Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
R2 R3
R1
6 4 3 1 2 7 5
Fig. 2.1. Instalație experimental pentru verificarea unui manomtru: 1. cilindru; 2. plunjer; 3. ax
filetat; 4. roată de mână; 5. rezervor cu ulei; 6. manometru de încercat; 7. manometru etalon.
Cilindrul de lucru 1 este alimentat prin aspirație de la rezervorul cu ulei 5 prin intermediul
robinetului de închidere R1. După umplerea cilindrului de lucru cu ulei se închide robinetul R1 și prin
acționarea plunjerului se obține în cilindrul de lucru presiunea dorită care se transmite la cele două
manometre 6 și 7, (robinetele R2 și R3 fiind deschise). Presiunea limită a manometrului verificat
trebuie să fie cel mult 2/3 din presiunea nominală a manometrului etalon. Verificarea se realizează în
sensul crescător al presiunii și apoi descrescător la aceleași repere.
Se calculează eroarea absolută maximă a etalonării ΔI și eroarea relativă e prin utilizarea
următoarelor formule matematice, (In – indicația manometrului de măsură; I – indicația manometrului
etalon):
𝜟𝑰
𝜟𝑰 = 𝑰𝒏 − 𝑰; 𝒆 = . 100 .
𝑰𝒏
Nr. I In ΔI e
crt. [N/m2] [N/m2] [N/m2] [%]
1 10 11
2 12 13
3 13 15
4 14 17
5 16 19
6 19 20
7 22 22
8 23 24
Se va face graficul e = f(In) utilizându-se unul din programele: MathLab, Excel, Origin. Găsiți
ecuația polinomială a relației e = f(In) cu o rată de aproximare mai mare decât 0,99.
Rezolvare: Se alege un sistem de axe Oxyz legat de rezervor. Asupra unei particule de lichid
acţionează forţa masică unitară (de greutate)de componente X = 0, Y = 0, Z = - g şi forţa de inerţie
(centrifugă) unitară de componente Xi = x . 2, Yi = y . 2, Zi = 0. Folosind relaţia, (vezi Aplicația 1-
MF-Mecanica_on-line):
r 2. 2
(2.1.) p = . zo + − z + po .
2.g
2R
y
H1 H
ho h
x
h H
Fig. 2.2.
2 . R2 1
h=H− ; . R 2 . ho = . R 2 . H − . π . R2 .
2.g 2
(2.2.)
2 . R2 2 . R2
. ( H − h ) h = ho − ; H = ho + .
4.g 4.g
2 R2
z= . r2 − + ho
2.g 2
.
În punctul A, r = 0, z = h şi p = pa , deci:
2 . r2
c = pa + . h ; p + . z − = pa + . h
2.g
(2.3.)
2 . r2
p − pa = . h − z + .
2.g
Din relaţia (2.3) se obţine repartiţia presiunilor pe pereţii rezervorului (pentru r = R; o repartiţie
lineară) şi pe fundul rezervorului (z = 0; o repartiţie parabolică). În punctele O, z = 0 şi în C, cu z =
0; r = R, se obţin presiunile:
2 . R2
po − pa = . h = . ho − ,
4.g
(2.4.)
2 . R2
pC − pa = . H = . ho + ,
4 . g
cu aceste valori se trasează diagrama de repartiţie a presiunilor (fig. 2.2). Viteza unghiulară 1 pentru
care lichidul începe să iasă din rezervor se obţine din relaţia (2.2), impunând egalitatea H = H1:
2
1 = . g . ( H1 − ho )
R .
Viteza unghiulară 2 pentru care vârful paraboloidului atinge fundul rezervorului se calculează din
relaţia (2.2) egalând cu zero cota h; se obţine:
2
2 = . g . ho
R .
Relaţia de ordine dintre 1 şi 2 este dată de relaţia de ordine dintre H1 - ho şi ho. Astfel 1
2 pentru H1 2. ho; 1 = 2 pentru H1 = 2. ho; 1 2 pentru H1 2. ho.
Se va completa tabelul de date 2.2. Se vor trasa următoarele grafice: ω = f(h) şi ω = f(ho),
utilizându-se unul din următoarele programe: Mathcad, Mathlab, Excel sau Origin.
Nr. h R ho H1 ω ω1 ω2
crt. [m] [m] [m] [m] [s-1] [s-1] [s-1]
1 0,005 0,085
2 0,01 0,08
3 0,015 0,075
4 0,02 0,07
0,050 0,2
5 0,025 0,065
6 0,03 0,06
7 0,035 0,055
8 0,04 0,05