5.

APLICAŢIE PENTRU CALCULUL DEBITULUI DE GAZ UTILIZÂND

UN DEBITMETRU CU DIAFRAGMĂ
Scopul lucrării constă în stabilirea prin calcul a debitului de apă ce curge prin debitmetrul
cu diafragmă D3.
Instalaţia experimentală este prezentată în fig. 5.1.

Traseu 8 R10
M8 T
V D3

R7 Traseul 2 P11 P12 R11 D6 R12

M48

h M11 evacuare
Traseu 7 R8

Fig. 5.1. Instalaţie experimentală cu debitmetru cu diafragmă: M8 – manometru cu tub elastic;

P11, P12 – prize de presiune debitmetru cu diafragmă; R7, R8, R10 – robinete; D3, D6 – debitmetre
cu diafragmă; M11 – manometru diferențial indirect; T - termometru.

Aerul comprimat de la staţia de compresoare intră pe traseul 2 pe care este amplasat

debitmetrul cu diafragmă D3, care se ramifică prin traseele 7 şi 8 ce se unesc din nou la evacuare
din stand.
Pentru calculul debitului se foloseşte următoarea relaţie matematică:

𝑽
𝒅𝒐 = 𝒅𝒄 . √𝟏𝟐𝟕 .𝜺 . ,
𝝁 . √𝒉

în care: Q – debit de aer, [m3/s]; t = 20o C; μ – coeficientul de debit al diafragmei; ε’ – coeficientul

de expansiune a gazului, (ε = 0,5); do – diametrul secţiunii de ştrangulare a diadragmei, [m]; pa –
presiunea atmosferică, [mm Hg]; p1 – presiunea manometrică a gazului din conduct înainte de
diafragmă sau ajutaj, [at]; ρ – densitatea relativă a gazului în raport cu aerul; t – temperature gazului
în conduct; h – denivelarea apei dintre ramurile manometrului diferenţial M11, [m]. Coeficientul
de debit μ se ia din tab. 5.1.

Tab. 5.1. Variaţia coeficientului de debit μ în funcţie de numărul Reynolds Re

Re 104 2.104 4.104 6.104 8.104 105 4.105 8.105 >106

μ 0,672 0,663 0,657 0,655 0,653 0,651 0,649 0,647 0,645

Desfăşurarea lucrării:
1) Se închid robinetele R7, R10, R11 şi R12 şi se deschide robinetul R8. Robinetele R10, R11 şi
R12 izolează contorul D6 care necesită presiuni foarte mici.
2) Se porneşte compresorul lăsându-se să funcţioneze până ce presiunea din rezervorul
tampon al acestuia atinge 3 at.

1
 3) Se deschide robinetl R7 până ce manometrul M8 indică 2 at, adică presiunea maximă la
care funcţionează standul de conducte forţate. Se citesc indicaţiile manometrelor M11, M48 şi
termometrul T.
4) Se închide robinetul R7 în vederea efectuării celorlalte determinări, măsurându-se de
fiecare dată indicaţiile celor trei aparate. Mărimile măsurate şi cele ce urmează să fie calculate se
trec în tab. 5.2.
5) După terminarea determinărilor se închide robinetul R7 şi se opreşte compresorul.

Tab. 5.2. Calculul debitului de gaz prin utilizarea debitmatrului cu diafragmă

Nr. h V dc ν μ do Vo Re Q ε ρaer ρapa Ao Ac

crt. [m] [m/s] [m] [m2/s] [-] [m] [m/s] [-] [m3/s] [-] [kg/m3] [m2]
1 0.1 10 0,1 1,51*10-6 0.5 1.204 999.26
2 0.09 9,5 0,1 1,51*10-6 0.5 1.204 999.26
3 0.085 9 0,1 1,51*10-6 0.5 1.204 999.26
4 0.08 8,5 0,1 1,51*10-6 0.5 1.204 999.26
5 0.075 8 0,1 1,51*10-6 0.5 1.204 999.26
6 0.07 7,5 0,1 1,51*10-6 0.5 1.204 999.26
7 0.065 7 0,1 1,51*10-6 0.5 1.204 999.26
8 0.06 6,5 0,1 1,51*10-6 0.5 1.204 999.26

În tab. 5.2 s-a notat cu Vo – viteza gazului prin diafragmă. Se aplică ecuația de continuitate
funcție de debit, (Ac – secțiunea conductei, [m2]; Ao- secțiunea diafragmei, [m2]):

Q = const. = V . A = Vo . Ao . μ . ε.

Numărul Reynolds se calculează cu relația matematică următoare:

𝑽 . 𝒅𝒄
𝐑𝐞 = ,
𝝂

unde s-a notat cu ν – coeficientul de vâscozitate cinematică. Coeficientul de vâscozitate dinamică

η este proportional cu coeficientul de vâscozitate cinematică ν, factorul de proporționalitate fiind
densitatea fluidului:

𝜼 = ν . ρ.