Unitatea de învăţare 5

5. TRANSFORMĂRI DE STARE ALE GAZELOR PERFECTE

CUPRINS
5. TRANSFORMĂRI DE STARE ALE GAZELOR PERFECTE ..................... 1
5.1. INTRODUCERE ......................................................................................................... 1
5.2. COMPETENŢELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE .................................................................. 2
5.3. ECUAŢIILE TRANSFORMĂRII POLITROPICE ................................................................ 2
5.3.1. Definirea şi relaţiile de bază ale transformării politropice ........................... 2
5.3.2. Cazuri particulare .......................................................................................... 4
5.4. CĂLDURA SCHIMBATĂ CU MEDIUL EXTERIOR ÎN TRANSFORMAREA POLITROPICĂ .... 4
5.4.1. Relaţia generală ............................................................................................. 4
5.4.2. Cazuri particulare .......................................................................................... 5
5.5. LUCRUL MECANIC AL TRANSFORMĂRII POLITROPICE ............................................... 5
5.5.1. Relaţii generale .............................................................................................. 5
5.5.2. Cazuri particulare .......................................................................................... 6
5.6. VARIAŢIA ENERGIEI INTERNE ÎN TRANSFORMAREA POLITROPICĂ ............................. 6
5.7. VARIAŢIA ENTALPIEI ÎN TRANSFORMAREA POLITROPICĂ.......................................... 7
5.8. LUCRUL MECANIC TEHNIC AL TRANSFORMĂRII POLITROPICE ................................... 7
5.8.1. Relaţia generală ............................................................................................. 7
5.8.2. Cazuri particulare .......................................................................................... 7
5.9. VARIAŢIA ENTROPIEI ÎN TRANSFORMAREA POLITROPICĂ ......................................... 8
5.9.1. Relaţia generală ............................................................................................. 8
5.9.2. Cazuri particulare: ......................................................................................... 8
5.10. REPREZENTAREA TRANSFORMĂRII POLITROPICE ÎN DIAGRAMA P-V ..................... 9
5.10.1. Panta curbei ................................................................................................... 9
5.10.2. Cazuri particulare .......................................................................................... 9
5.11. REPREZENTAREA TRANSFORMĂRII POLITROPICE ÎN DIAGRAMA T-S ................... 10
5.11.1. Panta curbei ................................................................................................. 10
5.11.2. Cazuri particulare ........................................................................................ 10
5.12. TEST DE AUTOEVALUARE A CUNOŞTINŢELOR..................................................... 13

5.1. Introducere

Un prim pas în studiul maşinilor termice este aproximarea că procesele pe

care le suferă agenţii termodinamici de lucru sunt compuse dintr-o succesiune de
transformări termodinamice simple, reversibile. Transformările de stare simple
sunt procese termodinamice în cursul cărora variaţia parametrilor de stare se face
după o anumită lege, neschimbată, între starea iniţială şi cea finală.

1
 În această unitate de învăţare se face o prezentare unitară a transformărilor
de stare ale gazelor perfecte, fiind obţinute prin particularizarea unei transformări
mai generale, transformarea politropică.
Trebuie precizat faptul că toate aceste transformări sunt nişte idealizări de
care evoluţia agenţilor de lucru se apropie mai mult sau mai puţin. Aceste
idealizări permit totuşi un studiu preliminar al influenţei anumitor parametri asupra
indicatorilor energetici ai ciclurilor termodinamice, putând rezulta concluzii
optimizatoare fundamentale. Ulterior, folosind coeficienţi de corecţie determinaţi
experimental, se poate definitiva proiectarea maşinii sau instalaţiei.

5.2. Competenţele unităţii de învăţare

În urma parcurgerii unităţii de învăţare studentul va fi capabil să:

 scrie definiţia transformării politropice în parametrii presiune şi volum
(volum specific);
 calculeze variaţia parametrilor de stare: temperatură, energie internă,
entalpie şi entropie în timpul transformării politropice;
 calculeze lucrul mecanic şi căldura schimbate cu mediul înconjurător;
 schiţeze alura politropei în diagramele p-V şi T-S;
 particularizeze transformarea politropică şi să obţină mărimilor menţionate
mai sus pentru celelalte transformări ideale: izocoră, izobară, izotermă şi
adiabatică.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore, iar a

testelor de 3 ore.

5.3. Ecuaţiile transformării politropice

5.3.1. Definirea şi relaţiile de bază ale transformării politropice

Transformarea politropică reprezintă o transformare de stare care defineşte un proces

termodinamic general în care agentul termic schimbă energie atât sub formă de căldură cât şi
2
de lucru mecanic.
Ecuaţia diferenţială se obţine din ecuaţia de stare diferenţiată în care s-a folosit relaţia
Robert Maier pentru constanta caracteristică:

p  dV  V  dp  m  c p  cv  dT (5.1)

şi ecuaţia diferenţială a primului principiu al termodinamicii în care căldura specifică este cn :

m  cn  dT  p  dV  m  cv  dT . (5.2)

Relaţia de mai sus se aranjează sub forma:

p  dV  m  cn  cv   dT . (5.3)

Se împart relaţiile (5.1) şi (5.3) membru cu membru:

p  dV  V  dp c p  cv
 . (5.4)
p  dV cn  cv

Se elimină numitorii, se împarte relaţia cu p  V , se reduc termenii asemenea şi se

obţine în final relaţia diferenţială:
dp cn  c p dV
   0. (5.5)
p cn  cv V

Se notează coeficientul:
cn  c p
 n. (5.6)
cn  cv

Prin integrare se obţine legea transformării în parametri presiune şi volum:

p  V n  const., (5.7)
unde n având definiţia (5.6) este exponentul politropei, putând avea valori reale,
n  ( ,) .
Între două stări 1 şi 2 se poate scrie:
p1  V1n  p2  V2n . (5.8)
Folosind ecuaţia de stare a gazului ideal, se înlocuiesc pe rând presiunea în funcţie de
volum şi temperatură, respectiv volumul în funcţie de presiune şi temperatură, obţinându-se
încă două relaţii:
T  V n1  const., (5.9)
sau:
T1  V1n1  T2  V2n1 (5.10)

3
şi
T
n 1  const., (5.11)
p n
sau:
T1 T2
n 1  n 1 . (5.12)
p1 n p2 n
Transformările reale ale gazelor care se comportă asemănător cu gazul ideal în
maşinile termice se pot aproxima cel mai bine cu transformarea politropică.

5.3.2. Cazuri particulare

 Pentru n   se obţine izocora şi trecând la limită în relaţia (5.12) se obţine:

T1 T2
 . (5.13)
p1 p2

 Pentru n  0 se obţine izobara şi trecând la limită în relaţia (5.10) se obţine:

T1 T2
 . (5.14)
V1 V2

 Pentru n  1 se obţine izoterma şi din relaţia (5.8) se obţine:

p1  V1  p2  V2 . (5.15)

 Pentru n   - adiabata şi de asemenea din relaţia (5.8) se obţine:

p1  V1  p2  V2 . (5.16)

5.4. Căldura schimbată cu mediul exterior în transformarea

politropică
5.4.1. Relaţia generală

Căldura schimbată de sistemul termodinamic cu mediul exterior se poate determina cu

ajutorul relaţiei generale:

4
 2 2
Q1 2   Q   m  cn  dT  m  cn  T2  T1  [J] , (5.17)
1 1

unde cn,m reprezintă căldura specifică medie în procesul politrop:

n  J 
cn   cv ,m  . (5.18)
n 1  kg  K 
Deci, căldura schimbată într-o transformare 1-2 este:
n
Q1 2  m cv, m  T2  T1 J  . (5.19)
n 1

5.4.2. Cazuri particulare

 Pentru n   se obţine izocora şi trecând la limită se obţine căldura specifică egală,

evident, cu cv,m.
 Pentru n  0 se obţine izobara şi căldura specifică, evident,  cv ,m  c p,m;

 Pentru n  1 se obţine izoterma, cu o căldură specifică infinită (pentru a menţine

temperatura perfect constantă în timpul transformării e necesar un transfer de căldură
permanent şi "prompt" în cantitatea strict necesară);
 Pentru n   se obţine adiabata, cu o căldură specifică egală cu zero (căldura
schimbată este zero, conform definiţiei).

5.5. Lucrul mecanic al transformării politropice

5.5.1. Relaţii generale

Se determină cu ajutorul ecuaţiei de definiţie prin integrare între starea 1 şi 2, apoi, prin
folosirea ecuaţiei de stare se obţin succesiv relaţiile:
p1V1  p2V2
L1 2  [J] ; (5.20)
n 1
m  R  T1  T2 
L1 2  [J] ; (5.21)
n 1
 n 1 
m  R  T1   p2  n 
L1 2   1   [J ] ; (5.22)
n  1   p1  
 
5
  n 1 
p1V1   p2  n 
L1 2   1   [J] . (5.23)
n  1   p1  
 

5.5.2. Cazuri particulare

 Pentru n   se obţine izocora, deci V1  V2 şi trecând la limită se obţine lucrul

mecanic nul:
L12  0 . (5.24)

 Pentru n  0 se obţine izobara, deci p1  p2 şi rezultă:

L12  p1  V2  V1  . (5.25)

 Pentru n  1 se obţine izoterma, caz de nedeterminare la limită (0/0); rezultatul se

obţine prin integrare directă:
2 2
p1V1 V V p
L1 2   p  dV   dV  p1V1  ln 2  m  R  T1  ln 2  m  R  T1  ln 1 [J] . (5.26)
1 1
V V1 V1 p2

 Pentru n   se obţine adiabata, pentru calculul lucrului mecanic rezultând relaţii

deduse din relaţiile (5.14)...(5.17):
p1V1  p2V2
L1 2  [J] ; (5.27)
 1
m  R  T1  T2 
L1 2  [J] ; (5.28)
 1
  1 
m  R  T1   p2   
L1 2   1   [J ] ; (5.29)
  1   p1  
 

 n 1 
p1V1   p2  n 
L1 2   1   [J] . (5.30)
n  1   p1  
 

5.6. Variaţia energiei interne în transformarea politropică

Ca pentru orice proces termodinamic, se determină cu relaţia:


U12  1 mcv dT  mcv ,m  T2  T1  J .
2
 (5.31)

6
 Cunoscând variaţia energiei interne se poate verifica exactitatea determinării căldurii
şi lucrului mecanic aplicând primul principiu al termodinamicii.

5.7. Variaţia entalpiei în transformarea politropică

Se obţine într-un mod asemănător cu variaţia energiei interne:

H1 2  H 2  H1   m  c p  dT  m  c p, m T2  T1  J .
2
(5.32)
1

Deoarece entalpia se foloseşte în calculele termodinamice din maşinile cu curgere, este

de un mai mare interes entalpia specifică:
J 
h  h2  h1  c p, m  T2  T1    . (5.33)
 kg 

5.8. Lucrul mecanic tehnic al transformării politropice

5.8.1. Relaţia generală

Se obţine din relaţia de definiţie, prin integrare. Deoarece se foloseşte pentru maşinile
în care agentul termic curge, se va calcula lucrul mecanic tehnic specific:
 n 1 
 
1 1
  J 
p1v1  1   2     .
2 2 n p n
lt ,12    vdp   p1n v1  p n dp  (5.34)
n 1
  1    
1 1 p kg

5.8.2. Cazuri particulare

 Pentru n   se obţine izocora, lucrul mecanic tehnic se rezumă la cel de dislocare,

fiind lipsită de interes.
 pentru n  0 se obţine izobara, deci p1  p2 şi rezultă lucrul mecanic tehnic nul, fiind
şi ea lipsită de interes.
 pentru n  1 se obţine izoterma, caz de nedeterminare la limită (0/0); rezultatul se
obţine prin integrare directă, dar nu prezintă importanţă practică deoarece tehnic nu se poate
realiza o maşină termică în care agentul termodinamic curge, iar lucrul mecanic dezvoltat este

7
egal cu cantitatea de căldură primită:
2 2
p1v1 p p
lt ,1 2   v  dp   dp  p1v1  ln 1  R  T1  ln 1 [J] ; (5.35)
1 1
p p2 p2

 pentru n   se obţine adiabata, pentru calculul lucrului mecanic putându-se folosi o

relaţie dedusă din relaţia (5.28):
  1 
   p2     J 
lt ,1 2  p1v1  1       . (5.36)
 1
  1    
p kg

5.9. Variaţia entropiei în transformarea politropică

5.9.1. Relaţia generală

Diferenţiala entropiei pentru o transformare oarecare este:

Q m  cn, m  dT n dT
dS    m  cv, m  . (5.37)
T T n 1 T
Prin integrare între stările 1 şi 2 se obţine:
n T J
S1 2  S2  S1  m   cv, m  ln 2   . (5.38)
n 1 T1  K 
Pentru maşinile cu curgere prezintă interes variaţia entropiei specifice a gazelor ideale:
n T J
s1 2  s2  s1   cv, m  ln 2   . (5.39)
n 1 T1  K 

5.9.2. Cazuri particulare:

 Pentru n   se obţine izocora:

T2  J 
S1 2  S2  S1  m  cv, m  ln . (5.40)
T1  K 

 pentru n  0 se obţine izobara, dar   cv, m  c p, m şi rezultă:

T2  J 
S1 2  S2  S1  m  c p, m  ln . (5.41)
T1  K 

 pentru n  1 se obţine izoterma, caz de nedeterminare la limită (0/0); rezultatul se

8
obţine prin integrare directă foarte simplu:

Q 1
2 2 2
Q
S1- 2   dS      Q  1 2 . (5.42)
1 1
T T 1 T

 Pentru n   se obţine adiabata. Rezultă că pentru gazele ideale transformarea

adiabatică reversibilă este izentropă:
 T
s1 2  s2  s1   cv, m  ln 2  0 . (5.43)
 1 T1

5.10. Reprezentarea transformării politropice în diagrama p-V

5.10.1. Panta curbei

Panta curbei în diagrama dinamică depinde de exponentul n, presiunea p şi volumul V

al punctului curent şi se obţine prin diferenţierea ecuaţiei generale:
dp p
 n . (5.44)
dV V

5.10.2. Cazuri particulare

 Pentru n   se obţine izocora, (dreaptă verticală, cum era de aşteptat):

dp
  ; (5.45)
dV
 Pentru n  0 se obţine izobara, (dreaptă orizontală, cum era de aşteptat):
dp
 0; (5.46)
dV
 Pentru n  1 se obţine izoterma (o hiperbolă echilateră), panta curbei este negativă,
deci este descendentă:
dp p
 . (5.47)
dV V
 Pentru n   se obţine adiabata, o curbă având panta:
dp p
   . (5.48)
dV V
Panta curbei este tot negativă, mai mare în valoare absolută decât precedenta, deci

9
curba este mai aproape de verticală decât izoterma.
Mai prezintă interes deosebit transformarea politropică având 1 n  . Şi în acest caz
panta curbei este negativă, ceea ce se observă din relaţia (5.44), deoarece presiunea şi volumul
au valori pozitive, curba fiind curpinsă între izotermă şi adiabată.
În figura 5.1 se prezintă aceste cazuri particulare de transformări care trec printr-un
punct din diagrama p - V.

Fig. 5.1. Reprezentarea în diagrama p-V a transformărilor de stare simple prin

particularizarea transformării politropice

5.11. Reprezentarea transformării politropice în diagrama T-S

5.11.1. Panta curbei

Panta curbei este dată de derivata I-a:

dT  n  1 1  1
   . (5.49)
dS  n   cv  T
Temperatura şi căldura specifică la volum constant sunt totdeauna pozitive, deci panta
este în general pozitivă. Dar este negativă, curba fiind descrescătoare pentru cazuri practice
mult întâlnite, şi anume când 1 n  .

5.11.2. Cazuri particulare

Se particularizează valorile lui n.

 Pentru n  0 se obţine izobara, (o curbă exponenţială, pantă pozitivă):

10
 dT 1 1 1 1
    ; (5.50)
dS   cv T c p T

 Pentru n   se obţine izocora, (o curbă exponenţială cu panta mai mare decât

izobara deoarece c p  cv – a se vedea relaţia lui Robert Maier şi unitatea de învăţare

anterioară):
dT 1 1
  ; (5.51)
dS cv T

 Pentru n  1 se obţine izoterma (dreaptă orizontală, cu panta 0):

dT
 0; (5.52)
dS
 Pentru n   se obţine adiabata (dreaptă verticală cu panta  ):
dT
 . (5.53)
dS

Fig. 5.2. Reprezentarea în diagrama T-S a transformărilor de stare simple prin

particularizarea transformării politropice

Să ne reamintim...
Relaţiile de calcul ale mărimilor de stare şi de transformare pentru gazele
perfecte pot fi sintetizate în tabelele care urmează.

11
 Tab. 5.1. Relaţiile între parametrii de stare şi pentru calculul căldurii şi lucrului mecanic
în transformările de stare ale gazelor perfecte
Ecuaţia Relaţia între parametri Căldura schimbată Lucrul mecanic
transformării
V = ct. p1 T1 Q1 2  m  cv, m  T2  T1  L1-2 = 0

p2 T2
p = ct. V1 T1 Q1 2  m  c p, m  T2  T1  L1 2  p  V2  V1 

V2 T2

T = ct. p1 V2 V2 p2
 Q1 2  m  R  T  ln L1 2  m  R  T  ln
p2 V1 V1 p1

Ecuaţia Relaţia între parametri Căldura schimbată Lucrul mecanic

transformării
Q  0 p1V1  p2V2 Q1-2 = 0 p1V1  p2V2
L1 2 
 1
T1  V1 1  T2  V2 1

T1  p11     T2  p21   

n = ct. p1V1n  p2V2n Q1 2  m  cn, m  T2  T1  p1V1  p2V2

L1 2 
n n 1
T1  V1n 1  T2  V2n 1 cn, m  cv, m 
n 1
T1  p11n  n  T2  p21n  n

Tab. 5.2. Relaţiile pentru calculul lucrului mecanic tehnic (lucrul mecanic de curgere)
şi variaţiei de entropie în transformările de stare ale gazelor perfecte
Ecuaţia Lucrul mecanic specific de Variaţia de entalpie Variaţia de entropie
transfor curgere Variaţia de entalpie Variaţia de entropie
-mării specifică specifică
V = ct. lc,1 2  v   p2  p1  H1 2  m  c p, m  T2  T1  T2
S1 2  m  cv, m  ln
T1
h1 2  c p, m  T2  T1 
T2
În general, prezintă interes s1 2  cv, m  ln
T1
variaţia energiei interne

12
Ecuaţia Lucrul mecanic specific de Variaţia de entalpie Variaţia de entropie
transfor curgere Variaţia de entalpie Variaţia de entropie
-mării specifică specifică
p = ct. lc,1 2  0 H1 2  m  c p, m  T2  T1  T2
S1 2  m  c p , m  ln
T1
h1 2  c p, m  T2  T1 
T2
s1 2  c p , m  ln
T1

T = ct. p1 0 p1
lc,1 2  RT  ln S1 2  mR  ln
p2 0 p2

p1
s1 2  R  ln
p2

Q  0  H1 2  m  c p, m  T2  T1  S1 2  0

lc,1 2    p1v1  p2v2 
 1
h1 2  c p, m  T2  T1  s12  0
  1 
   p2   
lc,1 2  1  
  1   p1  
 

H1 2  m  c p, m  T2  T1 
  p1v1  p2v2 
n = ct. n T2
lc,1 2  S1 2  m  cn, m  ln
n 1 T1
h1 2  c p, m  T2  T1 
 n 1 
T2
n   p2  n  s1 2  cn, m  ln
lc,1 2  1   T1
n  1   p1  
 

5.12. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

5.12.1. Să se aleagă răspunsurile corecte:

I. Unitatea de măsură a exponentului politropei este:
A. Pa;
B. adimensional;
C. m3 ;
D. m-3.
II. Transformarea politropă cu binecunoscuta ecuaţie p  vn  const. este o

13
 transformare:
A. reversibilă;
B. ireversibilă.
III. Lucrul mecanic de deplasare în transformarea izocoră este:
A. p1  V1;
B. 0.
IV. Lucrul mecanic de dislocare în transformarea izotermă este:
A. p1  v1 ;
B. p2  v2;
C. nu se poate defini deoarece este o mărime de stare.
V. Lucrul mecanic specific de deplasare în transformarea adiabatică este:
 n 1 
 
 R  T1  1   2   ;
1 p n
A.
n 1
  1  
p

1
B. 
p v  p2 v2 ;
n 1 1 1

C. egal şi de semn contrar cu variaţia energiei interne specifice.
VI. În transformarea izotermă, lucrul mecanic de deplasare este:
A. egal cu variaţia energiei interne;
B. egal cu căldura schimbată cu mediul înconjurător;
C. egal cu căldura schimbată cu mediul înconjurător cu semn schimbat.
D. egal cu lucrul mecanic de curgere.

Răspuns: I.B, II.A, III. B, IV.C, V.A, B, VI.B.

5.12.2. Un amestec de gaze perfecte având constanta caracteristică R = 287

J/(kg.K) şi exponentul adiabatic  = 1,4 parcurge într-o maşină termică un ciclu
ideal (ciclul motorului cu ardere mixtă) format din:
 o comprimare politropică cu n1 = 1,25 de la presiunea de 1 bar, temperatura
de 320 K şi volumul de 1dm3 până la volumul de 0,125 dm3;
 o încălzire izocoră până la dublarea presiunii;
 o încălzire izobară până când volumul creşte de 1,2 ori;
14
  o destindere politropică cu n2 = 1,3 până la volumul iniţial;
 o revenire izocoră la starea iniţială.
a) Să se determine mărimile de stare în punctele caracteristice ale ciclului.
b) Să se reprezinte schematic ciclul în diagrama p-V;
c) Să se calculeze variaţia energiei interne, apoi lucrul mecanic şi căldura
schimbate cu mediul înconjurător pentru fiecare transformare şi pentru
întreg ciclul;
d) Să se determine randamentul termic al ciclului;
e) Să se calculeze variaţia de entropie pentru fiecare transformare şi să se
reprezinte schematic ciclul în diagrama T-S.

Indicaţii:
 Din ecuaţia de stare (3.4) aplicată pentru starea 1 rezultă masa de gaz care
evoluează în cilindru: m = 1,08885.10-3 kg;
 Căldurile specifice medii la volum constant şi la presiune constantă se obţin
din constanta caracteristică şi exponentul adiabatic, folosind ec. (3.19) şi (3.20):
cv  717,5 J kgK; cp  1004,5 J kgK;

Transformarea U [J] L [J] Q [J] S [J/K]

1-2 170,3 -272,5 -102,2 -0,2435
2-3 420,3 0 420,3 0,5414
3-4 168,1 67,3 235,4 0,1993
4-5 -437,7 583,7 146 0,1481
5-1 -321 0 -321 -0,6453
123451 0 378,5 378,5 0

 Căldurile specifice ale celor două politrope sunt negative:

cn,1  430,5 J (kg  K) ; cn,2  239,2 J (kg  K) .

 Mărimile de stare în punctele caracteristice ale ciclului se obţin folosind

relaţiile din tabelul 5.1.

15
Punctul p [Pa] V [m3] T [K]
1 105 10-3 320
2 13,45.105 0,12510-3 538
3 26,9.105 0,125.10-3 1076
4 26,9.105 0,15.10-3 1291,2
5 2,284.105 10-3 730,9

 Variaţia energiei interne, căldura şi lucrul mecanic pentru fiecare

transformare se obţin cu relaţiile din tabelul 5.1. Se va verifica principiul întâi al
termodinamicii pentru fiecare transformare în parte – relaţia (2.18), iar pentru întreg
ciclul – căldura este egală cu lucrul mecanic.
 Variaţia de entropie se obţine folosind relaţiile din tabelul 5.2. Entropia
fiind o mărime de stare, suma variaţiilor pe întreg ciclul este 0.
 Randamentul termic al ciclului este:   Ltotal Q primit  0,472 ;

 Pentru reprezentări schematice se ţine seama de indicaţiile din acest capitol

folosind linii drepte sau curbe pentru unirea punctelor care reprezintă stările
cunoscute (punctele fiind reprezentate la scară).

5.12.3. Un recipient de hidrofor de formă cilindrică având generatoarea pozată

vertical are un diametru interior d = 1382 mm şi înălţimea h = 2 m, fiind plin cu aer
la presiuna atmosferică pat  1 bar şi temperatura T1  300 K . După pornirea

pompei, apa cu temperatura T2  290 K pătrunde în recipient şi comprimă aerul.

Presostatul este reglat la o presiune manometrică pm2  5 bar .

Să se determine:
a) înălţimea la care se stabileşte nivelul apei în recipient în acest caz;
b) înălţimea la care se stabileşte nivelul apei în recipient în cazul în care
presiunea manomatrică reglată la presostat este pm3  5 bar .

Rezolvare: Aria secţiunii transversale a recipientului este:

A    d 2 4  1,5 m2 . Volumul hidroforului este: V  A  H  3 m3 .

16
 Presiunea absolută a aerului la început este p1  pat  1 bar , iar după intrarea

apei este: p2  pat  pm2  6 bar .

Deoarece aerul are o capacitate termică foarte mică în comparaţie cu apa, el va

prelua temperatura apei. Volumul pernei de aer este:
p1 T2
V2  V    0,483 m3 .
p2 T1

Volumul apei care a intrat este: Va, 2  V  V2  2,517 m3 , rezultând înălţimea:

Va, 2
ha 2   1,68 m .
A
b) Noua presiune absolută a aerului este: p3  pat  pm3  10 bar .

Transformarea este izotermă din acelaşi motiv. Se obţine volumul aerului în acest
caz:
p2
V3  V2   0,29 m3 .
p3

Volumul apei este: Va,3  V  V3  2,71 m3 şi înălţimea apei:

Va, 2
ha 3   1,8 m .
A

17