Proiect Instalatii de Incalzire

CENTRALE TERMICE – ÎNDRUMĂTOR DE PROIECTARE
1. Puterea termică a centralei termice
Centrala termică este o instalaţie de producere a energiei termice care este

distribuită consumatorilor prin intermediul unui agent termic fluid (apă, abur sau aer
cald).
Elementele componente ale unei centrale termice sunt următoarele:
 Cazane,
 Pompe,
 Elemente de legătură şi distribuţie,
 Gospodărirea de combustibil,
 Evacuarea gazelor arse,
 Instalaţia de automatizare,
 Elemente de siguranţă (vase de expansiune, supape de presiune, etc.),
 Elemente de închidere (robinete, vane),
 Aparate de măsură (termometre, manometre) etc..
Determinarea sarcinii termice a unei centrale termice se realizează în funcţie de
debitele de căldură pe care aceasta trebuie să le asigure diverşilor consumatori.
Sarcina termică a centralei termice se calculează cu relaţia.
QCT  c   QIN  QACC  QV  QT   kW ; MW  (1)
unde:
QCT - sarcina termică a centralei;
c - coeficient de majorare pentru acoperirea pierderilor de căldură (valoarea acestui
coeficient este de maxim 2,5 %);
QIN - debitul de căldură pentru încălzire [kW];
Q ACC - debitul de căldură necesar pentru preparat apă caldă de consum [kW];
QV - debitul de căldură pentru ventilaţie [ kW];
QT - debitul de căldură pentru nevoi tehnologice [ kW].
7
Observaţie: Pentru centrale termice mari, exploatate de personal calificat sau

chiar conduse automat, este posibil şi chiar recomandat evitarea suprapunerilor totale
ale consumurilor.
Exemplul 1. Determinarea sarcinii termice a centralei termice
Să se determine puterea termică a unei centrale termice cu agent termic apă caldă
utilizată pentru încălzirea spaţiilor, preparat apă caldă de consum, şi încălzirea aerului
proaspăt introdus de o instalaţie de ventilaţie într-o clădire cu destinația hală, service
auto, expoziție și birouri cunoscând următoarele:
 Necesarul de căldură pentru încălzire este de 293 kW;
 Necesarul de căldură pentru ventilaţie este de 115 kW;
 Necesarul de căldură pentru preparat apă caldă de consum este de 180 kW.
QCT  c   QIN  QACC  QV  QT   1,025   293  180  115  0  602,7  kW 
2. Determinarea numărului de cazane în centrala termică
Centralele termice se clasifică, în funcţie de puterea termică instalată, în:

 centrale termice mici cu puterea termică instalată mai mică sau egală cu
100 kW;
 centrale termice medii cu puterea termică instalată mai mare de 100 kW şi
mai mică sau egală de 2000 kW;
 centrale termice mari cu puterea termică instalată mai mare de 2000 kW.
La alegerea numărului de cazane trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte:
 costul investiţiei iniţiale,
 spaţiul în care se va monta centrala termică să fie adecvat pentru numărul
de cazane ales,
 sarcina termică trebuie să se adapteze uşor la sarcina termică instalată.
8
Normativul I13/2015 recomandă ca pentru centralele termice mici să se monteze

un singur cazan, pentru centralele termice medii montarea a două cazane, iar pentru
centralele termice mari montare a cel puţin trei cazane.
Exemplul 2 - Determinarea numărului de cazane în centrala termică
Să se determine numărul de cazane necesare pentru centrala termică din exemplul

anterior.
Ținând cont de recomandările Normativului I13/20015, pentru centrale de
putere termică medie se recomandă alegerea a două cazane, din această cauză se vor
alege două cazane Viessmann Vitorond cu puterea termică de 320 kW (datele tehnice
sunt prezentate în fişa tehnică din anexe 13.1.).
3. Determinarea elementelor de siguranţă la o instalaţie cu apă caldă
La dimensionarea elementelor de siguranţă se vor respecta prescripţiile ISCIR

C31, STAS 132/86 şi Ghidul pentru alegerea, proiectarea, întreţinerea şi exploatarea
sistemelor şi echipamentelor de siguranţă din dotarea instalaţiilor de încălzire cu apă
caldă având temperatura de maxim 115ºC, GP041/1998.
3.1. Supapele de siguranţă
Pentru limitarea presiunii la o valoare maximă stabilită în instalaţii se

utilizează supapele de siguranţă. La dimensionarea numărului şi a dimensiunii
supapelor de siguranţă în instalaţiile de încălzire trebuie să se ţină seama de
următoarele:
- numărul minim de supape de siguranţă pentru cazanele de apă caldă este
de două (excepţie fac cazanele cu puterea termică de până la 60 kW);
- supapele de siguranţă se montează pe conducta de ducere a cazanului;
- între supapele de siguranţă şi cazan nu trebuie să existe elemente de
închidere;
9
- secţiunea minimă de curgere a supapei de siguranţă trebuie să fie de minim

400 mm2.
Supapele de siguranţă trebuie prevăzute cu dispozitive de protecţie a
personalului şi a instalaţiei contra accidentelor provocate de abur (acestea trebuie
prevăzute întotdeauna cu conductă de evacuare a apei fierbinți sau aburului până la
canalizare, pe această conductă este interzis montarea robineţilor şi a vanelor).
Fig. 1. Supape de presiune
3.1.1. Dimensionarea supapelor de siguranţă de pe cazan
Supapele de siguranţă au rolul de limitare a presiunii din instalaţie şi indirect a

temperaturii la valoarea maximă admisă prin deschiderea lor la presiunea stabilită.
Pentru dimensionarea supapelor de siguranţă se folosesc următoarele relaţii de
calcul:
G
d s  1,6   mm
  n   Pr  1
(2)
unde:
G- debitul de abur produs de cazan,
 - coeficient de curgere prin supape,
n - numărul de supape de siguranţă,
10
Pr - presiunea de declanşare a supapei de siguranţă.
Debitul de abur produs de cazan se calculează cu relaţia:
G  1,72  Qcaz kg  (3)

 h 
Presiunea de declanşare a supapei de siguranţă se calculează cu relaţia:
1,1  Pr  Pmax (4)
Pmax - presiunea maximă din instalaţie..
Numărul de supape de siguranţă se determină cu relaţia:
G
n (5)
  A  0,5   Pr  1
unde:
A - aria supapei de siguranţă.
Numărul de supape de siguranţă se va rotunji la o valoare întreagă, întotdeauna cu
plus.
3.1.2. Exemplul 3 - Dimensionarea supapelor de siguranţă de pe cazan
Să se dimensioneze supapele de siguranţă pentru cazanele din exemplul

anterior.
Cazanele vor fi protejate fiecare cu câte două supape de siguranţă tip Bianchi
care au coeficientul de curgere   0,51 conform fișei tehnice din anexa numărul
13.2. Din fişa tehnică a cazanului rezultă că presiunea maximă în instalaţie este de 6
bari.
Debitul de abur produs de cazan este egal cu:
G  1,72  Qcaz  1,72  320  550,4 kg 

 h 
Diametru supapei de siguranţă este egal cu:
11
G 550,4
d s  1,6   1,6   14,63  mm
  n   Pr  1 0,51  2   5,45  1
Din calcule a rezultat că avem nevoie de două supape de siguranţă de Dn 15,

dar conform normativului GP041-1998 suprafaţa de curgere trebuie să fie minim 400
mm2, din această cauză alegem două supape de siguranţă Bianchi de 1” şi presiunea
de declanşare de 5,5 bar.
3.1.3. Dimensionarea supapelor de siguranţă de pe vasul de expansiune închis
La instalaţiile de încălzire prevăzute cu vase de expansiune închise acestea se

prevăd cu supape de presiune.
Diametrul supapei de siguranţă pentru vasul de expansiune închis se
calculează cu relaţia:
G
ds   mm (6)
  1,1  Pr  Pc   
unde:
G- este debitul de apă rezultat din dilatare și se calculează cu relaţia 7,
Pc - contrapresiunea maximă creată în timpul deschiderii supapei [bar],
 - densitatea apei la temperatura şi presiunea din amonte de supapa de siguranţă
kg 
 m 3  .
Debitul de apă rezultat din dilatare se calculează cu relaţia următoare:
V kg 
G (7)
  v tm  h 
v 
V  Vins   tm  1 (8)
 vt 0 
unde:
12
V - cantitatea de apă rezultată din dilatare,

 - timpul de intrare în regim al instalaţiei,
vtm - volumul specific al apei calde la temperatura medie.
3.2. Dimensionarea vasului de expansiune
Pentru preluarea variaţiilor volumului de apă din instalaţie, apărut datorită

modificării temperaturii apei din instalaţie, aceasta va fi prevăzută cu vase de
expansiune închise sau deschise.
3. 2.1. Dimensionarea vasului de expansiune închis
Vasul de expansiune închis are următoarele roluri în instalaţiile de încălzire:

- preia variaţiile de volum ale apei şi asigură rezerva pentru acoperirea pierderilor
inevitabile de apă;
- menţine instalaţia de încălzire plină cu apă, presiunea minimă a gazului fiind mai
mare decât presiunea coloanei de apă având înălţimea egală cu diferenţa de cotă între
consumatorul cel mai sus plasat sau conductele de ducere la distribuţia superioară şi
nivelul minim al apei din vas;
Vasul de expansiune închis se montează, de regulă, pe conducta de întoarcere şi se
recomandă ca pe conducta de legătură a acestuia să nu existe organ de închidere.
Volumul vasului de expansiune închis se calculează cu relaţia:
PM
Va  1,1  Vu  l  (9)
PM  Pmin
unde:
Vu - volumul util al vasului de expansiune închis, în litri
PM - presiunea maximă din vasul de expansiune [bari]
13
Pmin - presiunea minimă, este presiunea coloanei de apă având înălţimea egală cu
diferenţa de cotă între consumatorul cel mai de sus şi nivelul minim al apei în vasul
de expansiune închis [bari] .
Fig. 2. Elemente componente ale unui vas de expansiune închis. A = racord, B =

flanșă, C = azot, D = membrană, E = ventil de încărcare, F = racord 1/2", G =
plăcuță pentru montarea pompei sau a panoului electric (pt. vasele de hidrofor), I =
piciorușe de suținere.
Obs. Dacă în urma calculului a rezultat volumul vaselor de expansiune mai

mare de 5000 l se prevăd şi rezervoare de descărcare.
v 
Vu  1,2  Vins   tm  1 (10)
 vt 0 
unde:
Vins - volumul de apă din instalaţie;
Vtm - volumul specific al apei la temperatura medie;
Vt 0 - volumul specific al apei la temperatura de +10 ºC;
14
Volumul de apă din instalaţie se determină prin însumarea volumelor de apă

din toate elementele componente ale instalaţiei. În practică se foloseşte o formulă care
dă rezultate aproximative, acoperitoare.
30  QIN 10   QACC  QV 
Vins 
1160

1160
m  3
(11)
unde:
QIN - debitul de căldură pentru încălzire [kW];
Q ACC - debitul de căldură necesar pentru preparat apă caldă de consum [kW];
QV - debitul de căldură pentru ventilaţie [kW].
3.2.2. Determinarea presiunii aerului din vasul de expansiune închis
Vasul de expansiune închis este preîncărcat cu aer, acesta fiind prins între
mantaua de fier și membrană. În timpul funcționării instalațiilor de încălzire, acesta își
mărește sau micșorează volumul ocupat deplasând apa din vasul de expansiune în
instalația de încălzire și invers după cum se poate vedea și în figura 3.
Presiunea aerului în vasul de expansiune se poate calcula cu relația 12.
H   agenttermic
Paer   3,5 [mH 2 O ] (12)
1000,83
unde:
G- înălțimea coloanei de agent termic de deasupra vasului de expansiune închis
[m];
 agenttermic - densitatea agentului termic [kg/m3].
15
Fig.3. Mișcarea membranei vasului de expansiune închis în timpul funcționării

Tabel 1. Volumul specific al apei
Temperatura v 10 3 Temperatura v 10 3
[ºC] m3  [ºC] m3 
 kg   kg 
4 1,0000 80 1,0290
10 1,0004 85 1,0324
20 1,0018 90 1,0359
30 1.0044 95 1,0396
40 1,0079 100 1,0435
50 1,0121 105 1,0474
60 1,0171 110 1,0515
70 1,0228 115 1,0585
75 1,0258
Această formulă se poate aplica și pentru instalațiile de încălzire care utilizează

agent termic apă sau glicol la temperatura de -15ºC.
Calculul presiunii pernei de aer din vasul de expansiune și ajustarea acestuia
înainte de montare pe instalație, este foarte importantă în practică deoarece perna de
aer nu trebuie să fie precomprimată la umplerea instalației.
3.2.3. Exemplu 4 – Dimensionarea vasului de expansiune închis, a supapei

de siguranță de pe vasul de expansiune închis
16
Să se dimensioneze vasul de expansiune închis şi supapa de siguranţă de pe

vasul de expansiune pentru instalaţia de la exemplul 1. Agentul termic este apa caldă
90/70 [ºC], presiunea maximă este de 6 bari, consumatorul cel mai de sus se află la
înălţimea de 12 m, timpul de intrare în regim al instalaţiei este de o oră şi
contrapresiunea la ieşirea din supapă este de 0,015.
Volumul de apă din instalaţie.
30  QIN 10   Q ACC  QV  30  293 10  115  180 
Vins 
1160

1160

1160

1160
 10,12 m  3
Volumul util al vasului de expansiune.

v   1,0290 
Vu  1,2  Vins   tm  1  1,2 10,12    1  0,347 m 
3
 vt 0   1,0004 
Volumul vasului de expaniune.
Va  1,1  0,37 
6
6  1,2
 0,508 m 
3
Se alege din anexa 13.3 un vas de expansiune cu capacitatea de 700 l

Cantitatea de apă rezultată din dilatare.
v   1,0290 
V  Vins   tm  1  10,12    1  0,289 m 
3
 vt 0   1,0004 
Debitul de apă rezultat din dilatare.
V 0,289 103
G   280 kg 
  vtm 1 1,0290  h 
Diametrul supapei de siguranţă (se va folosi o supapă de siguranţă tip Bianchi

care are coeficientul de curgere   0,51 ).
G 280
ds    15,12  mm
  1,1  Pr  Pc    0,51  1,1  5,4  0,015  0,971
Se va alege din anexa 13.2 o supapă de siguranţă Bianchi de ¾ ” şi presiunea

de declanşare de 5,5 bari.
3.2.4. Dimensionarea vasului de expansiune deschis
17
Vasul de expansiune deschis este o construcţie metalică paralipipedică sau

cilindrică cu racorduri demontabile pentru conductele de legătură.
Vasul de expansiune deschis are următoarele roluri:
- de a prelua variaţiile volumului de apă din instalaţie,
- de a compensa pierderile mici de apă din instalaţie,
- de a menţine instalaţia plină cu apă.
Amplasarea vasului de expansiune deschis se va realiza la o cotă superioară
nivelului minin rezultat din graficul piezometric.
Volumul util al vasului de expansiune, V u reprezintă volumul cuprins între
nivelurile Nmax şi Nmin (practic volumul între nivelurile de racordare a conductei de
preaplin şi respectiv a conductei desemnalizare), se calculează cu relaţia:
Vu  1,2  V m 
3
(13)
unde:
V - cantitatea de apă rezultată din dilatare şi se calculează cu relaţia 8.
Volumul total al vasului de expansiune deschis este mai mare decât volumul
util cu o valoare corespunzătoare rezervei de apă necesară acoperirii pierderilor de apă
şi a înălţimii corespunzătoare conductei de preaplin. În general se utilizează un spor
de 30%.
V0  1,3  Vu m 3
(14)
3.2.5. Dimensionarea racordurilor de la vasul de expansiune deschis
Vasul de expansiune deschis trebuie să aibă racorduri pentru:

- conducta de siguranţă de ducere CSD;
- conducta de siguranţă de întoarcere CSI;
- conducta de preaplin (CP) şi conducta de aerisire (CA);
- conducta de circulaţie (CC);
18
- conducta de semnalizare (CS);

- conducta de golire CG.
Dimensionarea conductei de siguranţă de ducere pentru un cazan se face utilizând
formula:
Qcz
d CSD  15  1,5   mm (15)
1160
Qcz - sarcina termică a cazanului.
Dimensionarea conductei de siguranţă de ducere pentru mai multe cazan se

face utilizând formula (15).
Conducta de siguranţă de întoarcere leagă partea de jos a generatorului de
căldură cu partea inferioară a vasului de expansiune deschis. Pentru a evita
antrenarea depunerilor, conducta se racordează la minimum 20 de mm faţă de
partea inferioară a vasului de expansiune deschis.
Dimensionarea conductei de siguranţă de ducere pentru mai multe cazan se
face utilizând formula (16).
d CSD  15  1,5 
Q cz
 mm
1160
(16)
Dimensionarea conductei de siguranţă de întoarcere pentru un cazan se face
utilizând formula (17).
Qcz
d CSI  15   mm (17)
1160
Dimensionarea conductei de siguranţă de întoarcere pentru mai multe cazane

se face utilizând formula de mai jos.
d CSI  15 
Q cz
 mm (18)
1160
19
Fig.3. Detaliu de racordare a conductelor de siguranţă la vasul de expansiune

deschis
Dimensionarea conductei de preaplin.
Până la nivelul fundului vasului de expansiune, conducta de preaplin se
dimensionează cu relaţia:
d CP  2
d CSD  d CSI
2
 mm (19)
Restul conductei de preaplin trebuie să aibă diametrul cel puţin egal cu cel al
conductei de siguranţă de ducere.
d CP  d CSD  mm (20)
Conducta de semnalizare indică nivelul minim de apă din vasul de expansiune
deschis şi are d CS  1 " sau 3 "

2 4 .
Diametrul conductei de aerisire trebuie să fie egal cu cel al conductei de
siguranţă de ducere.
d CA  d CSD  mm
20
Diametrul conductei de golire este de 1 " sau 3 ".

2 4
Diametrul conductei de circulaţie pentru cazane cu temperatura de maxim 115
[ºC] se va lua de minim 1 " .

2
3.2.6. Exemplul 5. - Dimensionarea vasului de expansiune deschis și a

racordurilor acestuia
Să se determine volumul vasului de expansiune deschis, şi diametrul conductelor

de legătură, utilizând datele de la exemplul 1 şi 2.
Volumul de apă din instalaţie se aproximează utilizând relaţia 11.

30  QIN 10   Q ACC  QV  30  293 10  115  180
Vins 
1160

1160

1160

1160
 10,12 m 
3
Volumul util a vasului de expansiune:

v   1,0290 
Vu  1,2  V  1,2  Vins   tm  1  1,2  10,12    1  0,347 m  3
 vt 0   1,0004 
Volumul vasului de expansiune:
V0  1,3  Vu  1,3  0,347  0,451 m 3
Se va construi un vas de expansiune deschis cu diametru de 0,76 m şi înălțimea de

1 m.
Diametrul conductei de siguranţă de ducere se calculează cu relaţia 15 sau se
alege din tabelul 2.
d CSD  15  1,5 
Q cz
15  1,5 
640000
 50,23  mm
1160 1160
Conducta de ducere se va executa din țeavă de oțel STAS 404/2-71 ø76x3,5.
21
Tabel 2. Diametru conductei de siguranţă de ducere

Diametrul
Diametrul Diametrul Diametrul
nominal al
nominal al exterior al exterior al
Puterea Puterea conductei
conductei de conductei de conductei de
termică a termică a de siguranţă
siguranţă de siguranţă de siguranţă de
cazanului cazanului de ducere
ducere Dn ducere De ducere De
Dn
[ mm] [ mm] [ mm]
[ mm]
<50 25 28x3 2176÷3720 100 114x4
51÷145 32 42x3 3721÷6235 125 133x4
146÷320 40 48x3 6236÷9395 150 168x4,5
321÷630 50 57x3,5 9396÷13195 175 194x5
631÷1285 65 76x3,5 13196÷17640 200 219x5
1286÷2175 80 89x4 17641÷28470 250 273x6
Tabel 3. Diametru conductei de siguranţă de întoarcere

Diametru Diametru
Diametru Diametru
exterior al exterior al
nominal al nominal al
Puterea conductei de Puterea conductei de
conductei de conductei de
termică a siguranţă de termică a siguranţă de
siguranţă de siguranţă de
cazanului întoarcere cazanului întoarcere
întoarcere Dn întoarcere Dn
De De
[ mm] [ mm]
[ mm] [ mm]
<115 25 28x3 1241÷2900 65 76x3,5
116÷335 32 42x3 2901÷4900 80 89x4
336÷725 40 48x3 4901÷8380 100 114x4
726÷1240 50 57x3,5 8381÷14035 125 133x4
Diametrul conductei de siguranţă de întoarcere se calculează cu relaţia 17 sau se

alege din tabelul 3.
22
d CSÎ  15 
Q cz
15 
64000
 38,48  mm
1160 1160
Conducta de siguranță de întoarcere se va executa din țeavă de oțel STAS 404/2-71
ø48x3,0.
Diametrul conductei de preaplin pe înălţimea vasului de expansiune se
calculează cu relaţia 18.
d CP  d CSD
2
 d CSI
2
 65 2  40 2  76,32  mm
Conducta de preaplin de pe înălţimea vasului de expansiune se va executa din
țeavă de oțel STAS 404/2-71 ø89x4.
Restul conductei se dimensionează cu ajutorul relaţiei 19.
d CA  d CSD  50,23  mm
Se alege o conductă identică cu cea de siguranţă de ducere.
Conducta de semnalizare se va realiza din țeavă de oțel 1 "

2 .
Conducta de golire se va realiza din țeavă de oțel 1 "

2 .
Diametrul conductei de aerisire va fi egal cu cel al conductei de siguranţă de
ducere adică ø76x3,5.
4. Dimensionarea distribuitorului şi a colectorului
Rolul principal al distribuitorului/colectorului este de a centraliza comenzile

de închidere/deschidere, reglare, golire și umplere a diferitelor ramuri ale
instalației de încălzire.
Principalele caracteristici dimensionale ale distribuitorului, respectiv
colectorului sunt: diametrul, lungimea, numărul și diametrul racordurilor.
Diametrul distribuitorului/colectorului.
Determinarea diametrului distribuitorului, respectiv colectorului se realizează
pentru viteze de circulație ale agentului termic în acestea de 0,3 - 0,5 m/s și se
disting două situații, astfel:
23
- când alimentarea se realizează pe mijlocul acestora, diametrul se

determină cu una din relațiile 20 sau 21:
2G
d C ,D   m (21)
 v
unde:
G - debitul de agent termic  m 3 s  ;
v - viteza de curgere a agentului termic în distribuitor/colector  m s  .
2   Qcazan
d C,D   m (22)
  v  m c  t  3600
unde:
Q cazan -debitul de căldură furnizat de cazane W  ;
 m - densitatea agentului termic la temperatura medie dintre tur și retur
kg 
m3 ;
c - căldura specific a agentului termic Wh kgK  , ( c=1,163 Wh kgK
pentru apă),
t - diferența de temperatura între temperatura agentului termic tur respective
retur.
- când alimentarea se realizează în unul din capetele acestora, diametrul se
determină cu una din relațiile 22 sau 23:
4G
d C ,D   m (23)
 v
sau
4   Qcazan
d C,D   m (24)
  v  m c  t  3600
Dimensionarea racordurilor distribuitorului/colectorului se realizează în funcție de

debitul de agent termic ce circulă prin acestea și respectând vitezele recomandate în
24
conducte (tabelul 4). Determinarea debitului de agent termic se realizează cu ajutorul

relației 24.
G
3600  Q R
 m c  t
m h 
3
(25)
unde:
QR - debitul de căldură care circulă prin racord W  ;
c -căldura specific a agentului termic  J kgK  , ( c=4186 J kgK pentru apă).
Stabilirea lungimii colectorului/distribuitorului se realizează în funcție de numărul

de racorduri, diametrele acestora și dimensiunile pompelor sau a elementelor de
închidere care vor fi montate pe acesta, dar și de posibilitatea manevrării, montării și
demontării acestora.
4.1. Exemplul 6 – Dimensionarea distribuitorului şi a colectorului
Să se dimensioneze un distribuitor/colector pentru o centrală termică a cărei

date tehnice sunt prezentate în exemplul 1 şi 2.
Diametrul distribuitorului și a colectorului:
2   Qcazan 2   320000  320000

d C ,D    0,129  m
  v  m c  t  3600 3,14  0,30  971  1,163  20  3600
Confecționarea distribuitorului/colectorului se va realiza din țeavă de oțel STAS

7657 ø 139,7x5 mm.
Diametrul racordului de alimentare a distribuitorului/colectorului:
Se determină cu ajutorul anexei 13.4, ținându-se cont de vitezele recomandate.
Racordul pentru alimentarea distribuitorului/colectorului se va realiza din
țeavă de oțel STAS 7657 ø 114,3x3,5 mm.
Racordul pentru circuitul de încălzire de la distribuitor/colector se va realiza
din țeavă de oțel STAS 7657 ø 88,9x3,0 mm.
Racordul pentru circuitul de ventilare de la distribuitor/colector se va realiza
din țeavă de oțel STAS 7657 ø 60,3x2,5 mm.
25
Racordul pentru circuitul de preparare a apei calde de consum a

distribuitorului/colectorului se va realiza din țeavă de oțel STAS 7657 ø 76,1x3,0
mm.
Tabel 4. Viteza de circulație pentru agentul termic în conductele de oțel
Diametrul Viteza Diametrul Viteza
conductei recomandată conductei recomandată
[țoli] [m/s] [țoli] [m/s]
3/8 0,20÷0,35 21/2 0,50÷0,90
½ 0,20÷0,40 3 0,65÷1,10
¾ 0,30÷0,45 4 0,70÷1,15
1 0,30÷0,60 5 0,90÷1,35
11/4 0,50÷0,65 6÷8 1,20÷1,70
11/2 0,50÷0,70 10÷14 1,50÷2,00
2 0,50÷0,85
26
Fig.5. Detaliu distribuitor/colector
27
5. Dimensionarea buteliei de egalizare a presiunii
5.1. Butelia de egalizare a presiunii
Principala funcție a buteliei de egalizare a presiunii este de a separa circuitul

primar al cazanului de cel secundar al consumatorilor oferind funcționări separate ale
acestora.
Utilizarea buteliei de egalizare a presiunii duce la eliminare unor probleme ce pot
apărea în timpul funcționării instalațiilor de încălzire dintre care amintim:
- deteriorarea schimbătoarelor de căldură din cazane, ca urmare a variației de
debit rezultat datorită modificării numărului de pompe de circulație în funcțiune;
- incapacitatea pompelor de a furniza debitul de agent termic datorită
influenței pompelor de circulație cu debite mari în special asupra celor cu debite mici;
- funcţionarea instalaţiei în cea mai mare parte a timpului în condiţii diferite de
cele stabilite în faza de proiectare, adică de cele optime;
- evitarea circulației agentului termic atunci când pompele de circulație nu
funcționează (cauzată de circulația naturală a agentului termic și a curenților paraziți,
inverși proveniți de la celelalte pompe de circulație).
Fig.6. Schema centralei termice cu butelie de egalizare a presiunii
28
a) debitul de agent termic circulat pe circuitul primar al cazanului este egal cu cel
vehiculat pe circuitele secundare (circuitul consumatorilor).
Această situație se întâlnește atunci când debitul agentului termic al pompei de pe
circuitul primar este egal cu suma debitelor pompelor de pe circuitele secundare.
T1  T2 ; T3  T4 ,
G1  G2 ; G3  G4
Fig.7. Schema de funcționare a butelie de egalizare a presiunii

b) Debitul de agent termic circulat pe circuitul primar al cazanului este mai mic
decât cel vehiculat pe circuitele secundare (circuitul consumatorilor). Suma debitelor
pompelor de circulație de pe circuitele consumatorilor este mai mare decât suma
debitelor vehiculate pe circuitul primar.
.
G1  G4 ; G3  G4 ,
T1  T2 ; T3  T4 ,
T2 
 G3  G1   T3  G1  T1
G3
29

c) debitul de agent termic circulat pe circuitul primar al cazanului este mai mare
decât cel vehiculat pe circuitele secundare (circuitul consumatorilor).
.
G2  G3 ; G1  G4 ,
T1  T2 ; T3  T4 ,
T4 
 G1  G2   T1  G3  T3
G1

unde:
T1 - temperatura agentului termic pe conducta de ducere (tur) pentru circuitul
primar,
T2 - temperatura agentului termic pe conducta de ducere (tur) pentru circuitul
secundar,
T3 - temperatura agentului termic pe conducta de întoarcere (retur) pentru
circuitul secundar,
T4 - temperatura agentului termic pe conducta de întoarcere (retur) pentru
circuitul primar,
G1 - debitul de agentului termic pe conducta de ducere(tur) pentru circuitul
primar,
30
G2 - debitul de agentului termic pe conducta de ducere (tur) pentru circuitul
secundar,
G3 - debitul de agentului termic pe conducta de întoarcere (retur) pentru circuitul
secundar,
G4 - debitul de agentului termic pe conducta de întoarcere (retur) pentru circuitul
primar.
5.2. Variante de racordare a buteliei de egalizare a presiunii
În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe metode de racordare a

circuitului primar, respectiv secundar, la butelia de egalizare a presiunii. Cele mai
întâlnite metode sunt prezentate în figurile 10, respectiv 11.
Dimensionarea buteliei de egalizare a presiunii se poate realiza cu relația de mai
jos:
3,52  G
d BEP   cm (26)
v
unde:
d BEP - diametrul buteliei de egalizare a presiunii [cm],
 
G - debitul de agent termic ce trece prin butelia de egalizare a presiunii m 3 h ],
v - viteza agentului termic în butelia de egalizare a presiunii, (se recomandă ca
viteza să fie de aproximativ 0,1  m s  ).
G
3600   QCazan
 m c  t
m h 
3
(27)
unde:
Q cazan - debitul de căldură furnizat de cazane  kW  .
31
Fig.10. Schema de racordare a butelie de egalizare a presiunii
Fig.11. Schema de racordare a butelie de egalizare a presiunii
32
Fig.12. Detaliu pentru butelia de egalizare a presiunii pentru cazul în care la

butelia de egalizare a presiunii se racordează un distribuitor colector
33
Fig.13. Detaliu pentru butelia de egalizare a presiunii pentru cazul în care la cele trei
circuite se conecteaza individual în butelia de egalizare a presiunii
34
5.3. Exemplu 7 – Dimensionarea buteliei de egalizare a presiunii
Să se dimensioneze butelia de egalizare a presiunii pentru o centrală termică a

cărei date tehnice sunt prezentate în exemplul 1 şi 2.
Debitul de agent termic se determină cu relația. 25.
G
3600  Q Cazan

3600  640
 28,38 m 3 
 m c  t 971  4,186  20  h 
Diametrul butelie de egalizare a presiunii se determină cu relația 24.

3,52  G 3,52  28,38
d BEP    31,60  cm
v 0,1
Confecționarea buteliei de egalizare a presiunii se va realiza din țeavă de oțel

STAS 7657 ø 355,6x8 mm. Detaliul de execuție a buteliei de egalizare a presiunii
este prezentat în figura 12 pentru cazul în care există un singur circuit secundar
racordat la butelia de egalizare a presiunii, și figura 13 pentru cazul în care cele trei
circuite (încălzire, ventilare și preparare a.c.c.) se racordează direct în butelia de
egalizare a presiunii.
5.4. Selectorul hidraulic
O altă soluție pentru separarea hidraulică a circuitului primar al cazanului de

cel secundar al consumatorilor este utilizarea separatoarelor hidraulice. Pe lângă
funcția de separare hidraulică a circuitelor, selectorul hidraulic mai are două funcții de
evacuare a bulelor de aer din agentul termic prin intermediul aerisitorului automat și
de separare a particulelor solide din agentul termic și purjarea lor prin robinetul de
golire.
Pentru îndeplinirea celor trei funcții principale (separarea hidraulică a
circuitelor, evacuarea bulelor de aer din agentul termic și evacuarea particulelor de
35
murdărie), selectorul hidraulic trebuie să fie dimensionat corect. Viteze mari ale
agentului termic pe conductele de racordare la separatorul hidraulic ar conduce la
buna funcționare a acestuia. Din această cauză, viteza de circulație a agentului termic
pe racorduri trebuie să fie mai mică 1,2 m/s. Pentru diametre de până la 2” racordarea
se realizează prin filet și piuliță olandeză, iar pentru diametre mai mare de 2”
racordarea se realizează cu ajutorul flanșelor.
Tabel 5. Dimensionarea separatoarelor hidraulice
Diametrul racordurilor
25 32 40 50 65 80 100 125
selectorului hidraulic [Dn]
Debitul de agent termic
2,5 4,08 5,90 9,08 18,16 28,16 56,10 110
[m3/h]
a) b)
Fig.14. Separator hidrauli; c a – separator hidraulic standard, b – separator
hidraulic cu performanțe ridicate de preluare a impurităților și de eliminare a bulelor
de aer
36
6. Dimensionarea pompelor de circulație
6.1. Pompele de circulație
Pompele sunt utilizate în instalațiile de încălzire care utilizează ca agent termic

apa caldă, pentru vehicularea agentului termic într-un circuit închis (de a deplasa
agentul de termic de la cazan la corpurile de încălzire și înapoi), pentru injecția apei
de adaos, sau pentru pomparea combustibilului lichid.
Principalele componente ale unei pompe de circulație sunt prezentate în figura
15.
Figura 15. Elementele componente ale pompelor de circulație
Pompele de circulație utilizate în prezent în instalațiile de încălzire sunt cu sau

fără reglarea turației, deși este obligatoriu utilizarea celor cu turație variabilă.
În prezent, datorită fiabilității ridicate și a prețului scăzut, pompele de
circulație sunt dotate cu motoare asicrone. Singura metodă pentru ca aceste pompe să-
37
și modifice debitul volumic este de a-și modifica turația motorului, care se poate face
prin modificare frecvenței energiei electrice. Modificarea frecvenței se poate realiza
cu ajutorul convertizoarelor de frecvență.
Pentru a se evidenția avantajul utilizării pompelor cu turație variabilă trebuie
menționat faptul că, debitul volumetric creşte direct proporţional cu turaţia, presiunea
cu pătratul turaţiei iar consumul de energie electrică cu turația la puterea a treia.
Sistemele de încălzire sunt proiectate pentru condițiile cele mai defavorabile, dar cea
mai mare parte de timp acestea funcționează mult sub aceste valori. Spre exemplu, la
75% din turație, pompa va avea un debit cu 25% mai mic și un consum de energie
electrică cu 58% mai mic. Se estimează că, pe durata vieții unei pompe de circulație,
cele mai mari costuri sunt cele cu consumul de energie, nu cele de achiziționare a
acestora după cum se poate vedea și în figura 16. Din această cauză, este obligatoriu
utilizarea pompelor cu turație variabilă.
5% 5%
90%
Întreținere Cumpărare Consum de energie
Fig.16. Costurile cu o pompă de circulație pe perioada de exploatare (sursa

Hydraulic)
6.2. Dimensionarea pompelor de recirculare a agentului termic prin cazan
38
Are rolul de a menține și crește temperatura agentului termic de pe returul

cazanului peste o valoare presetată, aceasta fiind influențată de natura combustibilului
(combustibil lichid extra uşor >55°C, combustibil lichid uşor 60 ... 65°C, cazane de
gazeificare a lemnului 65°C, și cazanele funcţionând cu combustibil gazos >100 kW
35 ... 45°C).
Creşterea temperaturii agentului în conducta de retur la cazan este necesară
pentru:
- evitarea coroziunii datorate temperaturilor scăzute din cazanele din oţel;
- evitarea formării fisurilor la cazanele din fontă;
- a asigura temperatura minimă a apei în conducta de retur la cazan.
Notă: Pentru cazanele în condensație nu este necesară pompa de recirculare a
agentului termic în cazan.
Această pompă se dimensionează pentru o treime din debitul nominal de agent
termic care este vehiculat prin cazan.
3600  QCT m 3 
G (28)
3  m c  t  h 
Înălțimea de pompare a pompei de recirculare a agentului termic prin cazan se

calculează în funcție de pierderile de sarcină pe traseul cazan by - pass cazan, cu
relația:
H rec  R l  Z cazan by pass H s  Pa
unde:
H rec - înălțimea de pompare pentru pompa de recirculare a agentului termic prin
cazan;
R - pierderile de sarcină lineare prin conducte;
l - lungimea conductelor;
Z - pierderile de sarcină locale (în vane, pompă, clapete de sens, coturi, teuri,
cazan etc.);
39
H s - înălțimea de siguranță.
Fig.17. Schema de legare a pompei de recirculare a agentului termic în cazan

O altă metodă de creștere a temperaturii agentului termic pe returul cazanului
este utilizarea unei vane de trei căi doar atunci când pe circuitul primar există pompă
de circulație după cum se poate vedea și în figura 18.
Fig.18. Schema de creștere a temperaturii agentului termic pe returul cazanului cu

ajutorul vanei cu trei căi
40
6.3. Exemplu 8 - Dimensionarea pompelor de recirculare a agentului termic

prin cazan
Să se dimensioneze pompa de recirculare a agentului termic pentru un cazan

cu puterea termică de 80 kW.
3600  QCT 3600  90

 1,32 m  ,
3
G 
3  m c  t 3  971  4,186  20 
 h 
H rec   R l  Z  cazan by pass  H s 2,25  mH 2O .

Pentru recircularea agentului termic în cazan se alege o pompă Grundfos
Alpha 25-40-A.
Fig.19. Diagrama curbei caracteristice a pompei Grundfos Alpha 25-40-A și punctul

de funcționare a pompei de recirculare
Pompa de recirculare poate funcționa doar de-a lungul curbei caracteristice, din
această cauză, punctul de funcționare al acesteia se găsește la intersecția dintre curba
caracteristică a pompei și curba caracteristică a instalației. Pentru pompa aleasă în
acest exemplu, punctul de funcționare este la debitul de 1,39 m 2/h și înălțimea de
pompare 2,35 mH2O.
41
6.4. Dimensionarea pompelor de circulare a agentului termic pe circuitul

primar cazan - butelie de egalizare a presiunii
Au rolul de a realiza circulația agentului termic pe circuitul primar cazan - butelie

de egalizare a presiunii. În general, se utilizează câte o pompă de circulație pentru
fiecare cazan în parte.
Fig.20. Pompe de circulare a agentului termic pe circuitul primar cazan - butelie

de egalizare a presiunii
Debitul pompei se poate calcula cu relația:
3600  QCT m 3 
G (29)
 m c  t  h 
Înălțimea de pompare se calculează în funcție de pierderile de sarcină pe traseul

cazan – butelie de egalizare a presiunii, cu relația:
H circ . primar   R l  Z  cazan BEP H s  Pa  (30)
42
Fig.20. Schema de legare a pompelor de circulare a agentului termic pe circuitul

primar cazan - butelie de egalizare a presiunii
6.5. Exemplul 9. Dimensionarea pompelor de circulare a agentului termic pe

circuitul primar cazan - butelie de egalizare a presiunii
Să se dimensioneze și selecteze pompele de circulație a agentului termic

pentru o centrală termică alcătuită din două cazane care au puterea termică de 80 kW
și sunt conectate conform schemei din figura 20, știind că pierderile de presiune pe
acest circuit sunt de 2 mH2O.
3600  QCT 3600  80

 3,54 m 
3
G 
 m c  t 971  4,186  20 
 h 
43
Fig.21. Diagrama curbei caracteristice a pompei Grundfos Magna 1 25-40 și

punctul de funcționare a pompei
6.6. Dimensionarea pompelor de circulare a agentului termic pe circuitele de

încălzire
Caracteristicile hidraulice ale pompelor de circulație a agentului termic spre

consumatori se determină pentru fiecare circuit în parte.
Debitul pompei se calculează cu relația:
3600  QCirc .î m3 
G (31)
 mc  t  h 
unde:
QCirc .î - sarcina termică a circuitului de încălzire.
Înălțimea de pompare se calculează în funcție de pierderile de sarcină pe traseul

distribuitor – consumator - colector , cu relația:
H circ .î   R  l  Z  dist . consum colector H s  Pa (32)
44
Fig.22. Montarea pompelor de circulație a agentului termic pe circuitele de încălzire

(Sursa RBM)
7. Stația de dedurizare a apei
7. 1. Dedurizarea apei
Duritatea apei reprezintă conținutul total de săruri solubile de calciu și magneziu

din aceasta. Duritatea apei poate fi:
45
- temporară, aceasta fiind dată de carbonaţi acizi sau bicarbonaţi, Ca(HCO 3)2 şi
Mg(HCO3)2, care la temperaturi mai mari de 60ºC se transformă în carbonați
insolubili care se depun,
- permanentă, aceasta fiind dată de cloruri, sulfați, azotați de calciu și magneziu
care nu se pot îndepărta prin fierbere.
Duritatea apei este dată de suma dintre duritatea permanentă și cea temporară.
Pentru a măsura duritatea apei se utilizează grade de duritate care reprezintă o anumită
concentrație de săruri, exprimată sub forma unor compuși de calciu. În lume, pentru a
exprima duritate apei, se utilizează mai multe unități de măsură dintre care amintim
gradul german (dGH), părţi per milion de carbonat de calciu (ppm, mg/L), grad englez
(°e, e, or °Clark), grad francez (°f sau ºtH).
Tabel 6. Corelațiile dintre diferitele unități de măsură ale durității apei
Procesul de eliminare din apă a calcarului și magneziului poartă denumirea de

dedurizare. Acesta se poate realiza prin utilizarea procedeului var - sodă (întâlnit în
special pentru producerea apei cu uz industrial) și procedeul cu schimbători de ioni.
Schimbătorii de ioni sunt substanțe macromoleculare care au proprietatea de a
schimba ionii lor cu ionii din soluţiile cu care intră în contact şi în care nu se dizolvă.
Aceste substanțe pot fi sintetice (răşini), macromoleculare naturale (zeoliţi) și
artificiale (permutiţi). Procesul de dedurizare a apei în instalațiile de încălzire este
foarte important datorită faptului că procesul de precipitare a calcarului și magneziului
46
(de depunere în elementele instalației) începe de la temperaturi scăzute de 30-35 ºC.

Depunerea calcarului în instalațiile de încălzire înrăutățește transferul de căldură din
cauza conductivității termice scăzute și crește pierderile de presiune în instalații din
cauza micșorării secțiunii de curgere a agentului termic. Din această cauză la
instalațiile de încălzire cu apă caldă este recomandată utilizarea stațiilor de dedurizare
a apei.
Fig.22. Imagini cu denpuneri de calcar în instalațiile și echipamentele termice
Staţiile de dedurizare se pot clasifica:

- după modul de funcționare:
- staţii Simplex (funcţionare discontinuă) cu o singură coloană cu rășină,
- staţii duplex (funcţionare continuă) cu două coloane de rășină acționând
alternativ.
- după domeniul de aplicație:
- de uz domestic (în general în domeniul de 8...30 litri de rășină în funcție de
duritate),
- de uz industrial (modele simplex sau duplex în funcție de duritate și modul
de utilizare).
47
Fig.23. Stațe de dedurizare simplex respectiv duplex
7.2. Dimensionarea stație de dedurizare a apei
Pentru dimensionarea stațiilor de dedurizare utilizate la instalațiile de încălzire

trebuie să cunoaștem: volumul de apă din instalație și duritatea apei, exprimată în
grade Franceze. Pentru dimensionarea stației de dedurizare se recomandă a se realiza
umplerea cu apă a instalației fără a fi necesare regenerări intermediare.
CC  VINS  Dapei m  Fr 
3 
(33)
unde:
Vins - volumul de apă din instalaţie m3 ;  
Dapei - duritatea apei  
Fr ;

CC - capacitatea ciclică necesară stație de dedurizare m3  Fr .
Schema de conectare a unei stații de dedurizare la instalația de încălzire este
prezentată în figura 24.
48
Fig.24. Schema de conectare a stație de dedurizare simplex
Exemplul 10 - Dimensionarea stației de dedurizare a apei
Să se dimensioneze stația de dedurizare pentru centrala termică din exemplul 1 și

2, știind că duritatea apei brute este de 30ºFr.
Volumul de apă din instalație se determină cu relația 11.
30  QIN 10   Q ACC  QV  30  293 10  115  180
Vins 
1160

1160

1160

1160
 10,12 m 
3

CC  VINS  Dapei  10,12  30  301,2 m3  Fr 
Se alege o stațiqe de dedurizare din Anexa 13.6. Nobel AS 600 sau Anexa 13.7.
COLOANA simplex TOP100.
8. Puffere, boilere și schimbătoare de căldură
8.1. Dimensionarea rezervoarele tampon ( puffer)
Rezervoarele tampon sunt folosite pentru stocarea energiei neutilizate până în

momentul folosirii acesteia, dar pe lângă această funcție, sunt și separatoare
hidraulice. Acestea sunt utilizate în principal la instalațiile termice care produc
49
energia termică cu cazane pe combustibil solid și la cele cu pompe de căldură pentru a

crește eficiența acestor sisteme.
Fig.46. Mod de racordare a vasului tampon pentru o instalație de încălzire cu cazan

pe combustibil solid
Calculul de dimensionare a rezervoarelor tampon pentru instalațiile de încălzire

care au ca sursă de căldură un cazan cu funcționare pe combustibil solid, se poate
realiza conform EN 303-5 cu următoarea relație:
 Q 
Vrt  15  g  Qn  1  0,3  h   l  (34)
 Qmin 
unde:
 g - timpul de ardere al lemnelor din cazan la putere nominală [h];
Qn - puterea nominală a cazanului [kW];
Qh - necesarul de căldură al clădirii [kW];
Qmin - puterea minimă a cazanului [kW].
50
Pentru instalațiile de încălzire care produc energia termică cu ajutorul pompelor de

căldură, rezervorul tampon poate fi dimensionat cu următoarea relație:
14,5  QP.C  
Vrt  l  (35)
t
unde:
QP.C : - puterea termică nominală [kW];
 - durata minimă a unui ciclu de funcționare al pompei de căldură [min.]
t - diferența de temperatură dintre temperatura minimă (de pornire a pompei de
căldură) și temperatura maximă (temperatura de oprire a pompei de căldură) din vasul
tampon.
8.2. Exemplul 11 - Dimensionarea rezervoarele tampon (puffer) pentru o

instalație de încălzire prevăzută cu un cazan cu funcționare pe lemne
Să se determine volumul minim al rezervorului tampon pentru o instalație de

încălzire prevăzută cu un cazan cu funcționare pe lemne care are puterea termică de
25 kW iar necesarul de căldură al clădirii deservit de acesta este de 11 kW.
 Q   11 
Vrt  15  g  Qn  1  0,3  h   15  8  25  1  0,3    2010  l 
 Qmin   10 
Din anexa 13.8 se va alege un rezervor tampon de 2000 l.
8.3. Exemplul 12 - Dimensionarea rezervoarele tampon (puffer) pentru o

instalație de încălzire prevăzută cu pompă de căldură
Să se determine volumul minim al rezervorului tampon pentru o instalație de

încălzire prevăzută cu o pompă de căldură având puterea termică de 17,2 kW,
considerând că durata minimă a unui ciclu pornire - oprire a pompei de căldură este de
51
10 minute, iar temperatura minimă/maximă a agentului termic în rezervorul tampon

este de 35/45ºC.
14,5  QC . P.  14,5 17,2 10

Vrt    245  l 
t 10
Din anexa 13.8. se v-a alege un rezervor tampon de 300 l
8.4. Dimensionarea boilerelor
Boielerele sunt aparate termice cu acumulare utilizate pentru prepararea a.c.c.
4
Fig.47. Racordarea boilerului
Când vorbim de dimensionarea boilerelor ne referim, în special, la determinarea
volumului de apă acumulat și de necesarul de căldură pentru prepararea a.c.c. În
literatura de specialitate există mai multe metode de dimensionare a boilerelor în
funcție de destinația clădirilor.
52
8.4.1. Dimensionarea boilerelor pentru clădirile din sectorul hotelier
Pentru dimensionarea boilerelor utilizate în clădirile din sectorul hotelier se poate

utiliza metoda de calcul prezentată în Instrucțiunile de proiectare ale firmei
Viessmann. Volumul de apă acumulat în boiler se poate determina cu relația 36.
Pentru dimensionarea boilerelor utilizate în clădirile din sectorul hotelier se poate
utiliza metoda de calcul prezentată în Instrucțiunile de proiectare ale firmei
Viessmann. Volumul de apă acumulat în boiler se poate determina cu relația 36.
Vboiler 
860    n  Q  
h max n  2  Z A
[l ]
 Z A  Z B    Ta  Te   a
(36)
unde:
n - numărul de camere cu același necesar de consum;
Qh max - necesarul de căldură pentru consumatorul de a.c.c.cu debitul cel mai mare
(vezi tabelul 6) [kWh];

n - coeficientul de utilizare simultană (vezi tabelul 7);
2 - coeficient de confort (vezi tabelul 8);
Z A - timpul de încălzire al apei din boiler [h];
Z B - intervalul de timp cu consum maxim de a.c.c. [h];
Ta - temperatura a.c.c. din boiler [°C];
Te - temperatura apei reci de la rețea [°C];
53
a - coeficient ce ține seama de gradul de încărcare a boilerului și are valoarea de

0,8.
Tabel 6. Necesarul de căldură pentru prepararea a.c.c.

Necesarul de căldură pentru
Cantitatea de
prepararea a.c.c. [kWh]
Consumator a.c.c. utilizată
pt. cameră cu un pt. cameră cu
[l]
pat două paturi
Cadă de baie 170 7,0 10,5
Duș 70 3,0 4,5
Lavoar 20 0,8 1,2
Tabel 7. Coeficientul de utilizare simultană

Număr de camere 1-15 16-36 35-75 76-300
n 1 0,7-0,9 0,6-0,7 0,5-0,6
Tabel 8. Coeficientul de confort

Gradul de
normal bun superior
confort
2 1,0 1,1 1,2
Determinarea necesarului de căldură pentru prepararea a.c.c. se poate face cu

relația 37.
Vboiler   Ta  Te 
Q a.c.c.  [kW ] (37)
860  Z A
unde:
Vboiler - volumul de apă din boiler [l];
54
8.4.2. Dimensionarea boilerelor pentru clădirile din sectorul rezidențial
Una din cele mai simple metode de calcul al volumului de apă a unui boiler
utilizat în sectorul rezidențial, dar nu numai, este ca acesta să fie egal cu cel puțin
consumul de apă de pe perioada unei zile. Volumul de apă al boilerului se poate
calcula cu relația de mai jos.
n  V zi.a.c.c.   t a.c.c.  t a.r 
Vboiler  [l ]
t b t a . r
(38)
unde:
n - numărul de persoană;
V zi .a .c.c. - debitul de apă caldă normat consumat de o persoană într-o zi;
t a.c.c. - temperatura apei calde de consum la utilizator care este de aproximativ
45°C;
t a.r - temperatura apei reci care se poate considera aproximativ egală cu 10 °C;
t b - temperatura apei în boiler.
Determinarea volumului de apă normal consumat de o persoană din sectorul

rezidențial este prezentat în tabelul 8.
Determinarea necesarului de căldură pentru prepararea a.c.c. se poate face cu
relația 39.
V boilerc   Tb  Te 
Q a .c .c .  [ kW ]
  3600
(39)
unde:
 - timpul de încălzire al apei din boiler [h].
55
Tabel 8. Debitul de apă caldă normal consumat în sectorul rezidențial de o

persoană într-o zi
Tipul consumului
Temperatura Confort redus Confort mediu Confort mare
[l/pers./zi] [l/pers./zi] [l/pers./zi]
60 10...20 20...40 40..70
45 15...30 30...60 60...100
Notă:
În cazul utilizării energiei solare sau geotermale pentru prepararea a.c.c.

volumul boilerului se determină cu relația 40.
Vboiler , solar , geotermal  f  Vboiler [l ] (40)

unde:
f - factor de corecție care are valoarea cuprinsă între 1,5…2,
Vboiler - volumul de apă din boiler determinat cu relațiile 36 sau 38.
8.4.3. Prepararea a.c.c. cu schimbătoare de căldură cu plăci și acumulare
Pentru clădirile cu consum mare de a.c.c., o altă soluție de preparare a acesteia

este utilizarea sistemelor cu acumulatoare și schimbătoare de căldură. În prezent, cele
mai utilizate schimbătoare de căldură sunt cele cu plăci și garnitură. Acest sistem este
utilizat în special în clădiri în care există un vârf de consum de a.c.c. pe o perioadă
scurtă de timp, cum ar fi: școli, baze sportive, spitale, blocuri de locuit, unități
industriale sau unități hoteliere mari. Modul de racordare a unui astfel de sistem este
prezentat în Figura 48.
56
Fig.48. Producerea a.c.c. cu rezervor de acumulare și schimbătoare de căldură (unul

activ și unul de rezervă)
Pentru calculul acestui sistem trebuie determinat volumul de a.c.c. ce trebuie
să fie acumulat pentru a prelua consumul din perioada de vârf, acest lucru se poate
realiza cu ajutorul relației 41.
Vacum  Vtot  V produs [l ] (41)
unde :
Vtot - cantitatea de apă consumat în perioada de vârf [l],
V produs - cantitatea de apă produsă de schimbătorul de căldură în perioada de
vârf [l] se poate determina cu relația 42,
Qa.c.c.   3600
V produs  [l ]
c   Ta.c.c.  Ta.r . 
(42)
unde :
57
Qa.c.c. - cantitatea de căldură utilizată pentru producerea a.c.c. (puterea
termică a schimbătorului de căldură) [kW] ;

 - timpul cu vârf de consum de a.c.c. [h];
Ta.c.c. - temperatura de utilizare a a.c.c [°C];
Ta.r . - temperatura apei reci[°C].
8.5. Exemplul 13 - Dimensionarea boilerelor pentru clădirile din sectorul

rezidențial
Să se dimensioneze boilerul pentru o clădire rezidențială în care locuiesc 12

persoane. Temperatura a.c.c. din boiler este de 60°C , timpul de încălzire a apei calde
din boiler este de o oră și treizeci de minute.
Volumul boilerului se determină cu relația 34.

n  Vzi.a.c.c.   t a.c.c.  t a.r  12  70   45  10
Vboiler    588 [l ]
t b t a.r 60  10
Necesarul de căldură pentru prepararea a.c.c. se determină cu relația 35.
Vboiler  c   Tb  Te  750  4,186   60  10 

Q a.c.c.    34,80 [ kW ]
  3600 1,5  3600
Din anexa 13.9 se alege un boiler cu capacitatea de 750 l.
8.6 . Exemplul 14 - Dimensionarea boilerelor pentru clădirile din sectorul

hotelier
Să se dimensioneze boilerul pentru o pensiune cu 35 de camere din care, cu două

paturi sunt 21 de camere, și cu un singur pat 14 camere. Camerele cu două paturi sunt
dotate cu cadă de baie și lavoar, iar cele cu un pat sunt cu duș și lavoar. Temperatura
a.c.c. este de 60°C, timpul de încălzire a apei calde din boiler este de o oră și treizeci
58
de minute, iar perioada de timp cu consum maxim de a.c.c. este de o oră și treizeci de
minute.
Volumul boilerului se determină cu relația 36.
Vboiler 
860  n Q h max   n  2  Z A

860   21  10,5  14  4,5  0,8  1,1  1,5
 2681,9 [l ]
 Z A  Z B    Ta  Te   a 1,5  1,5   60  10  0,8
Necesarul de căldură pentru prepararea a.c.c. se determină cu relația 37.
Vboiler   Ta  Te  3000   60  10 
Q a.c.c.    116 ,27 [kW ]
860  Z A 860  1,5
Din anexa 13.9 se alege un boiler cu capacitatea de 3000 l.
8.7. Exemplul 15 – Dimensionarea sistemului de preparare a.c.c. cu

schimbătoare de căldură cu plăci și acumulare
Să se dimensioneze rezervorul de acumulare a.c.c. pentru o hală industrială

prevăzută cu 18 dușuri care se află în funcțiune simultană la ieșirea schimburilor
pentru o perioadă de timp de 20 min. Temperatura a.c.c. la consumator este de 40°C,
iar temperatura apei în rezervorul de stocare este de 60°C. Pentru prepararea a.c.c.
centrala termică furnizează 150 kW.
Pentru determinarea volumului de a.c.c. consumat în perioada de vârf se
utilizează debitul bateriei de duș care este de 12 l/min.
Vtot  18 12  20  4320 [l ]
Cantitatea de a.c.c. produsă în perioada de vârf de consum se calculează cu

relația 42.
59
Qa.c.c.   3600 150  0,33  3600

V produs    1419 [l ]
c   Ta.c.c.  Ta.r .  4,186   40  10
Volumul de apă acumulat în rezervor:
Vacum  Vtot  V produs  4320  1419  2901 [l ]
Din anexa 13.8. se va alege un rezervor de acumulare a.c.c. cu capacitatea de

3000l.
9. Dimensionarea coșului de fum
9.1. Coșuri de fum
În urma procesului de ardere a combustibililor, pe lângă degajările de căldură, au

loc și degajări de gaze arse, acestea sunt evacuate și dispersate în atmosferă cu
ajutorul coșurilor de fum. În funcție de tipul arzătorului şi a cazanului, coșul de fum
trebuie să asigure tirajul necesar învingerii pierderilor de presiune de pe traseul
gazelor de ardere și a aspirării totale sau parțiale a aerului necesar arderii.
La centralele termice utilizate uzual la instalațiile de încălzire sunt utilizate două
tipuri principale de coșuri de fum:
- cu tiraj natural, acesta este asigurat doar de efectul accesional al
gazelor de ardere;
- cu tiraj forțat, acesta este asigurat pe lângă efectul accesional al gazelor
de ardere și de un sistem de exhaustare.
Coșurile de fum, în funcție de materialul din care sunt realizate, se împart în:
- coșuri de fum din tablă izolate sau neizolate;
- coșuri de fum din zidărie de cărămidă;
- coșuri de fum din beton.
Proiectarea, instalarea şi punerea în funcţiune a coşurilor de fum se realizează
respectând standardul european EN 15287/2007. Principalele componente și elemente
60
ale unui coș de fum conform acestui standard, pentru coșuri de fum din tablă, sunt
prezentate în figura 49.
Fig.49. Principalele elemente componente ale coșului de fum cu pereți dubli
61
9.2. Dimensionarea coșului de fum
În calculul de dimensionare a coșului de fum se urmărește determinarea înălțimii

și a secțiunii acestuia.
9.2.1. Înălțimea coșului de fum
La determinarea înălțimii minime a coșului de fum trebuie sa fie respectate

condițiile de amplasare a acestora conform standardul european EN 15287/2007
prezentate în figura 50.
62
Legendă
1- Ferestre şi deschideri adiacente amplasării gurii de evacuare pe un acoperiş
înclinat, - 2 Zone de amplasări interzise, 3 - Pereţi care pot să facă parte din aceeaşi
construcţie sau din construcţii adiacente, 4 - Marginea structurii inferioare, având
acoperiş - terasă sau 10 m distanţă până la clădirea mai înalt utilizându-se
valoarea maximă a celor două distanţe, 5 - Punctul cel mai înalt al unei clădiri
alăturate, 6 - Zone de amplasări permise pentru gurile de evacuare situate pe
acoperişuri alăturate de clădiri înalte.
Fig.50. Condiții de amplasare a coșurilor de fum
Simbolurile pentru înălţimile şi distanţele gurilor de evacuare ale sistemului de
coş, pe baza prescripţiilor naţionale, sunt:
γ) pantă sau unghi de înclinare a acoperişului;
a) înălţimea deasupra coamei unui acoperiş înclinat, coş în apropierea coamei;
63
a1) înălţimea deasupra coamei unui acoperiş de paie înclinat, coş în apropierea
coamei;
a2) înălţimea deasupra acoperişului adiacent la construcţii sau structuri mai
înalte;
b) înălţimea deasupra acoperişului plat sau parapete închise;
c) distanţa orizontală minimă faţă de acoperişul înclinat, la nivelul gurii de
evacuare;
c1) distanţa minimă, măsurată la 900 în raport cu planul acoperişului în pantă,
acoperit cu ţiglă incombustibilă;
c2) înălţimea deasupra unui acoperiş în pantă, în care L = distanţa orizontală
până la coama acoperişului;
d) înălţimea deasupra deschiderilor aplicate în acoperiş;
e) înălţimea deasupra obstacolelor sau punctului cel mai ridicat al unui
acoperiş cu pantă inversă;
f) distanţa sistemului de coş faţă de obstacole;
g) înălţimea obstacolelor;
h) înălţimea deasupra construcţiilor vecine sau despărţitoare;
j) diferenţa de înălţime a faţadelor între construcţii vecine sau despărţitoare;
l) distanţa orizontală între sistemul de coş şi construcţiile vecine sau
despărţitoare;
A) distanţa în raport cu structurile, ferestrele şi deschiderile unui acoperiş
înclinat;
B) înălţimea deasupra deschiderilor pe distanţa A;
C) distanţa deasupra sau la marginea deschiderilor sau ferestrelor unui
acoperiş înclinat;
D) distanţa deasupra deschiderilor sau ferestrelor unui acoperiş înclinat;
L) distanţa în raport cu coama acoperişului.
64
Tabel 9. Dimensiuni recomandate pentru amplasarea gurilor de evacuare ale

sistemului de coş conform EN 15287/2007
La cazanele de putere termică mică, murale dar nu numai, se utilizează coșuri de

fum tip ventuză. Amplasarea acestora trebuie realizată astfel încât să împiedice
pătrunderea în interiorul clădirii a gazelor de ardere. Firma Buderus propune
65
următoarele distanțe dintre orificiile de evacuare a coșurilor de fum tip ventuză și

diferitele elemente de construcție, fiind prezentate în figura 51 și tabelul 10.
Fig.51. Condiții minime de amplasare a coșurilor de fum tip ventuză

Tabel 10. Distanța dintre orificiu de evacuare a unui coș de fum tip ventuză și diferite
elemente de construcție
Poziție de amplasare a orificiului de Distanță minimă pentru Distanță minimă
evacuare a gazelor arse evacuarea gazelor arse pentru admisie aer
[mm] [mm]
A - distanța în jurul ferestrelor sau a 300 150
oricărei alte prize de aer proaspăt
B - distanță sub jgheaburi 75 75
C - distanță sub strașină 200 150
D - distanță sub balcon 200 150
E - distanță față de conducte 150 150
F - distanță față de conducte 300 150
G- distanța deasupra solului, deasupra 300 300
strașinei
I – distanța până la peretele din față 600 150
H – distanța dintre două orificii de 1200 1200
evacuare a unor coșuri de fum de tip
ventuză, poziționate perpendicular
G – distanța până la o ușă sau fereastră 1200 150
atunci când orificiul de evacuare se află
sub o terasă acoperită (situație
66
nerecomandată)
L – distanța pe verticală dintre două 1500 1500
orificii de evacuare a coșurilor de fum de
pe același perete
M – distanța pe orizontală dintre două 300 300
orificii de evacuare a coșurilor de fum de
pe același perete
N – distanța pe orizontală până la ușă 300 150
O – distanța până la acoperiș 300 -
P – distanța dintre un orificiu de evacuare a 500 150
unui coș de fum tip ventuză și unul clasic
Q – distanța până la fereastră tip velux pe 600 -
orizontală și deasupra
R – distanța până la fereastră tip velux când 2000 -
orificiul de evacuare a coșului de fum este
amplasat sub aceasta
Înălțimea coșului de fum se stabilește în funcție de înălțimea clădirii și de

poziționarea acestuia. Cu ajutorul acestei înălțimi se stabilește valoarea tirajului
coșului cu relația nr. 43.
 
H CO  hcos   a   gm 
B
760
(43)
unde:
hcos - înălțimea coșului de fum [m];
 a - densitatea aerului  m 3 kg  se calculează pentru o temperatură a aerului de
25ºC pentru cazanele care funcționează și vara și 10 ºC pentru cazanele care

funcționează doar iarna;
 
 gm - densitatea medie a gazelor de ardere m 3 kg ;
B - presiunea barometrică [mmHg].
67
Pentru a putea determina densitatea medie a gazelor de ardere trebuie determinată

temperatura medie a acestora. Temperatura medie a gazelor de ardere se poate
determina cu ajutorul relației 44.
hcos   g
 gm   g ,i 
2
 C

(44)
unde:
 g ,i - temperatura gazelor arse la intrare în coșul de fum  
C ;
 g - căderea medie unitară de temperatură pe înălțimea coșului de fum  
C .
În care  g se determină cu relația 45.
C
 g K m (45)
Q caz
Unde C este un coeficient ce depinde de tipul coșului de fum și are următoarele

valori:
- C= 155 pentru coșuri din cărămidă cu grosimea pereților mai mare sau
egală cu 50cm;
- C= 310 pentru coșuri din cărămidă cu grosimea pereților mai mică de
50cm;
- C=620......1000 coșuri din tablă izolate;
- C=1550 coșuri de fum din tablă neizolată.
Densitatea gazelor de ardere la temperatura medie a acestora în coșul de fum se
determină cu relația 46.
273
 gm   gn  (46)
273  gm
unde:
 gn - densitatea gazelor de ardere în condiții stoichiometrice
- pentru combustibil gazos se calculează cu relația de mai jos:
68
0,717  1,293   V at
 gn 
Vgt     1 V at
(47)
- pentru combustibili solizi și lichizi se calculează cu relația
1  1,293   V at
 gn  (48)
Vgt    1 V at
V gt - volumul teoretic al gazelor de ardere pe unitatea combustibilă
m 3
N 
kg sau mN3 m N3 ; (tabel 6);
Vat - volumul teoretic de aer necesar arderii pe unitatea combustibilă
m 3
N 
kg sau mN3 m N3 ; (tabel 11);
 - coeficientul excesului de aer din ardere.
Tabel 11. Volumul teoretic al gaze de ardere și volumul teoretic de aer
pentru combustie
Vat V gt Hi
Combustibil  m N3 kg   m N3 kg   kJ kg 
 3 3  3 3  3 
 mN mN   mN mN   kJ m N 
1,01 1,01  8700 
Solid  H i  0,5  H i  0,5  
4180 4180  13000 
0,85 1,1  40350 
Lichid  Hi  2  41800 
4180 4180  
0,875 0,725  49900 
Gazos sărac  Hi  H i  1,14  
4180 4180  35800 
1,09  45150 
Gazos bogat  H i  0,25 H i  0,25  
4180  115000 
9.2.2. Determinarea secțiunii coșului de fum
69
Secțiunea coșului de fum, în funcție de înălțimea acestuia, se poate determina cu

ajutorul ecuației lui Redtenbacher (modelul de calcul al coșului de fum a fost preluat
din Tratatul de Inginerie Termică), cu ajutorul relației 49.
ACO 
Vgr  B h

Gg
m 
2
(49)
n  hcos n  hcos
unde:
V gr - volumul real al gazelor de ardere pe unitatea combustibilă
m 3
N kg sau mN3 m N3 ; 
B h - suma debitelor de combustibil de la cazanele racordate la coșul de fum;
n - coeficient care ține seama de înălțimea coșului și încărcarea termică a
cazanelor racordate la coșul de fum (tabel 12) .
Volumul real al gazelor de ardere pe unitatea combustibilă se poate determina cu
relația 50.

Vgr  V gt     1  Vat  m 3
N kg sau m N3 m N3 
(50)
unde:
V gt - volumul teoretic al gazelor de ardere pe unitatea combustibilă
m 3
N kg sau mN3 m N3 ; (tabel 6); 

Vat - volumul teoretic de aer necesar arderii mN3 kg sau m N3 m N3 ; (tabel 6); 
 - coeficientul excesului de aer din ardere.
Coeficientul excesului de aer necesar arderii are următoarele valori:
- 1,3 - 2 pentru combustibilii solizi;
- 1,15 – 1,3 pentru combustibilii lichizi;
- 1,05 şi 1,3 pentru combustibilii gazoşi.
70
Secțiunea coșului de fum în funcție de volumul și de viteza medie a gazelor de

ardere se poate determina cu relația 51.
ACO 
Vg
3600  wg
m 
2
(51)
unde:
Vg - volumul de gaze arse m 3
h  , se poate determina cu relația 52;
wg - viteza gazelor de ardere în coșul de fum se poate determina cu relația 53
și 54.
V g  V gt  B h m h
2
(52)
wg  1  0,0067  hcos pentru hcos =15…..30 m (53)
w g  0,1  hcos pentru hcos =30…..80 m (54)
a) Calculul de verificare a tirajului natural al coșului de fum la condițiile de

echilibru hidraulic
Tirajul coșului de fum trebuie să asigure:
- pătrunderea aerului prin priza de aer,
- circulația gazelor de ardere prin cazan,
- circulația gazelor de ardere în canalele de fum,
- circulația gazelor de ardere în coșul de fum,
- evacuarea gazelor de ardere în exterior.
Tirajul coșului de fum trebuie să fie mai mare decât pierderile de presiune pe traseul
priză de aer, cazan, canal de fum, coș de fum, evacuarea gazelor de fum la exterior.
H CA .  p p , a  pCZ  pd , ca  p p , cos  pg , e
(55)
În cazul în care se utilizează arzătoare presurizate, tirajul coșului de fum trebuie să
îndeplinească condiția din relația 56.
H CA .  pd , ca  p p , cos  pg , e (56)
71
unde:
p p , a - pierderile de presiune în prize de aer,
pCZ - piederea de presiune în cazan pe traseul gazelor de ardere,
pd ,ca - pierderile de presiune locale și lineare pe traseul canalelor de fum,
p p , cos - pierderile de presiune în coșul de fum,

p g ,e - pierderile de sarcina locale la evacuarea gazelor de ardere în atmosferă.
b) Tabel 12. Valoarea coeficientului n
Secțiunea coșului Înălțimea coșului de fum [m]
Lungimea Diametrul 10 12 15 20 25 30
laturilor Debitul de căldură a cazanului [kW]
[cm] [cm] Coeficientul n
43 43 47,3
20x20 23 - - -
1300 1200 1100
60,20 64,5 68,8 77,4 81,7
20x27 26 -
1400 1300 1250 1200 1100
94,6 98,9 107,5 120,4 129 154,8
27x27 30
1500 1450 1400 1350 1300 1250
141,9 154,8 136,4 180,6 206,4 215
27x40 37
1550 1500 1450 1400 1400 1350
215 240,8 258 275,2 309,6 326,8
40x40 45
1600 1600 1550 1500 1450 1400
344 361,6 404,2 430 473
40x53 52 -
1700 1650 1600 1550 1500
516 567,60 619,2 662,20
53x53 60 - -
1750 1700 1650 1600
688 748,2 817 860
53x66 67
1850 1800 1750 1700
946 1032 1118
66x66 75
1850 1800 1750
1377 1462
66x85 84
1850 1800
1634 1806
72x92 92
1900 1850
1806 1978
85x85 96
1900 1850
Pierderile de presiune în prize de aer p p , a
72
wa2
p p ,a   p ,a   a (57)
2
unde:
 p, a - coeficientul de rezistență local pentru prize de aer are valori cuprinse
între 0,5 și 1,
wa -viteza aerului în prize de aer  m s  ,
 a - densitatea aerului  kg m 3  .
Pierderile de presiune în cazan pe circuitul gazelor de ardere pCZ

- sunt date de firma producătoare a cazanului în fișa tehnică a cazanului.
Pierderile de presiune locale și lineare pe traseul canalelor de fum pd ,ca
p d ,ca  p dlin ,ca  p dloc,ca (58)
unde:
pdlin ,ca - pierderile de presiune lineare în canalele gazele arse;
p dloc ,ca - pierderile de presiune locale în canalele gazele arse;

2
ca  lca wg ,ca wg2 ,ca
p d ,ca     g     g
Dca 2 2
(59)
unde:
ca - coeficientul de rezistență hidraulică ( pentru calcule practice la coșurile
de fum și canalele de fum executate din zidărie cu rugozitatea k=2,5...9 mm diametrul
de 300....1000 mm și Re  10 4....10 6 se pot lua valori ale lui ca  0,035...0,040 ,
pentru coșuri executate din tablă cu rugozitatea k=1,5...3 mm diametrul de 300....1000
mm și Re  10 4....10 6 se pot lua valori ale lui ca  0,02...0,025
lca - lungimea canalului de fum  m ,
Dca dimetrul canalului de fum  m ,
wg ,ca - viteza gazelor de ardere în canalul de fum  m s  ,

73

 g - densitatea gazelor de ardere kg m 3 , 
 - coeficienții de rezistență local pentru canalul de fum,
Pierderile de presiune în coșul de fum p p ,cos

2
cos  hcos wg ,cos
pd ,cos     gm
Dcos 2
(60)
unde:
cos - coeficientul de rezistență hidraulică identice cu cele de la canalele de
fum;
Dcos dimetrul coșului de fum  m ;
w g ,cos - viteza gazelor de ardere în coșul de fum  m s  .

Pierderile de sarcină locale la evacuarea gazelor de ardere în atmosferă p g ,e
wg2 ,e
p g , e    g ,e  2
  ge (61)
unde:
 g ,e - suma coeficienților de pierderi locale la evacuarea gazelor de ardere în
atmosferă (   g ,e  1 );
w g ,e - viteza gazelor de ardere la ieșirea gazelor de ardere din coșul de fum

 m s ;
 
 g ,e - densitatea gazelor de ardere la ieșirea din coșul de fum kg m 3 .
Pentru calcule rapide de predimensionare a coșurilor de fum se pot utiliza

diagramele de dimensionare furnizate de firmele producătoare de astfel de sisteme.
9.3. Dimensionarea canalelor de fum
74
Determinarea secțiunii canalelor de fum pentru diferite tronsoane se realizează

considerând viteza gazelor de ardere egală cu viteza acestora în coșul de fum (fig. 52).
Acanal 
V gr  B
h
m 
2
(62)
3600  wg
9.4. Dimensionarea prizei de aer
Priza de aer are rolul să asigure aerul necesar arderii combustibililor în focarul
cazanelor. Acestea se prevăd în pereții exteriori ai centralei termice, neavând voie să
fie închise sau blocate. Suprafața liberă a acestora se determină cu relația de mai jos:
Ap.a .  25   B cm 
h
2
B h - debitul de combustibil m3 h
Notă. Suprafața minimă trebuie să fie mai mare de 100 cm 2  pentru
fiecare cazan
75
Fig.52. Diagrame pentru dimensionarea coșurilor de fum
Exemplu 16 – Dimensionarea coșului de fum
Să se dimensioneze coșul de fum al unei centrale termice aflată la parterul unei

clădiri de birouri situată în Brașov, care are înălțimea de 32 m. Centrala termică este
echipată cu două cazane pe combustibil gazos tip, cu puterea termică de 400 kW
fiecare. Cazanele utilizate au o pierdere de sarcină pe traseul gazelor de ardere de 20
Pa și o temperatură a acestora de 200 ºC.
Înălțimea coșului de fum trebuie să fie cu 0,6 m mai mare decât acoperișurile plate
ale clădirilor conform datelor din tabelul 9 și figura 50.
hcos  32  0,6  32,6  m
76

H CO  hcos   a   gm   B
760
 32,6  1,165  0,92  
742
760
 34,11
Densitatea aerului se calculează pentru o temperatură de 25 ºC (pentru perioada
caldă a anului)  a  1,165 kg m 3 .  

Căderea medie unitară de temperatură pe înălțimea coșului de fum (s-a ales
utilizarea unui coș de fum din tablă izolat)
C 800
 g    0,89  K m 
Q caz
400000  400000
Temperatura medie a gazelor de ardere.

hcos   g
 gm   g ,i 
2
 200 
32,6  0,89
2
 
 185,42  C
Vgt 
0,725
4180
 H i  1,14 
0,725
4180
 49900  1,14  9,79 m 3
N kg 
Vat 
0,875
4180
 Hi 
0,875
4180
 49900  10,44 m N3 mN3  
0,717  1,293   V at 0,717  1,293  1,1  10,44

 gn    1,43
Vgt     1 V at 9,79  1,1  1  10,44
273 273
 gm   gn   1,43   0,85
273  gm 273  185,42
Secțiunea coșului de fum
ACO 
Vg
3600  wg

862,73
3600  3,26
 0,0735 m  2
wg  0,1  hcos  0,1  32,6  3,26  m s  pentru hcos =30…..80 m
V g  V gt  B h  9,79  88,12  862,73 m h

2
Diametru coșului de fum
Dcos 
4  0,0735
3,14
 0,306 m 
2
77
Pierderile de presiune în prize de aer p p , a :
wa2 1,162
p p , a   p , a   a  1   1,165  0,78  Pa 
2 2
Ap.a .  25  B h  25  88,12  2203 cm 2  
Viteza aerului în priza de aer:
va. p 
Vat  B h

10,44  88,12
 1,16  m s 
Ap.a 2203  10 4  3600
Pierderile de presiune în cazan pe circuitul gazelor de ardere pCZ

pCZ  20  Pa  (din fișa tehnică a cazanului
Pierderile de presiune locale și lineare pe traseul canalelor de fum pd , ca

Dimensionarea canalelor de fum
Acanal 
Vgr  B h

9,79  44,06
 0,036 m 
2
3600  wg 3600  3,26
2
ca  lca wg , ca 0,02  1,5 3,26 2
pd , ca  1,1     g  1,1    0,85  0,71  Pa 
Dca 2 0,21 2
Pentru calcule practice se poate considera că pierderile de sarcină locale sunt 5-

10% din pierderile de sarcină lineare.
Pierderile de presiune în coșul de fum p p , cos
2
cos  hcos wg , cos 0,02  32,6 3,262
pd , cos     gm    0,85  14,23  Pa
Dcos 2 0,21 2
Pierderile de sarcină locale la evacuarea gazelor de ardere în atmosferă pg , e

wg2 , e 3,262
p g , e    g ,e    ge  1   0,85  4,51 Pa 
2 2
H CA .  p p ,a  pCZ  p d ,ca  p p ,cos  p g ,e
34,11  0,78  20  0,71  14,23  4,51
78
9. Dimensionarea suprafeței vitrate pentru centralele termice
Spațiile în care se montează centralele termice care funcționează cu gaze naturale

trebuie să fie prevăzute cu suprafețe vitrate (ferestre, luminatoare cu geamuri, uși cu
geam sau goluri) sau panouri care să cedeze la o suprapresiune de 1180 Pa și să fie
orientate spre exterior.
Determinarea suprafeței vitrate în care se montează aparate de utilizare a gazelor
naturale se realizează cu următoarele relații:
- pentru construcții din beton
S SV  0,03 V INC m 2
(67)
- pentru construcții din cărămidă
S SV  0,05 V INC m 2
(68)
În cazul în care încăperea este prevăzută cu detector automat de gaze naturale,
care acționează electroventilul de pe conducta de alimentare cu gaze naturale,
determinarea suprafeței vitrate se face cu relația 69.
S SV  0,02 V INC m 2
(69)
unde:
 
V INC - volumul încăperii în care se află centrala termică m 2 .
Este obligatoriu montarea detectoarelor automate de gaze naturale cu limita

inferioară de sensibilitate 2% CH4 în aer pentru încăperile în care sunt aparate de
utilizare gaze naturale și sunt prevăzute cu geamuri ce au o grosime mai mare de 4
mm sau sunt de construcţie specială (securizat, termopan etc.).
Exemplu 17 – Dimensionarea suprafeței vitrate pentru centralele termice
Să se dimensioneze suprafața vitrată pentru o centrală termică care utilizează

ca și combustibil gazul natural, a cărei încăpere are volumul de 120  m 2  . Centrala
79
termică este prevăzută cu detector automat de gaze naturale și electroventil pe

conducta de alimentare cu gaze naturale.
S SV  0,02 V INC 0,02 120  2,4 m 

2
11. Dimensionarea vanele cu trei căi
11.1. Vanele cu trei căi
Rolul vanelor cu trei căi în instalațiile de încălzire este:

- de a opri curgerea agentului termic printr-o conductă și deschiderea
curgerii acestuia în altă conductă (fiind utilizată ca vană de derivație),
- de a amesteca agentul termic din două conducte diferite într-o singură
conductă (fiind utilizată ca vană de amestec).
Fig.53. Vană cu trei căi (1- Servomotor, 2-Corp vană cu trei căi, 3,4- Elemente de
etanșare, 5- Sferă, 6- Tijă)
11.2. Utilizarea vanelor cu trei căi ca vane de amestec
Acționarea vanelor cu trei căi se poate face manual sau electric prin intermediul
unui servomotor. În timpul funcționării vanelor cu trei căi, prin rotirea tijei cu 90º, are
80
loc deschiderea unei căi de intrare și închiderea celeilalte. În acest fel se reglează în ce
proporție debitele de agent termic intră în vana cu trei căi (din cele două conducte) și
astfel se determină temperatura agentului termic ce iese din aceasta. Utilizarea vanelor
cu trei căi cu servomotor permite menținerea temperaturii agentului termic fixă sau
variabilă, în funcție de anumiți parametrii (temperatura exterioară sau curba de
reglaj).
Schema de montaj a unei vane cu trei căi ca vană de amestec este prezentată în
figura 54. Pentru funcționarea corectă a vanei cu trei căi trebuie prevăzut un senzor de
temperatură care să măsoare temperatura apei amestecată în aceasta. Acesta are rolul
să ofere un feedback automatizării care reglează supapa motorului. În cazul în care
temperatura este aceea ca cea dorită, automatizarea va păstra vana cu trei căi pe
aceeași poziție. Dacă temperatura diferă, servomotorul acționează electromotorul
permițând astfel schimbarea proporției de amestecare a agentului termic.
Fig.54. Vană cu trei căi utilizată în aplicații de amestec a agentului termic
81
11.3. Utilizarea vanelor cu trei căi ca vane de deviație
Sunt utilizate pentru a devia debitul de agent termic de pe un circuit pe altul, prin
deschiderea unei căi concomitent cu închiderea celeilalte. Un exemplu de utilizare a
vanei cu trei căi ca vană de deviație este prezentat în figura 55, aceasta fiind folosită
pentru realizarea răcirii pasive pentru o instalație de pompă de căldură.
Pe perioada de încălzire, agentul termic primar de la sondele termice este deviat
de vana cu trei căi spre pompa de căldură. Pe perioada de vară, când se dorește
realizarea răcirii pasive, vana cu trei căi este comutată iar debitul de agent termic
primar de la sondele termice este deviat spre sistemul de încălzire/răcire radiant.
Fig.55. Vană cu trei căi utilizată în aplicații de deviere a agentului termic
11.4. Dimensionarea vanelor cu trei căi
Este foarte important ca dimensionarea vanelor cu trei căi să se realizeze corect,

deoarece, o subdimensionare a acestora ar conduce la pierderi mari de presiune și la o
82
creștere a costurilor cu circulația agentului termic, iar o supradimensionare ar conduce

la un control inexact.
Dimensionarea vanelor cu trei căi se realizează în funcție valoarea coeficientului
de debit Kvs, acesta reprezintă debitul volumic ce trece prin aceasta, la o pierdere de
presiune de 1 bar. Pentru determinarea acestuia se poate utiliza diagrama din figura
56.
Diferența de presiune [kPa]

Fig.56. Diagramă pentru determinarea coeficientului de debit Kvs
83
În funcţie de valoarea Kvs, din diagrama de mai sus, se alege robinetul de reglare,
din documentaţia firmelor producătoare. Valoarea coeficientului de debit K vs se alege
astfel încât valoarea autorităţii hidraulice a robinetului să fie în intervalul 0,3 ÷ 0,7 cea
ideală fiind de 0,5. Autoritatea hidraulică se poate calcula cu următoarea relație:
p1
a (30)
p1  p2
unde:
p1 - căderea de presiune în vana complet deschisă;
p 2 - căderea de presiune în restul circuitului, cu vana complet deschisă.
11.5. Exemplu 18 - Dimensionarea vanelor cu trei căi
Să se dimensioneze vana cu trei căi pentru un circuit de încălzire cu radiatoare

a căror putere termică este de 79,2 kW, folosind ca agent termic apa caldă (90-70ºC)
iar pierderea de presiune pe acest circuit este de 0,45 bari.
Q 79200 m 3 
G   9,74
 m c  t 971  4,186  20  h 
Se determină autoritatea hidraulică pentru Kvs=16 obținându-se din figura 56

pierderea de presiune în cazul vanei complet deschise
p1 39
a   0,46
p1  p2 39  45
Se determină autoritatea hidraulică pentru Kvs=10 obținându-se din figura 56

pierderea de presiune în cazul vanei complet deschise
p1 90
a   0,66
p1  p2 90  45
În cazul utilizării vanelor cu trei căi, practica obişnuită este selectarea vanei mai
mici, deoarece aceasta oferă o autoritate mai mare de 0,5 şi, astfel, o reglare
84
îmbunătăţită. Totuşi, aceasta va cauza creşterea presiunii totale şi proiectantul

sistemului trebuie să asigure compatibilitatea cu înălţimile de pompare disponibile.
Utilizând datele din anexa 13.10. se determină că avem nevoie de o vană cu trei
căi Dn 25 având un coeficient de debit de Kvs=10 produsă de firma Herz.
Fig.57. Diagramă pentru determinarea coeficientului de debit Kvs pentru exemplu

11
85
12. Armături, filtre și aparatură de control
12.1. Filtru Y
Filtrul Y este utilizat în instalațiile de încălzire pentru a reține elementele solide

din agentul termic. Această facilitate este esențială pentru a preveni uzura prin
eroziune și abraziune a componentelor din instalațiile de încălzire
Fig.58. Filtru Y
Principalele elemente ale unui filtru Y sunt: corp (1), capac (2), sită filtru (3),
element de ranforsare (4), garnitură (5), garnitură dop golire (6), dop golire (7).
86
Fig. 59 Secțiune filtru Y

Pentru a fi utilizat cu eficiență maximă, se recomandă montarea înainte și după
filtru Y a unor manometre, pentru a se putea stabili cu ușurință când trebuie curățat. În
mod normal, când diferența de presiune dintre cele două manometre este 0,35 - 0,7
bari.
Fig. 60 Schemă montaj filtru Y
12.2. Separatoarele de aer - Aerisitor automat
Separatoarele de aer sunt folosite pentru eliminarea continuă a aerului din

instalațiile de încălzire. Prezența aerului în sistemele de încălzire pot conduce la
următoarele probleme:
- Circulația defectuoasă a agentului termic în circuitele de
încălzire;
- Producerea de zgomote în conducte;
- Accelerarea oxidării conductelor din metale feroase datorită prezenţei
oxigenului.
În instalațiile de încălzire, în punctele cele mai înalte ale acesteia se acumulează
aerul și alte gaze. Eliminarea acestuia se realizează prin intermediul aerisitoarelor
automate.
87
Fig. 61 Aerisitor automat

Funcționarea aerisitorului automat se bazează pe un sistem format dintr-o pârghie
și un flotor care deschide și închide orificiu de aerisire din capac. Dacă în aerisitorul
automat există aer, nivelul de apă din acesta scade iar plutitorul coboară acţionând
pârghia și deschizând orificiul din capac eliminând aerul (figura 62 a). După
eliberarea aerului, în aerisitor are loc pătrunderea agentului termic care ridică flotorul
și închide orificiul de evacuare a aerului (figura 62 b).
a) b)
Fig. 62 Principiul de funcționare a aerisitoarelor automate.
88
Funcționarea aerisitorului automat se bazează pe un sistem format dintr-o pârghie

și un flotor care deschide și închide orificiul de aerisire din capac. Dacă în aerisitorul
automat există aer, nivelul de apă din acesta scade, iar plutitorul coboară acţionând
pârghia și deschizând orificiul din capac eliminând aerul (figura 62 a). După
eliberarea aerului, în aerisitor are loc pătrunderea agentului termic care ridică flotorul
și închide orificiul de evacuare a aerului (figura 62 b).
Bulele de aer nestaționare se datorează în special purjării incorecte la umplerea și
pornirea instalației, acestea fiind antrenate de viteza de curgere a agentului termic.
Acest lucru poate fi benefic în cazul când bulele de aer sunt îndreptate spre
aerisitoarele automate. În cazul în care viteza de circulație a agentului termic, în zona
aerisitorului, este mare, aerul poate fi antrenat și recirculat în sistem. Capacitatea unui
tip de agent termic de a antrena în mişcarea lui, aerul, depinde foarte mult de viteza de
deplasarea a acestuia. Viteza minimă de antrenare a bulelor de aer de mișcarea
agentului termic este de 0,6 m/s. Microbulele, se datorează capacității apei de a
absorbi molecule de gaze care se găsesc în aer, acestea se intercalează cu moleculele
de apă și sunt antrenate de circularea agentului termic. Acestea sunt atât de mici încât
nu pot fi privite ca bule de aer individuale, din această cauză este dificilă colectarea și
evacuarea lor.
89
Fig. 63 Detaliu de montaj aerisitor automat

90
12.3. Supape și clapete de sens
Rolul principal al acestora este de a închide și de a reduce la minim dezvoltarea

curgerii inverse a fluidului în instalație. Astfel, acestea permit protejarea pompelor de
circulație și a echipamentelor de daunele provocate de curgerea inversă. Clapetele și
supapele de sens permit trecerea agentului termic într-o direcție și-l blochează în
direcția inversă.
Clapetele de sens sunt utilizate în instalațiile de încălzire în următoarele locuri:
- după pompele de circulație;
- pe conducta de alimentare cu apă a instalației de încălzire;
- pe conducta de alimentare a sistemului de producere a apei calde de consum.
Fig. 64 Supapă de sens
91
Fig. 65 Clapetă de sens

12.4. Robinete
Robinetele utilizate în instalațiile de încălzire se pot împărți în trei categorii

importante pe baza funcției pe care o au în instalația de încălzire:
- de izolare a unor componente;
- de echilibrare;
- de golire;
de umplere automat.
12.4.1. Robinetele de izolare a unor componente
În instalațiile de încălzire se utilizează o gamă largă de robineți, dintre care cei
mai utilizați sunt: cu ventil sferic, cu ventil cu tijă, cu sertar de reținere etc.
92
Fig. 66 Robinet cu sferă
Fig. 67 Robinet cu sertar
Fig. 68 Robinet cu ventil și tijă
12.4.2. Robinete de echilibrare hidraulică
Pentru echipamentele de echilibrare hidraulică este important să fie prevăzute cu

sistem de presetare și de măsurare a debitului. Din această categorie fac parte
robinetele de reglare a circuitelor și regulatoarele de presiune diferențială.
a) Robinetele de reglare hidraulică a circuitelor
93
Aceste echipamente permit stabilirea debitului maxim de agent termic care

alimentează un circuit. Cu ajutorul acestor robinete de echilibrare se permite ca
circuitele cele mai avantajate hidraulic să nu primească un debit mai mare decât
cel proiectat, iar cele mai dezavantajate un debit mai mic.
Fig.69. Robinetele de reglare hidraulică a circuitelor

Dacă circuitul este prevăzut cu robinet de reglare hidraulică, debitul de agent
termic circulat pe acesta, în cazul când acesta este supraalimentat, este aproximativ
egal cu cel proiectat, oferind o stabilitate mai mare după cum se poate vedea și în
figura 70. Robinetele de reglare hidraulică trebuie dimensionate cu mare atenție, dacă
94
sunt prea mici nu se atinge rata de debit necesar, iar dacă sunt prea mari rezultatul
echilibrării ar fi ineficient.
Fig.70. Modul de funcționare al robinetelor de echilibrare hidraulică

a) Regulatoarele de presiune diferențială
Regulatorul de presiune diferențială are rolul de a menţine pierderea de

presiune pe un circuit la o valoare prestabilită. Valoarea prestabilită a presiunii
diferențiale poate fi prereglată continuu între 50-300 mbari. Regulatorul de
presiune diferențială se montează pe conducta de întoarcere și este conectat la un
robinet de reglare hidraulică montat pe tur.
Fig.71. Regulatoarele de presiune diferențială
95
Pe perioada de când debitul de agent termic este redus, presiunea diferențială

crește încet, depășind cu puțin valoarea proiectată. Folosind robinetul de reglare
hidraulică, debitul în circuit crește foarte puțin, pe perioada supraalimentării,
alimentarea tuturor celorlalte circuite rămânând garantată.
Fig.72. Modul de funcționare al regulatoarelor de presiune diferențiale

împreunp cu robinetele de echilibrare hidraulică
b) Condiții de montare a robinetelor de echilibrare hidraulică
Instalarea robineților de echilibrare hidraulică în instalațiile de încălzire, trebuie să

respecte câteva condiții de montaj pentru obţinerea unor rezultate de măsurare cât mai
corecte. Înainte și după robinetul de echilibrare hidraulic trebuie să existe tronsoane
de liniștire, de cinci diametre nominale înainte de acesta și de două diametre nominale
după acesta, dacă înaintea acestuia se află pompa de circulație acest tronson trebuie să
fie de 10 diametre nominale după cum se poate vedea și în figura 73.
96
Fig.73. Condiții de amplasare a robinetelor de echilibrare hidraulică
12.4.3. Robinetele de golire și de umplere automată
a) Robinete de golire
În instalațiile de încălzire, în punctele cele mai joase, se prevăd robinete de

golire, pe piață existând o gamă foarte mare de astfel de robinete fig. 74.
Fig.74. Robinete de golire

b) Robinete de umplere automată
Instalarea unui robinet automat de umplere este recomandat pentru sistemele de

încălzire. Un astfel de dispozitiv este capabil să umple automat sistemul până la
presiunea de presetă și este util pentru a compensa orice scădere a presiunii din
instalație. Robinetul de umplere automat este recomandat să fie instalat pe conducta
de alimentare, între două robinete de închidere, astfel încât să poată fi îndepărtată fără
golirea întregului sistem.
97
Fig.75. Robinet de umplere automat
Pentru reducerea timpului de umplere a instalației de încălzire cu apă este

recomandată realizarea unui by-pass a robinetului de umplere automat. Acest by-pass
se poate dimensiona pentru 2/3 din debitul necesar umplerii instalației, după umplere
robinetul de pe by-pass se va închide.
Fig.76. Montarea robinetului automat de umplere cu by-pass(stânga) și fără

by-pass (dreapta)
98
12.5. Aparate de măsurare a presiunii și a temperaturii
Termometrele și manometrele sunt utilizate în instalațiile de încălzire pentru a

putea determina dacă aceasta funcționează în mod eficient. Termometrele și
manometrele se vor monta în instalațiile de încălzire în următoarele puncte:
- pe racordurile de intrare, ieşire agent termic din cazane;
- pe conductele de tur şi retur agent termic de încălzire;
- pe conducta de alimentare cu apă rece (doar manometru).
a) b) c)
Fig.77 a- termometru, b- manometru, c – termomanometru
13. Amplasarea centralelor termice
Centralele termice cu o puterea termică mai mare de 116 kW pot fi instalate doar în
încăperi cu o destinație exclusivă de sală a cazanelor. Dacă cazanele funcționează cu
gaze naturale și aerul de ardere este preluat din încăpere, aceasta trebuie să aibă un
volum de minim 18 .
Centrala termică se poate amplasa:
- în exteriorul clădirii (într-o construcție proprie sau o încăpere dintr-o
construcție învecinată);
99
- în interiorul clădirii;
Centralele termice amplasate în clădiri nu se amplasează:
- în și sub încăperile din categoria A sau B de pericol de incendiu sau
alipite de acestea;
- sub săli aglomerate;
- sub săli în care își desfășoară activitatea copiii de vârstă preșcolară;
- sub săli de clasă, laboratoare, săli de gimnastică, etc.;
- sub saloanele de bolnavi sau sălile de operaţii;
- la subsolul clădirilor în cazul centralelor termice funcţionând cu GPL;
- în spații cu risc mare de incendiu, definite conform Normativului P118;
- lângă sau sub încăperi în care se desfășoară activități sensibile la
zgomot.
Organizarea centralei termice
Centrala termică poate fi amplasată în una sau mai multe încăperi, în funcție de
mărimea acesteia și de combustibilul utilizat.
Centrala termică care utilizează combustibil solid pentru prepararea agentului
termic trebuie prevăzută cu un spațiu destinat special depozitării acestuia.
Mărimea camerei centralei termice se stabilește în funcție de numărul și
dimensiunile de gabarit al echipamentelor instalate în aceasta și de spațiile necesare
montării, întreținerii și exploatării acestora.
Amplasarea echipamentelor în centrala termică se face ținându-se cont de
poziționarea coșului de fum și de distanțele minime necesare între echipamente.
Amplasarea echipamentelor în centrala termică începe cu poziționarea cazanelor care
trebuie să fie în apropierea coșului de fum și să respecte distanțele minime față de
celelalte echipamente și elementele de construcție recomandate de producătorul
echipamentului. În figura 44 sunt prezentate recomandările firmei Viessmann pentru
amplasarea cazanelor în centrala termică. În jurul boilerelor, a pufferelor sau a altor
100
rezervoare se recomandă să existe spații de acces de minim 0,5 m pe toate laturile.

Dacă aceste echipamente sunt deplasabile, aceste distanțe se pot reduce pe două laturi
la 0,1 m.
La amplasarea echipamentelor în centrala termică trebuie avute în vedere
următoarele aspecte:
- conductele de legătură dintre diferitele echipamente să fie cât mai scurte;
- să se evite pe cât posibil încrucișarea conductelor.
Pardoseala centralei termice trebuie prevăzută cu unul sau mai multe sifoane
de pardoseală la care se vor racorda pâlniile și jgheaburile de colectare a agentului
termic provenit de la robinetele de golire.
Puterea termică nominală [kW] 15 20 25 310 40 50 620

0 0 0 0 0
a 1100 125 1500
0
b Trebuie respectată lungimea constructivă a
arzătorului
Fig.78 Distanțe de amplasare a cazanelor recomandate de firma Viessmann pentru

cazanele Vitoplex 100 Tip PV1, 150 până la 620 kW (A – cazan, B – arzător
C – suporţi fonoabsorbanţi pentru cazan)
101
Pereții încăperilor centralelor termice trebuie să fie rezistente la foc 90 min iar
planșeele 60 de min.. Camera centralei termice trebuie prevăzută cu ușă metalică cu
deschidere spre exterior.
Modul de amplasare a utilajelor în centrala termică este prezentat în figura 79.
102
Fig.79. Amplasarea utilajelor în centrala termică
103
Fig.80 Secțiune prin centrala termică

104
Fig.81 Secțiune prin centrala termică
105
14. Schema termodinamică a centralelor termice

14.1. Schema termodinamică a centralelor termice murale
Cazanele termice murale care se produc și se comercializează în Uniunea Europeană
din data de 26 septembrie 2015 sunt doar în condensație și au puteri termice de până
la 150 kW. Acestea sunt caracterizate de montajul suspendat pe perete, fiind utilizate
doar pentru încălzire iar cele cu puteri termice mai mici de 32 kW și pentru prepararea
a.c.c.. Numărul maxim de cazane murale conectate în cascadă depinde de fiecare
furnizor în parte, majoritatea producătorilor recomandă utilizarea până la 8 cazane iar
puterea termică maximă este de maxim 900 kW.
Cele mai răspândite cazane murale sunt cele cu puterea termică de până la 32 kW
care sunt utilizate pentru încălzire dar și pentru prepararea a.c.c. în regim instantaneu.
Schema termodinamică a acestor cazane este prezentată în figura 82.
106
Fig.82. Schema termodinamică a centralei termice murale de 24 kW și preparare a

a.c.c. instantaneu
Mai rar răspândite sunt centralele murale cu puterea termică sub 32 kW care sunt
conectate pentru prepararea a.c.c. cu ajutorul boilerului, schema termodinamică este
prezentată în figura 83.
107
Fig.83 Schema termodinamică a centralei termice murale de 24 kW și preparare a

a.c.c. cu boiler
Pentru conectarea în cascadă a mai multor cazane murale cu puterea termică mai
mare de 35 kW se recomandă utilizarea schemelor termodinamice cu butelie de
egalizare a presiunii sau selectoare hidraulice. O astfel de schemă termodinamică este
prezentat în figura 84.
108
Fig.84 Schema termodinamică pentru conectarea în cascadă a două cazane murale
109
14.2. Schema termodinamică a centralelor termice prevăzute cu cazane de

pardoseală
Aceste centrale termice pot fi prevăzute cu unul sau mai multe cazane de pardoseală
în funcţie de puterea termică totală instalată. La alegerea schemei termodinamică
pentru aceste centrale termice trebuie să se țină seama de următoarele:
- numărul de cazane;
- modul de asigurare a instalaţiei;
- natura combustibilului
- tipul cazanului.
De obicei pentru centralele de putere mică, care, sunt utilizate la clădiri cu suprafețe
mici, se montează singur cazan de pardoseală. Schema termodinamică pentru acesta
poate fi cu butelie de egalizare a presiunii sau doar cu distribuitor - colector după cum
se poate vedea în figurile 85 și 86.
Pentru centralele de putere medie și mare se utilizează mai multe cazane modul de
conectare a acestora este prezentat în figură 87 și 88. Aceste centrale termice pot fi
prevăzute într-un mod similar cu cele cu un singur cazan atât cu butelie de egalizare a
presiunii sau doar cu distribuitor – colector.
Pentru preluarea variațiile volumului de apă din instalație centralele termice pot fi
prevăzute cu vase de expansiune închise (figura 85,86,87,88) respectiv vase de
expansiune deschise figura 89.
110
Fig.85 Schema termodinamică a unei centrale termice cu un cazan și cu distribuitor colector
111
Fig.86 Schema termodinamică a unei centrale termice cu un cazan cu butelie de egalizare a presiunii și cu distribuitor
112
colector
113
Fig.87 Schema termodinamică a unei centrale termice cu două cazane și cu distribuitor colector
114
Fig.88 Schema termodinamică a unei centrale termice cu două cazane, butelie de egalizare a presiunii și cu distribuitor
colector
115
Fig.89 Schema termodinamică a unei centrale termice cu două cazane cu vas de expansiune deschis
116
Anexa 13.1. Fișă tehnică cazan Vitorond 200
117
Anexa 13.2. Supapă de siguranță cu ventil plat și acționare directă cu arc

BIANCHI
Coeficienți
Coeficientul de curgere α= 0,51;
Coeficient aflux k = 0,01.
DIMENSIUNI PRINCIPALE ALE SUPAPELOR
D-diametru nominal [țoli] ½” ¾” 1” 11/4” 11/2” 2”

Presiune nominală reglată din fabrică [bar] 3 sau 6 3 sau 6 3 sau 6 10 10 10
Do Diametru orificiu de trecere [mm] 13 19 22 31,5 38 48,3
L [mm] 25 30 38 54 60 72
h [mm] 18 24 30 45 47 60
H [mm] 62 80 112 191 207 233
d Diametru orificiu scaun [mm]. 13 19 22 31,5 38 48,3
A Secțiune transversală netă [cm2] 1,33 2,84 3,84 4,8 7 13,6
Anexa 13.3 Vase de expansiune închise cu membrană - VAREM

Caracteristici tehnice și limite de utilizare:
Temperaturi maxime a lichidului:
118
- până la 100ºC pentru vasele de expansiune folosite în instalațiile de încălzire;

- până la 50ºC pentru vase de hidrofor între 60 și 700 litri;
- până la 100ºC pentru gama FLATVAREM și vasele de hidrofor de 20 și 24 litri.
EXTRAVAREM LR - vase de expansiune închise pentru instalaţii de încălzire
Dimensiuni Temperatura
Capacitate Presiune max. D [mm] H [mm] Racord max. utilizare
[litri] [bar]
[ºC]
18 5 270 420 ¾” 100
15 5 290 450 ¾” 100
40 5 320 582 ¾” 100
MAXIVAREM LR - vase de expansiune închise pentru instalaţii de încălzire
60 6 380 730 ¾” 100
80 6 450 735 ¾” 100
100 6 450 790 1” 100
150 6 550 800 1” 100
200 6 550 1080 11/2” 100
300 6 630 1177 11/2” 100
500 6 780 1283 11/2” 100
700 6 780 1685 11/2” 100
FLATVAREM - vase de expansiune închise pentru instalaţii de încălzire
8 4 325 130 ¾” 100
10 4 325 140 ¾” 100
12 4 325 170 ¾” 100
MAXIVAREM LS - vase de expansiune închise pentru instalații de alimentare cu apă
60 8 380 850 1” 100
80 8 450 870 1” 100
100 10 450 965 1” 100
150 8 550 965 1” 100
200 10 550 1235 11/2” 100
300 10 630 1400 11/2” 100
500 10 780 1550 11/2” 100
Anexa 13.4. Pierderile de sarcină unitare liniare pentru conducte de oțel la o
diferență de temperatură de 20 ºC
Diametrul Țoli 3/8 1/2 3/4 1 11/4 11/2 2 2/1,2
conductei exterior 17,2x2,5 21,3x2,5 26,9x2,5 33,7x3 42,4x3 48,3x3 57x3 76x3,5
[mm]
R [Pa/m] Q- debitul de căldură [kW], v- viteza agentului termic [m/s]
0,50 Q - - 0,53 1,05 2,31 3,45 6,33 14,4
v - - 0,02 0,025 0,03 0,03 0,035 0,045
119
1,00 Q - 0,35 0,82 1,57 3,44 5,08 9,41 21,5

v - 0,02 0,03 0,035 0,04 0,045 0,06 0,07
1,50 Q - 0,45 1,05 2,01 4,35 6,42 11,9 27
v - 0,03 0,035 0,045 0,05 0,06 0,07 0,09
2 Q - 0,54 1,24 2,38 5,31 7,56 14 31,7
v - 0,035 0,045 0,05 0,06 0,07 0,08 0,1
3 Q 0,35 0,69 1,57 3,00 6,45 9,51 17,4 40,1
v 0,035 0,045 0,05 0,06 0,08 0,09 0,1 0,13
4 Q 0,42 0,81 1,84 3,52 7,58 11,2 20,5 46,6
v 0,045 0,05 0,06 0,08 0,09 0,1 0,12 0,15
5 Q 0,47 0,92 2,08 4 8,59 12,7 23,1 52,8
v 0,05 0,06 0,07 0,09 0,11 0,12 0,14 0,17
6 Q 0,52 1,02 2,31 4,43 9,57 14,1 25,6 58,3
v 0,05 0,06 0,08 0,10 0,10 0,13 0,15 0,19
7 Q 0,57 1,11 2,52 4,84 10,4 15,3 27,9 63,3
v 0,06 0,07 0,09 0,10 0,13 0,14 0,16 0,20
8 Q 0,61 1,20 2,72 5,20 11,2 16,50 30,10 68,60
v 0,06 0,08 0,09 0,11 0,14 0,15 0,18 0,22
9 Q 0,65 1,28 2,91 5,57 12,00 17,7 32,10 73,30
v 0,07 0,08 0,10 0,12 0,15 0,16 0,19 0,24
10 Q 0,69 1,36 3,09 5,91 12,70 18,70 34,00 77,30
v 0,07 0,09 0,11 0,13 0,16 0,17 0,20 0,24
15 Q 0,87 1,71 3,87 7,42 15,80 23,50 42,90 96,50
v 0,09 0,11 0,13 0,16 0,19 0,22 0,26 0,30
20 Q 1,02 2,00 4,54 8,69 18,6 27,60 50,00 112,0
v 0,11 0,13 0,16 0,19 0,22 0,26 0,30 0,36
30 Q 1,28 2,52 5,69 10,90 23,30 34,10 61,90 139
v 0,13 0,16 0,20 0,24 0,28 0,32 0,36 0,44
40 Q 1,50 2,95 6,72 12,7 27,1 39,8 72,4 163
v 0,16 0,19 0,24 0,28 0,34 0,36 0,42 0,50
50 Q 1,70 3,35 7,56 14,3 30,6 44,9 81,2 182
v 0,18 0,22 0,26 0,30 0,38 0,42 0,48 0,60
60 Q 1,90 3,70 8,37 15,8 33,6 49,80 89,0 202,0
v 0,20 0,24 0,30 0,34 0,42 0,46 0,55 0,65
80 Q 2,21 4,33 9,76 18,60 39,20 57,90 104 236
v 0,24 0,28 0,34 0,4 0,48 0,55 0,60 0,70
100 Q 2,49 4,92 11,0 20,9 44,1 65,1 117 264
v 0,26 0,32 0,38 0,44 0,55 0,60 07,7 0,85
120 Q 2,74 5,41 12,20 23,0 48,60 71,60 129 269
v 0,28 0,34 0,42 0,50 0,60 0,65 0,75 0,95
160 Q 3,19 6,32 14,20 26,70 56,60 83,30 150 337
v 0,34 0,40 0,50 0,60 0,70 0,75 0,90 1,10
200 Q 3,61 7,41 15,90 30,1 63,80 93,50 169 379
v 0,38 0,46 0,55 0,65 0,80 0,85 1,00 1,20
Diametrul Țoli 3 4 5 6 7
exterior 89x3,5 114x4 133x4 159x5 194x7
conductei
[mm]
R [Pa/m] Q- debitul de căldură [kW], v- viteza agentului termic [m/s]
0,50 Q 22,7 39,0 70,10 115,0 187,0
v 0,05 0,06 0,07 0,08 0,09
1,00 Q 33,7 57,4 103,0 169,0 267,0
v 0,08 0,09 0,10 0,12 0,13
1,50 Q 42,10 72,0 129,0 210,0 343,0
v 0,10 0,11 0,13 0,15 0,17
120
2 Q 49,40 84,4 151,0 248,0 400,0

v 0,11 0,13 0,15 0,17 0,19
3 Q 62,00 105,0 189,0 308,0 500
v 0,14 0,16 0,19 0,22 0,24
4 Q 72,60 123,0 220,0 359,0 585,0
v 0,17 0,19 0,22 0,26 0,28
5 Q 82,10 141,0 249,0 407,0 659
v 0,19 0,22 0,24 0,28 0,32
6 Q 91,80 156,0 279,0 445,0 727,0
v 0,20 0,24 0,28 0,32 0,36
7 Q 98,90 169 301,0 484,0 787,0
v 0,22 0,26 0,30 0,34 0,38
8 Q 106,0 181,0 323,0 515,0 844,0
v 0,24 0,28 0,32 0,36 0,40
9 Q 113,0 192,0 343,0 547,0 898
v 0,26 0,30 0,34 0,38 0,44
10 Q 120 202,0 363,0 580,0 950,0
v 0,28 0,32 0,36 0,40 0,46
15 Q 149 523,0 450,0 734,0 1186
v 0,34 0,40 0,46 0,50 0,55
20 Q 174 298,0 524,0 855,0 1372
v 0,40 0,46 0,55 0,60 0,65
30 Q 216 367,0 652 1057 1698
v 0,50 0,55 0,65 0,75 0,80
40 Q 252,0 428,0 762,0 1221 1965
v 0,60 0,65 0,75 0,85 0,95
50 Q 284,0 480 856,0 1372 2221
v 0,65 0,75 0,85 0,95 1,10
60 Q 313,0 528,0 937,0 1511 2442
v 0,70 0,80 0,95 1,10 1,20
80 Q 365,0 614,0 1086 1768 2826
v 0,85 0,95 1,10 1,20 1,40
100 Q 408,0 691,0 1221 1977 3175
v 0,95 1,10 1,20 1,20 1,50
120 Q 449,0 759,0 1337 2175 3477
v 1,0 1,20 1,30 1,50 1,70
160 Q 520,0 881,0 1558 2512 4036
v 1,20 1,40 1,60 1,50 1,90
200 Q 584 987,0 1744 2826 4536
v 1,30 1,50 1,70 2,00 2,20
240 Q 643 1084 1919 3105 4978
v 1,50 1,70 1,90 2,20 2,40
300 Q 722,0 1209 2151 3477 5582
v 1,70 1,90 2,20 2,40 2,60
121
Anexa 13.5. Tabel cu țeavile negre rotunde sudate longitudinal pentru construcții
EN 10305- Țeavă neagră rotundă sudată longitudinal pentru construcții
5STAS 7657
GROSIME (mm) - kg / m
Dimensiuni (mm) 1.0 1.2 1.4 1.5 2.0 2.5 2.8 3.0 3.5 3.8 4.0 5.0 6,0 7,0 8,0
13,5 1/4" 0.308 0,364 0,418 0,444 0,567 0,678
17,2 3/8" 0.399 0,473 0,545 0,580 0,749 0,906
18,0 0.419 0,497 0,573 0,610 0,789 0,955
21,3 1/2" 0.500 0,595 0,687 0,732 0,951 1,159
22,0 0.518 0,615 0,711 0,758 0,986 1,202
25,0 0.592 0,704 0,814 0,869 1,134 1,387
26,9 3/4" 0.638 0,760 0,880 0,939 1,228 1,504
32,0 0.764 0,911 1,056 1,128 1,479 1,818 2,015 2,144
33,7 1" 0.806 0,961 1,115 1,191 1,563 1,923 2,133 2,270
40,0 0.961 1,148 1,332 1,423 1,873 2,311 2,567 2,736 3,149 3,391 3,549
42,4 1.1/4" 1,219 1,415 1,512 1,992 2,459 2,733 2,914 3,356 3,616 3,786
45.0 1,296 1,505 1,609 2,121 2,620 2,914 3,107 3,582 3,861 4,044
48,3 1.1/2" 1,390 1,615 1,727 2,278 2,816 3,133 3,342 3,856 4,159 4,358
50,0 1.443 1.677 1,793 2,366 2,927 3,258 3,476 4,012 4,327 4,535
60,3 2" 2,174 2,874 3,562 3,968 4,237 4,900 5,292 5,551
63 3,009 3,730 4,157 4,439 5,136 5,548 5,820
70 3,354 4,162 4,640 4,957 5,740 6,204 6,511
76,1 2.1/2" 3,658 4,542 5,066 5,413 6,272 6,781 7,119
88,9 4,284 5,324 5,942 6,352 7,368 7,971 8,371 10,340
101,6 3.1/2" 7,291 8,463 9,161 9,623 11,905
108,0 7,764 9,015 9,760 10,254 12,694
114,3 4" 8,230 9,559 10,350 10,875 13,475
122
127,0 4.1/2" 9,169 10,655 11,540 12,127 15,036

130,0 9,391 10,913 11,821 12,423 15,406
133,0 9,613 11,172 12,102 12,719 15,775
139.7 5" 13,379 16,601
152,0 14,592 18,117
159,0 15,282 18,980
168.3 6" 16,208 20,136 24,015
178.0 17,164 21,332 25,451
193.0 7" 23,182 27,670 32,109 36,499
219.1 8" 26,400 31,532 36,615 41,648
123
Anexa 13.6. Caracteristicile stațiilor de dedurizare Nobel
Racorduri Capacitatea Consumul regenerării

Debit
Ciclu rezervorului
Model Intrare/ Canal Maxim 3
[m /ºFr] de saramură kg sare l apă
ieșire [mm] [m3/h]
[kg]
AC 90 1” 22 1,8 90 55 2,25 120
AC 150 1” 22 2,4 150 75 3,75 200
AS 90 1” 22 1,6 90 100 2,25 120
AS 150 1” 22 2,4 150 100 3,75 200
AS 210 1” 22 2,8 210 100 5,25 280
AS 300 1” 22 3,2 300 150 7,50 400
AS 450 1” 22 4,1 450 150 11,25 600
AS 600 1” 22 4,5 600 150 15 800
AS 800 11/2” 22 5 800 200 19,5 1040
AS 1050 11/2” 22 5 1050 300 26,25 1400
AS 1055 11/2” 22 8 1050 300 26,25 1400
AS 1345 11/2” 22 5 1350 300 33,75 1800
AS 1350 11/2” 22 9 1350 300 33,75 1800
AS 1355 11/2” 11/4 11,5 1350 300 33,75 1800
AS 1650 11/2” 22 9 1650 300 41,25 2200
AS 1655 11/2” 11/4 11,5 1650 300 41,25 2200
AS 1950 11/2” 22 9 1950 300 48,75 2600
AS 1955 2” 11/4 16 1950 300 48,75 2600
AS 3000 2” 11/4 18 3000 520 75 4000
AS 4300 2” 1/14 20 4300 850 108,75 5800
124
Anexa 13.7. Caracteristicile stațiilor de dedurizare COLOANA
Model A B C(max) D(max) E F G

[mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
Simplex TOP25 710 8”x44” 1580 1800 Ø460 760 1”
Simplex TOP30 815 10”x35” 1170 1400 Ø460 760 1”
Simplex TOP40 910 10”x44” 1390 1600 540x540 730 1”
Simplex TOP50 895 10”x54” 1660 1900 540x540 730 1”
Simplex TOP60 955 12”x48” 1500 1700 540x540 1010 1”
Simplex TOP70 985 13”x54” 1650 1900 540x540 1010 1”
Simplex TOP80 1175 13”x54” 1650 1900 Ø730 1160 1”
Simplex TOP100 1160 13”x52/4” 1630 1900 Ø730 1160 1”
Debit Presiunea de Capacitatea Volum vas

Rășină Tip
Model Mediu Maxim funcționare ciclică sare
[l] Regenerare
[l/h] [l/h] [bar] 3
[m /ºFr] [l]
Simplex TOP25 25 T/V/V&T 1600 2500 2...8 145 100
Simplex TOP30 30 T/V/V&T 2000 3000 2...8 175 100
Simplex TOP40 40 T/V/V&T 2200 3200 2...8 245 150
Simplex TOP50 50 T/V/V&T 2400 3400 2...8 305 150
Simplex TOP60 60 T/V/V&T 3300 5000 2...8 370 200
Simplex TOP70 70 T/V/V&T 3500 5500 2...8 430 200
Simplex TOP80 80 T/V/V&T 5500 8000 2...8 490 300
Simplex TOP100 100 T/V/V&T 5600 8000 2...8 610 300
Notă: Capacitatea de schimb ionic este calculată pentru apă având duritatea totală de 29 ºFr, incoloră, lipsită de
turbidităţi, de fier și uleiuri.
125
Anexa 13.8. Date tehnice Puffer
Ds Dc H A B C DN1 DN3
Litri DN5 DN6 DN7 DN8
[mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] DN2 DN4
300 550 630 1400 275 705 1135 11/4” 11/4” 11/4”
500 650 730 1695 300 855 1410 11/2” 11/2” 11/4”
800 800 880 1785 350 905 1460 11/2” 11/2” 11/4” 11/2”
1000 800 880 2035 350 1180 1700 2” 2” 11/4” 11/2”
¾” ½”
1500 1000 1100 2445 500 1270 2040 21/2” 21/2” 11/4” 2”
2000 1100 1200 2415 480 1240 2000 21/2” 21/2” 11/4” 2”
3000 1250 1350 2770 506 1415 2325 3” 3” 11/4” 21/2”
5000 1600 1700 2950 290 500 2410 3” 3” 2” 2
126
Anexa 13.9. Date tehnice boiler

Puterea Producția de a.c.c.
Volum Masă
termică
[l] [l/h]1 [l/10 min]2 [l/60min] 2 [kg]
[kW]
300 18 450 418 793 65
500 24 600 671 1171 100
750 36 900 1007 1757 125
1000 48 1200 1343 2343 165
1500 73 1800 2014 3514 240
2000 97 2400 2686 4686 285
2500 122 3000 3357 5857 340
3000 146 3600 4029 7029 370
4000 195 4800 5371 9371 560
5000 244 6000 6714 11714 660
2
Debitul de a.c.c. de la 10 la 45ºC și temperatura agentului termic 80/70 ºC, 1 fără a.c.c. acumulată, 2 cu acumulare.
Temperatura de lucru 60ºC,
Presiunea de lucru 6 bari,
Dimensiuni boiler
Volum [l] A B øD E L e1-u1 E2-u2
300 325 350 550 1410 1450 1” 1 ¼”
500 345 370 650 1710 1760 1” 1 ¼”
750 370 395 750 1855 1900 1” 1 ½”
1000 375 468 800 2170 2205 1” 1 ½”
1500 435 484 950 2400 2380 1 ½” 2”
2000 450 500 1100 2450 24500 1 ½” 2”
2500 510 560 1200 2540 2560 1 ½” 2”
3000 520 570 1300 2570 2600 1 ½” 2”
4000 570 625 1400 2855 2910 2” 2 ½”
5000 580 635 1600 2895 2970 2” 2 ½”
127
Anexa 13.10. Date tehnice pentru vanele cu trei căi fabricate de firma Herz
Cod Dn G a c L H Δpmax Kvs

produs [m2/h]
1 4037 15 ½” G1B 50 32 100 117 4 4
1 4037 20 3/4” G11/4B 50 33 100 118 3 6,3
1 4037 25 1” G11/2B 55 36 110 126 2 10
1 4037 32 11/4” G2B 60 38 120 133 1.5 16
1 4037 40 11/2” G21/4B 70 48 130 153 1 25
1 4037 50 2” G23/4B 75 54 150 164 0,5 40
Date tehnice pentru vanele cu trei căi fabricate de firma Danfoss

Diametru
Dn 20 25 32 40 50 65 80 100 125 150
nominal
Kvs [m2/h] 12 18 28 44 60 90 150 225 280 400
Caracteristica de control Caracteristica S
Scurgerii HFF3 Deviere: max. 0,5 % din Kvs/Amestec: max 1% din din Kvs
Presiunea nominală Pn 6
Presiune max. de
bar 0,5
închidere
Cuplu la Pn Nm 5 10
Mediu Apă recirculată/apă cu glicol până la 50%
pH- ul mediu Min.7, max 10
Temperatura
ºC 2.....110
mediului
Anexa 13.11. Date tehnice robinete cu sferă
128
Tabel cu dimensiuni
Dimensiuni ½” ¾” 1” 1 ¼” 1 ½” 2”
Ø (Dn) 14 18 23,5 30 37,5 47
A 85 85 100 100 140 140
A2370 50 50 65 65 - -
B 48 52,5 59,5 64,5 76 89
ØC 27,5 33,5 42 53 64 79
E 11 11 14 15 16 17,5
L 45 52,5 34 74 85 98
Em 10 10 13 14 15 16,5
Lm/f 51,5 57,5 68,5 81 92 107
Lm/M 50 55,5 - - - -
Pn 30 30 30 25 25 25
Toate dimensiunile sunt exprimate în mm și Pn în bari.
Anexa 13.12. Date tehnice robinete cu sferă cu flanșe
129
Robinet cu sferă
Pn 16
Dn 25 32 40 50 65 80 100 125 150
Dimensiuni L 125 130 140 150 170 180 190 200 210
G 155 190 260 335 375 700
robinet H 103 110 120 130 140 155 170 190 700
D 115 140 150 165 185 200 220 250 285
Dimensiuni k 85 100 110 125 145 160 180 210 240
g 65 76 84 99 118 132 156 184 211
flanșe b 16 18 20 22 24 26 26
d 14 19 23
Nr. găuri flanșă 4 8
Greutate kg 3,6 5,2 7,1 9,7 12,8 18 23,4 40 56
Anexa 13.13 Robinet de închidere cu sertar pană, corp plat, tijă normală
Nr.
Denumire Material
Ctr.
Fotă
1 Corp
GG25/GGG40,3
Fotă
2 Capac
GG25/GGG40,3
3 Rozetă de Fontă cenușie
130
manevră GG20
4 Tijă Oțel inox
Fotă
5 Sertar
GG25/GGG40,3
Alamă
6 Etanșare Am58/Bronz/
Inox
7 Garnituri NBR/EPDM
ROBINET DE ÎNCHIDERE CU SERTAR PANĂ, CORP PLAT, TIJĂ NORMALĂ

Pn 10/16 10 4
Dn 40 50 65 80 100 125 150 200 250 300 350 400 600
Dimensiuni L 140 160 170 180 190 200 210 230 250 270 290 310 350
H 170 180 230 245 265 355 400 490 615 700 835 910 1135
robinet D1 160 200 250 315 400 500
Greutate
9 10 15 17 23 37 45 80 123 166 225 290 460
[kg]
Dimensiuni
150 165 185 200 220 250 285 340 395 445 505 565 670
flanșe
Nr. de
4 8 12 16 20
găuri
131
Anexa 13.14 Robinet de închidere cu ventil
Nr.
Denumire Material
Ctr.
1 Corp Fotă
2 Capac Fontă
Rozetă de
3 Fontă cenușie
manevră
4 Tijă Oțel inox/bronz
Dn15-100 Oțel inox
5 Disc Dn125-300 Oțel inox
+oțel
6 Inel de etanșare Oțel inox
Pachet de
7 Grafit
etanșare tijă
8 Garnitură Clingherit
9 Presetupă AlamăCuZn40Pb2
ROBINET DE ÎNCHIDERE CU VENTIL

Pn 16
Dn 15 20 25 32 40 50 65 80 100 125 150 200 250
L 130 150 160 180 200 230 290 310 350 400 480 600 730
Dimensiuni Hmin 185 190 215 220 235 245 265 290 310 365 425 570 730
robinet Hmax 200 200 230 240 275 310 345 345 295 455 535 680 800
D1 125 1600 200 250 315 400 500
Greutate
4 5 6 8 10 14 21 29 42 63 89 155 259
[kg]
Dimensiuni
95 105 115 140 150 165 180 200 220 250 280 340 405
flanșe
Nr. de
4 8 12
găuri
Bibliografie
132
1. Lungu C., Ilina M., Centrale termice – tratat de inginerie termică, ed.
Agir, 2013.
2. Ilina M., Lungu C., 100 de probleme practice de instalații de
încălzire, ed. Matrix Rom, 2005.
3. Boian I., Chiriac F., Pompe de căldură, ed. Matrix, 2013.
4. Ilina M., ș.a., Manualul de instalații - instalații de încălzire, ed.
Artecno, 2002.
5. *** GP041/1998, Ghidul pentru alegerea, proiectarea, întreţinerea şi
exploatarea sistemelor şi echipamentelor de siguranţă din dotarea instalaţiilor de
încălzire cu apă caldă având temperatura de maxim 115ºC.
6. *** EN 15287/2007, Coşuri de fum Proiectare, instalare şi punere în
funcţiune a coşurilor de fum.
7. www.viessmann ro.
8. www.calor.ro.
9. www.romstal.ro.
10. www.rbm.eu.
133

Proiect Instalatii de Incalzire

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Instalatii de Incalzire

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CENTRALE TERMICE – ÎNDRUMĂTOR DE PROIECTARE

1. Puterea termică a centralei termice

Centrala termică este o instalaţie de producere a energiei termice care este

QCT  c   QIN  QACC  QV  QT   kW ; MW  (1)

QV - debitul de căldură pentru ventilaţie [ kW];

QT - debitul de căldură pentru nevoi tehnologice [ kW].

Observaţie: Pentru centrale termice mari, exploatate de personal calificat sau

Exemplul 1. Determinarea sarcinii termice a centralei termice

2. Determinarea numărului de cazane în centrala termică

Centralele termice se clasifică, în funcţie de puterea termică instalată, în:

Normativul I13/2015 recomandă ca pentru centralele termice mici să se monteze

Exemplul 2 - Determinarea numărului de cazane în centrala termică

Să se determine numărul de cazane necesare pentru centrala termică din exemplul

3. Determinarea elementelor de siguranţă la o instalaţie cu apă caldă

La dimensionarea elementelor de siguranţă se vor respecta prescripţiile ISCIR

3.1. Supapele de siguranţă

Pentru limitarea presiunii la o valoare maximă stabilită în instalaţii se

- secţiunea minimă de curgere a supapei de siguranţă trebuie să fie de minim

Fig. 1. Supape de presiune

3.1.1. Dimensionarea supapelor de siguranţă de pe cazan

Supapele de siguranţă au rolul de limitare a presiunii din instalaţie şi indirect a

Pr - presiunea de declanşare a supapei de siguranţă.

Debitul de abur produs de cazan se calculează cu relaţia:

G  1,72  Qcaz kg  (3)

Presiunea de declanşare a supapei de siguranţă se calculează cu relaţia:

1,1  Pr  Pmax (4)

Pmax - presiunea maximă din instalaţie..

Numărul de supape de siguranţă se determină cu relaţia:

3.1.2. Exemplul 3 - Dimensionarea supapelor de siguranţă de pe cazan

Să se dimensioneze supapele de siguranţă pentru cazanele din exemplul

G  1,72  Qcaz  1,72  320  550,4 kg 

Diametru supapei de siguranţă este egal cu:

Din calcule a rezultat că avem nevoie de două supape de siguranţă de Dn 15,

3.1.3. Dimensionarea supapelor de siguranţă de pe vasul de expansiune închis

La instalaţiile de încălzire prevăzute cu vase de expansiune închise acestea se

Debitul de apă rezultat din dilatare se calculează cu relaţia următoare:

V - cantitatea de apă rezultată din dilatare,

3.2. Dimensionarea vasului de expansiune

Pentru preluarea variaţiilor volumului de apă din instalaţie, apărut datorită

3. 2.1. Dimensionarea vasului de expansiune închis

Vasul de expansiune închis are următoarele roluri în instalaţiile de încălzire:

PM - presiunea maximă din vasul de expansiune [bari]

Fig. 2. Elemente componente ale unui vas de expansiune închis. A = racord, B =

Obs. Dacă în urma calculului a rezultat volumul vaselor de expansiune mai

Vins - volumul de apă din instalaţie;

Vtm - volumul specific al apei la temperatura medie;

Vt 0 - volumul specific al apei la temperatura de +10 ºC;

Volumul de apă din instalaţie se determină prin însumarea volumelor de apă

QV - debitul de căldură pentru ventilaţie [kW].

3.2.2. Determinarea presiunii aerului din vasul de expansiune închis

Presiunea aerului în vasul de expansiune se poate calcula cu relația 12.

Fig.3. Mișcarea membranei vasului de expansiune închis în timpul funcționării

Această formulă se poate aplica și pentru instalațiile de încălzire care utilizează

3.2.3. Exemplu 4 – Dimensionarea vasului de expansiune închis, a supapei

Să se dimensioneze vasul de expansiune închis şi supapa de siguranţă de pe

Volumul util al vasului de expansiune.

Se alege din anexa 13.3 un vas de expansiune cu capacitatea de 700 l

Diametrul supapei de siguranţă (se va folosi o supapă de siguranţă tip Bianchi

Se va alege din anexa 13.2 o supapă de siguranţă Bianchi de ¾ ” şi presiunea

3.2.4. Dimensionarea vasului de expansiune deschis

Vasul de expansiune deschis este o construcţie metalică paralipipedică sau

3.2.5. Dimensionarea racordurilor de la vasul de expansiune deschis

Vasul de expansiune deschis trebuie să aibă racorduri pentru: