VENTILAREA ÎN SPAȚIILE DE LOCUIT

St. Gr. U-171 Chisari

Elena
 În țările civilizate, cu un grad corespunzator
de urbanizare, oamenii își petrec mai mult
de 90 % din viață în interiorul clădirilor. De
aici a apărut necesitatea biologică de
introducere în casă a aerului proaspăt care
se realizeaza prin ventilare naturală:

 Deschiderea ferestrei permite înlocuirea de

la sine a aerului consumat (stătut) din
încapere cu aer din exterior (proaspăt) cu
condiția că acesta să nu fie poluat, la
rândul său.
 Ce este ventilarea?

Ventilarea este procesul de schimbare sau

înlocuirea de aer din oricare spațiu pentru
a asigura o calitate bună a aerului interior,
controlul temperaturii, înlocuire de oxigen,
eliminarea umezelii, mirosuri, fum,
căldură, praf, bacteriile din aer, și dioxid de
carbon).
 De ce avem nevoie de ventilare?
 Împrospătarea aerului din clădiri de locuit, birouri, școli, vestiare,
depozite de materiale sau produse finite .

 În lipsa ventilării, într-o încăpere închisa crește concentrația de bioxid

de carbon și a altor substanțe nocive pentru om, ceea ce se reflectă
negativ asupra stării generale a organismului, cauzează dureri de cap,
stări de somnolență, reduce capacitatea de lucru.

 Din această cauză, pentru a asigura eficiența schimbului de aer,

împreună cu ventilarea naturală, se folosește și ventilarea mecanică.
 Ventilare
naturală Neorganizată
Introducere

Organizată
Clasificarea după modul de

Evacuare
Ventilare
vehiculare a aerului

mecanică Simplă
Încălzire
Combinată
Răcire
Climatizare Pentru confort Umidificare

Tehnologică Uscare
Ventilare
mixtă
Întroducere mecanică+evacuare naturală

Evacuare mecanică+întroducere naturală

• Sisteme de ventilare naturala neorganizata - ventilarea se realizează prin
deschiderea ușilor ferestrelor, prin neetanșeitățile din încăperi de locuit,
birouri, depozite, ateliere mecanice, etc.
• Sisteme de ventilare naturală organizată - ventilarea se realizează prin
goluri sau construcții special construite (ferestre, luminătoare, coșuri de
ventilare, bucătării, băi, clădiri industriale, etc).
• Sisteme de ventilare mecanică generală - se folosesc ventilatoare pentru
deplasarea aerului, deservesc întreaga încăpere și determină deplasarea
întregului volum de aer (clădiri industriale, social-culturale, comerciale,
administrative).
• Sisteme de ventilare mecanică locală - acționează asupra sursei
de degajare aspirând aerul din jurul sursei, preluând substanțele nocive
degajare, înainte ca acestea să pătrundă în încăpere (cuptoare industriale,
mese de sudură, bai, mașini de prelucrarea lemnului, etc).
• Sisteme de ventilare mecanică mixtă - se aplică ventilarea generală și
locală. 
Prin ventilare naturală se
înțelege schimbul de aer realizat
într-o încăpere sub acțiunea
combinată a doi factori naturali:
vântul și diferența de
temperatură dintre exterior și
interior.
• Ventilația mecanică permite
obținerea unui aer proaspăt,
curat în mod constant și
independent de variațiile
climatice exterioare. 
 Forțele care fac aerul să se miște
 Ventilația naturală se produce
datorită efectului de coș de fum,
astfel: din cauza diferențelor de
temperatură și densitate dintre aerul
din afară și dinăuntrul clădirii,
straturile de aer au tendița să se
miște și să se înlocuiască unul pe
altul.
 Dacă aerul din clădire este mai cald
decât cel de afară, acesta va ieși afară
foarte repede prin ferestră/ușă din
partea de sus.
 Dacă aerul din clădire este mai rece
decât cel de afară, aerul rece va ieși
prin fereastră/ușa din partea de jos și
va fi înlocuit cu aer cald în exterior.
 Metode de realizare a ventilației naturale în clădirile existente:

• ventilație prin deschiderea elementelor

vitrate;
• ventilație prin orificii practicate în fațada
incintei;
• ventilație prin orificiu practicat în fațada
asociat cu tubulatură verticală;
• ventilație prin tubulatură orizontală;
• ventilație prin tubulatură orizontală asociată
cu tubulatură verticală.
 
 Sisteme de ventilare pot fi împărțite:

• Sisteme de ventilare de tip civil 

(domestic) si commercial.
• Sisteme de ventilare de tip industrial

Sistemul de ventilare mecanică sau

forțată este utilizat pentru a controla
calitatea aerului din interior. Excesul de
umiditate, mirosuri și aerul contaminat
pot fi deseori controlat prin diluarea sau
înlocuirea cu aer din exterior. Cu toate
acestea, în climatul umed este necesară
multă energie pentru a elimina excesul
de umiditate din aerul de ventilație.
 Ventilația mecanică a spațiilor de locuit
Acest tip de instalații s-a dezvoltat mult în ultimul
timp, deoarece el permite obținerea unei aerisiri
generale și permanente cu un debit de aer nou
stabil și independent de condițiile atmosferice.

Ventilația mecanică simplu flux

Există mai multe variante de realizare a acestui
tip de ventilație, cel mai răspândit fiind cel de tip
simplu flux, la care doar aerul viciat este extras
mecanic (insuflarea mecanică fiind mai rar
folosită).
Ventilația mecanică se clasifică în funcție de ventilarea realizată în:

1.Ventilație mecanică de evacuare. Este cel mai întâlnit tip de ventilație

mecanica si presupune evacuarea aerului viciat din incinta. În cazul
locuințelor proprii, spre exemplu, ventilatoarele de evacuare se instalează
în spațiile în care aerul este mai îmbâcsit, mai încărcat (băi, bucătarii) și în
care ventilarea naturala este mai anevoioasa, aerul curat, proaspăt fiind
lăsat sa pătrundă în locuință prin geamurile din dormitoare, camere de zi,
holuri etc. 

În acest caz aerul nou este introdus exclusiv în incintele principale

(dormitoare, cameră de zi, etc.) prin guri de insuflare autoreglabile care au
rolul de a atenua efectul vântului pentru a menține constante debitele de
intrare. Sub efectul depresiunii date de ventilatorul de extracție, aerul
traversează apartamentul trecând prin incintele principale către incintele
mai intens poluate (bucătării, băi etc.) prin intersectițiile ușilor sau prin
spatii special create în acest scop la partea inferioară a ușilor
 2. Ventilație mecanică cu flux simplu

Sistemele de ventilație de acest tip extrag

aerul din încăpere și îl direcționează spre
exterior prin tubulatură (în general prin
acoperiș).

Ventilatorul este poziționat, de obicei, la o

anumită distanta fată de încăperea ventilată. 
Aerul este schimbat prin intermediul unor
guri de aerisire poziționate în pereți, uși sau
ferestre. În unele situații, aceste orificii sunt
poziționate în spatele unor încălzitoare, în așa
fel încât, aerul să fie ușor încălzit înainte de a
intra în încăpere. În cazul în care, un sistem de
ventilație este folosit pentru mai multe
încăperi, toate ușile interioare trebuie
echipate cu grile care să permită trecerea
aerului.
 3. Ventilație mecanică cu flux dublu

Un sistem de ventilaţie cu flux dublu, aspiră şi refulează aerul din încăpere. 

Aerul curat este forţat de ventilator prin tubulatură şi este distribuit în

încăpere, prin orificiile special prevăzute. Aspiraţia şi refularea aerului pot fi
coordonate de un controler, care reglează debitul de aer.
În sistemele mai complexe, aerul curat poate fi tratat înainte de a intra în
încăpere: prin filtrare, încălzire, răcire, umidificare sau dezumidificare.

De asemenea, sistemele cu flux dublu permit utilizarea schimbătoarelor de

căldură, pentru a recupera energia termică din fluxul de aspiraţie.
 Sisteme de ventilare din băi și bucătării

Sistemele de ventilare de  tavan și sistemele de ventilare de podea circula

aerul într-o cameră în scopul de a reduce temperatura percepută din cauza
evaporării transpirației la nivelul pielii a ocupanților.

Deoarece se ridică  aer cald,

ventilatoarele de tavan pot fi folosite
pentru a păstra o cameră mai caldă
iarna, prin circularea aerului cald
stratificat de la tavan la podea.
 Sisteme de ventilație pentru încăperi cu umiditate ridicată
Ventilațiile de bucătării și băi au de obicei nevoie
de evacuare mecanică pentru a controla
mirosurile și, uneori, umiditatea.
Bucătăriile au probleme suplimentare pentru a
face față, de exemplu, fumului și grăsimilor.
Factorii de proiectarea al unor astfel de sisteme,
includ în calcul debitul (care este o funcție a
vitezei ventilatoarelor și a mărimii gurii de
evacuare) și nivelul de zgomot.
În cazul în care conductele pentru aerisire
traversează un spațiu neîncălzit (de exemplu, o
mansarda), tubulatura trebuie să fie izolată, și
pentru a preveni formarea condensului pe
tubulatură. Ventilatoarele cu transmisie
(evacuare) directă sunt disponibile pentru multe
aplicații, și pot reduce necesitățile de întreținere.
 
 Climatizarea
Instalațiile de climatizare, numite și instalații de aer
condiționat, trebuie să asigure menținerea
parametrilor aerului din încăperile deservite în tot
timpul anului, indiferent de variația factorilor
meteorologici, de gradul de ocupare a încăperilor, de
desfășurarea proceselor de producție, indiferent de
modificarea mărimii sarcinilor termice (de încălzire și
răcire) și de umiditate.

Ele au rolul de a asigura condițiile de confort termic în

clădirile civile, social-culturale sau de a asigura
parametrii necesari ai aerului interior (temperatură,
umiditate relativă) în cazul instalațiilor de climatizare
tehnologică. În același timp trebuie să asigure
introducerea de aer proaspăt necesar diluării CO2
degajat de ocupanți.
 Durata de viață a construcției (clădirii)
Ventilarea unei clădiri poate avea efecte importante și asupra duratei de
viață a clădirii, prin modul în care contribuie la eliminarea umidității din
aceasta, pericolul apare la condensarea vaporilor de apă pe pereții interiori
ai clădirii sau chiar în interiorul acestora.

Dacă acest tip de condensare este frecvent sau permanent, se facilitează

degradarea materialelor de tencuială și este facilitată apariția igrasiei.
Acest fenomen apare mai întâi în zonele suficient de reci ale pereților, acolo
unde vaporii de apă din aerul ambiant interior pot condensa, respectiv pe
geamuri și pe punțile termice (barierele termice); remediul constă în
încălzirea suficientă a incintelor și în izolarea termică adecvată.
 Condensul intern (din pereți)
Acest fenomen se datorează prezenței vaporilor de apă provenind din:
• etanșeitate redusă (între ferestre și fațada clădirii, degradarea lemnului,
fisuri, cămine de aerisire;
• urcarea apei prin capilaritate;
• difuzia vaporilor de apă.
În acest caz, ventilația poate fi utilă doar la cea de a treia sursă (difuzia
vaporilor), în celelalte cazuri fiind total ineficientă. Remediul este de natură
constructivă, folosind materiale cu permeabilitate redusă la vaporii de apă.
Condensul este specific perioadelor reci si
atmosferei umede. Se manifesta prin
transformarea apei conținute de aerul din
încăperi din stare de vapori in stare
lichida, transformare însoțita de apariția
picăturilor de apa pe suprafețele reci ale
incintei. În cazul persistentei, fenomenul
este acompaniat de apariția culturilor de
ciuperci (mucegaiul), precum si de
deprecierea zonelor afectate.
 Cum eliminăm umiditatea excesivă

 O buna termoizolare a locuinței împiedică formarea condensului.

 Aerisiți locuința zilnic, cel puțin de doua ori, cu ferestrele larg
deschise.
 De folosit hota in timpul gătitului.
 Renunțați la uscarea rufelor in casa.
 Reduceți numărul florilor din locuința.
 Achiziționați un dezumidificator, care poate, asemenea
umidificatoarelor, avea si funcții de filtrare a aerului de praf sau
mirosurile neplăcute.
Aerul curat este important pentru ca oamenii să
beneficieze de confort în încăperi închise. Acesta
este o premisă esențială pentru sănătate și confort
și totodată pentru păstrarea substanței clădirilor.