4.

LEGILE SIMILITUDINII
Teoria similitudinii se aplică în foarte multe ramuri ale ştiinţei şi ale tehnicii. Fără legile ei nu
este posibilă modelarea, metoda cea mai judicioasă pentru studierea în laborator a unor maşini şi
instalaţii industriale. Se compară între ele două pompe: modelul - o pompă de dimensiuni mici, cu
caracteristici cunoscute, pe care se pot face încercări de laborator - şi originalul - pompa industrială,
de dimensiuni mari, pe care nu se pot face încercări, valorificarea parametrilor ei făcându-se prin
comparaţie cu parametrii modelului, aplicând legile similitudinii.
Similitudinea pompelor este geometrică, cinematică şi dinamică. Prima se referă la mărimi
geometrice: lungime, suprafaţă, volum; a doua se referă la mărimi cinematice: viteze, acceleraţii; a
treia ia în considerare şi forţele. Similitudinea geometrică are ca obiect o singură categorie fizică:
spaţiul; similitudinea cinematică se bazează pe două categorii fizice: spaţiul şi timpul; iar
similitudinea dinamică se bazează pe toate cele trei categorii fundamentale ale fizicii: spaţiul, timpul
şi masa.

4.1. SIMILITUDINEA GEOMETRICĂ

Noţiunea de bază este scara similitudinii, adică raportul dintre lungimile de pe original, la acele
de pe model. Adoptând ca simbol al lungimii litera L şi convenind ca peste tot mărimile referitoare la
model să poarte indicele M, iar cele referitoare la original să nu fie indexate, vom avea pentru scara
similitudinii:

(4.1.) L / LM = .

Întrucât ecuaţiile de definiţie ale suprafeţei şi ale volumului sunt S = L2 şi V = L3, rezultă că:

(4.2.) S / S M =  2 ; V/V M =  3 .

Pentru pompele centrifuge dimensiunea caracteristică este diametrul exterior D2 = 2.r2 al

rotorului, aşa încât la similitudinea lor geometrică trebuie pornit de la relaţia:

(4.3.) D2 / D2M = .

4.2. SIMILITUDINEA CINEMATICĂ

a. Noţiunea de baza este viteza: a cărei ecuaţie de definiţie are forma:

L
(4.4.) V= =  . D2 / 2 .
t

Întrucât dimensiunea caracteristică a pompei este D2 , expresia vitezei în care intră această
dimensiune este aceea care defineşte viteza tangenţială u2:  . D2 = 2.u2 sau, ţinând seamă de turaţia
pompei,  = 2 .  . n/60, va rezulta:

u2 =  . N . D2/60.

1
Făcând raportul:
u2 n . D2 n
(4.5.) = = . .
u2 M nM . D2 M nM

b. Ecuaţia de definiţie a sarcinii: luând în considerare ecuaţia sarcinii:

(4.6.) H t = u2 . c2u / g

raportul sarcinilor va avea forma:

H n 2 . D22 2 n
2
(4.7.) = 2 =  . .
H M nM . D22M nM2

c. Ecuaţia de definiţie a debitului: această ecuaţie fiind Q = S.v şi ţinând seama de relaţiile (4.2)
şi (4.4) raportul debitelor va fi:

Q S .v n
= = 3 . .
(4.8.) QM S M .v M nM

d. Ecuaţia de definiţie a puterii: întrucât ecuaţia de definiţie a puterii pe care o foloseşte pompa
este: P =  . Q . H, raportul dintre puterile celor două pompe considerate va fi:
3
P Q.H  n 
(4.9.) = = 5 .   .
PM QM . H M  nM 

4.3. SIMILITUDINEA DINAMICĂ

a. Mărimea fundamentală este forţa.
Ecuaţia de definiţie a forţei este formularea legii a doua a lui Newton din mecanica clasică: F
= m . a. Raportul forţelor devine:

F m.a  . L3 . a
= = .
FM mM . aM  M . L3M . aM

Ecuaţia de definiţie a acceleraţiei fiind a = L/t2, rezultă:

F  . L3 . t M2 . L  . L2 . v 2
(4.10.) = = = Ne .
FM  M . L3M . t 2 . LM  M . L2M .vM2

Acest raport se numeşte criteriul de similitudine a lui Newton şi se notează ca atare. În relaţia (4.10)
s-a ţinut seama că L2/t2=v2 şi LM2/tM2 = vM2.
Dar simplul raport al forţelor nu este suficient pentru a caracteriza echivalenţa de stare a
fluidelor din pompe. Sistemele dinamice formate de lichidele pompate sunt în echilibru când este
satisfăcut principiul lui d'Alembert, adică atunci când suma forţelor exterioare care acţionează asupra
sistemului, inclusiv forţa de inerţie luată cu semn schimbat, este nulă. În cazul de faţă, aceste forţe

2
sunt: forţa de gravitate G, forţa de frecare T, forţa de presiunea specifică Pr, forţa de inerţie I şi
deci starea de echilibru va fi dată de ecuaţia:

(4.11.) G + T + Pr − I = 0.

Pentru a obţine similitudinea proceselor de curgere în cele două pompe, va trebui ca raporturile
dintre forţa de inerţie şi forţele exterioare G, T, Pr, luate în parte, să aibă aceleaşi valori atât pe model,
cât şi pe original. Alcătuirea acestor raporturi conduce la criterii asemănătoare criteriului Ne dat de
relaţia (4.10), numite criterii de similitudine. Pentru ca similitudinea să fie satisfăcută, trebuie ca
fiecare criteriu în parte de pe model să fie egal cu criteriul corespunzător de pe original.

b. Criteriul Froude: acest criteriu este dat de raportul:

I / G = Fr .

Dacă se ţine seama că I = m.a = .L3.L/t2 şi G = m.g =  . L3.g, se obţine:

v2
(4.12.) Fr = .
L. g

Ca lungime caracteristică se poate lua fie h, fie D2. În primul caz, Fr = v2/h . g; se observă că
pentru Fr = 2 se obţine legea lui Toricelli:

(4.13.) v = 2. g .h .

În al doilea caz: Fr = v2/g . D2 .

Criteriul Froude este folosit în problemele de similitudine din Hidraulică şi din Aerodinamică
în care forţele determinante, în afară de forţele de inerţie şi de presiune, sunt cele de greutate.

c. Criteriul Reynolds: acest criteriu este dat de raportul:

(4.14.) I / T = Re .

Ecuaţia de definiţie a forţei de frecare este, în baza legii lui Newton: T= . S, în care efortul
tangenţial de vâscozitate este:

v
(4.15.)  = . ,
n

 fiind coeficientul de vâscozitate dinamică. Forţa tangenţială T din legea lui Newton devine:

v
T = . .S ,
n

care, ca ecuaţie de definiţie, devine: T =  . v . L aşa încât relaţia (4.14) devine:

I m.a  . L3 . L
= = .
T  .v . L  .v .t2 . L

3
 Dacă se notează a = L/t2 şi se ia L2/t2 = v2, rezultă:

(4.16.) Re =  . L . v / 

sau, dacă se consideră coeficientul de vâscozitate cinematică = , va rezulta:

(4.17.) Re = v . L / .

Criteriul Reynolds intervine în toate formele de mişcare ale fluidelor, în fenomenele în care
forţele determinante, în afară de forţele inerţiale şi de presiune, sunt cele de vâscozitate.

d. Criteriul Euler acest criteriu arată influenţa presiunilor asupra mişcării şi este definit de
raportul:

, Pr = ( p2 − p1 ) . S = p . L2 ;
Pr
(4.18.) Eu =
I

p . L2 . t 2 p
(4.19.) Eu = = .
 . L . L  . v2
3

4.4. APLICAŢIILE LEGILOR SIMILITUDINII

4.4.1. Legile de proporţionalitate

1) În cazul când se compară în exploatare două pompe de acelaşi tip, dar de dimensiuni diferite,
rotindu-se la aceeaşi turaţie, atunci raportul n/nM este unitar, iar relaţiile (4.5), (4.7), (4.8) şi (4.9)
devin:

u2 D2 H D22 Q D23 P D25

= ; = ; = 3 ; = .
u 2 M D2 M H M D22M QM D2M PM D25M
(4.20.)

2) Dacă se compară două regimuri la turaţiile n şi nM ale aceleaşi pompe, atunci D2/D2M este
unitar aceleaşi relaţii de mai sus, devin:

u2 n H n2 Q n P n3
= ; = 2 ; = ; = 3 .
u 2M nM H M nM QM n M PM n M
(4.21.)

Relaţiile (4.20) şi (4.21) se numesc legi de proporţionalitate.

4.4.2. Rapiditatea pompei

a) Rapiditatea dimensională raportată la putere: ns.

Prin aceasta se înţelege turaţia, în rot/min, a unei pompe ideale, geometric asemenea pompei
reale, astfel dimensionată încât la o unitate de putere P = 1 CP să debiteze apa la o unitate de înălţime
de pompare H = 1 m.
4
 Pentru stabilirea expresiei rapidităţii ns la pompe, se porneşte de la definiţia coeficientului ku2:

ku2 = u 2 / 2 . g . H ; u 2 = π . D2 . n / 60,

în care se înlocuiesc succesiv:

Q P .
D2 = a . ; Q=
H 13,33 . H

din expresia puterii. Se va obţine:

  .a. n  n P
k u2 =  . . .
 60 . 2 . g . 13,33  H
  H

Separând parametrii energetici n, H, P de o parte şi de cealaltă parte constantele maşinii a, ku, ,

precum şi coeficienţii numerici, se poate scrie:

n P k u2
. = 309 . .
H H a. 

Expresia:

n P
(4.22.) ns = . = n . P 0,5 . H −5 / 4
H H

poartă denumirea de rapiditate dimensională a turbopompei raportată la putere.

b) Rapiditatea dimensională în funcţie de debit: nq

Prin aceasta se înţelege turaţia, în rot/min, a unei turbopompe ideale, geometric asemenea
turbopompei reale, astfel dimensionată încât să debiteze o unitate de debit Q = 1 m3/s la o unitate de
înălţime de pompare H = 1 m.
Pentru stabilirea rapidităţii nq se presupune cunoaşterea în prealabil a puterii P şi deci a
randamentului . La proiectarea turbopompei sunt cunoscuţi parametrii daţi prin temă: H, Q, n şi din
această cauză se utilizează rapiditatea dimensională exprimată în funcţie de debit nq .
Înlocuind în expresia (4.22) pe P = 13,33 Q.H/ se obţine:

n P n 13,33 . Q . H 13,33 n Q
ns = . = . = . . .
H H H . H n H H

Expresia:

n Q
(4.23.) nq = . = n . Q 0,5 . H −3 / 4
H H

poartă denumirea de rapiditatea dimensională a turbopompei în funcţie de debit.

5
 Rapiditatea ns (sau nq) se calculează pentru un punct de funcţionare corespunzător
randamentului optim. Ea se referă numai la înălţimea de pompare corespunzătoare unui rotor dintr-o
turbopompă multietajată sau numai la jumătate din debitele unei turbopompe cu dublu flux.

c) Echivalenţa dintre rapidităţile dimensionale ns şi nq

Această echivalenţă rezultă folosind:

Pu =  . Q . H / 75

şi astfel:

ns = n .  / 75 . Q . H −3 / 4 =  / 75 . nq .


Pentru apă = 3,65 , atunci:
75

(4.24.) ns = 3,65 . n . Q 0,5 . H −3 / 4 = 3,65 . nq .

Întrucât între ns şi nq există, conform relaţiilor (4.22) şi (4.23), relaţia:

(4.25.) ns = 3,65 . nq .  −1/ 2

şi deoarece turbopompele moderne au randamentul   0,83, rezultă că ns  4 nq.

d) Influenţa rapidităţii asupra caracteristicilor turbopompei: Ca sens fizic rapiditatea nu are

valoare practică; acest număr este utilizat numai pentru a caracteriza un anumit tip de turbopompă.

Rapiditatea este aceeaşi pentru toate turbopompele asemănătoare şi nu se schimbă cu turaţia

pentru aceeaşi turbopompă. În conformitate cu figurile conţinute în tabelul 4.1, rapiditatea are o
influenţă evidentă asupra geometriei rotorului. În acest tabel este ilustrată geometria rotoarelor tuturor
turbopompelor (pompe radiale, diagonale şi axiale). Se observă că rapiditatea influenţează
considerabil valoarea raportului dintre diametrul de ieşire D2 şi cel de intrare D1. Rapiditatea
influenţează în mod considerabil randamentul turbopompelor (fig. 4.1).

Tabelul 4.1. Geometria rotoarelor turbopompelor în funcţie de rapiditate.

Pompe centrifuge Pompe diagonale Pompe axiale

Rotor lent Rotor normal Rotor rapid
b2
b2 b2 Do

D2

D1
D2 D1
D1=Do Do Do D2 D1 Do D1 D2 D2

ns  80 80  150 150  300 300  600 600  1200

nq  20 22  41 41  82 82  164 164 330

6
 K  0,42 0,42  0,77 0,77  1,5 1,55  3,0 3,0  6,22
D2/Do 3,52,2 2,2  1,8 1,8  1,3 1,3  1,1 1

Q=50 Q2000
Q=80

O 50 100 150 200 250 300 nq

Fig. 4.1. Randamentul pompei  în funcţie de nq pentru diferite debite Q.

Rotoarele de rapiditate mică au un randament maxim mai scăzut decât rotoarele de rapiditate
medie, din cauză că primele au suprafaţa discului considerabil mai mare pentru anumite condiţii date
de funcţionare şi, prin urmare, au o mai mare pierdere în disc. Rotoarele de rapiditate mare, au un
randament maxim mai scăzut faţă de rotoarele de rapiditate medie, întrucât ele deşi au suprafeţe
reduse şi, prin urmare, pierderi de disc reduse, prezintă condiţii de curgere dezavantajoase pe traseul
de la intrare până la ieşire.
Din ecuaţia (4.23) se deduce că pentru aceleaşi condiţii de înălţime de pompare şi de debit,
turbopompele de rapiditate mare, vor fi antrenate la o turaţie mai mare şi în acelaşi timp, vor avea
gabarite mai reduse. Pentru aceeaşi turaţie şi acelaşi debit, turbopompele de rapiditate mare vor
funcţiona cu o înălţime de pompare mai mică sau pentru aceeaşi turaţie şi înălţime de pompare, cu
debite mai mari.
Pentru determinarea caracteristicii de sarcina a retelei de transport – distribuție a apei HR în
funcție de debitul volumic Q se va utiliza următoarea ecuație:

H R = H st + . H din ; H din = M . Q 2 ,
(4.26.)

în care s-au făcut următoarele notații: Hst – sarcina statică a rețelei de transport distribuție a apei, [m];
M – modulul de rezistență hidraulică a rețelei de transport distribuție a apei, [s2/m5]; Hdin – sarcina
dinamică a rețelei de transport distribuție a apei, [m].

4.4.3. Modelarea hidrodinamică a maşinilor

Se vor folosi relaţiile (4.21), în care se vor utiliza următoarele valori pentru turaţii: n1 = 960
rot/min; n2 = 2900 rot/min; n3 = 2000 rot/min; nM = 1450 rot/min. Se calculează valorile parametrilor
funcţionali ai pompelor, Q, H, N utilizând tabelul 4.2.

Se vor trasa următoarele graficele: H1 = f(Q1); H2 = f(Q2); H3 = f(Q3); HM = f(QM); HR = f(Q2);

P1 = f(Q1); P2 = f(Q2); P3 = f(Q3); PM = f(QM), în coordonate (H, Q), respectiv (P, Q). Pentru
reprezentarea grafică se vor folosi unul din următoarele programe: OriginPro, Excel, MathLab.

Se vor determina punctele de funcționare Ki ale pompei în rețeaua de transport - distribuție la

intersecția curbelor corespunzătoare caracteristicilor de sarcină pentru pompă la turațiile ni, i = (1, 2,
3, M), H1 = f(Q1); H2 = f(Q2); H3 = f(Q3); HM = f(QM) cu caracteristica de sarcină a rețelei de transport
– distribuție a apei HR = f(Q2). Punctele de funcționare rezultate vor avea următoarele coordonate:
(QKM, HKM); (QK1, HK1); (QK2, HK2); (QK3, HK3).

7
 În tab. 4.2 sunt date densitățile ρ și greutățile specifice γ pentru aer și apă pentru diferite
temperaturi t, [oC], cuprinse între (- 20 ÷ + 100) oC.

Tabelul nr. 4.2. Variaţia densităţii şi a greutăţii specifice a apei şi a aerului în funcţie de
temperatura t la presiunea atmosferică normală

Temp UM
-20 -10 0 10 20 40 60 80 100
[oC]
ρapă [Kg/m3] - - 1000 999,75 999,26 992,35 983,38 971,94 958,65
γapă [N/m3] - - 9810 9790 9765 9740 9640 9540 9400
ρaer [Kg/m3] 1,395 1,343 1,294 1,244 1,204 1,119 9640 0,995 0,945
γaer [N/m3] 13,73 13,13 12,66 12,17 11,77 11,00 10,40 10,20 9,32

8
 Tabelul 4.3. Determinarea parametrilor Qi, Hi, Pi la turaţiile ni, i = (1, 2, 3, M)
Nr. QM HM PM Q1 H1 P1 Q2 H2 P2 Q3 H3 P3 Hst M HR QKM HKM QK1 HK1 QK2 HK2 QK3 HK3
crt. [m3/s] [m] [kW] [m3/s] [m] [kW] [m3/s] [m] [kW] [m3/s] [m] [kW] [m] [s2/m5] [m] [m3/s] [m] [m3/s] [m] [m3/s] [m] [m3/s] [m]
1 0,046 102,04 135,6 42 50000
2 0,042 121,28 134,1 42 50000
3 0,034 151,89 125,5 42 50000
4 0,029 171,83 117,1 42 50000
5 0,023 191,78 109,1 42 50000
6 0,019 201,76 104,1 42 50000
7 0 42 50000 42