Instalatii de ventilari II

Curs 5

Metode de dimensionare a retelelor de transport a aerului

Metodele de stabilire a configuratiei si dimensiunilor retelelor de transport ale aerului

asigura o dimensionare corecta astfel incat la nivelul dispozitivelor de refulare si aspiratie sa se
obtina debitele de calcul. Dupa stabilirea traseului tubulaturii (cat mai scurt, cu cat mai putine piese
speciale) se trece la forma sectiunii (rotunda sau dreptunghiulara), iar apoi la vitezele economice in
functie de importanta tronsonului. Vitezele economice reprezinta valori la care viteza aerului nu
introduce zgomote in tubulatura, pierderi de sarcina prea mari respectiv dimensiuni transversale
exagerate care ocupa mult din volumul incaperii, plus greutatea tubulaturii.
Vitezele cresc dinspre dispozitivele de refulare / aspiratie spre centrala. Valorile lor se
recomanda a fi:
- pentru constructii social-administrative: 2...8 [m/s]
- pentru constructii industriale: 3...12 [m/s]
Dintre metodele de dimensionare amintim metoda echilibrarii presiunilor, care parcurge
urmatoarele etape:
1. stabilirea circuitului principal ca fiind cel mai lung, care vehiculeaza cele mai mari
debite si are cele mai multe piese speciale. Nota: in cazuri speciale se admit abateri de la
regula dictate de importanta zonei din incapere sau a incaperii unde are loc o activitate
pretentioasa (sala de operatii fata de restul incaperilor)
2. stabilirea vitezei pe tronsoanele circuitului principal din care sa rezulte dimensionarea
sectiunii tubulaturii la valori standardizate
3. stabilirea pierderilor de sarcina liniare pe baza dimensiunilor conductei si a vitezei
aerului care se inmultesc cu lungimea tronsonului
4. stabilirea pierderilor locale ale fiecarui tronson
5. insumarea aritmetica a pierderilor liniare si locale ale fiecarui tronson si notarea valorilor
rezultate prin insumare aritmetica spre centrala de ventilare / climatizare a pierderilor pe
tronsoane. In fiecare punct de ramnificatie (nod al retelei) se retine valoarea pierderilor
totale din acel punct pana la cel mai indepartat consumator de aer, gura de refulare /
aspiratie de pe circuitul principal
6. se insumeaza separat aceste pierderi pe circuitul de refulare si pe cel de aspiratie care
reprezinta insumate pierderea totala de sarcina a retelei care devine sarcina ventilatorului
sau disponibilul de presiune externa a centralei de ventilare / climatizare
7. echilibrarea propriu-zisa este consumarea sub forma de pierderi liniare si locale a
pierderilor de sarcina din nod, pe ramura considerata, cu o precizie de 10% (sau in unele
cazuri 1%), prin incercari, modificand viteza pe ramura respectand configuratia pieselor
speciale, prin care rezulta alte valori ale lui ξ. Nota: in cazul in care aceasta operatie nu
conduce la o rezolvare tehnica, se monteaza clapeta de reglaj prin care “se consuma”
surplusul de presiune din nod pentru a nu se ajunge fie la valori prea mari ale vitezei
aerului, fie la implementarea unor piese speciale scumpe. De regula se monteaza in fata
fiecarui dispozitiv de refulare si aspiratie cate o clapeta sau registru de reglaj.

1
 D4

8 D = D1 + D2 + D3 + D4 + D5 11 D1+D2+D5

5 4 3 10 D3

D
D1+D2+D3+D4
6 Fig 1

D1+D2
7 D5
V
12 2

D2 9 1 D1
Fie traseul principal 1, 2, ...8, pe fiecare din dispozitivele de ventilare se noteaza debitele de
calcul si se insumeaza valoarea lor pe tronsul principal. (punctele 1,2...sunt noduri=puncte ale
retelei in care se intalnesc 3 debite diferite). Pe tronsonul 1-2 se calculeaza pierderile de sarcina
totale:
Δp1-2 = Δplin 1-2 + Δploc 1-2 = R.l + Σξ ρv2/2
Δp2-3 = Δplin 2-3 + Δploc 2-3
p2 = Δp1-2
p3 = Δp2-3 + Δp1-2 = p2 + Δp2-3
......
p6 = Δp1-2 + Δp2-3 + Δp3-4 + Δp4-5 + Δp5-6 [Pa]
Presiunea p6 este disponibilul de sarcina pe refulare si analog pe aspiratie.
p7 = Δp7-8 astfel incat sarcina ventilatorului:
H = Δptot = p6 +p7 + Δprezerva
Echilibrarea consta in a rezolva disponibilul de presiune din nod sub forma de pierderi de
presiune (sarcina).
p2 = Δp2-9 = Δplin 2-9 + Δploc 2-9 (±10%)
p3 = Δp3-10 = Δplin 3-10 + Δploc 3-10

Dispozitive de refulare si aspiratie

Reprezinta consumatorii de aer prin care se realizeaza distributia interioara a aerului ca fiind
elementul central al instalatiei de ventilare/climatizare. Alegerea judicioasa a dispozitivelor de
refulare si aspiratie conduce la anumite forme ale campului de presiuni-viteze in zona de lucru in
principal si in volumul incaperii in secundar prin care campurile de temperatura, viteze, imiditati,
concentratii ale corpurilor in suspensie se inscriu la valori de comfort. Refularea cu rol determinant
mai ales atunci cand acopera si sarcina termica a incaperii trebuie sa permita fara ajustari majore in
timpul functionarii indeplinirea acestui rol. Din acest motiv, sistemele de ventilare sunt denumite
dupa tipul dispozitivului de refulare. Caracterizate de numarul orar de schimburi, adica o valoare
aproximativa pentru anumite tipuri de activitati, se poate vorbi de:
 grile de refulare cu simpla / dubla deflexie: 3-7 sch/ora
 anemostate de tavan: 8-24 sch/ora
 tavane perforate: 15-50 sch/ora
 filtre de inalta eficienta: 3-100 sch/ora
Nota: efectul de ventilare/climatizare asigurat prin aceste dispozitive trebuie sa vizeze
aproape in exclusivitate zona de lucru (spatiul in care au loc activitatile umane/tehnologice
cuprinzand volumul dintre pardoseala finita si un plan paralel cu ea situat la inaltime de 1 m pentru
activitati de tip asezat si 1,80 m pentru activitati in picioare.