Instalatii de ventilari II

Curs 7

Tavane perforate

Realizand un efect de ventilare cifrat intre 20÷50 sch/ora, solutia cu tavane perforate se
refera la un tavan flas plasat sub tavanul propriu-zis la o anumita distanta inchizand un volum
denumit camera de presiune constanta. Aici, aerul este introdus cu ajutorul unui ventilator si se
obtine un acelasi disponibil de presiune statica pe toata fata interioara a tavanului fals. Tavanul fals
este construit dintr-un numar de panouri perforate, fiecare panou avand orificii rotunde cu diametrul
intre 3 si 12 mm (fig 1).

S C.P.C. hCPC

hzl = 1 m - asezat
= 1,8 m – in picioare
v0
p.p.
h

Fig 1
hzl

pd

CPC – camera de presiune constanta; p.p. – panou perforat; S – sistem de prindere a

tavanului fals de tavanul propriu-zis. Uzual: profil T in caroiaj de forma patrata, ancorat prin tija
filetata si carabina; T – tavan propriu-zis (placa beton); pd – pardoseala; hCPC – inaltimea camerei de
presiune constanta, uzual pentru incaperi de 36 m2 , hCPC = 0,8÷1 m; h – inaltimea incaperii; hzl –
inaltimea zonei de lucru.
Sistemul conduce la obtinerea unei mase de aer compacte, asa numitul efect de piston, prin
care se obtine un volum de aer omogen dpdv al valorilor parametrilor de microclimat, miscarea
avand un caracter general cvasilaminar. Solutia se intalneste in laboratoare, sali de operatii si locuri
cu pretentii deosebite fata de factorii de comfort.

Filtre de inalta eficienta

Acestea acopera doua elemente de constructie opuse (tavan-pardoseala, sau 2 pereti opusi) si
sunt realizate din materiale filtrante cu o porozitate ridicata de tipul paslei sau buretelui. In spatele
fiecarui filtru (unul de refulare si celalalt de aspiratie) sunt realizate cate o CPC prin care se
realizeaza aceeasi suprapresiune, respectiv depresiune, pe toata suprafata filtrului. Cele 2 filtre,
primul pentru refulare denumit filtru de inalta eficienta si celalalt pentru aspiratie denumit filtru de
joasa eficienta, realizeaza in interiorul incaperii, in intregul volum dintre filtre, o miscare de tip
cvasilaminara cu viteza 0,45±0,1 m/s (fig 2).

1
 CPC1, CPC2 – camera de pres ct
FIE – filtru inalta eficienta
CPC1 0,45±0,1 m/s CPC2 FJE – filtru joasa eficienta
I.C. – incapere climatizata

+ I.C. -
Fig 2

F.I.E. F.J.E.
Solutia realizeaza 50÷200 sch/ora si se intalneste in laboratoare si ateliere de mecanica fina,
optica, ind farmaceutica, unde se pot considera procesele tehnologice ca fiind curate, iar incaperile
care adapostesc astfel de procese sunt incaperi conventional curate.

Ventilare naturala

Reprezinta creerea efectului de ventilare prin miscarea unor mase de aer sub actiunea
potentialului termic si/sau al celui creat de vant (eolian). Potentialul termic se datoreaza prezentei
unor surse calde la nivelul pardoselii incaperii, iar cel creat de vant datorita actiunii vantului
dominant asupra peretilor, respectiv invelitorii constructiei. Ventilarea naturala poate fi organizata
(prin elemente de constructie cu rol special de obtinere a efectului de ventilare) si neorganizata prin
elemente de constructie uzuale (elemente de constructie mobile).

Ventilare naturala neorganizata bazata pe potentialul termic

Principial, intelegerea fenomenului se prezinta in fig 1 pe o constructie cu 4 deschideri

plasate simetric in care la nivelul pardoselii este o sursa calda (utilaj tehnologic) care disipa in
incapere caldura Q.

Δp2 S2 S3

2 D2 D3 3
h1

p0 AXA NEUTRA
Te Ti p0
ρe ρi
h2 h
D1 D4
Δp1 1 4

S1 ΔQ S4
Fig 1

2
 { {

In aceasta incapere ce opereaza in conditiile diferentei de temperatura, temperatura

interioara Ti > Te (exterioara). Datorita incalzirii aerului de la sursa ΔQ, acesta devenind mai usor,
se ridica spre planseu stabilind astfel pe verticala o depresiune deasupra pardoselii si o
suprapresiune sub planseu fata de presiunea atmosferica p0.
Corespunzator, rezulta ρi < ρe ( ). Se considera deschiderile distantate pe
verticala la h masurat intre axele deschiderilor. Ca ipoteza simplificatoare se presupune ca pe
inaltimea constructiei, atat in exterior cat si in interior densitatile aerului ρe si ρi sunt constante. In
aceasta ipoteza apar pe peretii exteriori eforturi de presiune, suprapresiune la partea inferioara pe
elementele de introducere S1 si S4 si invers pe elementele de evacuare S2 si S3. Pentru a calcula
debitele de aer ce realizeaza ventilarea, trebuie sa se cunoasca presiunile create in planul
deschiderii. Constructia fiind simetrica urmeaza sa se precizeze diponibilele de presiune Δp1 si Δp2
corespunzatoare axei deschiderilor. Aceste eforturi de presiune, schimband sensul, trec prin 0, astfel
ca la o anumita inaltime apare un plan paralel cu pardoseala in care se regaseste presiunea
atmosferica p0. Acesta se numeste plan neutru, iar deschideri existente la acest nivel nu genereaza
miscare de aer. Fata de acest plan, inaltimea h este impartita in doua: h1 si h2, fata de axele
deschiderilor. Δp1 si Δp2 sunt presiuni statice, executate in planul deschiderii: Δp1 – introducere de
aer (D1), iar Δp2 – evacuare de aer (D2). Aceste presiuni statice devin presiuni dinamice cand
elementele de constructie sunt deschise.