Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA MARITIMA CONSTANTA

FACULTATEA: ELECTROMECANICA NAVALA


SPECIALIZAREA: ELECTROTEHNICA
AN UNIVERSITAR: 2019-2020
AN DE STUDIU / GRUPA : IV/ ET42

PROIECT

Automatizarea Instalatiei
de ventilatie

Indrumator Științific:
Dumitrescu Carmen

Student:
Migit Constantin

CONSTANTA 2019
Cuprins

Introducere
1. Generalitati Instalatia de ventilatie
1.1 Elemente componente
1.2 Elemente de structura
2. Unități de tratare a aerului
3. Ventilatia in camera motoarelor
4. Filtre centrifugale
5. Automatizarea instalatiei
Introducere

Instalaţiile de ventilaţie au drept scop vehicularea aerului în încăperile de la bord


în general fără prelucrare termică sau de umiditate, având ca rol păstrarea în limitele
admisibile sau de confort a parametrilor aerului din încăperi.

Instalaţiile pot fi:


- cu ventilaţie naturală
- cu ventilaţie artificială

Ventilaţia naturală se bazează pe principiul deplasării libere a maselor de aer,


deplasare determinată de diferenţa de densitate a aerului aflat la temperaturi diferite sau
de energia cinetică a aerului în mişcare. Compartimentele care urmează a fi ventilate
natural au instalate canale de ventilaţie care se termină la partea superioară (la ieşirea în
atmosferă) cu trombe de ventilaţie orientabile după direcţia curentului de aer atmosferic
şi care evacuează sau introduc aerul în compartimentul ventilat. Schimbul de aer din
încăperi se realizează pe baza transformării energiei cinetice a masei de aer în diferenţă
de presiune statică, transformare ce are loc în trombele de ventilaţie.
Sistemul de ventilare naturală eolian este suficient de eficace pentru ventilarea
încăperilor însă numai pe timp frumos, când există curenţi de aer. Instalaţia prezintă
dezavantajul unor gabarite mari şi a ineficacităţii pe vreme calmă sau în cazul furtunilor
mari, fiind din ce în ce mai rar intâlnite pe navele nou construite.
În cazul ventilaţiei artificiale, circulaţia aerului în încăperi şi din încăperi este
realizată cu ajutorul ventilatoarelor. Aceste ventilatoare vor asigura ventilarea după
dorinţă, independent de condiţiile atmosferice.
Instalaţia de ventilaţie asigură transportul aerului utilizat fie ca agent termic fie ca
aer de schimb (prelucrat sau neprelucrat din punct de vedere termic). Când aerul este
prelucrat termic şi din punctul de vedere al umidificării, el poate realiza modificarea
parametrilor din încăperi la valori apropiate de cele de confort. Când aerul este introdus
neprelucrat instalaţia nu poate asigura menţinerea în încăperi a unor parametrii sub
nivelul parametrilor aerului exterior însă prin aceasta limitează concentraţiile de căldură,
umiditate sau noxe din încăperi.
Capitolul 1
Generalitati Instalatia de ventilatie
1.1 Elemente componente
Instalaţiile de ventilaţie au în componenţa lor maşinile care furnizează energia
vehiculării aerului (ventilatoare), tubulaturi magistrale cuplate pe aspiraţia şi pe refularea
ventilatoarelor, ramificaţii si elemente de distribuţie sau captare. Ventilatoarele instalaţiei
de ventilaţie pot fi de tip centrifugal sau axial.
În cazul necesarului de debite mari şi sarcini mici se folosesc ventilatoare axiale
cuplate prin trasee scurte la instalaţia compartimentului de maşini, a magaziilor, etc.
Pentru ventilarea încăperilor de locuit sau a dependinţelor unde se cer sarcini mai mari şi
debite de aer mai mici se adoptă ventilatoarele de tip centrifugal.
1.2 Elemente de structura

Ventilatoarele fie că sunt de tip axial, fie că sunt de tip centrifugal, prezintă
dezavantajul unor consumuri mari de energie şi a unor zgomote puternice. Din acest
motiv, ventilatoarele nu se montează în încăperile de locuit ci în compartimente speciale
cât mai izolate de acestea. Încăperile în care se montează ventilatoarele se izolează fonic,
iar pentru ca tubulatura să nu transmită vibraţiile de la ventilator prin aer, se va cupla de
acesta prin burdufuri. Ţinând cont de faptul că cele mai silenţioase ventilatoare au un
nivel de zgomot de 90-100 dB şi uneori chiar mai mult, pentru evitarea propagării
zgomotelor pe canalele de ventilaţie se montează amortizoare de zgomot (fig. 6.4), iar
ventilatoarele se montează pe amortizare de cauciuc.

După sensul vehiculării aerului şi funcţie de natura fenomenelor care degradează


aerul din încăperi se adoptă următoarele variante de ventilare:
- ventilare prin introducţie
- ventilare prin extracţie
- ventilaţie mixtă.

Varianta de ventilaţie prin introducţie se aplică în cazul ventilării cabinelor, a


saloanelor şi sălilor de cinema precum şi a tuturor celorlalte compartimente omoloage
unde lipsesc surse de gaze sau de vapori dăunători. Varianta se mai regăseşte la
compartimentele de maşini.
Debitul de aer introdus de instalaţie se amestecă cu noxele şi amestecul este
evacuat prin neetanşeităţi (fig. 6.5 a)
Varianta prin extracţie (evacuaţie) se utilizează, în general, la încăperi cu degajări
de mirosuri urâte sau puternice (cambuza de alimente, bucătării, grupuri sanitare,
compartimente pentru păstrarea rufelor murdare, etc). Soluţia de ventilaţie prin extracţie
se aplică şi în situaţia compartimentelor cu degajări de noxe (compartiment pompe,
încăperi pentru acumulatori, etc).
Debitul de aer impurificat din încăpere este scos cu ventilatorul instalaţiei,
completarea cu aer făcându-se prin neetanşeităţi.
Varianta mixtă reprezintă o variantă hibrid între cele cu introducţie şi cu extracţie,
fiind aplicată în condiţiile când evacuarea, respectiv introducţia aerului prin neetanşeităţi
nu este suficientă.
În general, există două variante de funcţionare:
- debitul de aer introdus este mai mare decât debitul de aer evacuat e i (Q > Q ).
Este cazul compartimentelor de maşini, în special când debitul introdus trebuie să
completeze debitul necesar funcţionării motorului.
- debitul de aer introdus este mai mic decât debitul de aer evacuat e i (Q > Q ).
Varianta este mai des întâlnită în cazul compartimentelor cu degajări de noxe sau
de mirosuri puternice.
Tubulatura instalaţiei de ventilaţie este formată din tubulatura magistrală şi din
ramificaţii. Tubulaturile magistrale pot lucra fie pe aspiraţie, fie pe refulare, funcţie de
varianta funcţională a instalaţiei (cu extracţie sau cu introducţie). Vitezele de circulaţie a
aerului pe magistrală sunt în general mari.
Elementele de captare şi distribuţie au rolul de a asigura captarea aerului din
exterior şi respectiv împrăştierea lui în încăpere. Elementele de captare ale aerului sunt
protejate cu jaluzele, având posibilităţi de închidere etanşă. Amplasarea lor se face pe
punţile superioare ale navei.
Gurile de refulare în încăperi (fig. 6.6 a şi b) sunt prevăzute cu dispozitive de
dirijare a jetului de aer, dispozitive de reducere a vitezei lui, astfel încât în încăpere
vitezele maxime ale curenţilor să fie în domeniul limitelor admisibile.
În plus, gurile de refulare trebuie să prezinte posibilitatea reglării debitului de aer.
Funcţionarea lor nu trebuie să fie zgomotoasă.
2. Unități de tratare a aerului

Aerul poate fi condiţionat parţial, atunci când numărul de parametri reglaţi este
mai mic decât numărul total de parametri de confort. De exemplu, instalaţiile de încălzire
cu aer reglează temperatura şi conţinutul de gaze nocive, dar nu controlează umiditatea,
realizând o condiţionare parţială. Aceste instalaţii se utilizează pentru încăperile de locuit
şi serviciu, folosind aer exterior, aer recirculat sau amestecul lor, în scheme de grup, mai
ales pentru încăperile de locui
Posturile centrale de comandă, încăperile de serviciu, precum şi încăperile de
natura izolatoarelor medicale sunt deservite de instalaţii autonome.
În figura 6.7 este reprezentată schema unei instalaţii de încălzire cu aer cu un
singur circuit (1 - traductor termic; 2 - filtru; 3 - încălzitor primar de aer; 4 - gură de
refulare aer; 5 - ventilator; 6 - racord cu fonoatenuator; 7 şi 8 - secţiile încălzitorului
secundar de aer; 9 - umidificator; 10 - tubulatură perforată de alimentare cu abur pentru
umidificarea aerului; 11 - regulator de presiune a aerului; 12 - armătură electromagnetică;
13 - panou electric; 14 - tubulatură de alimentare a încăperilor de aer condiţionat;
15 - traductor de umiditate; 16 - tubulatură de aspiraţie a aerului recirculat).

Ejectarea aerului introdus în încăpere influenţează mult mărimea debitului. Ea


permite ca aerul de recirculaţie să fie utilizat direct în încăpere, fără trimiterea lui în
camera de amestec cu aerul exterior.
În figura 6.8 este reprezentat schematic un aparat de condiţionare cu ejecţie,
utilizat în mod curent pe navele comerciale.
Aparatele de condiţionare cu ejecţie au nevoie de presiuni mai mari,
datorită căderii de presiune din ajutajul ejector. Aerul prelucrat în încălzitorul de grup din
staţia de condiţionare ajunge la racordul 8 şi trece prin ajutajul ejector 7 de unde iese cu
viteză mare.
În zona ajutajului:

Pentru v>0; pst < pb şi apare un curent de ejecţie, de antrenare a aerului din
încăpere în sensul săgeţilor.
Până în momentul amestecării acest aer trece prin elementul încălzitor 2, al carui
debit poate fi reglat cu armătura 3 de pe tubulatura 5 şi 7. La condiţionarea de vară
elementul 2 se foloseşte pentru răcirea aerului, în acest caz fiind necesar şi tubul 6, pentru
colectarea vaporilor de apă condensaţi din aer. Cantitatea de aer primar de pe circuitul 8
este reglată cu ajutorul armăturii 4. Zgomotul provocat de aerul refulat în încăpere este
atenuat cu o izolaţie fonoabsorbantă, aplicată pe pereţii aparatului. Agentul termic utilizat
de aceste dulăpioare de condiţionare, în circuitele 5 şi 7, poate fi abur sau apă caldă. De
asemenea, există aparate care utilizează un grup de 2...4 rezistenţe electrice legate în
paralel şi comandate de un comutator, pentru a asigura mai multe regimuri termice de
funcţionare.
Raportul dintre cantitatea de aer aspirată din încăpere Gej şi cantitatea de aer cald
introdus în tubulatură Ga, se numeşte coeficient de ejecţie, α:

În funcţie de construcţia aparatului şi presiunea aerului utilizat α=(0.5;3).


Conform relaţiei (6.25) cantitatea totală de aer ce părăseşte aparatul G este:

În figura (6.9) este reprezentată schema agregatelor pentru condiţionarea aerului,


tip ACN. Ele se fabrică pentru următoarele domenii ale parametrilor de funcţionare: debit
nominal (2500 ... 12500) m3/h; presiune disponibilă totală (60 ... 250) mm CA; putere
termică (17 ... 65) 103 kJ/h; putere frigorifică (5 ... 38) 103 kJ/h; putere electrică instalată
(3 ... 22) kW. Sunt deservite de agregate de răcire cu freon 12 t0/tr=+5/+40 0C. Agregatul
de condiţionare poate deservi atât instalaţii monotubulare cât şi instalaţii bitubulare. El se
compune din mai multe secţiuni, fiecare dintre ele având un rol determinat în procesul de
tratare a aerului:
- secţiunea de amestecare şi filtrare 1, prevăzută cu două guri de aspirare a aerului
proaspăt şi recirculat;
- secţiunea de încălzire 2, cu două baterii de încălzire a aerului la +40o C în
schema monotubulară şi +20 0C în schema bitubulară. Temperatura aerului este reglată
cu ajutorul armăturilor de abur 5 şi 6, comandate de traductori termici plasaţi ca în figură;
- secţiunea de răcire 3, echipată cu o baterie de răcire cu expansiune directă.
Această secţiune lucrează numai vara, când amestecul de aer proaspăt şi de aer recirculat
în proporţie de maxim 40% este răcit la +(15 ... 17) 0C şi apoi este introdus în cabine;
- secţiunea de umidificare şi distribuţie 4, în care umiditatea aerului se reglează la
d=(7 ... 7.5) g/kg, cu ajutorul armăturii de abur 7, comandate de higrometrul 8. După
umidificare aerul este trimis direct la cabine cu temperatura de +40o C în sistemul
monotubular. Dacă sistemul este bitubular, jumătate din debitul total, cu temperatura de
+20o C este trimis direct la cabine, iar restul este încălzit la +60o C şi apoi trimis la
cabine prin a doua conductă. Ambele conducte sunt racordate la amestecătorul 10, în care
temperatura este reglată individual, după dorinţă, respectându-se în mod automat relaţia
de echilibrare.

3. Ventilatia in camera motoarelor


Ventilația în camera motoarelor este de mare importanță pentru viața
motorului. În multe nave, există suficient aer pentru ca motoarele să ardă combustibil, dar
nu există suficient aer pentru a și răci camera motoarelor. Deoarece aerul cald nu conține
la fel de mult oxigen, motoarele au mai puțină energie și mai puțină eficiență. Motoarele
vor trebui să ardă mai mult combustibil pentru a atinge același nivel de putere. Sistemele
de aer condiționat și ventilația în camera motoarelor ajută la menținerea echipamentelor
din camera motoarelor curate și în bună stare de funcționare. Aceasta se traduce printr-o
durată de utilizare crescută și o reducere a acțiunilor de întreținere a motorului. Căldura
din camera motoarelor nu afecteaza doar motoarele. Aceasta poate provoca daune și
generatoarelor, sistemelor de răcire și sistemelor electrice.

Sisteme de ventilație în camera motoarelor

Sistemele de ventilație în camera motoarelor cuprind atât ventilatoare de admisie,


care introduc aer de combustie și aer de răcire, cât și ventilatoare de evacuare, care extrag
doar aerul de răcire. În cazul în care temperatura din camera motoarelor crește,
ventilatoarele de evacuare încep să extragă aerul de răcire. În consecință, scăderea
presiunii din camera motoarelor va intensifica acțiunea ventilatoarelor de admisie.

Eliminatoare de ceață pentru orificii ventilație motor


Un sistem de ventilație în camera motoarelor este adesea echipat cu eliminatoare de
ceață. Eliminatoarele de ceață (vapori) sunt concepute pentru a extrage vaporii și apa de
mare din aerul de admisie. Acestea sunt grilele pe care le vedeți în mod obișnuit la, sau în
interiorul, orificiilor de ventilație ale motoarelor. Acestea pot fi construite pentru a se
potrivi oricărei dimensiuni sau forme de aerisire și joacă un rol important în menținerea
apei în afara camerei motoarelor prin reducerea cantității și dimensiunii picăturilor de apă
din aerul de admisie. Ceață sărată devine abur în aerul din turbocompresoare la 300- la
400 de grade, vaporizând apa instantaneu și cristalizând sarea. Acest lucru face ca
mineralele care se depun pe lamelele turbo să determine înfundarea răcitoarelor de aer de
admisie. Eliminatoarele de vapori pot preveni acest proces.

Importanța majoră a ventilației în camera motoarelor

Cea mai mare nevoie de ventilație corespunzătoare poate fi atribuită avansului tehnologic
în domeniul motoarelor diesel cu turbocompresor. Deoarece este necesar mai mult aer
pentru ca motorul să obțină un ciclu de ardere adecvat, proiectarea și punerea în aplicare
în mod corespunzător a ventilatoarelor și a orificiilor sunt din ce în ce mai importante.
Acest lucru este valabil mai ales în cazul reutilării când un nou set de motoare cu mai
mulți cai putere este instalat într-un spațiu îngust. Cel mai probabil motoarele se vor
sufoca dacă veți aștepta până după instalare să luați în considerare noile cerințe.

Clapeți antifoc

Clapeții antifoc sunt, de asemenea, un mare plus pentru orice sistem de tratare a aerului în
camera motoarelor. Aceştia sunt fante de metal cu mai multe lamele care se vor închide și
vor tăia aerul de admisie, în cazul în care se va declanșa sistemul de incendiu al navei.
Întreruperea alimentării cu aer este una dintre cele mai rapide metode de a stinge sau de a
reduce un foc.

4. Filtre centrifugale
Montarea filtrelor de aer şi separatoarelor de praf Montarea filtrelor şi
separatoarelor de praf va fi precedată de verificări similare cu cele specificate la art
24.56, Normativ I5/2010 şi se va efectua în conformitate cu indicaţiile sau instrucţiunle
fabricii producătoare.
La montarea filtrelor de aer în goluri în zidărie, se va asigura etanşarea rosturilor
pe întregul perimetru al filtrului.
La filtrele cu celule, se vor asigura şi verifica:
- etanşeitatea rosturilor dintre celule şi stelaj, pe perimetrul fiecării celule;
- scoaterea şi aşezarea uşoară a celulelor în stelaj;
- existenta celulelor de rezervă şi păstrarea acestora în locuri corespunzătoare, în
aproprierea filtrului;
- existenţa mijloacelor de curăţire a celulelor;
- acces uşor la fiecare celulă în vederea scoaterii şi reintroducerii ei în stelaj. La
filtrele mecanice (autocurăţitoare sau cu banda uscată continua) se va asigura şi
verifica funcţionarea normală, fără întreruperi şi fără suprasolicitări a tuturor elementelor
în mişcare;
- acces uşor si manevrare uşoară a dispozitivelor de comandă.
Separatoarele de praf se vor monta pe construcţii de susţinere care să asigure
fixarea rigidă, fără deplasări in timpul funcţionării. La separatoarele de praf cu elemente
mobile se va verifica, înainte de montaj, buna funcţionare a acestor elemente.
La uşile sau capacele de vizitare ale separatoarelor de praf se va verifica, înainte
de montaj, manevrarea uşoară şi etanşeitatea acestora.
Se va verifica, înainte de montarea separatoarelor, funcţionarea corectă a
dispozitivelor pentru evacuarea prafului din separatoare, precum şi etanşeitatea pâlniilor
buncărelor sau camerelor de colectare a prafului.

5. Automatizarea instalatiei
Automatizările navale au început să se aplice proceselor continue şi discrete ale
diverselor mecanisme, dispozitive şi agregate de la bordul navelor. S-a trecut la
automatizarea diferitelor echipamente din compartimentul maşini (CM) şi apoi la
centralizarea comenzii şi supravegherii instalaţiilor energetice navale de forţă într-un PC.
Elemente de automatizare: traductoare, amplificatoare automate, regulatoare
automate, elemente de execuţie, elemente logice, armături comandate de la distanţă,
servomecanisme, convertizoare, aparataj de înregistrare, indicare şi semnalizare,
calculatoare
Automatizarea navală complexă vizează trecerea de la automatizarea individuală
a mecanismelor, agregatelor şi instalaţiilor navale la sisteme automate complexe care să
unifice sistemele automate individuale într-un tot unitar. Automatizarea complexă
conduce la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă ale echipajului, iar pe de altă parte
la reducerea echipajului la minimul de membri necesar pentru manevra navei atât în
regim normal de funcţionare , cât şi în regim de avarie până la cel mai apropiat port.
Tendinţa este de a extinde tehnicile de automatizare la toate compartimentele
navei şi introducerea unor sisteme de control dotate cu calculatoare şi automate
programabile precum şi centralizarea înaltă a operaţiilor de comandă, achiziţii de date şi
supravegherea tuturor maşinilor şi instalaţiilor navale. Această fază este denumită, în
unele lucrări de specilaitate, superautomatizare navală; ea va permite reducerea continuă
a numărului membrilor echipajului dar şi eliminării distincţiei convenţionale existente
între compartimentele navelor; membrii echipajului vor avea atribuţii multiple, iar navele
vor fi dotate cu cele mai moderne sisteme automate.
Revenind la automatizarea clasică, să definim câteva noţiuni de automatizare.
Ansamblul de obiecte materiale care asigură conducerea unui proces tehnic sau de altă
natură fără intervenţia directă a omului reprezintă un echipament de automatizare. Ştiinţa
care se ocupă cu studiul principiilor şi aparatelor prin intermediul cărora se asigură
conducerea proceselor tehnice fără intervenţia directă a omului poartă denumirea de
Automatică.
Automatizarea reprezintă introducerea în practică a principiilor automaticii.
Sistem automat: ansamblul format din procesul (tehnic) condus şi echipamentul
de automatizare (de conducere), care asigură desfăşurarea procesului după anumite legi.
Definirea noţiunii de sistem automat a pornit de la realitatea obiectivă a existenţei unor
procese (tehnice) cauzale (respectiv cauza determină efectul şi nu invers) şi a unor
obiecte materiale create de om (cu respectarea cauzalităţii) în scopul conducerii automate
a unor procese. Fiecare dispozitiv de automatizare este caracterizat printr-o mărime ce
reprezintă cauza şi o mărime ce reprezintă efectul, între acestea existând o relaţie de
dependenţă, cauza implicând (determinând) efectul.
Amplasarea unor elemente principale care deservesc la ventilatia motoarelor este
urmatoarea:
Aranjamentul ventilatoarelor care deservesc combustiei in GCU ( gas combustion unit) la
bordul unui LNG. Acestea au rolul de a asigura combustia gazului in exces care se
doreste a fi ars in diferite scopuri sau pentru asigurarea spatiului de depozitare.
Aranjamentul panourilor ce deserveau reglarii temperaturii in camerele tablourilor de
distributie (MSWBD)
Bibliografie

https://heinenhopman.com
https://scribd.ro
Machinery operating manual – MARAN GAS - WOODSIDE GOODE