Instalatii de ventilari II

Curs 11

Distributia interioara a aerului cu anemostate

Aceasta solutie conduce la obtinerea unei omogenitati superioare in zona de lucru. Solutia
propriu-zisa consta dintr-un numar de anemostate denumite si difuzoare plasate echidistant pe o
tubulatura de transport a aerului. Nota: Tubulatura poate fi aparenta sau este mascata astfel ca apar
doar anemostatele.
Anemostatele sunt executate din mai multe palnii suprapuse cu rolul de a evaza aerul refulat.
Intrucat indeplinesc atat sarcina de incalzire cat si sarcina de racire se pune problema componentei
termice a vitezei care iarna ridica aerul refulat, iar vara il coboara. Plecand de la solutia cu jet
vertical (fig 1), se ajunge la cea cu jet orizontal (fig 2).

A1 A2

Z.L.

Fig 1
A1, A2 – anemostate; I – iarna; V – vara; Z.L. – zona de lucru.
Campurile de aer produse de aceste anemostate conduc la senzatia de confort doar in zona
petalei jetului propriu-zis, iar la zonele dintre ele efectul de ventilare este redus. Intr-o vedere de sus
(fig 3) situatia se prezinta in felul urmator:

A1 A2 a/2

vi vi

a vi – izocinetica vi
A3 A4

vi vi a/2

a Fig 3

1
 Anemostatele se dispun in cazul incaperilor cu inaltimi mici si mijlocii (pana la 4m) la
distante “a” = 2,5÷3,5 m.
In fig 2 sunt indicate formele spatiale ale petalei jeturilor create de sisteme de anemostate cu
refulare orizontala care rezulta prin insumarea jeturilor produse de fiecare anemostat, rezultand in
final o miscare descendenta si o mai buna omogenizare a parametrilor de microclimat si de puritate
a aerului in zona de lucru.

A1 A2

vi = ct
Z.L.

Fig 2
Din suprapunerea jeturilor anemostatelor rezulta mase de aer descendente care creeaza o
viteza aproximativ constanta vi la partea superioara a zonei de lucru, ceea ce apropie solutia de
pretentiile de comfort referitoare la viteza, relatia (1):
ER = 8.va + (ti – ta); [°C] (1)
ER = 1...2 °C, este efectul racirii (efectul Rydberg), cu limita stanga 1°C pentru
activitati asezat iar limita dreapta 2°C pentru efort fizic usor.
va ≤ 1 m/s , este viteza aerului la nivelul ocupantilor, iar t a – temperatura aerului in
miscare la nivelul ocupantilor
Solutia prezentata are la baza aceleasi debite de aer in tot timpul anului.

Distributia interioara a aerului cu tavane perforate

Aceasta solutie consta in existenta intr-un tavan fals a unui numar de panouri cu orificii cu
diametrul 3...12 mm care realizeaza fiecare cate un microjet. Suprapunandu-se aceste microjeturi
deasupra zonei de lucru, rezulta o masa compacta, omogena dpdv al valorii parametrilor de
microclimat si de puritate, masa care coboara inspre pardoseala intr-o miscare de tip laminara.
Fiecare orificiu dispune de acelasi disponibil de presiune statica care garanteaza uniformitatea
microjeturilor. Aceste conditii sunt indeplinite de un spatiu denumit camera de presiune constanta,
inchisa intre tavanul fals cu panouri perforate si tavanul propriu-zis al incaperii. In camera de
presiune constanta aerul se deplaseaza orizontal cu o viteza de ordinul cm/s

2
 a

cm/s do (CPC) 0,75....1 m

S ZI

ZA

vs = ct

Z.L.
vo = 1..2 m/s

Fig 4

[m3/s] (2)

Fig 5 √
CPC – camera presiune constanta; d0 = diametrul orificiilor; a – distanta dintre orificii; ZI –
zona initiala unde jeturile evolueaza independent; ZA – zona amestec unde jeturile se suprapun
partial, rezulta la partea inferioara a zonei de amestec, care e si partea superioara a ZL, o viteza de
confort vs dorita; n = numarul total de orificii; v0 = viteza aerului la plecarea din orificii (1..2m/s),
viteze mai mari provocand zgomote, iar viteze mai mici furnizand depunerea de praf; Ap = aria
panourilor perforate; S – distanta dintre panourile perforate si partea superioara a zonei libere ZL; N
include forma constructiva a orificiilor ce alcatuiesc panoul perforat.
Cunoscand geometria incaperii, S, debitul D, se aleg diametrul d o, distanta a dintre orificii,
numarul de panouri perforate, viteza vo, materialul panourilor perforate si se verifica efectul racirii
ER separat in incalzire iarna si in racire vara. Solutia se incheie cu stabilirea inaltimii CPC.
Nota! In literatura de specialitate exista mai multe metode de dimensionare care aplicate
pentru acelasi caz conduc la rezultate diferite. Exista doua modalitati de stabilire a solutiei potrivite:
1) se calculeaza valoarea medie rezultata din cele n metode, alegandu-se ca metoda
finala cea care ofera valorile cele mai apropiate de cele medii.
2) metoda intuitiva, prin care fenomenul e descris prin exprimari calitative.
Tavanele perforate, aplicandu-se la incaperi mici si mijlocii, pot acoperi adancimi ale CPC
de pana la 38 m. Daca sunt necesare adancimi mai mari, se apeleaza la construirea mai multor CPC,
functionand independent.

3
 Distributia interioara a aerului cu filtru de inalta eficienta

Solutia se aplica de regula incaperilor cu activitati curate, in care nivelul de prafuire sa

rezulte scazut! O astfel de solutie consta in doua din elementele de constructie, pereti opusi, tavan-
pardoseala, alcatuite din material filtrant cu o porozitate ridicata, denumite filtre de inalta eficienta.
Acestea retin particule usoare in suspensie (praf, aerosoli, etc) realizand o scaldare a intregului
volum al incaperii, cu o viteza a aerului de 0,45±0,1 m/s, avand in general aspect de curgere
laminara. Doua sunt solutii uzuale:
a. miscarea orizontala a aerului
b. miscarea verticala a aerului
Numarul orar de schimburi poate fi > 100. Solutia cea mai buna e cea cu deplasare verticala
a aerului, deoarece la cea orizontala, nivelul de poluare creste in sensul inaintarii aerului.

CV1 CV2 CV1

CPC1
FIE

0,45±0,1m/s 0,45±0,1m/s
FJE
CPC1 CPC2 CPC2

CV2
FIE FJE
Fig 6 Fig 7

IC – incapere climatizata; CPC1, CPC2 – camere de presiune constanta; CV1, CV2 – canale
ventilare; FIE – filtru inalta eficienta; FJE – filtru joasa eficienta.