INSTALAȚII FRIGORIFICE

Nume și prenume : Tulac Ioan-Valentin

Grupa: 4511M
CUPRINS

INTRODUCERE
CLASIFICAREA INSTALATIILOR DE PRODUCERE A FRIGULUI
PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A INSTALAŢIILOR FRIGORIFICE
INSTALATIA FRIGORIFICA A CAMBUZEI LA O NAVA DE 2400 TDW

TIPURI DE COMPRESOARE FRIGORIFICE

1. COMPRESOARE CU PISTON
2. COMPRESOARE ELICOIDALE SAU COMPRESOARE CU ŞURUB
3. COMPRESOARE VOLUMICE ROTATIVE
4. COMPRESOARE CENTRIFUGALE

BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
O instalație frigorifică eficientă este un element-cheie la bordul oricărei nave. Produsele
alimentare și băuturile, mărfurile și gunoiul trebuie să fie păstrate întotdeauna în condiții
optime. Alimentele și băuturile bine întreținute sunt esențiale pentru sănătatea pasagerilor și a
echipajului. În mod evident, navele de marfă trebuie să fie echipate cu un sistem de refrigerare
de înaltă calitate întrucât păstrarea calității mărfurilor pe timpul transportării este esențială în
acest domeniu.

Conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii orice corp se poate răci pe cale
naturală până la temperatura mediului ce îl înconjoară. Răcirea lui în continuare se poate realiza
numai pe cale artificială.

Instalaţiile frigorifice se utilizează pentru scăderea şi menţinerea temperaturii unui corp

sau sistem de corpuri sub temperatura mediului înconjurător. Prin mediu înconjurător se
înţelege rezervorul imens de energie constituit de apă, aer şi pământ, căruia preluarea sau
cedarea de energie, în orice cantitate, nu îi modifică starea termodinamică (temperatură,
presiune, etc.).În procesul de răcire participă întotdeauna cel puţin două corpuri: corpul răcit şi
corpul care realizează răcirea, numit agent frigorific.

CLASIFICAREA INSTALATIILOR DE PRODUCERE A FRIGULUI

Clasificarea instalaţiilor de producere a frigului artificial se face în general după
următoarele criterii :
- principiul de funcţionare;
- tipul ciclului frigorific;
- periodicitate.

După principiul de funcţionare instalaţiile frigorifice utilizate în industrie, comerţ sau

aplicaţii casnice pot fi cu compresie mecanică de vapori, cu compresie de gaze, cu absorbţie
(compresie termochimică), cu ejecţie sau termoelectrice. Mai există şi alte procedee de
producere a frigului artificial (magnetocaloric, prin efect Ettinghaus, ş.a.) , care nu şi-au găsit
încă o aplicaţie industrială. În consecinţă, procedeele de producere a frigului pot fi
termodinamice, electrice şi magnetice.

Instalaţiile frigorifice cu compresie mecanică utilizează proprietăţile elastice ale gazelor

şi vaporilor ce se manifestă prin creşterea temperaturii lor în timpul comprimării şi scăderea
temperaturii în procesul de destindere. Instalaţiile cu absorbţie sau compresie termochimică au
principiul de lucru bazat pe realizarea succesivă a reacţiilor termochimice de absorbţie a
agentului de lucru de către un absorbant, după care urmează desorbţia agentului din absorbant.

Procesele de absorbţie şi desorbţie joacă în acest caz rolul proceselor de aspiraţie

(destindere) şi refulare (comprimare) executate de compresorul mecanic.

Compresia termochimică se realizează prin utilizarea unui amestec binar, consumându-

se energie termică.
Instalaţiile cu ejecţie utilizează energia cinetică a unui jet de vapori sau gaz. În funcţie
de construcţia ajutajului şi de modul de desfăşurare a procesului, aceste instalaţii pot fi cu
ejector sau turbionare.

Instalaţiile termoelectrice, care au la bază efectul Péltiér, permit obţinerea frigului

artificial prin utilizarea directă a energiei electrice. Este cunoscut faptul că la trecerea curentului
electric printr-un ansamblu format din două materiale diferite, se constată apariţia unei diferenţe
de temperatură la cele două lipituri ale sistemului. Aplicarea pe scară largă a acestui efect a
devenit posibilă odată cu dezvoltarea tehnicii semiconductoarelor. După tipul ciclului frigorific
instalaţiile frigorifice pot funcţiona în baza
unui proces închis sau deschis.
În cazul primului proces agentul de lucru parcurge diferitele elemente componente într-
un contur închis, temperatura sa variind între limitele impuse de cele două surse de căldură. În
această categorie se încadrează instalaţiile frigorifice cu compresie mecanică de vapori, cu
absorbţie, cu ejector (instalaţii frigorifice cu ejecţie de vapori reci), precum şi unele instalaţii cu
compresie mecanică de gaze.
Instalaţiile care funcţionează pe baza unui proces deschis sunt caracterizate prin aceea că
în timpul funcţionării agentul de lucru este total sau parţial extras din instalaţie. În locul
agentului evacuat este introdusă o noua cantitate de agent proaspăt. Ca procedee termodinamice
deschise putem menţiona răcirea prin evaporarea apei şi răcirea prin amestecuri frigorifice.
După periodicitate instalaţiile frigorifice pot fi cu funcţionare continuă, în regim
staţionar sau cu funcţionare discontinuă, în regim nestaţionar.

INSTALAŢII FRIGORIFICE NAVALE

In general, navele sunt echipate cu instalatii frigorifice menite sa asigure regimuri de

temperaturi scazute, care au urmatoarele utilizari:

- instalatii frigorifice de cambuza - utilizate la pastrarea alimentelor echipajului/ pasagerilor, la

regimuri diferite de temperatura;
- instalatii frigorifice pentru congelarea, depozitarea si pastrarea pestelui sau produselor de
peste - se intilnesc la bordul navelor de pescuit;
- instalatii frigorifice cu capacitati mari- echipeaza navele frigorifice care au rolul pastrarii si
transportului de produse alimentare cum ar fi: peste, carne, lactate, etc.;
-instalatii frigorifice montate pe navele transportoare de gaze lichefiate;
-instalatii frigorifice pentru climatizare, montate la bordul navelor pentru a se asigura un
regim optim de temperatura si umiditate a aerului interior, necesar asigurarii
confortului termic al echipajului sau al pasagerilor;
-frigidere de tip casnic- menite sa asigure pastrarea unor cantitati mici de provizii
alimentare, pentru un timp scurt.

Instalatiile frigorifice se clasifica dupa mai multe criterii:

- dupa modul de producere a frigului, exista:

a)instalatii frigorifice cu compresie mecanica de vapori cu racire directa (cand se utilizeaza

drept agenti frigorifici freoni);
b) instalatii frigorifice cu compresie mecanica de vapori cu racire indirecta (cand
se utilizeaza drept agent frigorific amoniacul);
c) instalatii frigorifice prin absorbtie (tip frigider);
d)etc.

- dupa modul de realizare al comprimarii, exista:

a) instalatii frigorifice cu compresie mecanica de vapori intr-o treapta de comprimare;

b)instalatii frigorifice cu compresie mecanica de vapori in doua trepte de comprimare;
c)instalatii frigorifice cu compresie mecanica in trei trepte de comprimare.
Cele mai utilizate sisteme frigorifice intalnite la bordul navelor sunt cele cu compresie
mecanica de vapori (cu ajutorul compresoarelor).
 PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A INSTALAŢIILOR FRIGORIFICE

Instalaţiile frigorifice şi pompele de căldură, sunt maşini termice care au rolul de a

prelua căldura de la un mediu având temperatura mai scăzută şi de a o ceda unui mediu având
temperatura mai ridicată, aşa cum se observă şi pe schema energetică din figura 1.1. Acesta
poate să fie considerat cel mai simplu model de instalaţie frigorifică, deoarece nu conţine nici
un element de natură constructivă. Din acest punct de vedere
poate să fie asimilat cu o "cutie neagră", a cărei funcţionare va
fi analizată în continuare şi care urmează să fie deschisă
pentru a i se studia componenţa şi a i se releva secretele de
proiectare, exploatare şi automatizare.
Mediul cu temperatura mai scăzută, de la care se preia
căldură este denumit sursa rece, iar mediul cu temperatura
mai ridicată, căruia i se cedează căldură, este denumit sursa
caldă. Este cunoscut că având capacitate termică infinită,
temperaturile surselor de căldură rămân constante chiar dacă
acestea schimbă căldură.

Fluxul de căldura absorbită de la sursa rece a fost notat cu

Q0 , iar fluxul de căldură cedată sursei calde, a fost notat cu Qk.

Conform principiului doi al termodinamicii, pentru transportul căldurii, în

condiţiile prezentate, este necesar şi un consum de energie, notat cu P. În cazul instalaţiilor
frigorifice, sursa rece se găseşte sub temperatura mediului ambiant, iar procesul de coborâre
a temperaturii sub această valoare, este denumit răcire artificială.

Agentul de lucru, care evoluează în aceste instalaţii, este denumit agent frigorific.

Pentru a putea să preia căldură de la sursa rece, agentul frigorific trebuie să aibă temperatura
mai mică decât aceasta.
În timpul preluării de căldură de la sursa rece, agentul frigorific se poate comporta în două
moduri diferite:
 se poate încălzi mărindu-şi temperatura;
 poate să-şi menţină temperatura constantă.

Cele două posibile variaţii de temperatură (t) a agentului de lucru, de-a lungul
suprafeţelor de schimb de căldură (S), sunt prezentate în figurile 1.2 şi 1.3. Cu tr a fost notată
temperatura sursei reci, iar săgeţile reprezintă sensul transferului termic (de la sursa rece la
agentul frigorific).

Este evident că menţinerea constantă a temperaturii agentului frigorific în timpul

preluării de căldură, este posibilă numai în condiţiile în care se produce transformarea
Fig.
Fig.1.3 stării de
1.2Absorbţia
Încălzirea căldură
agentului
de agregare şi anume vaporizarea. dedela lucru
sursa înrece, cu menţinerea
timpul preluării
constantă
Relaţiile pentru calculul căldurii absorbite (Q0) în cele două situaţii sunt:de căldură a temperaturii
 Q 0 m 1  cp  t [kJ]
pentru cazul fără schimbarea stării de agregare, unde m1[kg] este cantitatea de agent de lucru
care se încălzeşte, cp[kJkg-1K] este căldura specifică, iar t[K] este variaţia temperaturii
agentului frigorific între stările de ieşire şi intrare, în contact termic cu sursa rece, respectiv:
Q 0 m 2 r [kJ]
pentru cazul cu schimbarea stării de agregare, unde m2[kg] este cantitatea de agent de lucru
care vaporizează, iar r[kJ kg-1] este căldura latentă de vaporizare a agentului frigorific, la
temperatura de vaporizare t0.
Pentru a se realiza un transfer termic eficient, t este limitat la cel mult câteva grade.
Schimbul de căldură la diferenţe finite de temperatură este însoţit de ireversibilităţi de natură
internă şi cu cât diferenţele de temperatură sunt mai mari, cu atât transferul termic este mai
puţin eficient.
Din această perspectivă este preferabilă varianta cu schimbarea stării de agregare,
căreia îi corespunde o temperatură constantă a agentului frigorific şi o diferenţă de temperatură
constantă, care poate să fie micşorată prin soluţii tehnologice. În varianta fără schimbarea stării
de agregare, pentru a absorbi mai multă căldură, este nevoie de o încălzire mai pronunţată a
agentului frigorific, însoţită şi de creşterea diferenţei medii de temperatură, faţă de sursa rece,
deci de un caracter ireversibil mai accentuat. În aceste condiţii, pentru orice substanţă r>>cpt.
Comparând relaţiile de mai sus apare evident că pentru a absorbi aceeaşi căldură Q0, fără
schimbarea stării de agregare este necesară o cantitate mult mai mare de agent frigorific, decât
în cazul cu schimbarea stării de agregare, deci m1>>m2. Acesta este al doilea motiv pentru care
este preferabilă varianta cu schimbarea stării de agregare.

Pentru cazul funcţionării continue a acestor tipuri de instalaţii, utilizând fluxul termic
cedat de agentul frigorific sursei calde, sarcina termică, sau puterea termică a
condensatorului, mărime notată cu Q0. Pentru a rescrie relaţiile de mai sus, folosind această
mărime,cantităţile de agent frigorific, m1 şi m2, trebuie să fie înlocuite cu debitele masice,
notate cum m 1 respectiv m 2 . Dacă se împart cele două relaţii la timp, se obţine :

Q 0  m 1  cp  t [kW ]
Q 0  m 2  r [kW ]

În această situaţie, transferul termic dintre sursa rece şi agentul frigorific, în condiţiile
vaporizării celui din urmă, este caracterizat prin debite masice mult mai reduse decât în
absenţa schimbării stării de agregare.
În timpul cedării de căldură către sursa caldă, agentul frigorific se poate comporta, ca
şi în cazul interacţiunii termice cu sursa rece, în aceleaşi două moduri diferite:
- se poate răci micşorându-şi temperatura;
- poate să-şi menţină temperatura constantă.

Cele două posibile variaţii de temperatură (t) a agentului de lucru, de-a lungul
suprafeţelor de schimb de căldură (S), sunt prezentate în figurile anterioare . Cu tc a fost
notată temperatura sursei calde, iar săgeţile reprezintă sensul transferului termic (de la agentul
frigorific spre sursa rece).
Este evident că menţinerea constantă a temperaturii agentului frigorific în timpul cedării
de căldură, este posibilă numai în condiţiile în care se produce transformarea stării de agregare
şi anume condensarea.
 Fig. 1.4 Răcirea agentului Fig. 1.5 Cedarea de căldură spre
de lucru în timpul cedării sursa caldă, cu menţinerea
de căldură constantă a temperaturii

Relaţiile pentru calculul căldurii cedate (Qk) în cele două situaţii sunt:

Q k m 1  cp  [kJ]
t
pentru cazul fără schimbarea stării de agregare, unde m1[kg] este cantitatea de agent de
lucru care se răceşte, cp[kJkg-1K] este căldura specifică, iar t[K] este variaţia temperaturii
agentului frigorific între stările de intrare şi ieşire, în contact termic cu sursa caldă, respectiv
Q k m 2 r [kJ]

pentru cazul cu schimbarea stării de agregare, unde m2[kg] este cantitatea de agent de lucru
care condensează, iar r[kJkg-1] este căldura latentă de condensare a agentului frigorific la
temperatura de condensare tk, egală cu căldura latentă de vaporizare la aceeaşi temperatură.

Din aceleaşi considerente menţionate la schimbul de căldură prin vaporizare în contact

termic cu sursa rece, pentru a avea un transfer termic eficient cu sursa caldă, t este limitat tot
la cel mult câteva grade. Din nou este preferabilă varianta cu schimbarea stării de agregare.
Acelaşi raţionament aplicat în situaţia preluării de căldură de la sursa rece, evidenţiază şi
pentru cazul contactului termic cu sursa caldă, că este necesară o cantitate mai mică de agent
frigorific în varianta cu schimbarea stării de agregare, motiv pentru care iarăşi este preferabilă
varianta cu schimbarea stării de agregare.
Q k  m 1  cp  t [kW ]
Q k m 2 r [kW ]
 Din nou transferul termic dintre sursa de căldură şi agentul frigorific, în condiţiile
schimbării stării de agregare, este caracterizat prin debite masice mult mai reduse decât în
absenţa acesteia.
Acest aspect are implicaţii importante asupra întregii instalaţii. Debite mai reduse
înseamnă consumuri de energie mai reduse pentru vehicularea agentului de lucru, diametre
mai reduse pentru conducte, respectiv elemente geometrice mai reduse din punct de vedere
dimensional, pentru schimbătoarele de căldură.
Din motivele prezentate anterior, în majoritatea covârşitoare a instalaţiilor frigorifice şi
a pompelor de căldură, este preferat transferul termic între agentul de lucru şi sursele de
căldură, prin schimbarea stării de agregare.

Cele două aparate ale instalaţiei frigorifice, sau pompei de căldură, aflate în contact cu
sursele de căldură, sunt unele dintre cele mai importante părţi ale acestor instalaţii şi se
numesc, vaporizator (notat cu V) şi condensator (notat cu K).
Din punct de vedere al instalaţiilor frigorifice, efectul util sau frigul artificial, este
realizat în vaporizator, prin preluare de căldură de la sursa rece. Din punct de vedere al
pompelor de căldură, efectul util se realizează în condensator, prin cedare de căldură sursei
calde.
Conform principiului doi al termodinamicii, căldura nu poate să treacă de la sine, de la
o temperatură mai scăzută (sursa rece) la una mai înaltă (sursa caldă), fără un consum de
energie (mecanică sau de altă natură) din exterior.
Energia consumată din exterior, pentru funcţionarea instalaţiei, este o putere mecanică
sau termică, a fost notată cu P şi se măsoară în [kW].

Fig. 1.6 Schema fluxurilor energetice din instalaţiile

frigorifice şi pompele de căldură
 Dacă se efectuează un bilanţ energetic pentru instalaţiile frigorifice, sau pompele de
căldură, respectiv dacă se aplică principiul întâi al termodinamicii, se observă că suma dintre
energiile introduse în sistem, adică sarcina termică a vaporizatorului Q0 şi puterea P, este egală cu
energia evacuată din sistem şi anume sarcina termică a condensatorului Qk. Matematic acest lucru
se poate scrie sub forma: Q k Q 0 P [kW ]

Temperaturii t0 la care vaporizează agentul frigorific, denumită temperatură de

vaporizare, îi corespunde o presiune de saturaţie unică, notată p0 şi denumită presiune de
vaporizare.
Analog, temperaturii la care condensează agentul frigorific, denumită temperatură de
condensare, îi corespunde o presiune de saturaţie unică, notată pk şi denumită presiune de
condensare.

În figura 1.3 se observă că deoarece agentul frigorific are în orice punct al vaporizatorului
temperatura mai mică decât temperatura sursei reci, atunci t0<tr. Analog, în figura 1.5 se observă
că deoarece agentul frigorific are în orice punct al condensatorului temperatura mai mare decât
temperatura sursei calde, atunci tk>tc. Pentru că temperaturile surselor de căldură sunt în relaţia
evidentă tc>tr, rezultă clar că temperatura de condensare este mai mare decât temperatura de
vaporizare (tk>t0), deci este evident că şi pk>p0. Valorile celor două presiuni vor fi asigurate de
celelalte aparate ale acestor instalaţii.

Ţinând seama de nivelul de temperatură la care se schimbă energie între agentul

frigorific şi sursele de căldură, se poate reprezenta, ca în figura 1.6, o schemă a fluxurilor
energetice din instalaţiile frigorifice şi pompele de căldură.

Fig. 1.7 Vaporizarea şi condensarea

Ca o aplicaţie a celor prezentate anterior, se poate arăta că vaporizarea se realizează în

scopul preluării de căldură de către agentul de lucru aflat iniţial în stare lichidă şi la sfârşit în
stare de vapori, iar condensarea se realizează în scopul evacuării de căldură de către agentul de
lucru aflat iniţial în stare de vapori şi la sfârşit în stare lichidă. Acest aspect este ilustrat şi în
figura 1.7.
INSTALATIA FRIGORIFICA A CAMBUZEI LA O NAVA DE 2400 TDW
1. Aspecte generale asupra functionarii instalatiei frigorifice de cambuza.

Rolul instalatiei frigorifice de cambuza de la bordul navelor este de a mentine

proprietatile organoleptice ale alimentelor necesare pentru hrana echipajului pe timpul voiajului.
Functionarea instalatiei frigorifice de cambuza se bazeaza pe cic1ul Carnot inversat si se
caracterizeaza prin functionarea in regim uscat a compresorului, subracirea agentului lichid dupa
condensare si laminarea lui in ventilul de reglaj.
Compresorul aspira vapori saturati uscati din vaporizator si ii comprima adiabatic, proces prin care
vaporii se supraincalzesc iar compresorul consuma lucru mecanic. Vaporii supraincalziti intra in
condensor unde se racesc izobar si apoi lamineaza in ventilul de reglaj intrind apoi in vaporizator unde
absoarbe caldura din mediul ce urmeaza a fi racit. Vaporii sunt aspirati de compresor si astfel ciclul se
repeta.

2. Partile componente ale instalatiei frigorifice de cambuza.

Instalatia frigorifica de cambuza are in componenta urrnatoarele elemente:

 Compresorul care este cu 0 singura treapta de comprimare (instalatia lucreaza cu agent

frigorific R12). Condensorul in care se realizeaza cedarea de caldura catre exterior,
agentul de racire fiind apa de mare.
 Rezervorul de freon in care are loc 0 destindere adiabatica.
 Valvule de comanda automate electric pentru fiecare incapere frigorifica a cambuzei.
 Vaporizatoare prevazute cu ventilator si ventil de laminare reglabil in functie de
temperatura freonului in aval de vaporizator. In completare instalatia frigoriflca de
cambuza este prevazuta cu dispozitive de comanda, control si protectie astfel
 Dispozitiv cu presostat cuplat pe aspiratia compresorului care asigura functionarea in
regim intermitent (cupleaza la aproximativ + 1 bar, decupleza la aproximativ 0,0 bari);
 Dispozitiv cu presostat pe refularea compresorului care opreste instalatia in cazuri de
avarie (cresterea presiunii peste 18 bari datorita lipsei sau insuflcientei agentului de
racire);
 Dispozitiv de temporizare care realizeaza dezghetarea zilnica a vaporizatorului prin
oprirea instalatiei si cuplarea pentru 0 perioada scurta de timp a unei rezistente electrice
de decongelare situata sub vaporizator,
 Manometru si manovacuumetru pentru freon (montate pe aspiratia respectiv refularea
compresorului);
 Valvule pe circuitul de freon, comandate electric de catre ambistaturi (termostate situate
in cambuza);
 Termometre pentru indicarea temperaturii efective in fiecare camera frigorifica, cu
vizualizare din exteriorul camerei.
COMPRESOARE FRIGORIFICE

1.COMPRESOARE CU PISTON

Compresoarele cu piston fac parte din familia compresoarelor volumice alternative şi pot
fi de trei tipuri constructive:
- deschis, reprezentat în figura 1.1;
- semiermetic, reprezentat în figura 1.2;
- ermetic, reprezentat în figura 1.3.

Fig. 1.1. Compresor deschis Fig. 1.2. Compresor semiermetic Fig. 1.3. Compresor ermetic
 Compresoarele deschise se pot cupla cu motoare separate, de tip electric sau termic şi pot
vehicula orice tip de agent frigorific. În general sunt utilizate pentru puteri frigorifice medii şi
mari.
Compresoarele semiermentice sunt cuplate direct la un motor electric închis într-un
carter demontabil comun. Nu pot vehicula decât freoni şi se utilizează pentru puteri medii.
Compresoarele ermetice se aseamănă cu cele semiermetice, dar sunt închise împreună cu
motorul într-o carcasă etanşă nedemontabilă (sudată). Nu pot vehicula decât freoni şi se
utilizează pentru puteri mici şi medii.

2.COMPRESOARE ELICOIDALE SAU COMPRESOARE CU ŞURUB

Compresorul birotor (dublu şurub)

Compresor birotor orizontal

Compresor birotor vertical 1- rotor tată; 2 –

rotor mamă; 3 – dispozitiv pentru reglarea
puterii; 4 – dispozitiv pentru reglarea volumului
index
 Compresorul monorotor (monoşurub)

Compresor monorotor
1 – comanda sertarului de reglare a puterii frigorifice;
2 – garnitură mecanică; 3 – palier; 4 – rotor; 5 – sateliţi

3.COMPRESOARE VOLUMICE ROTATIVE

În această categorie sunt incluse:
- compresoare cu palete;
- compresoare cu piston rotativ;
- compresoare cu spirale (Scroll).
Toate aceste maşini sunt caracterizate de simplitatea aparentă a construcţiei, datorată numărului
redus de piese în mişcare, dar care necesită tehnologii de fabriacaţie scumpe.
Compresorul cu palete în rotor
Este un compresor volumic, utilizat în tehnica frigului încă din anii 1930, dar care
datorită problemelor legate de materialele componente nu a suferit dezvoltări ulterioare.
Partea principală a maşinii este reprezentată de un stator cilindric în interiorul căruia se
învârte un rotor excentric, tangent la cilindru, aşa cum se observă în figura 1.20.

Fig. 1.20. Schema compresorului cu palete în rotor

1 – cilindru;
2 – piston rotativ
3 – lamele culisante;
4 – spaţiu de refulare;
5 – spaţiu de aspiraţie;
6 – arbore;
7 – inele pentru limitarea cursei
Compresor cu piston rotativ
Este utilizat încă din 1980 de câteva firme constructoare din Japonia, în special de firma
Daikin, care foloseşte asemenea compresoare ermetice în aparate de climatizare, în frigidere
casnice şi în grupuri compresor-condensator cu o putere de aproximativ 3 kW.
 Fig. 1.21. Compresor cu piston rotativ

Compresorul cu spirale (Scroll)

Pentru prima dată au fost utilizate în frigidere
casnice (de putere frigorifică redusă) de firma DWM-
Copeland, iar apoi în climatizare de firma Trane care le-a
folosit şi în grupuri de răcire a apei cu puterea frigorifică de
35 kW. Totuşi nu există nici un impediment pentru
realizarea unor asemenea compresoare de puteri frigorifice
mai mari.

4.COMPRESOARE CENTRIFUGALE
În compresoarele centrifugale frigorifice se pot monta maxim 10 trepte (etaje) de
comprimare şi sunt posibile aspiraţii multiple între trepte, la diferite nivele de temperatură, astfel
încât un compresor să poată realiza mai multe nivele de temperatură scăzută. Se pot monta în
serie mai multe compresoare, care să fie antrenate simultan, iar dacă este necesar aceste
compresoare cu antrenare unică pot să funcţioneze cu mai mulţi agenţi frigorifici.

Compresoarele sunt realizate în trei variante constructive: deschise cu multiplicator de

turaţie separat sau încorporat, respectiv semiermetice.

Compresoarele deschise cu multiplicator separat, ca cel din figura 1.29, au apărut în

ordine cronologică primele, având la început două trepte de comprimare.

Compresor centrifugal deschis cu multiplicator separat.

Varianta a Varianta b.
1 – arbore din oţel aliat; 1 – stator din fontă oţeloasă cu granulaţie fină;
2 – lagăre palier; 2 – rotor din aliaj de aluminiu;
3 – element fricţiune din carbon; 3 – pompă de ulei;
4 – carter inferior; 4 – dispozitiv de prerotire;
5 – rotor din oţel aliat 5 – garnitură mecanică;
6 – cuplaj elastic

Compresoarele deschise cu multiplicator încorporat au construcţia prezentată în figura :

1 – cuplaj cu bară de torsiune;

2 – dispozitiv de prerotire;
3 – garnitur ă mecanică;
4 – pinioane multiplicator;
5 – palier de turaţie mare;
6 – palier de turaţie mică;
7 – pompă de ulei de turaţie mare;
8 – pompă de ulei de turaţie mică;
9 – rotor din aliaj de aluminiu

- Deoarece ansamblul compresor-multiplicator-motor nu este nici economic, nici uşor de

manevrat, unii constructori au montat multiplicatorul în carter;
- Unul din avantaje este acela că garnitura mecanică este plasată pe arborele de turaţie
redusă, care este mai uşor de etanşat.

Compresoarele centrifugale semiermetice se utilizează în condiţionarea aerului, unde

raportul de comprimare mai redus permite utilizarea a numai două trepte de comprimare, la o
turaţie care poate fi realizată prin antrenarea directă utilizând un motor electric cu doi poli. O
asemenea variantă este prezentată în figura :
 Compresor centrifugal semiermetic

BIBLIOGRAFIE
HORIA NECULA “INSTALAŢII FRIOGORIFICE”

MUGUR BĂLAN INSTALAŢII FRIGORIFICE Teorie şi programe pentru instruire

UZUNOV GH. , PRUIU A. "MANUALUL OFITERULUI MECANIC".

MUGUR BĂLAN,ANGELA PLEŞA Instalaţii Friogorifice,Construcţie, Funcţionare Şi Calcul