibru intern şi extern.
Gradientul de temperatură (fig. 8.1) este un vector care are
direcţia perpendiculară pe două izoterme infinit apropiate; el este
dat de expresia:
 dT
gradT  n0  T (8.1.4)
dn

în care n0 este versorul normalei.
 
n0 x
T  dT
Δn Δx

T  dT

Fig. 8.1 Gradient de temperaturã.

Gradientul de temperatură este o derivată parţială şi proiecţia lui
pe axa x, de exemplu, are forma :
T  
(grad T ) x  cos(n, x)
x
Fluxul termic este căldura care trece printr-un corp sau se schim-
bă între două corpuri, în unitatea de timp :

Q
Q (8.1.5)
τ
Fluxul termic unitar este fluxul termic raportat la unitatea de
suprafaţă.

170
 Termotehnica


Q
q (8.1.6)
A

b) Conducţia termică este procesul de schimb de caldură care are

loc printr-un corp solid sau printr-un strat de fluid imobil,
datorită contactului direct al particulelor componente. În cazul
corpurilor solide metalice, transferul de căldură prin conducţie
este realizat prin deplasarea elctronilor liberi. Prin celelalte
substanţe, conducţia termică are loc datorită mişcărilor de
oscilaţie ale particulelor componente (gazul fononic) şi/sau prin
emisia si absorbţia reciprocă a radiaţiei temice între particulele
elementare vecine. Rezultă că transportul conductiv de căldură
are loc electronic, fononic sau radiant. Fluxul termic conductiv

care trece printr-un corp imobil, în direcţia normalei n 0 , este dat
de legea lui Fourier, care a fost obţinută pe cale experimentală:
.

Q cd  λAgradT (8.1.7)
Fluxul termic unitar, transferat prin conducţie, este:

qcd  λ gradT (8.1.8)

Liniile de flux termic sunt cele de-a lungul cărora are loc
transferul de căldură. Ele sunt perpendiculare pe suprafeţele
izoterme din corpul considerat, aşadar au aceeaşi direcţie cu
gradientul de temperatură. Semnul minus din expresia legii lui
Fourier evidenţiază faptul că sensul fluxului termic este invers
faţă de cel al gradientului de temperatură. Coeficientul λ se
numeşte conductivitate termică. Este o constantă termofizică a
fiecarei substanţe şi evidenţiază posibilitatea de trecere a căldurii
printr-un corp. Reprezintă căldura care poată să străbată unitatea
de grosime dintr-un material, pentru o diferenţă de temperatură
de un grad, în unitatea de timp, pe unitatea de suprafaţă. Se
măsoară în W/(mK). Valorile sunt cuprinse între 0,02 şi 400
W/(mK), corespunzător corpurilor izolante, respectiv foarte bune
conducătoare de caldură. Conductivitatea termică depinde de
natura substanţei, precum şi de temperatură, presiune, umiditate,
densitate (îndeosebi în cazul corpurilor poroase). De menţionat
anizotropia unor corpuri în ceea ce priveşte conductivitatea
termică, adică dependenţa acestui coeficient de direcţia fluxului

171
 Termotehnica

termic (pentru corpurile fibroase, cum ar fi lemnul sau alcătuite

din straturi de roci diferite, de exemplu scoarţa terestră).
c) Convecţia termică are loc între un fluid şi un solid, datorită
mişcării lor relative în zona de contact. Din punct de vedere fizic,
transferul convectiv de căldură are loc într-un strat de fluid
aderent la perete, denumit strat limită termic, analog si suprapus
stratului limită dinamic. Convecţia termică poate fi:
- liberă, când mişcarea fluidului are loc sub acţiunea forţelor
gravitaţionale, ce apar ca urmare a unui gradient de densitate a
fluidului, cauzat de un gradient de temperatură ;
- forţată, când mişcarea fluidului are loc sub acţiunea unui lucru
mecanic primit din exterior (pompă sau suflantă).
În funcţie de spaţiul în care circulă fluidul, se deosebesc:
- convecţie în spaţiu limitat;
- convecţie în spaţiu nelimitat (în mediul ambiant sau o incintă de
volum foarte mare).
Regimul hidrodinamic de curgere a fluidului va determina
convecţia în regim laminar, tranzitoriu sau turbulent.
Alţi factori care influenţează transferul de caldură convectiv sunt:
forma şi poziţia suprafeţei cu care fluidul este în contact, para-
metrii termofizici ai fluidului, existenţa unor transformări de
fază ale fluidului etc. Ca urmare, dată fiind multitudinea facto-
rilor care influenţează convecţia termică, se poate considera că
fiecare caz practic este de fapt unul singular, ce nu poate fi
generalizat. Legea lui Newton, stabilită experimental, exprimă
fluxul termic convectiv schimbat între un fluid şi un perete:

Q cv  α A(T f  T p ) (8.1.9)

În această relaţie, T f ,Tp se referă la temperatura fluidului res-

pectiv cea a peretelui (fiind o diferenţă de temperatură se exprimă
fie în grad Celsius, fie în kelvin), A -aria de contact, α -
coeficientul de transfer de caldură prin convecţie. Determinarea
acestui coeficient este dificilă, se realizează analitic, experi-
mental sau prin alte metode, funcţie de condiţiile concrete de
desfăşurare a convecţiei termice; α are valori cuprinse între
1…100 000 W/(m2K). Se pot întâlni şi valori mai mari sau mai
mici decât acestea. Făcând analogie cu legea lui Ohm, din
electro-cinetică, se poate scrie :

172
 Termotehnica

 T f  Tp T f  Tp
Q cv   (8.1.10)
1 Rt ,cv
αA
Din care rezultă că rezistenţa termică în cazul convecţiei are
expresia:
1
Rt ,cv  (8.1.11)
αA
d) Radiaţia termică reprezintă transmiterea căldurii de la un
corp la altul, prin unde electromagnetice, denumite radiaţii
termice, care au lungimi de undă de 0,8…400  m . Procesul are
loc în urma transformării unei părţi a energiei interne a unui corp
în unde electromagnetice, care se propagă în spaţiu, iar când
undele electromagnetice întâlnesc un alt corp, ele se retransformă
în energie internă, înmagazinată de particulele acestuia.
Transferul de căldură prin radiaţie are un caracter corpuscular şi
ondulatoriu. Fluxul termic transferat prin radiaţie termică are
expresia:
  T1  4  T2  4 
Q r  5,67C12 A     (8.1.12)
  100   100  
Prin analogie cu legea lui Newton a convecţiei termice, se scrie:

Q r  α r A(T1  T2 ) (8.1.13)

 T1  4  T2  4 
5,67C12     
  100   100  
αr  (8.1.14)
T1  T2
Relaţia (8.1.14) este expresia coeficientului de transfer de caldură
prin radiaţie  r . Analog convecţiei termice, se poate exprima
rezistenţa termică în cazul radiaţiei cu relaţia:
1
Rt ,r  (8.1.15)
αr A

Coeficientul C12 ţine seama de natura, poziţia şi aria suprafeţelor

care schimbă caldura prin radiaţie. În cazul unui perete, aflat la
distanţă mare de alte suprafeţe solide, C12  ε . Coeficientul de

173
 Termotehnica

emisie la radiaţie ε depinde de natura corpului şi de calitatea

suprafeţei acestuia; are valori subunitare.

8.2. Transferul de căldură prin conducţie, în regim

staţionar, unidirecţional, prin pereţi plani

a) Perete plan
Se consideră un perete plan, de grosime δ , omogen, care are
conductivitatea termică de valoare constantă; pe feţele peretelui
temperaturile sunt T1  T2 (fig.8.2). Transferul de căldură prin
perete are loc prin conducţie, după direcţia Ox. Conform legii lui
Fourier, fluxul termic conductiv se exprimă prin relaţia:

dT
Q  λA (8.2.1)
dx
Se scrie ecuaţia (8.2.1) sub forma:

Q dx  λAdT (8.2.2)
şi se integrează. Temperatura variază între T1 şi T2 , iar grosimea
peretelui, x, de la 0 la δ :
δ 
 Qdx  T λAdT
T2

0
(8.2.3)
1

T λ  const.

T1
.
Q
T
T2

δ x x
Fig. 8.2 Variatia temperaturii
printr-un perete plan omogen.

174
 Termotehnica


Q δ  λAT2  T1 

 AT1  T2 
Q (8.2.4)
δ
λ
sau
 T1  T2
Q (8.2.5)
δ
λA
Înseamnă că fluxul termic unitar are expresia:

Q T  T2
q  1 (8.2.6)
A δ
λ
Pentru a stabili rezistenţa termică, în cazul transferului de căldură
prin conducţie, printr-un perete plan, de conductivitate constantă,
se apelează la analogia termoelectrică. Se consideră un circuit
electric de rezistenţă R , prin care circulă un curent electric de
intensitate I , sub o diferenţă de potenţial U (fig. 8.3). Conform
legii lui Ohm, se scrie:
U
I (8.2.7)
R

R
I

U
Fig. 8.3 Schema electrica echivalenta în cazul
conductiei termice printr-un perete plan.

Se compară relaţiile (8.2.5) şi (8.2.7). Se observă că fluxul


termic Q e analog intensităţii curentului elecric I , diferenţa de
temperatură T1  T2  corespunde diferenţei de potenţial electric
U , iar rezistenţa termică prin conducţie, celei electrice. Aşadar,
rezistenţa termică la transferul de căldură prin conducţie, în

175
 Termotehnica

T
λ1  ct. λ j  ct.
λ 2  ct. λ n  ct.

T1 T2
T3
Tn
Tj
Tj+1
Tn+1

x
δ1 δ 2 δj δn
Fig. 8.4 Variatia temperaturii printr-un perete plan,
neomogen, alcatuit din straturi perpendiculare
pe directia de propagare a caldurii.

regim staţionar, unidirecţional, printr-un perete plan omogen, are

expresia :
δ
Rt ,cd  (8.2.8)
Aλ
b) Variaţia temperaturii într-un perete plan omogen
Se va exprima temperatura T , la o distanţă x de faţa peretelui,
aflată la temperatura T1 (fig.8.2):

x 
0 Q dx   T λAdT
T
(8.2.9)
1


Q x  λA(T1  T ) (8.2.10)

Q
T  T1  x (8.2.11)
λA

Se observă că temperatura variază liniar cu grosimea x a pere-

telui, dacă λ  const .

176
 Termotehnica

c) Transferul de căldură prin conducţie, în regim staţionar, uni-

direcţional, printr-un perete plan neomogen, cu straturi perpen-
diculare pe direcţia de propagare a căldurii
Se consideră un perete plan neomogen, cu feţe paralele, alcătuit
din n straturi omogene, având conductivitaţile termice
λ1 , λ 2 ...λ j ...λ n ( λ j  const . ) şi grosimile δ1 , δ 2 ...δ j ...δ n (fig.8.4).
Dacă se ţine seama de relaţia (8.2.8), rezistenţa termică a
peretelui j are o expresie de forma:
δj
Rt ,cd  (8.2.12)
j
Aλ j

Pentru circuitul electric echivalent, reprezentat în figura 8.5, se

scrie :

R1 R2 Rj R4

U
Fig. 8.5 Schema electrica echivalenta în cazul conductiei termice
printr-un perete plan, neomogen.

U U
I  n (8.2.13)
Rechiv
 Rjj 1

Rezultă, prin analogie, că fluxul termic transferat prin conducţie,

printr-un perete plan neomogen, alcătuit din straturi omogene, cu
feţele perpendiculare pe direcţia de propagare a căldurii, are
forma:

177
 Termotehnica

 T1  Tn 1 T1  Tn 1
Q  (8.2.14)
n
δj
R
n

j 1
t , cd , j λ
j 1 A
j

Relaţia (8.2.14) se poate scrie şi astfel:

 T1 T n 1
Q (8.2.15)
δ1 δ δ δ
 2  ....  j  ..... n
λ1 A λ 2 A λjA λn A

 AT1  Tn 1 
Q (8.2.16)
δ1 δ 2 δ δ
  ...  j  ...  n
λ1 λ 2 λj λn

În fiecare strat omogen, temperatura are o variaţie liniară

(fig.8.4), dar panta diferă, funcţie de conductivitatea termică; cu
cât acest coeficient are o valoare mai mică, panta este mai mare
(la materialele izolante, care au λ de valori mici, diferenţa de
temperatură între pereţi este mare).

8.3. Transferul global de caldură între două fluide,

aflate la temperaturi diferite,
separate prin pereţi plani

În natură are loc transferul de căldură printr-un mecanism

complex în care se regăsesc modurile elementare : conducţie,
convecţie, radiaţie.
a) Transferul de căldură prin convecţie şi radiaţie între un solid
şi un fluid
Se consideră un perete plan amplasat într-un mediu fluid
(fig.8.6). La suprafaţa acestui perete, transferul de caldură are loc
prin convecţie şi radiaţie. Fluxul termic transferat prin radiaţie
are expresia:

Q r  α r A(T p  T f ) (8.3.1)

iar fluxul termic schimbat prin convecţie:

178
 Termotehnica
Tp Tf
.
Q cv
.
Qr

Fig. 15.6 Convectie si radiatie


Q cv  α cv A(T p  T f ) (8.3.2)

Se însumează relaţiile (8.3.1) şi (8.3 2) şi se obţine:

  
Q  Q r  Q cv  (α r  α cv ) A(T p  T f ) (8.3.3)

Relaţia 8.3.3) se poate scrie şi sub forma:


Q  αA(T p  T f ) (8.3.4)
unde:
α  α r  α cv (8.3.5)
În aceste relaţii, temperaturile sunt cea a peretelui şi cea a
fluidului, α cv este coeficient de transfer de caldură prin convecţie,
α r , coeficient de transfer de caldură prin radiaţie, definit de
expresia (8.1.14), iar α este coeficientul prin care se ţine seama
de radiaţie şi/sau de convecţie. În natură cele două procese au loc
simultan, dar uneori, dacă unul dintre ele are o pondere mare,
celălalt poate fi neglijat.
b) Transferul global de caldură între două fluide aflate la
temperaturi diferite, separate printr-un perete plan omogen
Se consideră un perete plan, de grosime δ , având coeficientul de
conductivitate termica λ  const . , care separă două fluide aflate
la T f , i  T f , e . Au loc, succesiv, următoarele schimburi de
căldură : prin convecţie şi/sau radiaţie la peretele interior, prin
conducţie prin perete, apoi, pe peretele exterior, prin convecţie
şi/sau radiaţie (fig.8.7). S-au notat cu α i , α e coeficienţii de
transfer de caldură prin convecţie şi/sau radiaţie, pe cele două

179
 Termotehnica

feţe ale solidului; aceştia se determină cu relaţii de forma (8.3.5).

Pentru a se ţine seama de toate mecanismele de transfer de
căldură, se analizează rezistenţele termice care intervin.
Rezistenţa termică la convecţie şi/sau radiaţie are o formă
asemănătoare cu cele date de relaţiile (8.1.11) sau (8.1.15), adică:

1
Rt ,cv ,r  (8.3.6)
Aα
Rezistenţa termică la transferul de caldură prin conducţie, printr-
un perete plan are expresia (8.2.8) :
δ
Rt ,cd 
Aλ
Dacă se efectuează analogia termoelectrică, se poate scrie:

ΔT T f ,i  T f ,e
Q  (8.3.7)
 Rt , j Rt ,cv ,r ,i  Rt ,cd  Rt ,cv ,r ,e
Se explicitează rezistenţele termice şi se obţine:
 T f ,i  T f ,e A(T f , i  T f , e )
Q  (8.3.8)
1 δ 1 1 δ 1
   
α i A λA α e A α i λ α e

Se introduce noţiunea de coeficient global de transfer de căldură,

notat k , având unitatea de măsură W/(m2K) şi atunci, fluxul
termic se scrie sub forma:

Q  kA(T f , i  T f , e ) (8.3.9)

Se compară relaţia (8.3.8) cu (8.3.9) şi se obţine:

1
k (8.3.10)
1 δ 1
 
αi λ αe

Coeficientul global de transfer de caldură dat de relaţia (8.3.10)

este caracteristic situaţiei studiate, fiind specific fiecărui caz în
parte. Într-un alt context, se aplică un raţionament asemănător.

180
 Termotehnica

T Convectie Conductie Convectie

si/sau   const . si/sau
radiatie radiatie
αi αe
Tf,i

Tf,e

0 δ x

Fig. 8.7 Transfer global de caldura intre doua fluide

separate de un perete plan.

T Convectie Conductie Convectie

si/sau si/sau
radiatie
λ1 λ2 λj λn radiatie

αi αe
Tf,i

Tf,e
0 x
δ1 δ 2 δj δn
Fig. 8.8 Transfer global de caldura intre doua fluide separate
printr-un perete plan neomogen.

181
 Termotehnica

c)Transferul global de caldură între două fluide aflate la tempe-

raturi diferite, separate printr-un perete plan, neomogen, format
din mai multe straturi paralele
Când fluidele sunt separate printr-un perete alcătuit din mai
multe straturi paralele, fiecare având coeficientul de
conductivitate constant (fig.8.8), se foloseşte raţionamentul expus
la pct. b) şi se obţin următoarele expresii pentru fluxul termic:
 Tf , i  Tf , e
Q n
(8.3.11)
Rt ,cv ,r ,i   Rt ,cd , j  Rt ,cv ,r ,e
j 1

 A(T f , i  T f , e )
Q n δ
(8.3.12)
1 1
 j 
α i j 1 λ j α e

În acest caz, coeficientul global de transfer de caldură are

expresia :
1
k n δ
(8.3.13)
1 1
  j

α i j 1 λ j α e

sau
n δ
1 1 1
  j  (8.3.14)
k α i j 1 λ j α e

1
De observat că este mai mare decât oricare dintre termenii
k
n δ
sumei din relaţia (8.3.14) şi ca urmare, k < α i , α e sau  j .
j 1 λ j

Aşadar, coeficientul global de transfer de căldură este mai mic

decât oricare dintre coeficienţii referitori la conducţie, convecţie
şi/sau radiaţie. Înseamnă că atunci când scopul este micşorarea
schimbului de caldură, trebuie să se acţioneze în sensul reducerii
celui mai mic coeficient, iar suprafaţa de schimb de căldură să fie
cât mai mică. Cu cât sunt mai mulţi pereţi, coeficientul global de
schimb de căldură este mai mic, deci se frânează fluxul termic.
Pentru intensificarea transferului de căldură, se recomandă
majorarea coeficientului cel mai mic şi mărirea suprafeţei de
schimb termic (de exemplu prin nervurare, ţevi cu aripioare etc.)

182
 Termotehnica

8.4 Izolaţia termică

Izolaţia termică se utilizează în scopul micşorării disipărilor de

căldură către mediul ambiant (în cazul instalaţiilor termice care
funcţionează la temperaturi superioare celei ambiante) şi a
absorbţiei de căldură din mediul exterior (la instalaţiile
frigorifice). Prin reducerea disipărilor de căldură se reduce
consumul de combustibil, deci şi poluarea chimică, precum şi
poluarea termică. De asemenea, se impune izolarea termică
pentru evitarea accidentelor de muncă a căror cauză este
atingerea suprafeţelor fierbinţi (se recomandă ca temperatura pe
suprafaţa exterioară să fie 50..60 0C ). Izolaţia termică poate fi:
- dinamică, atunci când izolarea termică este asigurată prin circu-
laţia unui fluid;
- statică, dacă pentru izolarea termică sunt utilizate materiale care
au coeficientul de conductivitate λ cu valoare cât mai scăzută
(vata de sticlă, bitum, materiale poroase minerale sau plastice).
Materialele izolante au o serie de caracteristici, printre care:
- coeficientul de conductivitate cu valoare cât mai mică, se
recomandă λ  0,2 W/(mK), astfel încât să introducă o rezistenţă
termică de mărime cât mai mare pe direcţia de propagare a
căldurii;
- densitate mică, pentru a nu conduce la o greutate mare a ansam-
blului instalaţie-izolaţie şi deci la soluţii constructive complicate;
- să nu interacţioneze chimic cu suprafaţa izolată;
- rezistenţă la temperatură, la umiditate şi la acţiunea unor agenţi
chimici;
- rezistenţă mecanică;
- nepoluante;
- cost redus.
Din punct de vedere constructiv, în general, izolaţia termică este
realizată dintr-un strat de material izolant şi un strat protector,
executat din foi de tablă, folii de bitum sau cimenturi termo-
rezistente. În figura 8.9 este prezentat cazul unui perete plan care
separă un agent termodinamic (fluidul interior), de mediul
ambiant (fluidul exterior); el este izolat termic şi protejat faţă de
mediul exterior. Fluxul termic transferat de la fluidul din interior
către mediul ambiant are expresia:

Q  k  A  T f , i  T f , e 

(8.4.1)

183
 Termotehnica

În cazul studiat, coeficientul global de schimb de căldură este dat

de relaţia:

1
k (8.4.2)
1 δ p δ iz δ sp 1
   
α i λ p λ iz λ sp α e

Pentru calculul lui k se ţine seama de transferul de căldură prin

convecţie şi/sau radiaţie la peretele interior, respectiv peretele
exterior al stratului protector, prin coeficienţii α i , α e şi de con-
ducţia prin perete, material izolant şi strat protector, termenii de
δ
forma . Se observă că fluxul termic disipat scade, atunci când
λ
conductivitatea termică a materialului izolant scade şi grosimea
stratului de izolaţie creşte.
Calculul grosimii de izolaţie ( δ iz )
Grosimea de izolaţie pentru un rezervor, o conductă sau un aparat
termic prezintă o importanţă foarte mare sub aspect tehnico-
economic. Sunt prezentate trei variante de calcul:
a) se impune temperatura pe peretele exterior al izolaţiei termice
( T p ,e ); t p ,e =50...600C, din motive de protecţie a muncii. Fiind
cunoscute t p ,e şi t f ,e , se calculează Q  α e Ae Tiz  T f , e  , apoi k şi


grosimea de izolaţie δ iz . Calculul este interativ, deoarece λ iz , α e ,

dar şi alte elemente care intervin în calcule, depind de
temperatură;

b) se impune fluxul termic disipat, Q , către mediul exterior ; se
cunosc T f , e ,T f , i . Din expresia fluxului termic Q  kAT f , i  T f , e 


se calculează mai întâi k , tiz , α e şi apoi δ iz ; calculul este de

asemenea iterativ;
c) se ţine seama de considerente tehnico-economice; metoda
constă în calculul costului izolaţiei, care creşte pe măsură ce
creşte grosimea izolaţiei şi a costului căldurii disipate, care scade
când creşte grosimea de izolaţie. Din însumarea grafică a celor
doi termeni (fig.8.10) rezultă grosimea optimă de izolaţie. În cal-
culul de proiectare al grosimii de izolaţie se recomandă aplicarea
unei metode şi verificarea rezultatelor obţinute cu ajutorul celor-

184
 Termotehnica

Izolatie Strat
Perete termica protector

Tf,i

αe

αi Tp,e

Tf,e

δp δiz δ sp

λp λ iz λ sp
Fig. 8.9 Schema izolatiei termice
a unui perete plan.

Costuri Suma costurilor

(lei) Cost
izolatie

Cost caldura
disipata

δ optim, iz δ (m)

Fig. 8.10 Calculul grosimii optime de izolatie.

185
 Termotehnica

lalte două variante. După compararea rezultatelor obţinute şi

ţinând seama şi de alte criterii, specifice cazului studiat (evitarea
condensării umidităţii din atmosferă pe suprafaţa izolaţiei, impu-
nerea unei anumite scăderi a temperaturii unui fluid depozitat
într-un rezervor sau transportat printr-o conductă, etc.), se ia o
decizie asupra grosimii de izolaţie.

8.5 Schimbătoare de căldură

Sunt aparate termice în care are loc transferul de căldură de la un

agent termodinamic mai cald, la altul mai rece.
Clasificarea aparatelor de schimb de căldură
a) după destinaţie:
- vaporizatoare sau condensatoare;
- încălzitoare sau răcitoare;
b) după tipul constructiv:
- de suprafaţă (cu ţevi sau cu plăci;
- prin amestec;
c) după modul de circulaţie a agenţilor termici:
- echicurent;
- contracurent;
- curent încrucişat sau mixt;
d) după regimul de lucru:
- staţionar;
- nestaţionar;
e) după modul de preluare a dilatărilor termice:
- rigide;
- semielastice;
- elastice;
f) După numărul de treceri ale agentului termic:
- cu o trecere;
- cu mai multe treceri;
g) După transformările fizico-chimice suferite de agentul termic
în procesul de schimb de căldură:
- fără schimbarea stării de agregare;
- cu schimbarea stării de agregare;
- au loc reacţii chimice (ardere).
În figura 8.11 este prezentată schema unui schimbător de căldură
echicurent, iar în figura 8.12 cea a unui schimbător de căldură
contracurent, precum şi diagramele de variaţie a temperaturilor

186
 Termotehnica

celor două fluide în lungul suprafeţei despărţi-toare. S-au notat:

1- fluid cald; 2 - fluid rece; indicele prim (‘) - intrare; indicele
secund (‘‘) - ieşire. Transformările termo-dinamice din aparatele
de schimb de căldură, dacă se neglijează pierderile de presiune,
sunt izobare. În fiecare aparat circulă fluidul cald, caracterizat
prin debit masic, capacitate calorică masică la presiune constantă

 
şi temperatură de intrare, respectiv ieşire, m1 ; c p ,1 ; t1  t1 şi

 
fluidul rece, caracterizat de asemenea prin m 2 ; c p , 2 ; t 2  t 2 .
Ecuaţiile principale ale schimbătoarelor de căldură
Calculul termic al schimbătoarelor de căldură de suprafaţă se
bazează pe următoarele ecuaţii principale:
- ecuaţia de bilanţ termic:
  
Q1  Q 2  Q d (8.5.1)
ecuaţia de transfer de căldură :

Q  kA ΔTmed , lg (8.5.2)

În relaţia (8.5.1), fluxul termic cedat de agentul cald, lichid sau

gaz perfect, este:
.
 . 
 
Q 1  m1 c p ,1 (t1  t1 ) (8.5.3)

T1'
T1''
Δ Tmax Δ Tmin
T2''
T2'
A(L)
Fig. 8.11 Variatia temperaturii la un schimbator de caldura
cu circulatia agentilor termodinamici in echicurent.

187
 Termotehnica

T1'
T1''
Δ Tmax
Δ Tmin
T2''
T2'

A(L)
Fig. 8.12 Variatia temperaturii la un schimbator de caldura
cu circulatia agentilor termodinamici in contracurent.

iar pentru un gaz real sau vapori:

Q 1  m 1 h1'  h2'' 
 .  .
(8.5.4)
Fluxul termic preluat de agentul rece, pentru cele două situaţii
privind fluidul de lucru, are expresia:
 
 
Q 2  m 2 c p , 2 (t 2  t 2 ) (8.5.5)
 
 
Q 2  m 2 (h2  h2 ) (8.5.6)
Diferenţa medie logaritmică de temperatură, ΔTmed , lg , se măsoară
în (K), dar în calculul acesteia se introduc temperaturile fluidelor
fie numai în (K), fie numai în (0C), deoarece reprezintă o
diferenţă şi rezultatele obţinute sunt egale în cele două cazuri.
Pentru deducerea relaţiei de calcul a diferenţei medii logaritmice
de temperatură se ţine seama de variaţia, de-a lungul
schimbătorului, a temperaturilor celor două fluide (fig.8.13).
Dacă se neglijează căldura disipată, rezultă că:
  
Q  Q1  Q 2 (8.5.7)

188
 Termotehnica

T

d ( T )
Tmax
Tmin
.
.
Q Q

Fig. 8.13 Diferenta medie logaritmica de temperatura.

Cu notaţiile din figura 8.13, se pot scrie relaţiile:

d T  Tmax  Tmin


 
(8.5.8)
dQ Q

d Q  kTdA (8.5.9)

Din relaţiile (8.5.8) şi (8.5.9) se obţine d Q , după care, egalând
cele două expresii, rezultă:
dΔT  kdA
  (ΔTmax  ΔTmin ) (8.5.10)
ΔT Q
Se integrează relaţia (8.5.10),

T min d T  A k T  Tmin 

  0 max
dA (8.5.11)
T
T max .
Q
şi se obţine:
ΔTmax ( ΔTmax  ΔTmin )kA
ln  (8.5.12)
ΔTmin
.
Q

Relaţia (8.5.12) se scrie sub forma:

189
 Termotehnica

. ΔTmax  ΔTmin
Q  kA (8.5.13)
ΔT
ln max
ΔTmin
Se compară relaţia (8.5.2) cu (8.5.13) şi se obţine diferenţa
medie logaritmică de temperatură:
ΔTmax  ΔTmin
ΔTmed ,lg  (8.5.14)
ΔT
ln max
ΔTmin
Când circulaţia agentului are loc în curent încrucişat sau mixt, se
calculează cu relaţia (8.5.14) diferenţa medie logaritmică de
temperatură, considerând că fluidele circulă în contracurent, după
   
care se aplică un coeficient ε  1 , unde ε  f  T1 , T1 ,T2 , T2  şi
 
de asemenea depinde de modul de circulaţie al agenţilor termici.
Coeficientul ε se citeşte din diagrame specifice.

ΔTmed ,cî  εΔTmed ,lg,cc (8.5.15)

În timpul funcţionării schimbătoarelor de căldură, apar depuneri

(piatră, nămol, alge), pe suprafeţele de schimb de căldură. Din
cauza depunerilor, se micşorează coeficientul global de transfer
de căldură k depuneri  k proiectare şi este necesară curăţarea
suprafeţelor de schimb de căldură.
Indici de calitate ai schimbătoarelor de căldură
La un schimbător de căldură se disting trei categorii de disipări
de energie:
- apărute ca urmare a transferului de căldură dintre aparat şi
mediul ambiant, prin pereţii şi izolaţia termică a schimbătorului;
- cauzate de desfăşurarea transferului de căldură la diferenţe
finite de temperatură;
- determinate de scăderea presiunii fluidelor de lucru, deoarece în
curgerea acestora trebuie învinse rezistenţele hidraulice.
Pentru aprecierea performanţelor unui schimbător de căldură s-au
propus diverşi indici de calitate, prin care să se ţină seama de
procesele ireversibile enunţate mai înainte.
Dintre aceştia se prezintă numai coeficientul de reţinere a
căldurii, utilizat în bilanţul termic:

190
 Termotehnica

Q2 Q
ηr   1 d (8.5.16)
Q1 Q1
care se referă la prima dintre categoriile de energie disipată.
Coeficientul η r are semnificaţia unui randament al izolaţiei
termice şi se recomandă să aibă valori mai mari de 0,98.

8.6 Rezumat

Transferul de căldură are loc între două corpuri sau între părţi ale
aceluiaşi corp, atunci când se află la temperaturi diferite şi înce-
tează când se atinge echilibrul termic. Determinate experimental,
legea lui Fourier exprimă matematic conducţia termică, iar legea
lui Newton convecţia termică. Radiaţia termică reprezintă
transmiterea căldurii de la un corp la altul prin unde
electromagnetice, denumite radiaţii termice, care au lungimi de
undă de 0,8…400  m. La transferul de căldură conductiv printr-
un perete plan, omogen, fluxul termic creşte direct proporţional
cu diferenţa de temperatură, aria de transfer de căldură şi
conductivitatea termică şi invers proporţional cu grosimea
peretelui; temperatura variază liniar între feţele peretelui. În
natură are loc transfer global de căldură, adică un proces în care
intervin convecţie şi/sau radiaţie şi conducţie. Izolaţia termică se
utilizează în scopul micşorării disipărilor de căldură către mediul
ambiant (în cazul instalaţiilor termice care funcţionează la
temperaturi superioare celei ambiante) şi a absorbţiei de căldură
din mediul exterior (la instalaţiile frigorifice). Prin reducerea
disipărilor de căldură se reduce consumul de combustibil, deci şi
poluarea chimică, precum şi poluarea termică. Schimbătoarele de
căldură sunt aparate termice în care are loc transferul de căldură
de la un agent termodinamic mai cald, la altul mai rece. Unul
dintre indicatorii de performanţă ai unui schimbător de căldură
este η r , coeficientul de reţinere a căldurii.

Probleme rezolvate

1. Pereţii laterali ai unui cuptor se compun dintr-un strat de

cărămidă refractară, la interior, caracterizat prin δ1  250 mm şi

191
 Termotehnica

λ1  1,3 W/(m K) , un strat izolant de vată de zgură, cu

λ 2  0,128 W/(m K) şi un strat de cărămidă obişnuită, la exterior,
care are δ 3  120 mm şi λ 3  0,755 W/(m K) . Temperatura
suprafeţei interioare a stratului de cărămidă refractară este
t1=8500C. Să se determine grosimea necesară a stratului de vată

Q
de zgură, δ 2 , astfel ca la un flux termic specific  813 W/m 2 ,
A
temperatura suprafeţei exterioare a stratului de cărămidă
obişnuită să fie t4=600C şi să se calculeze temperatura medie a
stratului de vată de zgură.

Rezolvare
Are loc transferul de căldură prin conducţie, unidirecţional, în
regim staţionar, printr-un perete plan, neomogen, alcătuit din
straturi paralele, amplasate perpendicular pe direcţia de
propagare a fluxului de căldură (fig. 8.14).

Caramida Vata de Caramida

refractara zgura obisnuita

t1  8500 C Q
.

δ1  250mm
λ1 λ2 λ3 t4  600 C
λ1  1,3W/(mK)
δ3  120mm
λ 3  0,755W/(mK)
δ1 δ2 δ3

Fig. 8.14 Conductia termica printr-un perete plan neomogen (problema 1).

192
 Termotehnica

Fluxul termic unitar:


Q t1  t 4

A δ1 δ 2 δ 3
 
λ1 λ 2 λ 3
Grosimea stratului de vată de zgură:
 
 
t t δ δ 
δ 2  λ 2  1  4  1  3 
λ1 λ 3
 Q 
 
 A 

 850  60 0,25 0,12 

δ 2  0,128       0,0794 m
 813 1,3 0,755 

Temperatura medie stratului de vată de zgură:

Caramida Vata de Caramida

refractara zgura obisnuita

t 0C

1000 850
800
600 441,4
0
400 C
200 60 0C

δ mm
250 79,4 120

Fig. 8.15 Variatia de temperatura (problema 1).

193
 Termotehnica


Q t1  t 2
 ;
A δ1
λ1

Q δ1
t 2  t1  ;
A λ1

813  0,25
t 2  850   693,65 0 C
1,3

Q t2  t3
 ,
A δ2
λ2

Q δ2
rezultă: t3  t2 
A λ2

813  0,0794
t3  693,65   189,22 0 C
0,128
t 2  t3 693,65  189,22
t m , 23    441,4 0 C
2 2

2. Într-un schimbător de căldură tubular se încălzeşte un debit


masic de apă m 2  1t/h, de la t 2'  40 0C la t 2''  85 0C, cu gaze de
ardere, care sunt admise în aparat cu temperatura t1'  350 0C şi la
evacuare au t1''  160 0C. Să se calculeze suprafaţa de schimb de
căldură, dacă se consideră coeficientul global de transfer de
căldură, între gazele de ardere şi apă, k  15,5 W/(m2K). Se
consideră că circulaţia agenţilor temodinamici are loc:
a) echicurent; b) contracurent.

Rezolvare


Suprafaţa de schimb de căldură se află din relaţia: Q  kATmed ,lg

Q
A
kTmed ,lg

194
 Termotehnica

Fluxul termic transferat de la gazele de ardere la apă, considerând

  
că nu sunt disipări de căldură ( ηr  100% , deci Q1  Q 2  Q ), se
calculează cu expresia:

Q  m 2 c p , 2 t 2''  t 2' 
 

Capacitatea calorică masică la presiune constantă a apei se

consideră c p ,2  4186 J/(kg K).

1000
Q  4186  85  40  52 320 W
3600
Diferenţa medie logaritmică de temperatură se obţine cu relaţia
(8.5.14). Calculul se efectuează pentru cele două variante privind
circulaţia agenţilor temici; se folosesc notaţiile din figura 8.11,
în cazul circulaţiei fluidelor în echicurent şi cele din figura 8.12,
pentru circulaţia în contracurent.
a) echicurent:
Tmax  t1'  t 2' ; Tmax  350  40  310 K;

Tmin  t1''  t 2'' ; Tmin  160  85  75 K.

310  75
Tmed ,lg,ech   165,7 K;
310
ln
75
52 320
Aech   20,37 m2
15,5  165,67

b) contracurent:

Tmax  t1'  t 2'' ; Tmax  350  85  265 K;

Tmin  t1''  t 2' ; Tmin  160  40  120 K.

265  120
Tmed ,lg,cc   182,8 K;
265
ln
120
52 320
Acc   18,46 m2
15,5  182,2

195
 Termotehnica

Dacă circulaţia agenţilor termici ar avea loc în curent încrucişat

sau mixt, s-ar obţine:
Aech  Acî  Acc
În concluzie, pentru acelaşi flux termic transferat, acelaşi
coeficient global de transfer termic şi aceleaşi temperaturi ale
fluidelor de lucru, atunci când circulaţia agenţilor termici are loc
în contracurent, construcţia schimbătorului de cădură reclamă
cea mai mică suprafaţă de schimb de căldură, deoarece în acest
caz diferenţa medie logaritmică are valoarea cea mai mare.

Teste de autoevaluare

1) Suprafaţa izotermă este:

a) locul geometric al tuturor punctelor de temperatură T din
corpul studiat;
b) locul geometric al tuturor punctelor de presiune p din
sistemul studiat;
c) suprafaţa de schimb de căldură.

2) Conducţia termică este procesul de schimb de căldură:

a) care are loc între un fluid şi un solid, datorită mişcării lor
relative în zona de contact;
b) care are loc printr-un corp solid sau printr-un strat de fluid
imobil, datorită contactului direct al particulelor componente;
c) nici o definiţie nu este corectă.

3) Convecţia termică este procesul de schimb de căldură:

a) care are loc între un fluid şi un solid, datorită mişcării lor
relative în zona de contact;
b) care are loc printr-un corp solid sau printr-un strat de fluid
imobil, datorită contactului direct al particulelor componente;
c) nici o definiţie nu este corectă.

4) În Sistemul Internaţional, unitatea de măsură pentru conducti-

vitatea termică este:
a) W/(m2K); b) J/(mK); c) W/(mK).
5) Fluxul termic transferat prin radiaţie termică are expresia:

196
 Termotehnica

  T1  4  T2  4 
a) Q r  5,67C12 A    ;
  100   100  

b) Q r  5,67C12 AT22  T12 ;




c) Q r  5,67 AT2  T1  .
6) În cazul transferului de căldură prin conducţie termică printr-
un perete plan, la care conductivitatea termică se consideră a fi
constantă, temperatura variază:
a) invers proporţional cu aria de transfer de căldură;
b) liniar cu grosimea peretelui;
c) liniar cu aria peretelui.
7) Coeficientul global de transfer de căldură, în cazul transferului
termic între două fluide, aflate la temperaturi diferite, separate
ptintr-un perete plan omogen, este dat de relaţia:
δ
a) Rt ,cd  ;
Aλ j
b) α r  5,67C12 T2 T 1 ;
1
c) k  .
1 δ 1
 
αi λ αe

8) Coeficientul global de transfer de căldură, în cazul unui perete

plan izolat termic şi protejat cu un strat protector, care separă un
agent termodinamic (fluid interior), de mediul ambiant (fluid
exterior), are expresia:

1
a) k  ;
δ 1

λ αe
1
b) k  ;
1 δ p δ iz δ sp 1
   
α i λ p λ iz λ sp α e
c) α  α r  α cv .

197
 Termotehnica

9) Caracteristica principală a unui material izolant termic este o

conductivitate termică de valoare:
a) cât mai mică;
b) cât mai mare;
c) constantă în domeniul de temperatură la care este utilizată
izolaţia.
10) Diferenţa medie logaritmică de temperatură se calculează cu
relaţia:

a) ΔTmed , lg  T2  T1  ;

b) ΔTmed ,lg  Tmax  Tmin  ;

ΔTmax  ΔTmin
c) ΔTmed ,lg  .
ΔTmax
ln
ΔTmin

Rezultatele testului sunt la pagina 226.

198
 Termotehnica

9. ELEMENTE DE TERMOENERGETICA
ŞI DE TERMOECONOMIE

9.1 Resurse energetice secundare. Resurse energetice

recuperabile

a) Resursele energetice secundare (r.e.s.) ale unui proces sau

agregat reprezintă toate formele de energie neutilizate în
procesul sau agregatul tehnologic respectiv. R.e.s. rezultă dintr-
un proces tehnologic primar, ca produse secundare ale acestuia,
făcând parte din categoria de pierderi energetice ale procesului
sau agregatului respectiv. Partea de energie a r.e.s. care nu se
recuperează, se disipează în mediul ambiant. Definirea şi calculul
r.e.s. se face pentru un contur de referinţă, care cuprinde partea
de instalaţie sau subansamblul avut în vedere. Cauzele apariţiei
r.e.s. sunt imperfecţiunile de natură energetică ale proceselor
care au loc în conturul considerat. Cu cât energia conţinută de
r.e.s. este mai mare, cu atât procesele din conturul respectiv au
loc cu randamente energetice mai mici. Din considerente tehnice
şi de eficienţă economică nu pot fi utilizate decât o parte din
r.e.s. rezultate.
b) Resursa energetică refolosibilă (r.e.r.) reprezintă partea din
resursa energetică secundară care poate fi recuperată în condiţii
de eficienţă economică. Această cotă depinde de stadiul de
dezvoltare a tehnologiei respective şi de costurile, la momentul
respectiv, ale energiei şi ale materialelor utilizate.
c) Forme ordonate şi forme neordonate de energie
În transformările termodinamice, din punct de vedere al gradului
de transformare a unei forme de energie în alta, se disting:
- forme ordonate de energie sau de schimb de energie, având
drept caracteristică faptul că au un grad ridicat de transformare în
alte forme de energie şi deci şi în lucru mecanic (de exemplu,
energia cinetică, potenţială, electrică, hidraulică, eoliană etc);
- forme neordonate de energie sau de transfer de energie, care
pot fi transformate doar parţial în alte forme de energie şi la care
eficienţa transformării este dependentă atât de parametrii de stare

199
 Termotehnica

ai agentului purtător de energie cât şi de mărimile caracteristice

ale mediului ambiant (de exemplu, energia internă, căldura etc).
Atunci când au loc transformări energetice în cadrul aceleiaşi
grupe sau când o energie ordonată trece în una neordonată,
conversia poate fi teoretic totală (de exemplu, schimbul de căldu-
ră între două fluide într-un aparat de schimb de căldură sau trans-
formarea lucrului mecanic în căldură); transformarea unei energii
neordonate într-o formă ordonată este limitată de valoarea
randamentului ciclului Carnot de referinţă.

9.2 Exergie. Anergie. Bilanţ exergetic

a) Definirea exergiei
Noţiunea de exergie (ex-ergon) a fost propusă de Rant în anul
1953 şi reprezintă o reactualizare a unei noţiuni propuse încă de
Gouy sub formă de l'energie utilisable, respectiv de către
Bosnjacovic (Technische Arbeit Sfahigkeit), cu corespondentul în
limba engleză availability. Energia unui sistem este suma dintre
exergia şi anergia acestuia. Exergia reprezintă lucrul mecanic
maxim care poate fi obţinut de la un sistem termodinamic, în
evoluţia reversibilă a sistemului din starea dată, până la starea
de echilibru cu mediul exterior sistemului. Anergia este partea
din energie care nu se transformă în lucru mecanic. Din
clasificarea formelor de energie rezultă că cele ordonate sunt în
acelaşi timp şi exergii. În cazul formelor neordonate de energie,
pentru caracterizarea cărora se apelează la entropie, există o serie
de categorii de exergie, dintre care cea a căldurii.
Exergia căldurii este definită prin lucrul mecanic (maxim) care
poate fi obţinut cu ajutorul unui ciclu Carnot direct, delimitat de
temperatura T , care caracterizează sursa de căldură şi cea a
mediului ambiant, T0 .
 T 
E Q  1  0 Q (9.2.1)
 T

 T 
Mărimea 1  0  este denumită factor exergetic de temperatură.
 T
Partea (minimă) netransformabilă în lucru mecanic a căldurii a
fost denumită anergia căldurii (Rant, 1962):

200
 Termotehnica

T0
AQ  Q  T0 Δ S Q (9.2.2)
T
unde Δ S Q reprezintă creşterea de entropie cauzată de schimbul de
căldură Q . Ca urmare, rezultă:

Q  E Q  AQ (9.2.3)

În cazul în care T  T0 (sisteme frigorifice şi criogenice), exergia

căldurii reprezintă consumul minim de lucru mecanic necesar
unui ciclu Carnot inversat pentru ridicarea potenţialului căldurii
Q de la T la T0 .
b) Bilanţul exergetic al unui sistem termodinamic
Se consideră un sistem în care are loc o transformare termo-
dinamică deschisă (cu curgere) în cursul căreia schimbul de
energie cu mediul exterior are loc numai sub formă de căldură şi
lucru mecanic. Bilanţul exergetic are forma:
Ein  Eev  Π (9.2.4)

În această ecuaţie, E in reprezintă exergia introdusă în sistem, E ev

exergia evacuată din sistem, iar Π reprezintă pierderile de
exergie cauzate de ireversibilitate. Dacă procesele termodinamice
sunt reversibile, Π  0 şi rezultă că exergia introdusă în sistem se
conservă:
E in  E ev (9.2.5)
Când transformările termodinamice sunt ireversibile, Π  0 ,
astfel că:
E ev  E in (9.2.6)
c) Randamentul exergetic
Pe baza bilanţului exergetic se poate stabili randamentul exer-
getic η ex al sistemului considerat. Randamentul exergetic este
definit ca raportul între exergia evacuată şi cea introdusă în
sistem:
E ev Π
ηex  1 (9.2.7)
E in E in

201
 Termotehnica

Dacă Π  0 , când transformările sunt reversibile, ηex  1 ; când

întreaga exergie introdusă în sistem se pierde, rezultă ηex  0 . În
procesele reale 0  ηex  1 .
Termenul de exergie este generalizat prin introducerea noţiunii
de essergie (essence of the energy, 1968, Evans) care include, nu
numai interacţiunea termomecanică, ci şi pe cea chimică, la
aducerea sistemului în echilibru cu mediul exterior. Importanţa
noţiunii de exergie – essergie constă în aceea că devine posibilă
determinarea gradului de perfecţiune termodinamică a proceselor
şi ciclurilor termodinamice, sub aspectul ireversibilităţii acestora.
Ea intervine şi în analiza termoeconomică a diferitelor sisteme, în
calitate de metodă de apreciere a performanţelor acestora, pe
baza randamentului exergetic, corelat cu principiul generării
minime a entropiei, precum şi cu o nouă formulare a principiului
al doilea al termodinamicii. Aceasta arată că exergia unui sistem
izolat rămâne constantă, dacă procesele din sistem au loc pe cale
reversibilă şi scade, dacă măcar unul dintre procese este
ireversibil. Reducerea la minimum a pierderilor de exergie,
datorate ireversibilităţii, reflectă principiul generării minime a
entropiei şi trebuie asociat cu aspectele de natură ecologică.

9.3 Cogenerarea

Cogenerarea este producerea combinată şi simultană a lucrului

mecanic şi căldurii, pornind de la o singură sursă de energie
primară. În alte ţari se foloseşte denumirea de producere
combinată a căldurii şi energiei electrice COMBINED HEAT
AND POWER (CHP). Cogenerarea reprezintă una dintre
cele mai economice tehnologii de reducere a emisiilor de gaze
cu efect de seră (GES), alături de utilizarea energiilor
regenerabile. Termoficarea a fost termenul utilizat în ţările din
Estul Europei, inclusiv Romania, pentru cogenerare.
Se deosebesc:
- termoficarea industrială, în care căldura livrată este destinată
acoperirii cererii de abur necesar unor procese tehnologice;
- termoficare urbană, adică alimentarea centralizată cu căldură în
scopul încălzirii şi al preparării apei calde.
Combinarea a două cicluri termice urmăreşte obţinerea unor
avantaje energetice şi economice prin:

202
 Termotehnica

- realizarea unui randament al ciclului mixt, superior

randamentelor instalaţiilor componente, când acestea ar lucra
individual;
- integrarea unor instalaţii energetice şi tehnologice care să
permită folosirea unor combustibili cu putere calorică mică sau
bogaţi în sulf;
- un grad sporit de manevrabilitate a instalaţiilor;
- reducerea poluării mediului.
Combinarea ciclurilor se bazează pe folosirea cascadei
termodinamice. Căldura evacuată dintr-un ciclu de temperatură
înaltă este utilizată în ciclul de temperatură mai scăzută. O
variantă este cea a combinării abur – gaze. Schema de principiu a
unei instalaţii cu turbină cu gaze în circuit deschis şi generator de
vapori de apă (abur), fără ardere suplimentară este prezentată în
figura 9.1. Aceasta cuprinde următoarele utilaje: C - compresor
de aer; CA - camera de ardere; TG - turbina cu gaze; GE1, GE2 -
generatoare de energie electrică; RC - recuperator de căldură; GA
- generator de vapori de apă (generator de abur); TA - turbina cu
abur; Co - condensator; PA - pompa de alimentare. Aerul este
aspirat din mediul ambiant, comprimat în compresor şi apoi
preîncălzit în recuperatorul de căldură, după care pătrunde în
camera de ardere. Gazele de ardere, evacuate din camera de
ardere, se destind în turbina cu gaze, producând lucru mecanic
destinat antrenării unui generator electric şi a compresorului
instalaţiei. În generatorul de abur are loc transferul de căldură de
la gazele de ardere la apă, care se vaporizează. Vaporii de apă
astfel obţinuţi se destind în turbina de abur care este cuplată cu

RC
CA
GA TA

TG

GE 2
GE 1
C
(CU, CI)
Co
PA
Fig. 9.1 Schema de principiu a unei cogenerari cu instalatie
de turbina cu abur si instalatie de turbina cu gaze.

203
 Termotehnica

un generator electric. Aburul evacuat din turbina cu abur TA fie

se condensează într-un condensator Co, fie sunt utilizaţi într-un
sistem de termoficare (consumator urban-CU şi/sau consumator
industrial-CI). Gazele de ardere evacuate din generatorul de abur
sunt dirijate spre recuperatorul de căldură, destinat preîncălzirii
aerului (înainte ca acesta să fie admis în camera de ardere) şi apoi
sunt evacuate spre mediul exterior.
Eficienţa energetică este dată de randamentul global, care este
superior faţă de producerea separată:
QE
ηg  (9.3.1)
W
în care: Q este căldura (MWh); E - energia electrică (MWh);
W – echivalentul energetic al consumului de combustibil (MWh).

9.4 Calculul economic al soluţiei tehnice

de reabilitare/modernizare energetică a unei clădiri
prin montare de panouri solare

a) Indicatori ai eficienţei economice

Metodele bazate pe actualizare, contribuie la aprecierea eficienţei
proiectelor de investiţii într-o manieră obiectivă. Comparaţiile între
cheltuielile de investiţii şi profiturile suplimentare generate de
proiect se realizează prin eliminarea influenţei timpului, aducând
toate operaţiile la acelaşi moment de referinţă. Analiza economică a
măsurilor de modernizare energetică a unei clădiri existente se
relizează prin intermediul indicatorilor economici ai investiţiei.
Dintre aceştia cei mai importanţi sunt următorii:
 valoarea netă actualizată aferentă investiţiei suplimentare
datorată aplicării unui proiect de modernizare energetică şi
economiei de energie rezultată prin aplicarea proiectului menţionat,
ΔVNA(m) [lei];
 durată de recuperare a investiţiei suplimentare datorată
aplicării unui proiect de modernizare energetică, NR [ani],
reprezentând timpul scurs din momentul realizării investiţiei în
modernizarea energetică a unei clădiri şi momentul în care valoarea
acesteia este egalată de valoarea economiilor realizate prin
implementarea măsurilor de modernizare energetică, adusă la
momentul iniţial al investiţiei;

204
 Termotehnica

 costul unităţii de energie economisită, e [lei/kwh],

reprezentând raportul dintre valoarea investiţiei suplimentare
datorată aplicării unui proiect de modernizare energetică şi
economiile de energie realizate prin implementarea acestuia pe
durata de recuperare a investiţiei.
În funcţie de valorile indicatorilor economici sus menţionati,
rezultate prin analiza diverselor măsuri de modernizare energetică a
unei clădiri, vor fi alese acele măsuri caracterizate de:
 valoarea netă actualizată, ΔVNA(m), cu valori negative pentru
durata de viaţă estimată pentru măsurile de modernizare energetică
analizate;
 durata de recuperare a investiţiei, NR , cât mai mică şi nu mai
mare decât o perioadă de referinţă, impusă din considerente
economico-financiare (de către creditor sau investitor) sau tehnice
(durata de viaţă estimată a soluţiei de modernizare energetică);
 costul unităţii de căldură economisită, e, cât mai mic şi nu mai
mare decât proiecţia la momentul investiţiei a costului actual a
unităţii de căldură.
Procedura de bază pentru compararea efectelor tehnice şi economice
ale aplicării diverselor soluţii de utilizare eficientă a energiei, o
constituie analiza valorii nete actualizate, a costurilor implicate de
realizarea investiţiilor şi de exploatrea instalaţiilor aferente acestora.
Pentru calculul indicatorilor de eficienţă economică a soluţiilor
tehnice de reabilitare/modernizare energetică a unei clădirii, prin
montarea de panouri solare, se va lua în considerare un pachet
investiţional de la firma ECOTECH COM., cunoscându-se
următoarele date:

Tabelul 9.1. Caracteristici ale pachetului investiţional

Panou 2xSP-S70/1700A-20 7748 lei
Boiler 300 l cu 1 serpentină 3510 lei
Modul de comandă 1794 lei
Furnituri 1300 lei
Manoperă montaj 1560 lei
TOTAL(fără TVA) 15912 lei
TOTAL + TVA 18935 lei

Pentru producerea apei calde menajere şi încălzirea locuinţei,

sistemul trebuie să asigure apă caldă pentru o familie de trei
persoane cu un consum mediu de 75 l/zi şi încălzirea suprafaţei
locative de 120 m2.

205
 Termotehnica

Valoarea netă actualizată (VNA), reprezintă proiecţia la

momentul “0” a tuturor costurilor menţionate, funcţie de rata de
depreciere a monedei considerate - sub formă deprecierii medii
anuale. Considerând că rata de depreciere anuală a monedei este
constantă şi că se produce şi o creştere uniformă a preţului
energiei , VNA caracteristică sistemului este data de relaţia:

1  fk 
t t
3 N N
 1 
VNA  C 0   C E      C     (9.4.1.)
t 1  1  i  t 1  1  i 
k M
k 1

în care:
 C0 – costul investiţiei totale în anul “0”,
C0 = 18935 Lei ≈ 4530 Euro;
 CE – costul anual al energiei consumate, la nivelul anului de
referinţă [Euro/an], CE = 5330 Lei/an ≈ 1275 Euro/an;
 CM – costul anual al operaţiunilor de mentenanţă, la nivelul
anului de referinţă [Euro/an], CM = 0;
 f – rata anuală de creştere a costului căldurii;
Considerând că în august 2007 costul Gcal a fost de 107,50 Lei şi în
decembrie 2007 a crescut la 119,00 Lei, rata anuală de creştere a
costului căldurii este f ≈ 11%;
 i – rata anuală de depreciere a monedei (Euro), i = 0,04;
 k – indice în funcţie de tipul energiei utilizate (1 - gaz natural, 2 –
energie termică; 3 - energie electrică);
 N – durata fizică de viaţă a sistemului analizat [ani], N = 20 ani.
1 Euro ≈ 4,18 Lei.
Conform structurii relaţiei de mai sus se impune ca performanţa
energetică a sistemului să se menţină la aceeaşi valoare pe întreaga
durată de viaţă, N. Această ipoteză este valabilă cu condiţia
asigurării unor verificări periodice ale performanţei energetice în
cadrul activităţii de monitorizare a clădirii, verificări care vor
conduce şi la intervenţii de remediere a unor eventuale defecţiuni.
Rata de creşte a costului clădirii se consideră a avea o valoare
constantă pe durata de viaţă tehnică a sistemului. Pentru proiectele
destinate sectorului public, (Ex. clădiri sociale, cultural-
administrative, etc.) rata de depreciere a monedei variază între 0,1 şi
0,07 cu tendinţa de fixare pe cea de-a doua valoare. În cazul
sectorului privat (mari corporaţii, bănci, etc.) rata de apreciere
asumată depăşeşte 0,1. În sfârşit, în cazul construcţiilor de locuinţe
rata anuală de depreciere a monedei se situează în plaja valorii 0,04 -
0,07. Diferenţele semnificative între valorile menţionate, relevă

206
 Termotehnica

o politică naţională de promovare a unor proiecte de conservare a

energiei, în special la consumatorii casnici. Valori reduse ale ratei de
depreciere a monedei favorizează promovarea rapidă a unor soluţii
tehnice cu caracter energetic conservativ. Aşadar valorile ridicate ale
ratei de depreciere ale monedei aferente investiţiilor în sectorul
public sau în sectorul privat care înregistrează cifre de afaceri
importante, compensează valoarea relativ scăzută (0,04) aplicată
sectorului de locuinţe. Costurile aferente mentenanţei reprezintă o
cotă puţin importantă în structura relaţiei (9.4.1) şi în situaţia în care
nu pot fi apreciate, acestea pot fi ignorate. Ţinând seama de cele de
mai sus, relaţia (9.4.1.) se scrie sub forma simplificată:
3
VNA  C 0   C E  X k  4530  1275  42,49  58700 Euro
k
k 1

(9.4.2.)
în care:
1  fk   1  0,11 
t t
N 20
X k        42,49 (9.4.3.)
t 1  1  i  t 1  1  0,04 

Analizând în paralel doua valori VNA specifice unei rezolvări

clasice şi unor rezolvări cu caracter energetic conservativ şi
având (ambele soluţii) dotări cu durata de viaţă egală, N, se
obţine VNA aferentă investiţiei suplimentare datorată aplicarii
proiectelor de modernizare energetică şi economiei de energie
rezultată prin aplicarea proiectelor menţionate:
VNA( m )  C( m )   C E  X k  4530  1062  42,49  40590 Eur
K
k

(9.4.4.)
în care:
 C(m) – costul investiţie aferente proiectului de modernizare
energetică, la nivelul anului “0”, [Euro], C(m) = 4530 Euro;
 ΔCE – reducerea costurilor de exploatare anuale ca urmare a
aplicării proiectelor de modernizare energetică la nivelul anului
de referinţă, [Euro/an]:
ΔCEk = ck · ΔEk = 4440 Lei ≈ 1062 Euro/an (9.4.5.)
unde:
 ΔEk – reprezintă economia anuală de energie k estimată, obţinută
prin implementarea unei măsuri de modernizare energetică,
[kWh/an],

207
 Termotehnica

ΔEk = 43,2 GJ/an = 43,2 · 109 · 0,2778 · 10-6 = 12000 kWh/an;

 ck – reprezintă costul actual al unităţii de energie k, [Euro/kWh]
ck = 0,37 Lei ≈ 0,0885 Euro;
Condiţia ca o investiţie (în soluţia de modernizare energetică) să
fie eficientă este următoarea:
ΔVNA(m) < 0, (- 40590 Euro < 0) (9.4.6.)
respectiv:
Xk > A, (42,49 > 4,266)
C( m)
în care A  4,266 (9.4.7.)
C E
Durata de recuperare a investiţiei suplimentare datorată aplicării
unui proiect de modernizare energetică, NR, se determină prin
înlocuirea duratei de viaţă estimată cu NR ca valoare necunoscută
în relaţia (9.4.4.) explicitată conform relaţiei (9.4.1.) şi prin
punerea condiţie de recuperare a investiţiei: ΔVNA(m) = 0:

1  fk   1  0,11 
t t
k NR N
C m    c k  E k    
R

  4530  1062    0
k 1 t 1  1  i  t 1  1  0,04 

(9.4.8.)
NR = 4 ani
Costul unităţii de energie economisită prin implementarea
proiectului de modernizare energetică a unei clădiri existente (sau
costul unui kWh economisit) se determină cu relaţia:
C( m) 4530
e   0,016 Euro/kWh (9.4.9.)
N  E 20  12000
În ceea ce priveşte investiţia suplimentară C(m), proiectată la
nivelul anului “0” se pot imagina două scenarii posibile după
cum urmează:
a. Beneficiarul de investiţie dispune de întreaga sumă la
momentul “0”, caz în care VNA, corespunzătoare investiţiei,
coincide cu valoarea C(m);
b. Beneficiarul de investiţie nu dispune de suma necesară
realizării investiţiei, caz în care se apelează la un credit,
rambursabil într-o perioadă de Nc ani cu o dobândă anuală fixă, d.
Condiţia necesară angajării creditului este Nc < N, urmând ca pe
durata (N - Nc) să se manifeste beneficiul net al aplicării
soluţiilor de modernizare energetică.

208
 Termotehnica

Analiza economică a măsurilor de modernizare energetică a

clădirilor existente conduce la alegerea măsurilor eficiente din
punct de vedere economic, prin prisma indicatorilor economici
printre care indicatorul fundamental îl reprezintă valoarea netă
actualizată, ΔVNA(m). Implementarea efectivă a unui proiect de
modernizare energetică presupune însă şi analiza finanţării
posibile a proiectului, din punct de vedere al schemei de finanţare
posibil de aplicat şi din punct de vedere al suportabilităţii
beneficiarului proiectului.
b) Calculul valorii cantităţii de combustibil utilizat pentru
prepararea apei calde economisite
- Calculul costului combustibilului convenţional utilizat la
preaparea apei calde într-o centrală termică
Pentru acest lucru vom studia consumul de combustibil în cazul
în care locuinţa ar fi legată la sistemul de termoficare. La aceste
instalaţii combustibilul folosit este un gaz natural cu următoarea
compoziţie: metan CH4: 76%; etan C2H6: 9,24%; propan C3H8:
6,23%; butan C4H10: 3,46%; pentan C5H12: 1,1%; hexan C6H14:
1,77%; CO2: 2,2%. Combustibilul convenţional este un
combustibil ipotetic utilizat, ca o referinţă, în calculele
energetice. Are puterea calorică:

kcal kcal kJ kJ
Hi  7000  7000  4,1868  29308
c.c.
kg kg kcal kg

Conţinutul de energie într-un an, utilizată pentru producerea apei

calde menajere se poate estima ca fiind:
kJ
E  43200000 ,
an
Cantitatea de combustibil convenţional echivalentă energiei:
E  Cc . c .  H i ;c.c.

E 43200000 kg c.c.
C c.c.    1474
Hic.c.
29308 an

- Valoarea în LEI a energiei termice

Conform Hotărârii privind stabilirea nivelului preţului naţional
de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin
sisteme centralizate, în scopul încălzirii locuinţelor şi preparării
apei calde, adoptată de Guvernul României, nivelul preţului
naţional de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei

209
 Termotehnica

prin sisteme centralizate, în scopul încălzirii locuinţelor şi

preparării apei calde, se stabileşte la 119,00 lei, inclusiv T.V.A.
N.B. Acest nivel se poate modifica periodic.

 Gcal   kJ  1  kcal   Gcal 

E   E      10 6 
 an   an  4,1868  kJ   kcal 
1 Gcal Gcal
E  43200000   10  6  10,31  11
4,1868 an an
lei
Valoarea în lei a energiei termice este: V  119  11  1309
an

9.5 Rezumat
Resursele energetice secundare (r.e.s.) ale unui proces sau
agregat reprezintă toate formele de energie neutilizate în procesul
sau agregatul tehnologic respectiv, (r.e.s). Resursa energetică
refolosibilă (r.e.r.) reprezintă partea din resursa energetică
secundară care poate fi recuperată în condiţii de eficienţă
economică. Energia unui sistem este suma dintre exergia şi
anergia acestuia. Exergia reprezintă lucrul mecanic maxim care
poate fi obţinut de la un sistem termodinamic, în evoluţia
reversibilă a sistemului din starea dată, până la starea de echilibru
cu mediul exterior sistemului. Anergia este partea din energie
care nu se transformă în lucru mecanic. Randamentul exergetic
este definit ca raportul între exergia evacuată şi cea introdusă în
sistem. Cogenerarea este producerea combinată şi simultană a
lucrului mecanic şi căldurii, pornind de la o singură sursă de
energie primară; se foloseşte denumirea de COMBINED HEAT
AND POWER (CHP). Cogenerarea reprezintă una dintre cele
mai economice tehnologii de reducere a emisiilor de gaze cu
efect de seră (GES), alături de utilizarea energiilor regenerabile.
În final se prezintă un calcul economic al soluţiei tehnice de
reabilitare/modernizare energetică a unei clădiri prin montare de
panouri solare.

210
 Bibliografie
1. Athanasovici, V., Resurse energetice secundare - Resurse energetice refolosibile,
Energ, vol 7, Editura Tehnică, Bucureşti, 1989.
2. Baehr, H., D., Thermodynamik, Springer - Verlag, Berlin, 1992.
3. Cernea, A. R., Dobrinescu, D., Făgărăşanu, I., Covaci, A., Termotehnică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969.
4. Chiriac, F., Leca, A., Pop, M., Badea, A., Luca, L., Antonescu, N., Peretz, D.,
Procese de transfer de căldură şi de masă în instalaţiile industriale, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1982.
5. Cristescu, T., Cercetări privind interacţiunea mediilor în contact în procesul
combustiei subterane în vederea optimizării parametrilor procesului tehnologic,
folosind date din experimentele de la Suplacu de Barcău şi Videle, Universitatea
"Petrol - Gaze", Ploieşti, 1997.
6. Cristescu, T., Proprietăţi termice ale zăcămintelor de hidrocarburi, Editura
Universal Cartfil, Ploieşti, 1998.
7. Cristescu, T., Pătărlăgeanu, M., Termodinamica – Teorie şi aplicaţii, vol 1, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2000.
8. Cristescu, T., Pătărlăgeanu, M., Suditu, S., Neacşu, S., Termodinamica –
Lucrări de laborator, Editura Universităţii din Ploieşti, 2003.
9. Cristescu, T., Termotehnica, Editura Universităţii din Ploieşti, 2004.
10. Dobrovicescu, Al., Băran, N., Chisacof, Al., Petrescu, S., Vasilescu, E., Isvoranu,
D., Costea, M., Petre, C., Motorga, A., Bazele termodinamicii tehnice, vol. 1,
Editura Politehnica Press.
11. Feidt, M., Thermodynamique et optimisation energetique des systemes et procedes,
Technique et Documentation Lavoisier, Paris, 1987.
12. Jones, J., B., Dugan, R., E., Engineering Thermodynamics, Prentice Hall,
Englewood Cliffs, New Jersey, 1996.
13. Leonăchescu, N., Termotehnica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
14. Marinescu, M., Chisacof, Al., Răducanu, P., Motorga, A., Bazele termodinamicii
tehnice, vol. 2, Editura Politehnica Press, Bucureşti, 2009 .
15. Oroveanu, T., David, V., Stan, Al., Trifan, C., Colectarea, transportul,
depozitarea şi distribuţia produselor petroliere şi gazeifere, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1985.
16. Petrescu, S., Petrescu, V., Principiile termodinamicii, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1983.
17. Raznjevic, K., Tabele şi diagrame termodinamice, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1978.
18. Wylen, G., Sonntag, R., Borgnakke, C., Fundamentals of classical
thermodynamics, John Wiley and Sons, Inc., New York, 1994.
19. *** Manualul inginerului termotehnician, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986.

319
 Termotehnica

Răspunsuri la testele de autoevaluare

Pag. 57 Pag.111 Pag.165 Pag.196

1 b c c a
2 a a a b
3 b c b a
4 c b a c
5 a b c a
6 c a c b
7 a c a c
8 a b b b
9 b a c a
10 c b a c

226