Termotehnica Curs 1 - 5

Termotehnică –Cursul 1-5 – Anul universitar 2015-2016
TERMOTEHNICA
1 Introducere
Termotehnica este unul dintre capitolele fundamentale ale fizicii, fiind considerată ştiinţa
energiei sub forma cea mai generală, dar care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau
casnice.
Istoria termotehnicii începe odată cu descoperirea focului, a conştientizării senzaţiei de cald
sau rece, a utilizării focului pentru prepararea hranei, pentru încălzire etc.
Termotehnica provine din prescurtarea expresiei termodinamică tehnică, fiind totodată o
disciplină fundamentală pentru toate ramurile tehnicii.
Termotehnica studiază:
 mişcarea moleculară din interiorul corpurilor,
 fenomenele determinate de acţiunea particulelor elementare constitutive ale corpurilor,
 proprietăţile termice ale materiei,
 diferitele forme de manifestare a energiei,
 legile, principiile, precum şi mijloacele de producere, transformare, transmitere şi
utilizare a energiei sub formă de căldură şi lucru mecanic în maşini şi instalaţii termice.
2 Sistemul termodinamic
Sistemul termodinamic se defineşte ca fiind format dintr-o cantitate de substanţă sau un
amestec de substanţe precis delimitat în spaţiu şi care se studiază din punct de vedere al schimbului
de energie (sub formă de căldură Q şi/sau lucru mecanic L) cu mediul exterior (ambiant).
Termotehnica are ca obiect de studiu sisteme termodinamice macroscopice, caracterizate prin
dimensiuni finite, mult mai mari în comparatie cu microstructura materiei şi în acelaşi timp, mult
mai mici decât structurile infinite ale universului.
Mediul exterior sau mediul ambiant reprezintă totalitatea corpurilor din apropierea
sistemului termodinamic cu care acesta poate interacţiona. În general, sistemul termodinamic
interacţionează cu mediul exterior prin schimb de substanţă şi de energie.
Adesea sistemul este format dintr-un corp numit corp termodinamic, de exemplu un gaz, un
lichid, o soluţie, un solid oarecare. Cel mai simplu sistem este format dintr-o singură substanţă,
având o singură fază, nu este supus acţiunii unor câmpuri de forţe exterioare (electrice sau
magnetice) şi nici unor efecte capilare. Sistemul termodinamic se poate afla în mişcare sau în
repaus. Delimitarea în spaţiu a sistemului termodinamic (figura 1) se face cu ajutorul suprafeţelor
de control, care pot fi suprafeţe reale sau virtuale.
Figura 1 Elementele unui sistem termodinamic

Exemplu: Aerul dintr-o încăpere reprezintă un sistem termodinamic. Acest sistem este
delimitat de elementele de construcţie ale clădirii (pereţi, tavan, pardoseală, etc.), care reprezintă
graniţele reale ale sistemului considerat. Aerul din încăpere se află în interacţiune cu sisteme
termodinamice vecine, reprezentate de încăperile alăturate sau aerul atmosferic exterior clădirii. În
timpul sezonului rece, între sistemul termodinamic considerat şi aerul atmosferic exterior (aflat la
temperaturi scăzute), are loc o interacţiune de tip transfer de energie sub formă de căldură.
1
Ș.L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU
Clasificarea sistemelor termodinamice (figura 2) se poate realiza în funcţie de modul de

interacţiune cu mediul exterior sau după structura sistemului.
Figura 2 Clasificarea sistemelor termodinamice

Sistemul termodinamic închis este caracterizat prin faptul că nu schimbă substanţă cu
mediul exterior, adică masa sistemului rămâne constantă în timp şi realizează numai schimb de
energie (sub formă de lucru mecanic sau căldură) cu mediul exterior.
Exemplu: Gazul aflat într-un cilindru, în interiorul căruia se deplasează etanş şi fără frecare
un piston (figura 3). Datorită deplasării pistonului într-un sens sau în celalalt, gazul aflat în cilindru
schimbă cu mediul exterior energie sub formă de lucru mecanic. Deoarece pereţii cilindrului, care
reprezintă graniţele sistemului termodinamic, nu sunt izolaţi termic, este de asemenea posibil
transferul de energie sub formă de căldură între gaz şi mediul exterior.
Figura 3 Exemplu de sistem termodinamic închis

Sistemul termodinamic deschis se caracterizează prin faptul că schimbă atât energie cât şi
masă cu mediul exterior.
Exemplu: Un fluid (lichid sau gaz) care curge printr-o conductă (figura 4).
Figura 4 Exemplu de sistem termodinamic deschis

Graniţele imaginare ale sistemului termodinamic, reprezentate de cele două sectiuni
transversale, permit transferul de masă între sistemul termodinamic şi mediul exterior. Între fluidul
considerat şi mediul exterior poate avea loc un transfer de căldură, al cărui sens depinde de raportul
în care se află temperatura sistemului termodinamic cu temperatura mediului exterior, dar nu are loc
transfer de lucru mecanic.
Alte exemple de sisteme termodinamice deschise: rezervoare deschise, maşini generatoare
(compresoare, pompe), maşini motoare cu piston sau turbo, schimbătoare de căldură, ventile de
laminare. Masa acestor sisteme se poate modifica în timp, dacă debitul masic al fluidului la intrare
diferă de cel de la ieşire.
2
Sistemul termodinamic adiabatic este caracterizat de faptul că nu schimbă cu mediul

exterior energie sub formă de căldură, ci numai lucru mecanic. În practică, acestea se obţin printr-o
izolaţie termică foarte bună şi o viteză mare de desfăşurare a proceselor termodinamice, de exemplu
la destinderea aburului în turbine, la procesul teoretic de comprimare şi destindere în motoarele cu
ardere internă cu piston, etc.
Exemplu: Gazul aflat într-un cilindru izolat termic, în interiorul căruia se deplasează etanş şi
fără frecare un piston (figura 5). Diferenţa dintre acest sistem şi sistemul termodinamic închis,
prezentat anterior, este prezenţa izolaţiei termice, care face imposibil schimbul de căldură cu mediul
exterior.
Figura 5 Exemplu de sistem termodinamic adiabatic

Sistemul termodinamic rigid nu schimbă energie sub formă de lucru mecanic cu mediul
exterior, adică nu-şi schimbă nici forma şi nici volumul.
Exemplu: Instalaţiile de răcire şi de încălzire (figura 6).
Figura 6 Exemple de sisteme termodinamice rigide

Sistemul termodinamic omogen este caracterizat de faptul că în interiorul lui nu există
suprafeţe de separare care să delimiteze părţile sistemului cu proprietăţi diferite. Un sistem omogen
se mai numeşte şi fază. Un sistem termodinamic omogen nu este obligatoriu monocomponent
(alcătuit dintr-un singur component).
Exemplu: O substanţă aflată în stare lichidă într-un recipient (figura 7) sau aerul dintr-o
încăpere reprezintă un sistem termodinamic omogen, deşi el este un amestec de mai multe gaze (O2,
N2, etc.).
Figura 7 Exemplu de sistem termodinamic omogen

Sistemul termodinamic eterogen este caracterizat prin faptul că este alcătuit din mai multe
faze (mai multe zone omogene), cu proprietăti fizice diferite. Între zonele omogene ce compun
sistemul termodinamic eterogen există planuri de separaţie. Sistemul se numeşte bifazic dacă sunt
prezente două faze (zone omogene); sau trifazic dacă prezintă trei faze.
3
Exemplu: Un vas în care fierbe apa (figura 8) reprezintă un sistem eterogen. În acest sistem
coexistă faza de lichid cu faza de vapori.
Figura 8 Exemplu de sistem termodinamic eterogen
Aplicaţie
Identificaţi tipurile de sisteme termodinamice prezentate în figura următoare și precizaţi
caracteristicile acestor sisteme.
a)Procesul de destindere într-un motor cu ardere internă

cu piston b)Sistem de încălzire prin pardoseală
c)Cuburi de gheaţă d)Cilindru cu gaz
e)Conductă pentru gaz

f)Cuburi de gheaţă într-un pahar cu apă
Figura 9 Tipuri de sisteme termodinamice
3 Starea de echilibru termodinamic

Starea termodinamică descrie sistemul din punct de vedere energetic, evidenţiind în fiecare
moment de timp totalitatea proprietăţilor macroscopice ale sistemului (mărimi sau parametrii de stare).
Starea termodinamică este determinată de intensitatea mişcării (agitaţiei) termice şi
evidenţiază nivelul energetic de ansamblu al sistemului, corespunzător tuturor particulelor
constitutive, reprezentate prin atomi legaţi (în cazul corpurilor solide), şi atomi sau molecule libere
(în cazul fluidelor).
4
Starea unui sistem se poate modifica sau nu, în funcţie de relaţia dintre energia sistemului şi a
mediului exterior, precum şi de distribuţia energiei în interiorul sistemului. Dacă există o diferenţă
de potenţial energetic între sistem şi mediu se va produce un schimb de energie între acestea, iar
dacă repartizarea energiei în sistem este neuniformă va apare un transfer de energie în interiorul
sistemului.
Starea de echilibru termodinamic a sistemului este evidenţiată prin izolarea acestuia de
acţiunile mediului exterior. De la această izolare se exclud câmpurile de forţe externe, ca de
exemplu câmpul gravitaţional.
 sistemul se află în echilibru termodinamic dacă starea sistemului rămâne constantă în timp,
adică nu îşi modifică mărimile de stare.
 sistemul se află în dezechilibru termodinamic dacă starea sistemului se modifică în timp,
adică îşi modifică mărimile de stare.
Realizarea echilibrului termodinamic presupune realizarea echilibrului mecanic, termic şi
chimic, adică menţinerea constantă a presiunii, temperaturii şi a concentraţiei în tot domeniul de
definiţie al sistemului.
Starea energetică a unui sistem termodinamic este dată de condiţiile interioare ale acestuia
(masa şi energia sistemului) şi de condiţiile exterioare (care determină schimbul de energie între
sistem şi mediul exterior).
Echilibrul termodinamic intern presupune o distribuţie uniformă a energiei în interiorul
sistemului, ceea ce se evidenţiază prin aceleaşi valori ale mărimilor de stare în tot domeniul de
definiţie al sistemului. De exemplu, dacă gazul din interiorul cilindrului unui motor cu ardere
internă are în tot spaţiul ocupat aceeaşi presiune, temperatură, volum specific, etc. el este în
echilibru termodinamic intern.
Echilibrul intern la gaze se restabileşte într-un timp foarte scurt numit timp de relaxare,
acesta fiind timpul în care o mărime scade de e ori, în revenirea spre starea de echilibru,
(e reprezentând baza logaritmului natural). De exemplu uniformizarea presiunii se realizează în
intervalul de timp τ=10 -6s, dar egalizarea concentraţiilor într-un aliaj metalic are loc în câţiva ani.
Deoarece timpul de relaxare la gaze este foarte mic, în general se consideră că sistemele studiate
sunt în echilibru termodinamic interior.
Echilibrul termodinamic extern reclamă egalitatea nivelului de energie al sistemului şi al
mediului exterior. Transformarea căldurii în lucru mecanic în motoarele termice este posibilă numai
în condiţiile unui dezechilibru extern. Atunci când presiunea gazelor de ardere din cilindrul motor
este mai mare decât presiunea creeată de rezistenţa care se opune deplasării pistonului, se produce
lucru mecanic util. În consecinţă, în termotehnică se admite existenţa echilibrului termodinamic
intern şi a dezechilibrului termodinamic extern. Scoaterea sistemului din starea de echilibru extern
este folosită în toate maşinile şi instalaţiile termice pentru obţinerea efectului dorit, transformarea
sau schimbul de energie.
Dacă sistemul termodinamic considerat se află în interacţiune cu mediul exterior, atunci
atingerea stării de echilibru termodinamic presupune atât echilibru intern (valori ale presiunii si
temperaturii constante în timp si uniforme în întreg sistemul), cât si echilibru extern (exprimat prin
necesitatea ca temperatura şi presiunea lui să fie egale cu temperatura şi presiunea mediului exterior).
Un caz particular al echilibrului termodinamic îl constitue echilibrul termic. Un corp se
găseşte în echilibru termic cu mediul exterior când nu există nici o diferenţă de temperatură între
acestea, deci nu apare schimb de energie sub formă de căldură.
4 Mărimi de stare
Mărimile de stare sau parametrii termodinamici de stare sunt mărimi macroscopice, care
descriu starea de echilibru termodinamic a sistemului.
Pentru fiecare stare de echilibru termodinamic, fiecare mărime de stare are o anumită valoare,
bine definită. În tabelul 1 sunt prezentate mărimile de stare folosite în termotehnică.
5
Tabelul 1 Mărimi de stare

Mărime de stare Simbol UM
Temperatura T K
Presiunea p N/m2
Volumul V m3
Masa m kg
Energia internă U J
Entalpia H J
Entropia S J/K
Molul n mol
4.1 Temperatura
Temperatura este o mărime de stare termică ce caracterizează gradul de încălzire al
corpurilor, deci o măsură a agitaţiei termice a moleculelor unui corp.
Măsurarea temperaturii este mai dificilă decât măsurarea altor mărimi fizice, pentru că în
natură nu există o mărime care să poată fi adoptată drept mărime etalon. Schimbul de căldură între
două sisteme are loc conform principiului doi al termodinamicii, de la corpul cu temperatură mai
mare la cel cu temperatură mai mică, el continuă până la stabilirea echilibrului termic, adică
egalizarea temperaturilor.
Temperaturile empirice sunt determinate pe baza postulatului doi al termodinamicii, cu
ajutorul unor proprietăţi fizice ale corpurilor termometrice. Scările corespunzătoare măsurării
temperaturilor empirice se numesc scări empirice.
Scara Fahrenheit (1706) a fost prima scară empirică de temperatură folosită. Aceasta fost
definită prin punctul de îngheţ şi punctul de fierbere al apei, la presiunea de 101325 Pa. Acestor
stări termice li s-au atribuit temperaturile de 32°F, respectiv 212°F. Dacă se foloseşte un
termometru cu mercur, la stările mai sus precizate, se marchează temperaturile de 32°F şi 212°F.
Între aceste puncte, lungimea coloanei de mercur se împarte în 180 părţi egale. Această scară este
utilizată şi astăzi în ţările anglo-saxone.
Scara Celsius (1742) utilizează aceleaşi puncte fixe (punctul de îngheţ şi punctul de fierbere
al apei), dar atribuie stărilor termice respective temperaturile de 0°C, respectiv 100°C. La etalonare
lungimea coloanei de lichid se împarte în 100 părţi egale.
Între scările de temperatură Fahrenheit şi Celsius există relaţiile:
t F  32  1,8  t C
1C  1,8F
Principiul al doilea al termodinamicii, cu ajutorul noţiunii de entropie, demonstrează existenţa
unei scări de temperatură independentă de proprietăţile termice ale corpurilor, numită scară
absolută de temperatură, sau scară termodinamică. Aceasta a fost introdusă de W. Thomson
(Lordul Kelvin of Largs), în anul 1849. Această scară îşi are originea în punctul zero absolut, la care
încetează mişcarea termică a moleculelor.
Pentru măsurarea temperaturii corpurilor în Sistemul Internaţional de unităţi de măsură se
utilizează scara de temperatură termodinamică (absolută). Această scară este definită astfel încât:
1C  1 K
sau, variația cu o unitate pe scara Celsius, produce variația cu o unitate pe scara Kelvin.
Temperatura termodinamică (absolută), se notează cu T şi se măsoară în Kelvin (K). Relaţiile
care se stabilesc între temperatura măsurată în K şi cea exprimată în °C sunt:
T  t  273,15 [K]
6
sau:
t  T  273,15 [C]
unde: t este temperatura exprimată în °C, T este temperatura exprimată în K.
În figura 10 este prezentată corespondenţa dintre scările de temperatură cele mai utilizate:
Celsius, Fahrenheit şi Kelvin.
Figura 10 Corespondenţa dintre scările de temperatură
Aplicaţie
Temperatura de -92°C corespunde cărei valori pe scara Fahrenheit, dar pe scara Kelvin?
Aplicaţie
Temperatura de 92°F corespunde cărei valori pe scara Celsius, dar pe scara Kelvin?
Aplicaţie
Temperatura de -40°C corespunde cărei valori pe scara Fahrenheit?
4.2 Presiunea
Presiunea este un parametru de stare important care caracterizează starea unui fluid şi
reprezintă raportul dintre forţa cu care un fluid acţionează asupra unei suprafeţe şi aria acesteia. Se
poate exprima cu ajutorul relaţiei:
F N
p
A  m 2 
unde p este presiunea, F este forţa normală, iar A este aria suprafaţei.
În Sistemul Internaţional presiunea se măsoară în N/m2 sau Pa (Pascal), iar unitatea de măsură
tolerată este bar. Relaţiile care se stabilesc între aceste mărimi sunt:
1Pa  1N / m2
1bar  105 Pa
Tipurile de presiune care pot exista atât în natură, cât şi în instalaţiile tehnice sunt:
 Presiunea atmosferică (barometrică) este definită ca fiind presiunea exercitată de învelişul
gazos care înconjoară globul terestru. Aceasta variază în funcţie de altitudine (datorită
greutăţii aerului), de starea vremii (fiind rezultatul deplasării maselor de aer atmosferic) şi în
funcţie de poziţia geografică de pe globul terestru şi se notează cu pb.
7
 Variaţia densităţii aerului în funcţie de presiune a condus la necesitatea de a stabili o

presiune de referinţă, numită presiune normală, aceasta fiind presiunea corespunzătoare
nivelului mării la latitudinea de 45° şi temperatura de 0°C, şi care este:
p N  po  760mmHg  101325Pa
Pentru a putea compara proprietăţile termodinamice ale diferitelor substanţe, mai ales ale
gazelor, în aceleaşi condiţii de presiune şi temperatură, este necesară definirea unei stări de
referinţă, numită de obicei stare normală şi care poate fi uşor reprodusă practic în condiţii de
laborator.
La starea normală fizică, notată cu indice “N”, temperatura este tN=0°C sau TN=273,15K şi
presiunea pN=760mmHg=1 atm= 101325 N/m2=101325 Pa.
La starea normală tehnică, notată cu indice “n”, temperatura este tn=20°C sau Tn=293,15K
şi presiunea pn=1at= 1 kgf/cm2=98066,5 N/m2=98066,5 Pa
 Presiunea absolută reprezintă presiunea care are ca nivel de referinţă vidul absolut. Se
notează cu pa şi se utilizează în toate relaţiile termotehnice.
 Presiunea relativă este presiunea care are ca nivel de referinţă presiunea atmosferică a
locului unde se efectuează măsurarea. Se notează cu pr.
Între cele trei tipuri de presiuni există următoarea relaţie:
pa  p b  p r
Aplicaţie
Presiunea din anvelopa unui autovehicul, măsurată cu ajutorul unui manometru, este de 2,3 at.
Care este valoarea absolută a acesteia dacă presiunea barometrică este de 1 bar?
 Suprapresiunea sau presiunea manometrică se notează cu ps. Are loc atunci când în
instalaţiile tehnice presiunea absolută este mai mare decât presiunea barometrică.
pa  p b  ps
 Depresiunea, subpresiunea, vacuumul sau presiunea vacuumetrică se notează cu pv. Are
loc atunci când în instalaţiile tehnice presiunea absolută este mai mică decât presiunea
barometrică.
p v  p b  pa
Vidul, notat cu V, exprimat în procente din presiunea barometrică este:
p
V  v  100[%]
pb
Deoarece suprapresiunea şi depresiunea sunt exprimate în raport cu presiunea barometrică, se
mai numesc şi presiuni relative. Relaţiile care se stabilesc între presiunea barometrică, presiunea
absolută, suprapresiune şi depresiune sunt reprezentate grafic în figurile 11, respectiv 12 şi au
următoarele expresii matematice:
Figura 11 Relaţia dintre presiunea absolută, Figura 12 Relaţia dintre presiunea absolută,
presiunea barometrică şi suprapresiune presiunea barometrică şi depresiune
8
 în cazul suprapresiunilor:
p a  p b  ps
 în cazul depresiunilor:
pa  p b  p v
Aplicaţie
Supapa de siguranţă a unui rezervor de aer este reglată la 5 at. Ştiind că barometrul indică o
presiune de 760 mmHg să se determine valoarea presiunii absolute la care se deschide supapa de
siguranţă.
Aplicaţie
Vacuumetrul indică o presiune de 0,3 kgf/cm2. Să se determine valoarea presiunii absolute,
cunoscând că presiunea atmosferică este de 0,98 bar.
 Presiunea totală se notează cu ptot. Dacă într-un curent de fluid se introduce un obstacol,
atunci viteza fluidului devine zero, iar întreaga energie cinetică specifică fluidului se
manifestă sub formă de presiune. Presiunea din acest punct de oprire (de stagnare) se
numeşte presiune totală.
 Presiunea statică reprezintă presiunea care se exercită pe suprafaţa plană de separare dintre
două mase de fluid aflate în mişcare. Se notează cu pst.
 Presiunea dinamică este definită ca fiind diferenţa dintre presiunea totală şi cea statică
dintr-o secţiune transversală printr-un curent de fluid. Se notează cu pdin şi poate fi scrisă
sub forma:
pdin  p tot  pst
sau:
w2
p din   
2
unde: ρ este densitatea fluidului şi w este viteza fluidului.
Aplicaţie
Presiunea statică măsurată cu ajutorul unui manometru cu tub U are valoarea de 130 mmH2O,
în timp ce presiunea dinamică măsurată cu ajutorul manometrului diferenţial are valoarea de 5
mmHg. Să se determine valoarea presiunii totale a fluidului considerat.
4.3 Clasificarea mărimilor de stare

În figura 13 este prezentată o clasificare a mărimilor de stare în funcţie de modul de
determinare, starea şi masa sistemului.
Figura 13 Clasificarea mărimilor de stare
9
Mărimile de stare fundamentale sunt sunt acelea care se pot măsura în mod direct.
Exemplu: presiunea, temperatura, volumul şi masa.
Mărimile de stare derivate se obţin prin derivarea mărimilor de stare fundamentale, adică nu
pot fi măsurate direct, ci numai prin efectul acţiunii lor sau prin calcul.
Exemplu: energia internă, entalpia şi entropia.
Mărimile de stare externe caracterizează starea exterioară a sistemului. Acestea determină
schimbul de energie dintre sistem şi mediu ambiant sub formă de căldură şi lucru mecanic.
Exemplu: volumul ocupat de sistem, câmpurile de forţe la care este supus sistemul, etc.
Mărimile de stare interne depind de proprietăţile interne ale sistemului.
Exemplu: presiunea, temperatura sau densitatea sistemului. Acestea la rândul lor depind de
cantitatea de substanţă, de natura acesteia, de cantitatea de energie, etc.
Mărimile de stare intensive nu depind de masa sistemului termodinamic.
Exemplu: presiunea, temperatura şi densitatea.
Mărimile de stare extensive sunt acelea care îşi modifică valorile la divizarea sistemului.
Valoarea acestor mărimi este proporţională cu masa.
Exemplu: masa, molul, volumul, energia internă, entalpia şi entropia.
Mărimile de stare extensive sunt mărimi scalare, aditive, adică valoarea unei asemenea
mărimi, pentru un sistem este egală cu suma valorilor mărimilor corespunzătoare subsistemelor
(m=m1+m2; V=V1+V2).
Mărimile de stare intensive sunt acelea care îşi păstrează valoarea la împărţirea sistemului în
mai multe subsisteme, prin pereţi despărţitori care nu modifică starea sistemului. Valoarea acestor
mărimi este independentă de masă (figura 14).
Figura 14 Evidenţierea mărimilor intensive şi extensive de stare

Unele mărimi de stare se pot măsura direct (presiunea, volumul, temperatura, masa şi molul),
pe când celelalte mărimi (energia internă, entalpia şi entropia) se pot determina numai indirect, prin
efectul acţiunii lor sau prin calcul. Aceste mărimi sunt legate între ele prin ecuaţii sau formule
matematice, aşa că pentru a defini starea sistemului nu trebuie cunoscute valorile tuturor mărimilor
de stare.
Parametrii de stare fundamentali sau termici sunt presiunea, temperatura şi volumul.
Caracteristica lor comună este că valoarea fiecăreia se poate determina prin măsurători directe.
Proprietatea fundamentală a mărimilor de stare este aceea că valoarea acestora depinde numai de
starea momentană a sistemului termodinamic, adică nu depinde de stările anterioare prin care a
trecut sistemul.
Funcţiile de stare ale sistemului sau parametrii calorici sunt: energia internă, entalpia şi
entropia. Valorile acestora se pot determina numai prin calcul, folosind ecuaţiile calorice de stare,
care leagă parametrii de stare termici de funcţiile de stare.
u  u v, T 
h  h p, T 
s  sp, v 
Din punct de vedere matematic, mărimile de stare admit o diferenţială totală exactă. Pentru o
mărime de stare oarecare z, dependentă de alte două mărimi de stare x şi y se consideră o funcţie de
10
stare cu două variabile independente z=z(x,y) pentru care sunt satisfăcute următoarele proprietăţi:
 admite diferenţială totală exactă:
 z   z 
dz    dx    dy
 x  y  y  x
 derivata de ordinul doi nu depinde de ordinea de derivare:
2 z 2 z

xy yx
 integrala pe contur închis (ciclu) este nulă:
 dz  0
 variaţia funcţiei de stare între două stări de echilibru depinde de starea iniţială şi finală a
sistemului:
2
 dz  z
1
2  z1
5 Mărimi specifice de stare

Mărimile specifice de stare sunt definite prin raportul dintre mărimea extensivă şi masa
sistemului. Mărimile specifice se folosesc pentru a elimina dificultăţile legate de dependenţa de
masă a mărimilor de stare extensive.
Schimbarea stării unui sistem se face prin modificarea presiunii şi/sau a temperaturii. Aceste
două mărimi fiind considerate forţele motoare ale transformărilor de stare. La divizarea unui sistem
mărimile specifice rămân constante, ca şi mărimile intensive, dar ele nu reprezintă forţe motoare,
adică nu determină o modificare de stare.
 densitatea sau masa specifică a unei substanţe reprezintă masa unităţii de volum:
m  kg 
  3
V m 
 volumul specific al unei substanţe se defineşte ca raportul dintre volumul şi masa substanţei
respective:
V  m3 
v  
m  kg 
Volumul specific al unui sistem într-un câmp gravitaţional variază cu altitudinea. Însă
deoarece majoritatea sistemelor considerate au dimensiuni reduse, variaţia volumului specific cu
altitudinea este neglijabilă, deci se poate vorbi de o singură valoare a volumului specific pentru
întregul sistem. Densitatea şi volumul specific sunt mărimi inverse şi intensive. De asemenea, şi
densitatea depinde de poziţia punctelor sistemului într-un câmp gravitaţional.
 energia internă specifică:
U  kJ 
u  kg 
m  
 entalpia specifică:
H  kJ 
h  
m  kg 
 entropia specifică:
S  kJ 
s 
m  kgK 
Notă: Mărimile specifice se notează cu litere mici.
Cantitatea de materie a unui sistem se poate preciza fie prin masa „m” fie prin numărul de
particule constitutive, ca atomi, molecule sau ioni, exprimată în moli „n”.
11
Aplicaţie
Să se determine densitatea şi volumul specific al aerului care se găseşte într-un recipient cu o
capacitate 4m3 dacă masa de aer din recipient este 5,5kg.
6 Mol şi mărimi molare de stare

Un mol este o cantitate de substanţă care conţine atâtea particule constitutive ca şi numărul de
atomi dintr-o masă de 12g de carbon 12C. Acest număr este numit numărul lui Avogadro, valoarea
lui este acceptată ca fiind:
N A  6,022045  0,0000311023 particule / mol
În termotehnică se foloseşte frecvent kmolul, pentru care numărul lui Avogadro este aproximativ:
NA  6,022 1026 particule / kmol
Fiecare mol/kmol conţine acelaşi număr de particule, deci aceeaşi cantitate de substanţă,
indiferent de natura şi starea sistemului, sau de starea de agregare.
Mărimile molare de stare se obţin prin raportarea mărimilor de stare extensive la cantitatea
de substanţă exprimată în mol sau kmol.
 masa molară:
m  kg 
M 
n  kmol 
 volum molar este volumul ocupat de un kilomol de substanţă:
V V  m3 
VM    v  
n m  kmol 

 energia internă molară:
U  kJ 
UM  
n  kmol 
 entalpia molară:
H  kJ 
HM  
n  kmol 
 entropia molară:
S  kJ 
SM  
n  kmolK 
Masa molară a carbonului 12C este:
M  12 kg / kmol
La starea normală fizică, definită prin presiunea pN=101325N/m2 şi temperatura TN=273,15 K
volumul molar al tuturor gazelor perfecte este:
VMN  22,414 m3N / kmol
1kmol  22,414m3N
Între mărimile specifice şi molare există următoarele relaţii:
m  v  n  VM  V
VM  M  v
şi:
VM U M H M SM
M   
v u h s
12
7 Mărimi de proces
Mărimile de proces sunt caracterizate prin faptul că valoarea lor nu depinde numai de starea
momentană a sistemului, ci de starea iniţială, starea finală şi de stările intermediare prin care trece
un sistem între două stări.
Dintre mărimile care nu depind de starea sistemului, deci care nu sunt proprietăţi
termodinamice de stare, se pot menţiona căldura (simbolizată cu Q) şi lucrul mecanic (simbolizat cu
L) măsurate în J sau kJ, sau pentru unitatea de masă:
 căldura masică:
Q  kJ 
q  
m  kg 
 lucru mecanic specific:
L  kJ 
l  
m  kg 
Pe baza proprietăţii fundamentale a mărimilor de stare, o variaţie infinit mică a acestora se
exprimă prin diferenţială, de exemplu dp,dT,dv. Pentru mărimile de proces nu există noţiunea de
variaţie a acestora, ci doar de cantitate, astfel încât pentru o cantitate infinit mică se vor folosi
notaţiile δQ, δL, δq, δl.
8 Postulatele termodinamicii
Termodinamica are la bază două postulate, care privesc condiţiile de stabilire şi menţinere a
echilibrului termodinamic al unui sistem. Acestea reprezintă sinteza observaţiilor asupra
comportării sistemelor termodinamice la nivel macroscopic, fiind acceptate fără demonstraţii.
Primul postulat al termodinamicii (principiul general al termodinamicii): un sistem
termodinamic izolat ajunge întotdeauna, după un interval de timp oarecare în starea de echilibru
termodinamic şi nu poate ieşi niciodată de la sine din această stare.
Conform acestui postulat, dacă un sistem izolat este scos din starea de echilibru printr-o
acţiune a mediului ambiant, atunci când această acţiune încetează, în sistem se vor produce spontan
procese care vor readuce sistemul în echilibru termodinamic intern; sistemul va rămâne în noua
stare de echilibru până la o nouă intervenţie exterioară. Din acest postulat decurge existenţa
echilibrului termodinamic de stare şi a mărimilor de stare.
Procesul de restabilire a echilibrului se numeşte relaxare, iar durata sa timp de relaxare.
Valoarea timpului de relaxare pentru o mărime "z" se determină în funcţie de proces, care poate fi:
 cvasistatic, dacă variaţia parametrului z este mult mai mică decât viteza medie de
variaţie a acestui parametru în procesul de relaxare;
 nonstatic, dacă procesul decurge rapid.
Atingerea stării de echilibru şi menţinerea sistemului în această stare este comportarea cea
mai probabilă, dar nu singura posibilă. Teoria fluctuaţiilor de la starea de echilibru arată că pentru
intervale de timp foarte scurte, sunt posibile şi stări de dezechilibru intern, din cauza mişcării
continue a particulelor constitutive. Aceste fluctuaţii reprezintă abateri, cu atât mai mici cu cât
numărul particulelor care compun sistemul este mai mare, de aceea postulatul întâi se aplică
sistemelor cu un număr extrem de mare de particule, dar finit.
Al doilea postulat (principiul zero al termodinamicii) precizează proprietăţile sistemului
aflat în stare de echilibru termodinamic şi este enunţat în două forme:
 prima formulare: orice mărime de stare a unui sistem aflat în condiţii de echilibru
termodinamic poate fi determinată în funcţie de parametrii de stare externi ai sistemului (ca
volum sau presiune) şi de o mărime ce caracterizează starea interioară a sistemului, numită
temperatură.
13
 a doua formulare: două sisteme termodinamice aflate în echilibru termic cu un al treilea

sistem, se găsesc în echilibru termic între ele.
Acest postulat introduce temperatura ca parametru de stare intern, caracteristic stării de
echilibru termic. El exprimă dependenţa mărimilor de stare de parametri externi şi de temperatură,
adică arată existenţa unor relaţii între mărimile de stare, cunoscute ca ecuaţii termice de stare.
9 Primul principiu al termodinamicii

Studiul termodinamicii se bazează pe două legi generale ale naturii, numite principii. Aceste
legi nu se pot demonstra pe cale matematică, ci reprezintă rezultatul experienţei acumulate în
studiul proceselor din natură. Principiul este acceptat ca atare şi nu se cunosc situaţii care să-l
infirme.
Primul principiu al termodinamicii este legea generală a conservării şi transformării energiei,
aplicate în cazul sistemelor termodinamice.
Primul principiu al termodinamicii a fost formulat în 1842 de către Julius Robert von Mayer.
Enunţul general este următorul: într-un sistem izolat, energia se conservă indiferent de
transformările care au loc în interior.
Din punct de vedere cantitativ, principiul I statuează conservarea energiei: ea nu poate fi
creată, nici distrusă. Din punct de vedere calitativ, principiul I indică posibilitatea transformării
energiei dintr-o formă în alta, în cantităţi determinate.
Pentru a putea da enunţurile şi expresiile matematice ale primului principiu al termodinamicii
este necesară introducerea noţiunilor de energie internă, lucru mecanic, căldură şi entalpie. În
continuare se vor folosi următoarele notaţii: δ - pentru cantităţi infinit mici, d - pentru variaţii infinit
mici şi ∆ - pentru variaţii finite.
9.1 Energia internă

Energia internă este o mărime de stare care reprezintă energia termică a unui corp, într-o
stare termodinamică oarecare.
Energia internă a unui sistem termodinamic reprezintă energia cinetică de agitaţie termică a
particulelor care alcătuiesc sistemul şi energia potenţială datorată interacţiunilor dintre aceste
particule. Energia internă a unui sistem termodinamic nu cuprinde energia cinetică a mişcării de
ansamblu a sistemului şi nici energia potenţială de interacţiune a sistemului cu mediul său. Aceste
forme de energie reprezintă energia mecanică a sistemului.
Energia internă este o mărime de stare, adică depinde doar de starea sistemului la momentul
respectiv şi nu depinde de drumul parcurs de sistem pentru a ajunge în starea respectivă. Este o
mărime de stare extensivă, deci se poate defini şi energia internă specifică:
U J 
u
m  kg 
unde m este masa corpului.
În calculele termotehnicii nu interesează valoarea absolută a energiei interne, ci numai variaţia
sa atunci când sistemul trece dintr-o stare în altă stare:
U  U 2  U1 J
unde, U2 este energia internă a sistemului în starea finală, iar U1 este energia internă a sistemului în
starea iniţială.
Energia internă se defineşte conform teoriei cinetico-moleculare (Maxwell şi Claussius) ca fiind:
U  U cinetică  U potentiala  U o
unde: Ucinetică - suma energiei cinetice moleculare corespunzătoare mişcărilor de rotaţie, translaţie şi
14
vibraţie; Upotenţială - suma energiei potenţiale datorată forţelor de interacţiune (atracţie / respingere)
dintre molecule; U0 - suma energiei din interiorul particulelor (la nivel submolecular).
Trebuie subliniat că din energia internă U nu face parte energia cinetică datorată mişcării
sistemului în ansamblu şi nici energia potenţială a sistemului aflat în câmp de forţe externe. Ambele
tipuri de energie sunt externe.
Pentru un anumit sistem termodinamic, componenta U0 a energiei conţinute în interiorul
particulelor este constantă în timpul oricărui proces temodinamic. Proprietăţile particulelor, privite
ca solide rigide, se consideră neschimbate în timpul unui proces termodinamic. Astfel, variaţia
energiei interne este:
U  U cinetică  U potentiala
Energia internă depinde de viteza de agitaţie a moleculelor, de masa şi numărul lor. Ea se
manifestă, la nivel macroscopic, prin gradul de încălzire a gazului, care se măsoară, la rândul său,
prin temperatură. Deci, energia internă a unui gaz perfect depinde numai de temperatură, nu şi de
volum. Ea reprezintă suma energiei particulelor (moleculelor) înseşi. Dacă numărul de molecule
este acelaşi, indiferent de volumul ocupat, energia internă rămane aceeaşi.
9.2 Lucrul mecanic

Lucrul mecanic este o formă ordonată de transmitere a energiei, în urma unui contact
mecanic între sistem şi mediul exterior, ca atare el se poate transforma integral în altă formă de
energie. Ca un element cu caracter tranzitoriu, lucru mecanic este prezent numai la nivelul
suprafeţelor de control, care delimitează sistemul şi numai pe timpul cât are loc acest schimb.
În termodinamică lucrul mecanic este forma de schimb de energie dintre sistem şi mediul
exterior care nu depinde de diferenţa de temperatură dintre acestea. Acest schimb de energie este
foarte diferit, astfel poate fi produs prin variaţia volumului, prin deplasarea unei mase, transmis
mediului exterior printr-un arbore care depăşeşte suprafaţa de control a sistemului etc.
9.2.1 Lucrul mecanic de dilatare

Lucrul mecanic de dilatare, numit şi lucru mecanic absolut sau lucru mecanic exterior
apare ca urmare a modificării volumului la destindere, sau are ca efect schimbarea volumului, într-
un proces de comprimare.
Lucrul mecanic de dilatare este efectuat de piston asupra gazului. Lucrul mecanic se notează
cu L şi se exprimă prin produsul dintre componenta forţei F, pe direcţia de deplasare şi distanţa x pe
care are loc deplasarea punctului de aplicaţie al forţei:
L  F  x J 
Pentru o deplasare elementară dx, sistemul va schimba cu mediul exterior un lucru mecanic de
dilatare elementar:
L  F  dx
S-a notat δL şi nu dL deoarece lucrul mecanic elementar δL nu reprezintă variaţia infinit mică
a mărimii L, adică lucrul mecanic de dilatare nu este o mărime de stare care să sufere variaţii la
trecerea sistemului dintr-o stare termodinamică în alta. Deci, δL nu reprezintă o variaţie infinit mică
a lucrului mecanic, ci o cantitate infinit mică. Matematic acest fapt înseamnă că expresia δL nu este
o diferenţială totală exactă. Deci, notaţia corectă este:
2

1
L  L12
2
şi nu 
1
L  L1  L 2 pentru că nu are sens noţiunea de lucru mecanic de dilatare în starea 1,
15
respectiv în starea 2, ci doar lucrul mecanic al transformării 1-2.

Se consideră un cilindru cu un piston, care delimitează un sistem termodinamic (figura 15).
Datorită interacţiunii mecanice între sistem şi mediu, energia internă a sistemului se modifică (este
pozitivă sau negativă în funcţie de variaţia lucrului mecanic). Atât în cazul comprimării, cât şi al
destinderii, considerând procesul (mişcarea pistonului) suficient de lent, astfel încât presiunea să fie
constantă pe piston, lucrul mecanic elementar poate fi scris:
L  p  A  dx
unde: A - aria secţiunii transversale a pistonului, p = presiunea pe piston, egală cu presiunea
gazului, iar F = p A.
Figura 15 Variaţia energiei interne şi a lucrului mecanic

Variaţia elementară a volumului de gaz este dV=A·dx, rezultă că:
L  p  dV
Lucrul mecanic specific reprezintă lucrul mecanic raportat la unitatea de masă de gaz. O
cantitate elementară de lucru mecanic specific este dată de relaţia:
dV
l  p   p  dv
m
unde δl = lucrul mecanic de dilatare specific elementar.
Lucrul mecanic de dilatare corespunzător transformării de stare de la 1 la 2 este:
2 2
L12   L   p  dv J 
1 1
sau lucrul mecanic de dilatare specific:

L12
2
 J 
l12    p  dv  
m 1  kg 
Lucrul mecanic există doar când există o transformare şi din această cauză se mai numeşte şi
lucrul mecanic al transformării.
În figura 16 este reprezentat lucrul mecanic de dilatare în diagrama mecanică (p-V).
Figura 16 Lucrul mecanic de dilatare în diagrama mecanică

2
L12   p  dv  aria 11`2`2J 
1
Deci, lucrul mecanic de dilatare nu este o mărime de stare, ci depinde de drumul parcurs. De
16
exemplu, dacă transformarea 1-2 e pe drumul punctat, lucrul mecanic de dilatare este mai mare.
Această concluzie stă la baza funcţionării maşinilor termice la care se reproduc periodic
anumite stări. Prin revenirea la starea iniţială, variaţia tuturor mărimilor de stare este zero, dar lucrul
mecanic are o valoare diferită de zero.
În termodinamică, s-a stabilit convenţional că lucrul mecanic primit de către sistem din
exterior este negativ (L<0) ca şi în cazul comprimării, iar lucrul mecanic cedat de sistem în exterior
este pozitiv (L>0) în cazul destinderii.
9.2.2 Lucrul mecanic de deplasare

Lucrul mecanic de deplasare sau de dislocare reprezintă măsura energetică a interacţiunii
prin transfer de masă între sistem şi mediul exterior, la intrarea şi respectiv la ieşirea fluidului din
sistem.
Lucrul mecanic de deplasare sau dislocare reprezintă lucrul mecanic necesar pentru
deplasarea unui volum de fluid într-o conductă, dintr-o poziţie dată până în altă poziţie, în condiţii
de presiune constantă.
În cazul sistemelor deschise, pe lângă interacţiunea mecanică de tipul piston (piesă mobilă)-gaz,
mai apare o interacţiune de tipul gaz-gaz. Se consideră că în cilindrul unei maşini cu piston intră gaz
la presiune constantă, printr-o conductă care face legătura între sistem şi mediul exterior (figura 17).
Figura 17 Interacţiunea gaz-gaz la un sistem termodinamic deschis

Lucrul mecanic necesar pentru a deplasa cantitatea m de fluid care ocupă volumul V din
poziţia I în poziţia II este:
Ld  F  x  p  A  x  p  V J
unde: A - aria secţiunii conductei, p = presiunea fluidului, iar F = p A.
Pentru 1 kg:
pV  J 
ld   pv  
m  kg 
Lucrul mecanic de deplasare este egal cu produsul a două mărimi de stare p şi V, produs care
este acelaşi când valoarea factorilor respectivi este aceeaşi. Rezultă că lucrul mecanic de deplasare
este o mărime de stare spre deosebire de lucrul mecanic de dilatare care este o mărime ce depinde
de drumul pe care se realizează transformarea dintr-o stare în alta.
Dacă în procesul curgerii, gazul suferă şi o transformare a parametrilor de stare rezultă
variaţia elementară a lucrului mecanic de deplasare:
dLd  dp  V
Variaţia finită a lucrului mecanic de deplasare când fluidul trece din starea 1 în starea 2 este:
2
Ld   dp  V   p 2 V2  p1V1
1
Exemplu: admisia la un motor cu piston cu mecanism bielă-manivelă (motor acţionat de gaze

sub presiune). În timpul admisiei, fluidul intră în sistem, deci sistemul primeşte lucru mecanic din
exterior. În timpul evacuării, fluidul iese din sistem, deci sistemul cedează mediului lucru mecanic
(figura 18)
17
Figura 18 Admisia la un motor cu piston cu mecanism bielă-manivelă

În cursul deplasării pistonului de la 1' la 1 are loc admisia gazului la presiune constantă p 1.
Sistemul efectuează lucru mecanic la arborele maşinii chiar dacă gazul nu a suferit o transformare
dintr-o stare în alta. Deci, mediul exterior a cedat sistemului un lucru mecanic necesar introducerii
gazului în cilindru, lucru mecanic pe care sistemul îl cedează înapoi mediului prin intermediul
pistonului.
Ld  p1  V1
În diagrama mecanică, lucru mecanic de deplasare se poate reprezenta grafic printr-un
dreptunghi de laturi p1 şi V1 (figura 19).
Figura 19 Lucrul mecanic de deplasare în diagrama mecanică
9.2.3 Lucrul mecanic tehnic

Lucrul mecanic tehnic sau lucru mecanic util exterior reprezintă lucrul mecanic total pe care
îl dezvoltă agentul de lucru în maşină care include atât lucrul mecanic al transformării de la starea 1 la
starea 2, cât şi lucrul mecanic de deplasare pentru admisia şi evacuarea agentului de lucru.
Se consideră o maşină termică motoare (figura 20). Maşina termică este un sistem deschis
prin care trece, într-un interval de timp τ, masa de agent termic sau agent de lucru m.
Figura 20 Maşină termică motoare

Această masă de gaz are la intrarea în maşină presiunea p1, volumul V1 şi temperatura T1.
După admisia în maşină, agentul de lucru suferă o transformare în urma căreia ajunge din starea 1 în
starea 2. La evacuarea din maşină, masa m de agent de lucru are parametrii p2, V2, T2.
Figura 21 reprezintă diagrama mecanică pentru deducerea lucrului mecanic tehnic la motorul
cu piston prezentat anterior.
Figura 21 Diagrama mecanică a deducerii lucrului mecanic tehnic
18
În timpul deplasării pistonului din poziţia 1' în 1 are loc admisia gazului la presiune constantă
şi motorul efectuează lucru mecanic:
Ld  Ladmisie  p1V1  aria 01`11``
În poziţia 1 se închid ambele supape şi cantitatea de gaz având parametrii de stare p1,V1,T1
suferă o transformare (destindere) de la starea 1 la starea 2, caracterizată de parametrii p 2,V2,T2.
Deci, este corect să spunem transformare pentru că am avut o cantitate fixă de gaz. În acest caz
lucrul mecanic cedat în exterior este lucrul mecanic de dilatare.
2
L12   pdV  aria 1``122``
1
În poziţia 2, se deschide supapa de evacuare şi are loc evacuarea gazului la presiune constantă
p2. Similar cu admisia, acest lucru mecanic de deplasare este:
Ld  Levacuare  p2V2  aria 02`22``
Semnul (-) apare datorită faptului că, pentru evacuarea gazului, maşina are nevoie din exterior
de lucru mecanic.
Deci, lucrul mecanic tehnic:
L t12  L admisie  L12  L evacuare
L t12  p1V1  L12  p 2 V2  L12  p 2 V2  p1V1 
2 2 2 2 2
L t12   pdV   dpV   pdV  pdV  Vdp
1 1 1 1 1
2
L t12    Vdp J 
1
Pentru 1kg:
2
 J 
l t12    vdp  
1  kg 
În diagrama pV:
L t12  Ladmisie  L12  Levacuare
L t12  aria 01`11``aria 1``122``aria 02``22`
L t12  aria 1`122`
Aria rezultată din însumarea de mai sus este haşurată în figura 22, ea este proporţională cu
lucrul mecanic tehnic corespunzător procesului 1→2.
Figura 22 Lucrul mecanic tehnic în diagrama mecanică
9.3 Căldura
Între un sistem termodinamic şi mediul exterior se poate realiza, independent de interacţiunile
de natură mecanică, un schimb de energie pus în evidenţă prin modificarea temperaturii sistemului.
19
Schimbul energetic încetează dacă temperatura mediului şi a sistemului devin egale. Energia
transmisă în acest mod se numeşte căldură. Experimental s-a constatat că energia schimbată pe
această cale este proporţională cu masa sistemului şi cu variaţia temperaturii sale.
Deci, la fel ca şi lucrul mecanic de dilatare (absolut), nici căldura nu este o nu este o mărime
de stare ci este o formă de transfer de energie. Deci căldura apare doar când are loc un transfer de
energie. După ce transferul a încetat, nu se mai poate vorbi de căldură, ci doar de modificarea
energiei interne a sistemului. Deci, nu este corect să se spună că un sistem are înglobat în el energie
sub formă de căldură.
Căldura schimbată de un sistem cu mediul exterior, într-un proces termodinamic elementar, în
cursul căruia temperatura sistemului suferă o variaţie infinit mică, se exprimă astfel:
Q  m  c  dT J
unde, m - masa sistemului [kg]; dT - variaţia elementară a temperaturii [K]; c - căldură specifică sau
capacitate calorică masică [J/kgK].
Căldura elementară, δQ, nu reprezintă variaţia infinit mică a unei mărimi de stare şi deci,
expresia δQ nu este o diferenţială totală, ci o cantitate infinit mică de căldură.
Căldura Q12 primită sau cedată de un sistem într-o transformare termodinamică 1-2 este:
2 2
Q12   Q   m  c  dT J 
1 1
Pentru 1kg:
q  c  dT
2
 J 
q12   c  dT  
1  kg 
Prin convenţie, căldura primită de un sistem în cursul unei transformări este pozitivă deoarece
conduce la creşterea temperaturii sistemului, dT > 0, iar căldura cedată este negativă.
9.4 Entalpia
Entalpia este o mărime de stare ce caracterizează, ca şi energia internă, nivelul energetic al
unui sistem termodinamic. Entalpia se notează cu H şi se defineşte prin relaţia:
H  U  p  V J
adică reprezintă suma dintre energia internă U şi pV - energia potenţială de presiune (sau lucrul
mecanic de deplasare). Pentru a demonstra că pV reprezintă energia potenţială de presiune, se
utilizează ecuaţia lui Bernoulli în absenţa mişcării:
p  g  z
unde p este presiunea, ρ este densitatea, g este acceleraţia gravitaţională iar z este înălţimea. Dacă se
înlocuieşte în ecuaţia lui Bernoulli densitatea, obţinem:
m
p gz
V
adică:
pV  m  g  z  E pp
unde Epp are semnificaţia energiei potenţiale de presiune.
Entalpia depinde atât de temperatura, cât şi de presiunea, respectiv volumul sistemului,
caracterizând cel mai bine nivelul energetic al acestuia, în aplicaţiile termodinamice.
Pentru 1 kg, entalpia masică:
h  u  p  v J kg
Entalpia este greu de definit practic, deoarece nu este direct măsurabilă. Se consideră
20
următoarea experienţă imaginară: ţinem gazul sub presiune constantă şi reducem temperatura până
la zero absolut. Din acel moment, păstrând presiunea constantă, introducem o cantitate de căldură
până atingem o anumită temperatură T. Cantitatea totală de căldură a sistemului, astfel introdusă,
este egală cu variaţia entalpiei.
9.5 Formulările primului principiu al termodinamicii

Primul principiu al termodinamicii, care exprimă legea generală a conservării energiei şi
transformării energiei în procesele termice, are următoarele formulări:
1) Energia unui sistem termic izolat se menţine constantă.
2) Nu se poate realiza o maşină termică cu funcţionare continuă care să producă lucru
mecanic fără a consuma o cantitate echivalentă de căldură. O astfel de maşină care ar produce
lucrul mecanic continuu fără să consume căldură în cantitate echivalentă se numeşte perpetuum
mobile de speţa I.
3) Perpetuum mobile de speţa I este imposibil.
4) O formulare mai restrânsă a echivalenţei între căldură şi lucrul mecanic ca forme de
transfer de energie este următoarea: Căldura poate fi produsă din lucrul mecanic şi se poate
transforma în lucru mecanic, întotdeauna în baza aceluiaşi raport de echivalenţă:
1 Kcal = 4185,5 J
Această formulare este specifică sistemului tehnic de unităţi de măsură. În S.I. ambele mărimi
se exprimă în J.
9.6 Expresiile matematice ale primului principiu

9.6.1 Exprimarea matematică a primului principiu al termodinamicii pentru
sisteme închise
Ansamblul format de un sistem termodinamic închis şi mediul exterior formează un sistem
izolat. Conform primului principiul al termodinamicii, energia acestui ansamblu se menţine
constantă. Deci, energia schimbată de un sistem închis cu mediu sub formă de căldură şi lucru
mecanic trebuie să se regăsească în variaţia energiei interne a sistemului.
Ţinând cont de convenţia de semne, pentru o transformare dintr-o stare 1 în starea 2:
U2  U1  Q12  L12
unde L12= lucru mecanic de dilatare, pentru că sistemul este închis.
Enunţ: Cantitatea de căldură, introdusă din exterior într-un gaz oarecare, se regăseşte în
variaţia energiei interne şi în lucrul mecanic efectuat de acest gaz în exterior. În figura 23 este
ilustrat primul principiu al termodinamicii aplicat unui sistem închis.
Figura 23 Primul principiu al termodinamicii aplicat unui sistem termodinamic închis
21
9.6.2 Exprimarea matematică a primului principiu al termodinamicii pentru

sisteme deschise
Se consideră un sistem deschis (figura 24), de exemplu o maşină termică prin care circulă în
permanenţă un agent de lucru şi care schimbă cu mediul exterior energie sub formă de căldură şi
lucru mecanic tehnic (lucrul mecanic la arborele unei maşini termice este lucrul mecanic tehnic).
Figura 24 Primul principiu al termodinamicii aplicat unui sistem termodinamic deschis

Conform legii generale a conservării energiei:
E 2  E1  ES
unde: E1, E2= energia totală a agentului la intrarea, respectiv ieşirea din sistem, iar Es= suma
energiilor schimbate cu mediul exterior.
Energia agentului de lucru la intrarea sau ieşirea din sistem este formată din suma energiilor
pe care le posedă:
- energia internă:
U=mu
- energia cinetică:
Ec= m w2/ 2
- energia potenţială:
Ep= m g z
- lucrul mecanic de deplasare a masei de fluid din secţiunea respectivă:
Ld  p  V  m  p  v
unde: m - masa agentului de lucru, w - viteza fluidului,iar g - acceleraţia gravitaţională.
Observaţie: Lucrul mecanic de deplasare, Ld, este o mărime de stare care caracterizează
nivelul energetic al agentului de lucru într-o stare şi nu este o mărime de transformare a energiei.
Deci:
w2
E  U  m  mgz  pV
2
 w2 
E  m   u   g  z  p  v 
 2 
iar:
ES  Q12  L t 12
Rezultă:
 w
2
  w
2

Q12  L t 12  m   u 2  2  g  z 2  p 2  v 2    u1  1  g  z1  p1  v1 
 2   2 
dar,
h  u  pV
22
înlocuind, se obţine:
 w
2
  w
2

Q12  L t 12  m   h 2  2  g  z 2    h1  1  g  z1 
 2   2 
9.7 Călduri specifice

Căldura specifică la volum constant este egală cu variaţia energiei interne a unităţii de masă
pentru o variaţie a temperaturii egală cu unitatea, într-o transformare la volum constant.
Căldura specifică la presiune constantă este egală cu variaţia entalpiei unităţii de masă, într-o
transformare la presiune constantă pentru o creştere a temperaturii egală cu unitatea.
Deci, se poate defini cv şi cp ca fiind energia schimbată sub formă de căldură de unitatea de
masă din sistemul considerat într-o transformare la volum, respectiv la presiune constantă, astfel
încât sistemul să-şi modifice temperatura cu unitatea de grad în cuprinsul aceleaşi stări de agregare.
Între căldura specifică la presiune constantă şi căldura specifică la volum constant există o
legătură dată de relaţia lui Robert Mayer:
R  cp  cv
unde R este constanta gazului.
Raportul dintre căldura specifică la presiune contantă şi cea la volum constant, raport notat cu
k, se numeşte exponent adiabatic:
cp
k
cv
Din relaţiile de mai sus, rezultă:
R
cv 
k 1
R k
cp 
k 1
sau:
cp  cv  k
Aplicaţie
Masa de 0.5 kg de apă aflată la temperatura de 15°C şi presiunea
atmosferică de 760 mmHg, este încălzită la presiune constantă până la
vaporizarea completă (t2=100°C) cu ajutorul unui fierbător electric de
putere P=2400W. Entalpia şi volumul specific la presiunea considerată sunt:
-pentru apă la 15°C: h1= 61,92 kJ/kg; v1= 10-3 m3/kg
-pentru vapori la 100°C: h2= 2675,72 kJ/kg; v2= 1,67287 m3/kg
Să se calculeze:
a) Variaţia energiei interne.
b) Cantitatea de caldura necesara incalzirii si vaporizarii complete a
masei considerate
c) Consumul de energie electrică necesar incalzirii si vaporizării
complete a unui kilogram de apa, dacă randamentul fierbătorului Figura 25 Fierbător electric
este η=0,91.
d) Timpul necesar incalzirii si vaporizării complete a unui kilogram
de apa.
23
10 Gazul perfect
În termodinamică gazul perfect este un gaz ideal, inexistent în natură, introdus pe baza
constatărilor practice, conform cărora la presiuni mici între volum, presiune şi temperatură există
relaţii foarte simple. Aceste relaţii au fost stabilite prin cercetări experimentale efectuate asupra
aerului, la presiuni mici şi temperatura mediului ambiant, în secolele XVII-XVIII. Instrumentele de
măsură din acea vreme nu aveau precizia necesară reliefării abaterilor aerului de la legile stabilite
mai târziu pentru gazul perfect. Abia în secolul XIX au fost sesizate abaterile gazelor reale de la
legile gazului perfect, dar nu s-a renunţat la relaţiile simple stabilite pentru gazul ideal, cu atât mai
mult, cu cât ele erau aplicabile cu suficientă aproximaţie multor gaze reale.
Conform teoriei cinetico-moleculare gazul perfect este definit prin următoarele condiţii:
 moleculele gazului sunt perfect sferice şi perfect elastice,
 volumul propriu al moleculelor este neglijabil în raport cu volumul total ocupat de gaz,
 forţele de interacţiune intermoleculare sunt nule.
Ca atare, gazul perfect este lipsit de viscozitate, nu apare frecarea în procesul de curgere a
gazului perfect, el rămâne în stare gazoasă şi cu aceleaşi proprietăţi, indiferent de presiunea şi
temperatura la care este supus. În apropierea punctului de zero absolut, volumul gazului perfect
tinde spre zero, din cauza volumului propriu neglijabil al moleculelor, fără să se lichefieze.
Interacţiunea dintre molecule, în decursul agitaţiei termice, se produce numai sub formă de ciocniri
elastice. Între două ciocniri moleculele au o mişcare rectilinie uniformă, până întâlnesc altă moleculă.
Deoarece gazele reale, la presiuni mici, se comportă din multe puncte de vedere ca şi gazul
perfect, se vorbeşte de gaze perfecte deşi riguros vorbind nu există decât un singur gaz perfect, cel
imaginar, definit anterior. Întrucât gazele reale prezintă unele abateri faţă de gazul perfect, chiar în
stare rarefiată, convenţional se numesc gaze perfecte acele gaze reale a căror comportare se apropie
de comportarea gazului perfect. În calculele termodinamice, referitoare la procesele din maşinile şi
instalaţiile termice cu gaze, agenţii de lucru pot fi consideraţi gaze perfecte cu o aproximaţie
suficient de bună.
10.1 Legile gazelor perfecte

Legile transformărilor simple ale gazului perfect stabilesc relaţii între doi parametri de stare,
în condiţiile menţinerii constante a celui de-al treilea.
Legea Boyle-Mariotte exprimă legătura dintre presiunea şi volumul unei cantităţi de gaz
perfect într-o transformare izotermă. Această lege afirmă că: într-o transformare izotermă
produsul dintre presiunea şi volumul unui gaz perfect rămâne constant. Pentru două stări ale
gazului, expresia matematică a acestei legi este:
p1v1  p 2 v 2  pv  const.
unde valoarea constantei depinde de temperatura şi natura gazului. Produsul pv este proporţional cu
temperatura gazului.
Legea Boyle-Mariotte a fost stabilită experimental, în mod independent, de către Boyle în
anul 1662 şi Mariotte în anul 1676.
Legea Gay-Lussac stabileşte legătura dintre temperatura şi volumul unei cantităţi de gaz
perfect într-o transformare izobară, şi anume: la presiune constantă volumul unui gaz perfect este
proporţional cu temperatura absolută. Pentru două stări ale gazului, expresia matematică a acestei
legi este:
v1 T1 v
   const.
v 2 T2 T
unde valoarea constantei depinde de presiunea şi natura gazului.
24
Legea lui Charles stabileşte legătura dintre temperatura şi presiunea unei cantităţi de gaz
perfect într-o transformare izocoră, şi anume: într-o transformare izocoră presiunea gazului
perfect este proporţională cu temperatura lui. Pentru două stări ale gazului, expresia matematică a
acestei legi este:
p1 T1 p
   const.
p 2 T2 T
unde valoarea constantei depinde de volumul şi natura gazului
Explicaţia moleculară a legii lui Charles constă în faptul că prin ridicarea temperaturii unui
gaz creşte viteza medie a moleculelor sale, acestea se ciocnesc mai frecvent de pereţii vasului şi au
astfel un impact mai puternic, astfel creşte presiunea efectuată de moleculele gazului asupra
acestora.
Legea lui Avogadro enunţată în 1811, confirmată ulterior, atât teoretic cât şi experimental,
are următoarea formulare: volume egale din orice gaz perfect, la aceeaşi presiune şi temperatură,
conţin acelaşi număr de molecule.
Legea lui Avogadro arată că la presiune şi temperatură dată, volumele molare ale tuturor
gazelor sunt aproximativ aceleaşi, iar pentru gazul ideal sunt identice:
V
 const.
n
unde n este numărul de kmoli.
Formularea modernă a legii formulate de Avogadro: volume egale de gaz la aceeaşi presiune
şi temperatură conţin acelaşi număr de molecule.
Reciproca legii lui Avogadro este: volumul ocupat de un kmol de gaz, considerat gaz perfect,
în condiţii de presiune şi temperatură egale este aceeaşi, independent de natura gazului. Astfel, la
starea normală fizică toate gazele perfecte au volumul molar:
VMN  22,414 m3N kmol
sau:
1kmol  22,414m3N
Legea lui Joule stabileşte influenţa volumului şi a presiunii asupra energiei interne a gazului
perfect.
Se consideră doi cilindri introduşi într-un vas calorimetric foarte bine izolat termic, umplut cu
apă, legaţi între ei printr-o conductă, prevăzută cu un robinet (figura 26). În cilindrul A este un gaz
la o presiune la care acesta se comportă ca un gaz
perfect, iar în cilindrul B s-a realizat un vid înaintat,
robinetul de pe conducta de legătură fiind închis.
Întregul sistem se găseşte în echilibru termic, la
temperatura tiniţial, evidenţiată cu termometrul T.
Prin deschiderea robinetului are loc destinderea în
vid a gazului din cilindrul A, care trece parţial în
cilindrul B, unde presiunea se micşorează, iar
volumul creşte. În urma acestui experiment se
constată că, în final, la restabilirea echilibrului
termic, temperatura apei din termostat ajunge la
temperatura iniţială tfinal=tiniţial. Figura 26 Experinţa lui Joule
Aplicând ecuaţia primului principiu al termodinamicii acestui sistem, se observă că lucrul
mecanic schimbat cu exteriorul (lucru mecanic de dilatare) este nul, δL=0, pentru că sistemul în
ansamblul său este suficient de rigid pentru a nu-şi modifica volumul, iar căldura este de asemenea
nulă, δQ=0, pentru că temperatura apei nu s-a modificat şi sistemul este adiabat. Ca urmare:
dU  0
25
adică energia internă a sistemului a rămas constantă, cu toate că volumul şi presiunea s-au
modificat.
Concluzia care se desprinde este chiar legea lui Joule: energia internă a gazului perfect nu
depinde de volum şi de presiune ci numai de temperatură .
10.2 Ecuaţia termică de stare a gazului perfect

Ecuaţia termică de stare a gazului perfect exprimă relaţia dintre parametrii de stare ai unui gaz
perfect într-o transformare oarecare. Pentru a deduce această relaţie se consideră un gaz perfect care
parcurge două transformări succesive (figura 27), şi anume o transformare izotermă 1-2 şi o
transformare izobară 2-3. Pe baza legilor simple Boyle-Mariotte (pV=constant) şi Gay-Lussac
(V/T=constant) se poate determina legătura între mărimile de stare p,V şi T.
Figura 27 Transformările simple pentru deducerea ecuaţiei lui Clapeyron

Pentru transformarea izotermă 1-2 (T1=T2=constant):
p1V1  p 2 V2
În continuare are loc încălzirea izobară 2-3 (p2=p3=constant):
V2 T2

V3 T3
Deoarece T2=T1 rezultă:
T
V2  1  V3
T3
Se înlocuieşte această expresie în relaţia p1V1  p 2 V2 , de unde rezultă:
T1
p1V1  p 2   V3
T3
Dar pe transformarea izobară, p2=p3, dacă reordonăm mărimile de stare se obţine:
p1V1 p 3 V3 pV
   const.
T1 T3 T
Deci, oricare ar fi starea gazului, atunci când masa se menţine constantă, este verificată relaţia:
pV
 const.
T
Iar pentru un kilogram de agent termic se obţine:
pv
R
T
unde v[m3/kg] este volumul specific al gazului perfect (inversul densităţii).
Pentru 1 kmol de gaz perfect avem:
26
p N VN
pV  T
TN
unde pN=101325 N/m2 este presiunea normală fizică, TN=273,15 K temperatura normală fizică,
VMN=22,4136 m3N/kmol volumul unui kmol de substanţă în condiţii normale fizice.
Înlocuind valorile parametrilor care intervin, la starea normală fizică rezultă ecuaţia de stare a
gazelor perfecte:
pV  RT
sau:
pVM  R M T
unde: M este masa molară a gazului în kg/kmol, RM=8314,34 J/(kmolK) reprezintă constanta
(molară) universală a gazului perfect, care nu depinde de natura gazului, după cum nici VM, la
aceeaşi presiune şi temperatură nu depinde de natura gazului.
Constanta universală a gazului perfect se poate determina din ecuaţia de stare corespunzătoare
condiţiilor fizice normale:
p N VMN J
RM   8314,34
TN kmolK
Constanta de gaz perfect a gazului respectiv devine:
R 8314,34
R M 
 
Valoarea constantei R nu depinde de starea gazului, ci numai de proprietăţile lui, fiind
caracteristică fiecărui gaz. Aceasta depinde numai de natura gazului şi are semnificaţia lucrului
mecanic efectuat de 1kg de gaz la creşterea temperaturii acestuia cu un grad.
Pentru n kmoli de gaz, ecuaţia de stare devine:
pV  nR M T
iar pentru m kg:
pV  mRT
ţinând seama că m=nM şi M este masa molară exprimată în kg/kmol, ecuaţia termică de stare
devine:
m
pV  R M T
M
iar pentru m=1 kg:
pv  RT
10.3 Amestecuri de gaze perfecte

În practică foarte rar se utilizează substanţe pure ca agenţi termodinamici, de cele mai multe
ori aceştia sunt materializaţi prin amestecuri de substanţe, respectiv prin amestecuri de gaze. De
exemplu gazele de ardere sunt formate din amestecul unor gaze simple ca: N2, CO2, CO, SO2,
vapori de H2O, O2, etc., sau aerul este în principal un amestec de N2 şi O2. De aceea studiul
amestecurilor de gaze prezintă un deosebit interes practic, fiind mult mai uşor de tratat analitic
procesele termodinamice dintr-un motor cu ardere internă, dacă se cunosc proprietăţile termo-fizice
ale amestecului de gaze din cilindru, decât dacă se lucrează cu fiecare component în parte.
Prin amestec de gaze se înţelege o masă omogenă, sub forma unui amestec mecanic, realizată
prin difuzie între mai multe gaze componente care îşi păstrează fiecare proprietăţile chimice. Datorită
agitaţiei termice, moleculele gazelor componente se răspândesc uniform în întregul volum.
Conform acestei definiţii într-un amestec nu apar reacţii chimice între componenţi la
27
temperatura şi presiunea amestecului, fiecare component are proprietăţile gazelor perfecte şi îşi
păstrează aceste proprietăţi. De asemenea, amestecul de gaze se supune legilor gazelor perfecte.
Având în vedere definiţia gazului perfect, confom căreia volumul moleculelor este neglijabil şi nu
există forţe intermoleculare, se admite că fiecare component se comportă ca şi cum ar fi singur în
spaţiul care-i stă la dispoziţie.
10.3.1 Proprietăţi ale amestecurilor de gaze perfecte

În studiul amestecurilor de gaze se utilizează două noţiuni foarte importante:
 Presiunea parţială a unui component i (notată cu pi) dintr-un amestec de gaze este
presiunea pe care o are componentul respectiv dacă ar fi singur la temperatura şi volumul
amestecului. Presiunea parţială este aceeaşi indiferent dacă componentul ocupă singur tot
volumul, sau îl ocupă împreună cu celelalte componente. Pentru a preciza presiunea parţială
a oxigenului şi a azotului din aer se consideră un rezervor prevăzut cu trei manometre
(figura 29).
Figura 29 Evidenţierea presiunilor parţiale şi a legii lui Dalton

 Manometrele laterale sunt legate de rezervor prin intermediul unor filtre imaginare, care lasă
să treacă numai oxigenul, (cel din stânga), respectiv numai azotul (cel din dreapta). În aceste
condiţii cele două manometre indică presiunea parţială a oxigenului şi a azotului, dacă
TO2=TN2=Taer .
 Volumul parţial al unui component este volumul componentului respectiv la temperatura şi
presiunea amestecului. Altfel spus, volumul parţial este volumul pe care l-ar ocupa un
component după ce a fost comprimat de la presiunea parţială, proprie până la presiunea
totală a amestecului, fiind la aceeaşi temperatură cu amestecul.
În figura 30 se prezintă volumele parţiale ale oxigenului şi azotului din aer, ca fiind obţinute
prin separarea componenţilor printr-un perete imaginar, mobil, astfel încât să se asigure aceeaşi
presiune fiecărui component, egală cu presiunea amestecului şi având temperatura acestuia.
Figura 30 Evidenţierea volumelor parţiale şi a legii lui Amagat

Pe lângă mărimile de stare folosite în mod curent, pentru descrierea analitică a proprietăţilor
amestecurilor de gaze sunt necesare mărimi care să precizeze compoziţia acestora:
 participaţia masică a unui component i se defineşte prin raportul dintre masa acestuia mi şi
28
masa întregului amestec m:

g i  i  n i 
m m
 mi
m
1
unde n este numărul de componenţi ai amestecului
 participaţia volumică a unui component este raportul dintre volumul parţial Vi al
componentului respectiv şi volumul total V al amestecului:
ri  i 
V
V
 participaţia molară (fracţia molară) este raportul dintre numărul de moli (sau kmoli) ai
componentului ni şi numărul de moli (kmoli) ai amestecului n:
x i  i 
n
n
Numărul de moli ai amestecului se determină din ecuaţia de bilanţ molar:
n   ni
Această relaţie se obţine considerând că un mol de amestec are N A molecule, iar numărul total de
molecule este egal cu suma moleculelor gazelor componente.
Aceste participaţii se pot exprima şi în procente, prin înmulţirea lor cu 100:
g i  100  i %
m
m
ri  100  i %
V
V
x i  100  i %
n
n
10.3.2 Legile amestecurilor de gaze perfecte

Orice amestec de gaze perfecte se comportă ca un gaz perfect. Deci, legile gazelor perfecte se
aplică şi amestecurilor de gaze perfecte.
Legea lui Dalton (1802): Într-un amestec de gaze perfecte, care nu reacţionează chimic între
ele, fiecare gaz se comportă ca şi cum ar ocupa singur întreg volumul amestecului, presiunea totală
a amestecului fiind egală cu suma presiunilor parţiale ale gazelor componente. Expresia
matematică a legii lui Dalton:
n
p
i 1
i p
Experimental legea lui Dalton pentru aer se poate verifica utilizând instalaţia din figura 29.
Dacă temperatura aerului la manometrul central este egală cu temperatura oxigenului şi a azotului
de la manometrele laterale, se constată că suma presiunilor parţiale ale oxigenului şi azotului este
egală cu presiunea aerului (pO2+pN2=paer).
Legea lui Amagat exprimă relaţia dintre volumele parţiale şi volumul amestecului: volumul
ocupat de un amestec de gaze perfecte este egal cu suma volumelor parţiale ale gazelor
componente.
Figura 60 ilustrează legea lui Amagat aplicată aerului. Dacă se separă componenţii aerului, în
condiţiile în care temperaturile şi presiunile oxigenului şi azotului sunt egale, se obţin volumele
parţiale ale acestor componenţi, volumul ocupat de aceştia fiind egal cu volumul aerului.
În stare de volum parţial, pentru un component i, ecuaţia termică de stare are forma:
p  Vi  k  Ni  T
care însumată pentru toţi componenţii duce la:
29
n n
p   Vi  k  T   Ni  k  T  N  p  V
i 1 i 1
adică:
n
V  V
i 1
i
Suma participaţiilor masice, volumice sau molare este egală cu unitatea, iar dacă acestea sunt
exprimate în procente, suma lor este egală cu 100%. Această proprietate se demonstrează cu
ajutorul legii conservării masei:
n
m   mi  m1  m 2  ...  mi  ...  m n
i 1
de unde:
n
mi m1 m 2 m m
m
i 1
 
m m
 ...  i  ...  n
m m
sau:
n
g
1
i 1
Conform legii lui Amagat ( V   Vi ) şi a bilanţului molar ( n   n i ) rezultă:

n
r 1
1
i
x
1
i 1
Toate aceste relaţii sunt deosebit de utile pentru verificarea compoziţiei amestecurilor de gaze
perfecte, determinate eperimental sau prin calcul.
10.3.3 Mărimile fizice ale amestecurilor de gaze perfecte

Pentru a putea trata amestecurile de gaze ca şi corpuri omogene, se impune cunoaşterea relaţiilor
de calcul a mărimilor fizice ale acestora în funcţie de parametrii fizici ale gazelor componente.
Tabelul 2 Mărimile fizice ale amestecurilor de gaze perfecte
Mărimea Relaţii de calcul
Densitatea n n
m  mi   V i i n n
  1
 1
  i  ri   i  x i
V V V 1 1
Volumul specific n n
V v mi i i n
v 1
 1
  vi  g i
m m 1
Masa molară n n
M   M i  ri   M i  x i
1 1
Constanta de gaz perfect n
mi  R i R n
R   g i R i  M
1 m 1 M
Presiunea parţială pi  p  ri  p  x i
Participaţii masice m  V
gi  i  i i
m V
30
Tabelul 2 Mărimile fizice ale amestecurilor de gaze perfecte - continuare

Participaţii volumice Vi
ri 
V
Participaţii molare n
xi  i
n
Relaţii între participaţii mi i  Vi v R
gi    ri   ri 
m V vi Ri
i M
g i  ri   ri  i ri  x i
 M
Căldura specifică n
c   ci  g i
1
Căldura specifică volumică n
c`  ci ` ri
1
Căldura molară n
C M   ri  C Mi
1
Energia internă specifică n
u   gi  u i
1
Entalpia specifică n
h   gi  h i
1
Temperatura
t
c g  t
i i i

 c` r  t
i i i
c g i i  c` r i i
Aplicaţie
Participaţia volumică a azotului şi a oxigenului din aer este rN2  0,79 , respectiv rO2  0,21 .
Să se calculeze:
a) Masa moleculară a aerului.
n
M   M i  ri [kg / kmol]
1
b) Constanta generală a amestecului.

R
R  M [J / kgK ]
M
c) Participaţiile masice ale componentelor.
M
g i  ri  i
M
Aplicaţie
Să se calculeze presiunile parţiale ale componentelor aerului la presiunea normală.
pi  p  ri
31
10.4 Transformări de stare (procese termodinamice) simple ale gazelor perfecte

În termodinamică se consideră că procesele pe care le suferă agenţii termici în interiorul
instalaţiilor termice sunt compuse dintr-un ansamblu de transformări termodinamice simple. O
transformare simplă este o transformare termodinamică cvasistatică în timpul căreia se respectă tot
timpul aceeaşi lege de transformare, respectiv aceeaşi relaţie între parametriii termici de stare.
Transformările simple reprezintă procese termodinamice în cursul cărora variaţia
parametrilor de stare se face după o aceeaşi lege, neschimbată, din starea iniţială până în cea finală.
Transformările simple de stare sunt: izocora, izobara, izoterma, adiabata şi politropa. Gazul este
considerat gaz perfect.
Studierea unei transformări simple presupune găsirea legii transformării, reprezentarea grafică
în cel puţin o diagramă plană (de obicei diagrama p-v), calcularea variaţiei parametrilor calorici de
stare (energie internă şi entalpie) şi calcularea valorilor parametrilor de proces (căldură, lucru
mecanic exterior şi lucru mecanic tehnic). Relaţiile de calcul se stabilesc pentru gaze ideale
perfecte.
10.4.1 Transformarea izocoră

O transformare termodinamică în timpul căreia volumul sistemului rămâne constant se
numeşte transformare izocoră. Matematic, condiţia ca o transformare să fie izocoră este definită de
relaţiile: dv=0,sau v= constant, sau v1= v2. Pentru un sistem de masă constantă: dV= 0, sau V=
constant, sau V1= V2 . În tabelul 3 sunt prezentate principalele relaţii de calcul ale transformării
izocore.
Procesele care se desfăşoară în sensul de creştere a presiunii (sau temperaturii) se numesc
încălziri, iar cele care au loc în sensul diminuării presiunii (sau temperaturii) se numesc răciri
izocore. Legea transformării izocore (legea lui Charles) se obţine punând în ecuaţia termică de stare
a gazului ideal condiţia ca volumul specific să fie constant, rezultând:
p Ri
  const
T v
10.4.2 Transformarea izobară

O transformare termodinamică în timpul căreia presiunea sistemului rămâne constantă se
numeşte transformare izobară. Matematic, condiţia ca o transformare să fie izobară este definită de
relaţiile: p= const, sau dp= 0, sau p1= p2. În tabelul 4 sunt prezentate principalele relaţii de calcul ale
transformării izobare.
Procesele care se desfăşoară în sensul de creştere a volumului se numesc încălziri, iar cele
care au loc în sensul diminuării volumului se numesc răciri izobare. Legea transformării izobare
(legea Gay-Lussac) se obţine punând în ecuaţia lui Clapeyron condiţia ca presiunea să fie constantă,
rezultând:
v Ri
  const
T p
10.4.3 Transformarea izotermă

O transformare termodinamică în timpul căreia temperatura sistemului rămâne constantă se
numeşte transformare izotermă. Matematic, condiţia ca o transformare să fie izotermă este definită
de relaţiile: T= const, sau dT= 0, sau T1= T2. În tabelul 5 sunt prezentate principalele relaţii de
calcul ale transformării izoterme.
Procesele care se desfăşoară în sensul de creştere a volumului se numesc destinderi, iar cele
32
care au loc în sensul diminuării volumului se numesc comprimări izoterme. Legea transformării
izoterme (legea Boyle-Mariotte) se obţine punând în ecuaţia termică de stare condiţia ca
temperatura să fie constantă, rezultând:
p  v  R i  T  const
10.4.4 Transformarea adiabată

O transformare termodinamică în timpul căreia sistemul nu schimbă căldură cu mediul
exterior se numeşte transformare adiabată. Interacţiunea dintre sistem şi mediul exterior în timpul
transformării adiabate este numai de natură mecanică. Matematic, condiţia ca o transformare să fie
adiabată este definită de relaţiile: δq=0, sau q12= 0. În tabelul 6 sunt prezentate principalele relaţii de
calcul ale transformării adiabate.
Procesele care se desfăşoară în sensul de creştere a volumului se numesc destinderi, iar cele
care au loc în sensul diminuării volumului se numesc comprimări adiabate. În practică,
transformările care pot fi considerate adiabate sunt acele transformări care se desfăşoară cu viteze
mari, astfel încât gazul să nu aibă timp să schimbe căldură cu mediul.
Legea transformării adiabate se deduce pe baza expresiilor matematice ale primului principiu
al termodinamicii în formă diferenţială, impunând condiţia δq=0, rezultă:
du  q  l  p  dv
şi:
dh  q  l t  v  dp
În transformarea adiabată, parametrii termici de stare (p, v şi T) sunt toţi variabili. Exponentul
adiabatic k reprezintă raportul dintre căldura specifică la presiune constantă şi căldura specifică la
volum constant:
c
k p
cv
10.4.5 Transformarea politropă

Transformarea politropă reprezintă o transformare de stare generală, care defineşte procesele
termodinamice în cursul cărora agentul termic schimbă energie sub formă de căldură şi lucru
mecanic cu mediul exterior şi în care se modifică toţi parametrii de stare p,v,T.
O asemenea transformare se poate defini printr-o valoare constantă a căldurii specifice. Într-
adevăr, aşa cu transformările izocoră şi izobară sunt definite prin căldurile specifice cv, respectiv cp,
se poate determina o căldură specifică cpol=const pentru o transformare politropă. În această
accepţiune ecuaţiile primului principiu al termodinamicii se pot scrie sub forma:
q  du  l  cvdT  pdv  cpoldT
q  dh  lt  cpdT  vdp  cpoldT
Pentru că cpol este constant, rezultă că indicele politropic n este:
c c
n  p pol 
c v  cpol
În practică, indicele politropic se determină cunoscând valorile parametrilor de stare
determinate experimental, astfel încât se poate calcula cpol din relaţia anterioara, cu relaţia:
n  k  kJ 
cpol  cv
n  1  kgK 
Toate relaţiile dintre parametrii de stare p, v, T, deduse la transformarea adiabată sunt valabile
şi la transformarea politropă prin înlocuirea lui k cu n –indice politropic.
33
În practică, destinderea sau comprimarea gazelor nu se poate realiza în mod riguros adiabatic
şi nici izotermic. În procesele reale, schimbul de căldură dintre agentul termic şi mediu nu poate fi
împiedicat complet, pentru o izolare adiabată, după cum nu poate fi nici intensificat atât de mult
încât temperatura agentului să se menţină constantă în timpul procesului termodinamic. Procesele
reale de comprimare sau destindere din instalaţiile termice pot fi considerate transformări
politropice. În maşinile termice se întâlnesc politrope cu 1<n<k (figurile 31 şi 32).
Figura 31 Transformarea politropă în diagrama Figura 32 Transformarea politropă în diagrama

mecanică calorică
Politropa este considerată o transformare de stare generală pVn=const. Prin particularizarea
exponentului politropic se pot genera toate celelalte transformări de stare, astfel:
- pentru n=0 obţinem ecuaţia izobarei: p=const → pVn=pV0→cn=cp.
- pentru n=1 obţinem ecuaţia izotermei: pV=const → pVn=pV1→cn=∞.
- pentru n=k obţinem ecuaţia adiabatei: pVk=const → pVn=pVk→cn=0.
- pentru n=∞ obţinem ecuaţia izocorei V=const sau p1/nV=p1/∞V=p0V → pVn=pV∞→cn=cv.
În figurile 33 şi 34 sunt reprezentate cele patru transformări simple în diagrama p-V, respectiv T-s.
Figura 33 Reprezentarea celor patru transformări în Figura 34 Reprezentarea celor patru transformări în
diagrama mecanică diagrama calorică
În tabelul 7 sunt prezentate principalele relaţii de calcul ale transformării politrope.
34
Tabelul 3 Relaţiile de calcul ale transformării izocore

Relaţii de calcul
Legea tranformării Legea lui Charles
Ecuaţia transformării p
v=const.→  const
T
Exponentul n n=±∞
Căldura specifică cv
Dependenţa dintre mărimile de stare p1 p 2 p T
 sau 1  1
T1 T2 p 2 T2
Reprezentarea în diagrama mecanică
Încălzire Răcire
Reprezentarea în diagrama calorică
Încălzire Răcire
Cantitatea de căldură Q12  U 2  U1
Q12  m  c v  T2  T1 
Lucrul mecanic exterior L12  0
Lucrul mecanic tehnic Lt12  V  p1  p2 
Variaţia entalpiei H 2  H1  m  c p  T2  T1 
H 2  H1  Q12  L t12
Variaţia energiei interne U 2  U1  Q12
U 2  U1  m  c v  T2  T1 
Variaţia entropiei T2
S2  S1  m  c v  ln
T1
p2
S2  S1  m  c v  ln
p1
35
Tabelul 4 Relaţiile de calcul ale transformării izobare

Relaţii de calcul
Legea tranformării Legea Gay-Lussac
Ecuaţia transformării v
p=const. →  const
T
Exponentul n n=0
Căldura specifică cp
Dependenţa dintre mărimile de stare V1 V2 V T
 sau 1  1
T1 T2 V2 T2
Încălzire Răcire
Încălzire Răcire
Cantitatea de căldură Q12  H 2  H1
Q12  m  c p  T2  T1 
Lucrul mecanic exterior L12  p  V2  V1 
L12  m  R  T2  T1 
Lucrul mecanic tehnic Lt12  0
Variaţia entalpiei H 2  H1  Q12
H 2  H1  m  c p  T2  T1 
Variaţia energiei interne U 2  U1  Q12  L12
U 2  U1  m  c v  T2  T1 
S2  S1  m  c p  ln
T1
V2
S2  S1  m  c p  ln
V1
36
Tabelul 5 Relaţiile de calcul ale transformării izoterme

Relaţii de calcul
Legea tranformării Legea Boyle-Mariotte
Ecuaţia transformării T=const.→ p  V  const
Exponentul n n=1
Căldura specifică ±∞
Dependenţa dintre mărimile de p V
stare p1  V1  p2  V2 sau 1  2
p 2 V1
Reprezentarea în diagrama
mecanică
Destindere Comprimare
calorică
Cantitatea de căldură Q 12  L 12  L t12
V2
Q 12  p1  V1  ln
V1
p1
Q 12  p1  V1  ln
p2
p1
Q 12  m  R  T  ln
p2
Lucrul mecanic exterior L 12  Lt12  Q 12
Lucrul mecanic tehnic Lt12  L 12  Q 12
Variaţia entalpiei H2  H1  0
Variaţia energiei interne U2  U1  0
Variaţia entropiei V2
S2  S1  m  R  ln
V1
p1
S2  S1  m  R  ln
p2
37
Tabelul 6 Relaţii de calcul ale transformării adiabate

Relaţii de calcul
Ecuaţia transformării q12=0
p  V k  const
T  V k1  const
T
k 1
 const
pk
Exponentul n n=k=cp/cv
Căldura specifică 0
Dependenţa dintre mărimile de stare k
k
p1  v 2   T1  k 1
   
p 2  v1   T2 
1 k 1
k 1
v1  p 2  k T v  T p  k
   sau 1   2  sau 1   1 
v 2  p1  T2  v1  T2  p 2 
Cantitatea de căldură Q 12  0
Lucrul mecanic exterior L12  U2  U1  L12  m  cv  T1  T2 
mR
L12 
1
p1  v1  p2  v2  L12  T1  T2 
k 1 k 1
 k 1

p1  V1   p 2  k 
L12  1  
k  1   p1  
 
Lucrul mecanic tehnic Lt 12  H2  H1  Lt 12  k  L12
k mR k  p1  V1  T2 
L t 12   T1  T2  L t 12   1  
k 1 k  1  T1 
Lt 12  m  cp  T1  T2  L t 12  k  L12
Variaţia entalpiei H 2  H1  L t 12 H 2  H1  m  c p  T2  T1 
Variaţia energiei interne U 2  U1  L12 U 2  U1  m  c v  T2  T1 
Variaţia entropiei S2  S1  0
38
Tabelul 7 Relaţii de calcul ale transformării politrope

Relaţii de calcul
Ecuaţia transformării p  Vn  const
T  V n1  const
T
n 1
 const
n
p
Exponentul n c c
n  p pol
c v  cpol
Căldura specifică nk
cpol  c v
n 1
Dependenţa dintre mărimile n
n
de stare p1  v 2   T1  n 1
   
p 2  v1   T2 
1 n 1
n 1
v1  p 2  n T v  T p  n
   sau 1   2  sau 1   1 
v 2  p1  T2  v1  T2  p 2 
mecanică
calorică
Cantitatea de căldură nk kn

Q12  m c v T2  T1  Q12  L12
n 1 k 1
Lucrul mecanic exterior mR
L12 
1
p1  V1  p 2  V2  L12  T1  T2 
n 1 n 1
 n 1

p1  V1   p 2  n 
L12  1   L12  m  cv  T1  T2 
n  1   p1  
 
Lucrul mecanic tehnic Lt 12  n  L12
nmR n  p1  V1  T2 
L t 12   T1  T2  L t 12   1  
n 1 n  1  T1 
S2  S1  m  cpol  ln
T1
39
Aplicaţie
Azotul utilizat pentru tratamentul termo-chimic al unei piese din oţel are următoarele
proprietăţi: masa molară Mazot= 28 kg/kmol, cp_azot=1038,9 J/kgK şi cv_azot= 742,1 J/kgK.
În starea iniţială, masa de 5,7kg de azot, are temperatura de 550°C şi presiunea de 2 bar.
Acesta este răcit la presiune constantă până când volumul i se micşorează de două ori, iar apoi este
încălzit izocor până când revine la temperatura iniţială.
Cerinţe:
a) Să se calculeze constanta de gaz perfect a azotului şi mărimile de stare în punctele caracteristice
(p,V,T).
b) Să se reprezinte grafic procesul în diagrama mecanică (p-V) şi în diagrama calorică (T-S).
c) Să se calculeze schimbul de căldură şi de lucru mecanic cu exteriorul.
d) Să se calculeze variaţia entalpiei, entropiei şi a energiei interne.
e) Ce tip de transformare credeţi că ar trebui să urmeze în procesul tehnologic pentru a avea un ciclu
termodinamic?
f) Să se calculeze schimbul de căldură şi de lucru mecanic cu exteriorul, precum şi variaţia
entalpiei, entropiei şi a energiei interne pentru întreg ciclul termodinamic.
40

Termotehnica Curs 1 - 5

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Termotehnica Curs 1 - 5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Termotehnică –Cursul 1-5 – Anul universitar 2015-2016

Figura 1 Elementele unui sistem termodinamic

Clasificarea sistemelor termodinamice (figura 2) se poate realiza în funcţie de modul de

Figura 2 Clasificarea sistemelor termodinamice

Figura 3 Exemplu de sistem termodinamic închis

Figura 4 Exemplu de sistem termodinamic deschis

Sistemul termodinamic adiabatic este caracterizat de faptul că nu schimbă cu mediul

Figura 5 Exemplu de sistem termodinamic adiabatic

Figura 6 Exemple de sisteme termodinamice rigide

Figura 7 Exemplu de sistem termodinamic omogen

Figura 8 Exemplu de sistem termodinamic eterogen

a)Procesul de destindere într-un motor cu ardere internă

c)Cuburi de gheaţă d)Cilindru cu gaz

e)Conductă pentru gaz

3 Starea de echilibru termodinamic

Tabelul 1 Mărimi de stare

Figura 10 Corespondenţa dintre scările de temperatură

 Variaţia densităţii aerului în funcţie de presiune a condus la necesitatea de a stabili o

4.3 Clasificarea mărimilor de stare

Figura 13 Clasificarea mărimilor de stare

Figura 14 Evidenţierea mărimilor intensive şi extensive de stare

5 Mărimi specifice de stare

6 Mol şi mărimi molare de stare

 a doua formulare: două sisteme termodinamice aflate în echilibru termic cu un al treilea

9 Primul principiu al termodinamicii

9.1 Energia internă

9.2 Lucrul mecanic

9.2.1 Lucrul mecanic de dilatare

respectiv în starea 2, ci doar lucrul mecanic al transformării 1-2.

Figura 15 Variaţia energiei interne şi a lucrului mecanic

sau lucrul mecanic de dilatare specific:

Figura 16 Lucrul mecanic de dilatare în diagrama mecanică

9.2.2 Lucrul mecanic de deplasare

Figura 17 Interacţiunea gaz-gaz la un sistem termodinamic deschis

Exemplu: admisia la un motor cu piston cu mecanism bielă-manivelă (motor acţionat de gaze

Figura 18 Admisia la un motor cu piston cu mecanism bielă-manivelă

Figura 19 Lucrul mecanic de deplasare în diagrama mecanică

9.2.3 Lucrul mecanic tehnic

Figura 20 Maşină termică motoare

Figura 21 Diagrama mecanică a deducerii lucrului mecanic tehnic

Figura 22 Lucrul mecanic tehnic în diagrama mecanică

9.5 Formulările primului principiu al termodinamicii

9.6 Expresiile matematice ale primului principiu

Figura 23 Primul principiu al termodinamicii aplicat unui sistem termodinamic închis

9.6.2 Exprimarea matematică a primului principiu al termodinamicii pentru

Figura 24 Primul principiu al termodinamicii aplicat unui sistem termodinamic deschis

9.7 Călduri specifice

10.1 Legile gazelor perfecte

10.2 Ecuaţia termică de stare a gazului perfect

Figura 27 Transformările simple pentru deducerea ecuaţiei lui Clapeyron

10.3 Amestecuri de gaze perfecte

10.3.1 Proprietăţi ale amestecurilor de gaze perfecte

Figura 29 Evidenţierea presiunilor parţiale şi a legii lui Dalton

Figura 30 Evidenţierea volumelor parţiale şi a legii lui Amagat

masa întregului amestec m:

10.3.2 Legile amestecurilor de gaze perfecte

Conform legii lui Amagat ( V   Vi ) şi a bilanţului molar ( n   n i ) rezultă:

10.3.3 Mărimile fizice ale amestecurilor de gaze perfecte

Tabelul 2 Mărimile fizice ale amestecurilor de gaze perfecte - continuare

b) Constanta generală a amestecului.

10.4 Transformări de stare (procese termodinamice) simple ale gazelor perfecte

10.4.1 Transformarea izocoră

10.4.2 Transformarea izobară