Controlul arderii

Realizarea unui proces de ardere corect înseamnă că arderea să fie completă, gazele de ardere să nu
conţină monoxid de carbon, ( CO ), particule de carbon (funingine) sau alte elemente combustibile nearse
şi să se admită în proces o cantitate de aer corespunzătoare arderii complete. Dacă se introduce aer în
cantitate mare, probabilitatea obţinerii unei arderi complete creşte, dar se măresc debitul volumic de aer
şi cel de gaze de ardere. Ca urmare, creşte consumul de energie electrică, necesar funcţionării motoarelor
electrice care antrenea-ză ventilatoarele.În plus, cresc disipările de căldură prin gazele de ardere
evacuate. Dacă aerul introdus nu este suficient, gazele de ardere conţin substanţe nearse, cu grad ridicat
de toxicitate şi cresc disipările de căldură din cauza arderii incomplete.

în care mCO este masa de monoxid de carbon din gazele de ardere, (kg CO /kg combustibil).

Factorii care influenţează o ardere corectă sunt:

- natura combustibilului; - calitatea instalaţiei de ardere; - modul de operare şi regimul procesului;

- cerinţele utilizatorului de căldură.

Determinarea directă a coeficientului de exces de aer nu este posibilă şi de aceea se recurge la căi
indirecte. Controlul arderii

combustibililor constă în determinarea, pe cale experimentală, a compoziţiei gazelor de ardere, ceea ce

permite depistarea elementelor combustibile nearse şi apoi, pe cale grafică sau analitică, stabilirea
coeficientului de exces de aer cu care s-a desfăşurat arderea. Aşadar, controlul arderii se efectuează
graficexperimental sau analitic-experimental. Analiza cantitativă a gazelor de ardere se face cu analizoare
de gaze, de diverse tipuri (chimice, electrice). Cu un analizor de gaze se determină compoziţia volumică a
gazelor de ardere uscate (vaporii de apă se condensează pe traseul dintre priza de prelevare şi analizor şi
sunt reţinuţi de filtre).

Controlul grafic – experimental constă în construirea unei diagrame, denumită triunghiul Ostwald, printr-
o metodologie specifică, bazată pe calculul arderii combustibilului utilizat. Din diagrama triunghiulară a
arderii, cunoscând pe cale experimentală fracţiile volumice a doi dintre componenţii gazelor de ardere ( 2
CO;O2 CO , ), se pot determina coeficientul de exces de aer  şi fracţia volumică a celui de al treilea
component al gazelor de ardere.

Controlul analitic – experimental se bazează, de asemenea, pe rezultatele obţinute cu un analizor de gaze

de ardere după care, prin aplicarea unor relaţii de calcul, se obţine valoarea coeficientului de exces de aer
α , în momentul efectuării verificării.

Se notează cu CO2 ,O2 ,CO fracţiile

volumice ale gazelor de ardere
uscate, exprimate în procente.
Azotul, dacă se neglijează dioxidul
de sulf care, eventual, se află în
gazele de ardere, se obţine din
relaţia: