CURS 12

2.3. Sarcina de umiditate (Bilanțul de umiditate) (de vară)

Sarcina de umiditate a unei încăperi ventilate (climatizate) reprezintă debitul de vapori
de apă care trebuie preluat sau cedat aerului din încăpere de către aerul de ventilare
(climatizare). Bilanţul de umiditate al încăperilor ventilate sau climatizate se calculează atât
în situaţia de vară cât şi în cea de iarnă.
Sursele interioare ce pot degaja vapori de apă sunt: oamenii, mâncarea, suprafeţele
libere de apă, apa care stagnează sau curge pe pardoseală, materialele care se usucă, utilajele
industriale etc.
Consumurile de apă sunt realizate de materiale higroscopice sau de suprafeţele reci pe
care se poate produce condensarea vaporilor de apă. De obicei aceste consumuri sunt nule în
încăperile ventilate sau climatizate.
Sarcina de umiditate (de vară) pentru o încăpere ventilată (climatizată) se calculează cu
relaţia:
GV = ΣGdeg-ΣGcons [Kg/s] (2.3./1)

ΣGdeg - suma degajărilor de umiditate în interiorul încăperii [Kg/s]

ΣGcons - suma consumurilor de umiditate în interiorul încăperii [Kg/s]
2.3.1 Degajări de umiditate la oameni
Degajările de umiditate de la oameni sunt dependente de temperatura interioară şi
gradul de efort.
Debitul de vapori de apă eliminat de oameni prin respiraţie şi transpiraţie se calculează
cu relaţia:
G=N.go [kg/s] (2.3.1/1)
N - numărul oamenilor din încăpere;
go - debitul unitar de vapori de apă degajaţi de om (degajarea de umiditate a unei persoane)
[kg/s.pers] care depinde de intensitatea muncii prestate şi temperatura de calcul a aerului
interior (ti). Valorile sale se determină din nomograma (2.1.2.1/a).
Degajarea de umiditate a unei persoane poate fi și calculată. Pentru aceasta, avem
relația:

(2.3.1/2)
în care:
q l – degajarea de căldură latentă a omului determinată (conform paragrafului 8.1) [W/om]
h v – entalpia vaporilor de apă la temperatura corpului uman, t om = 37oC, determinată cu
relaţia:
(2.3.1/3)
2.3.2 Degajări de umiditate din alte surse
2.3.2.1 Degajări de umiditate de la suprafețe libere de apă
Rezervoarele cu suprafaţă liberă de apă produc o degajare importantă de vapori în încăpere
şi care se determină cu relaţia lui Dalton:

(5)
2
unde: S – suprafaţa bazinului sau recipientului cu apă [m ]
1
 C v – coeficient de evaporare care depinde de viteza curenţilor de aer şi de direcţia
acestora faţă de suprafaţa apei:
În cazul în care curenţii de aer sunt paraleli cu suprafaţa apei C v se calculează cu relaţia:

(6)
Dacă curenţii de aer sunt perpendiculari pe suprafaţa apei coeficientul de evaporare v este
dublu:
(7)
ps – presiunea de saturaţie a vaporilor de apă la temperatura superficială a apei [mbar]
pv – presiunea parţială a vaporilor de apă din încăpere [mbar]
B – presiunea barometrică [bar]
Pentru piscine interioare se poate utiliza pentru coeficientul de evaporare:
C v = 13 [kg/m2s mbar] pentru suprafeţe calme
C v = 28 [kg/m2s mbar] pentru suprafeţe cu mișcare moderată
Pentru situaţiile practice degajarea de umiditate de la piscine se determină cu relaţia:
G = 75 S [g/h] pentru piscine private (8)
G = 150 S [g/h] pentru piscine publice (9)
Literatura franceză indică pentru coeficientul de evaporare C v următoarea relaţie:
C v = 25 + 15 v (10)
C
Pentru piscine fără ocupare, cu viteza aerului v = 0 m/s, v = 25
Pentru piscine cu un grad de ocupare moderată, cu viteza aerului v = 0,3 m/s,C v = 30
Pentru piscine cu un grad de ocupare mare, cu viteza aerului v = 0,8 m/s,C v = 40
În SUA se folosesc pentru piscinele interioare două relaţii empirice:
• pentru piscine ocupate degajarea de vapori de apă se determină cu relaţia:

(11)
• pentru piscine neocupate se poate utiliza relaţia:

(12)
unde: S, ps , pv au aceleaşi semnificaţii ca mai sus.
a – coeficient de ocupare al pișcinei care se determină din (nomogram 1)

Nomograma.1 Coeficientul de ocupare al pișcinei a, funcţie de numărul de persoane şi suprafaţa

piscinei.

2
Pentru pișcinele publice se poate utiliza pentru coeficientul a, valoarea 0,5.
Degajarea de vapori de apă de la suprafeţele pișcinelor poate fi determinată şi din tabelul 1.

2.3.2.2 Degajări de umiditate de la apa stagnantă pe pardoseală

Apa care stagnează pe pardoseală se încălzeşte în timp şi apoi se evaporă, degajarea de
căldură fiind determinată cu relaţia:

(13)
unde: α c – coeficient de convecţie [W/m2K]

(14)
1 /2
în care: l=S , lungime caracteristică [m];
S – suprafața pardoselii pe care stagnează apa [m2];
t i – temperatura aerului interior [oC];
t ¿i – temperatura aerului după termometrul umed (saturat de apă) [oC];
h v – entalpia vaporilor de apă [kJ/kg], calculată pentru temperatura t ¿i cu relaţia (3).
Pentru calcule mai exacte pentru coeficientul α c se vor utiliza relaţii criteriale din literatura
specifică transferului de căldură.
2.3.2.3 Degajări de umiditate de la apa ce curge pe pardoseală
Dacă într-o încăpere se scurge un anumit debit de apă G a până la o gură de scurgere, acesta
se încălzeşte de la temperatura iniţială t 1 până la temperatura de evacuare din încăpere t 2 şi o
parte a apei se evaporă. Degajarea de vapori care se produce în acest caz se determină cu
relaţia:

(15)
unde: c – căldura specifică a apei c a= 4,186 [kJ/kgK];
t 1 – temperatura iniţială a apei [oC];
t 2 – temperatura finală la care apa părăseşte încăperea [oC];
h v – entalpia vaporilor de apă la temperatura medie a apei [kJ/kg].
2.3.2.4 Degajări de umiditate de la materiale care se usucă în încăpere
Degajarea de vapori de apă de la materialele care se usucă reducându-şi umiditatea relativă
de la o valoare iniţială ϕ1 la o valoare finală ϕ2, se poate determina cu relaţia:

(16)

3
unde G m este masa finală a materialului care se usucă [kg/s].
2.3.2.5 Degajarea de umiditate de la mâncare
Se determină cu relația:
(17)
unde: N p – numărul de porţii;
g p – degajarea de căldură de la o porţie de mâncare [W/porție] determinată din căldura
latentă degajată de mâncare [9W] cu o relaţie similară relaţiei (2), entalpia vaporilor fiind
calculată la o temperatură medie de 55 oC (la care se aduce mâncarea). Rezultă g p=3,45∙10-6
[kg/s].
Exemple de calcul
Exemplul 1
Să se determine degajarea da vapori de apă a unei persoane care are o activitate de muncă
uşoară, la maşini unelte, q om = 295 [W/persoană], q p = 295 [W/persoană], q l = 295
[W/persoană].
Pentru determinarea degajării de vapori de apă se vor utiliza relaţiile (3) și (4):
ql
q om =
hv ∙1000
h v = 1,86∙ t om+ 2501 = 1,86 ∙ 35 + 2501 = 2566 [kJ/kg]
185
q om = = 0,000072 [kg/s] = 72 ∙ 10-6 [kg/s]
2566 ∙1000
Exemplul 2
Să se calculeze degajarea de umiditate de la o piscina interioară amplasată într-o clădire
independentă. Suprafaţa piscinei este de 32 m2 (8x4m).
Condiţiile interioare dorite de beneficiar sunt:
Temperatura aerului interior t i = 33 oC;
Temperatura apei t apă = 31 oC.

Degajarea de apă este dependentă de temperatura apei din bazin şi a aerului din cameră.
Relaţia de calcul a degajării de vapori de apă este legea lui Dalton care are forma:

(18)
unde: C – coeficient empiric funcţie de gradul de agitare al piscinei.
pentru piscine cu un grad de ocupare redus C = 13
pentru piscine cu un grad de ocupare redus C = 28
S – suprafaţa piscinei [m2];
Ps – presiunea de saturaţie a vaporilor de apă la temperatura apei din bazin;
pentru t apă = 31 oC, Ps = 42,5 [mBar]
Pv – presiunea vaporilor de apă la temperatura şi umiditatea relativă a aerului din
încăpere;
pentru t i = 33 oC și fi= 60 % , Pv = 30 [mBar]
Dacă considerăm piscina cu un grad redus de ocupare degajarea de vapori de apă este:

4
 G v = C∙ S ∙ ( P s−Pi ) = 13 ∙ 32 ∙ ( 42,5−30 ) = 5200 [g/oră] (5,2 [l/oră])
Dacă se consideră piscina cu un grad de ocupare mare degajarea de vapori de apă este:
G v = C∙ S ∙ ( P s−Pi ) = 28 ∙ 32 ∙ ( 42,5−30 ) = 11200 [g/oră] (11,2 [l/oră])

Anexă – CURS 10
În domeniul tipic al temperaturilor aerului dintr-o încăpere, respectiv între 20°C şi 26°C
evaporarea joacă un rol minor în reglarea temperaturii corpului omenesc. Prin urmare în
mod normal apar puţine probleme în ceea ce privește confortul termic atunci când
umiditatea relativă a aerului interior are valori în limitele: (30% ; 70%). Limita inferioară
este considerată 30% pentru a preveni uscarea ochilor şi iritarea mucoaselor. Totuşi, în
climate severe se permite convenirea, între beneficiar şi proiectant, a unei umidităţi mai
scăzute pe o durată limitată, ţinând seama de normele locale şi de preferinţe.
Reclamarea aerului prea uscat este adesea cauzată de praf sau de alţi poluanţi din aer.
Umiditatea relativă este adesea prea scăzută datorită temperaturii prea ridicate a aerului din
încăpere. Toate aceste cauze trebuie să fie luate în considerare înainte de prevederea
umidificării.
Datorită faptului că umiditatea relativă ridicată stimulează dezvoltarea fungilor şi a
acarienilor, precum şi degradarea materialelor de construcţie, perioade prea lungi cu
umiditate relativă prea ridicată trebuie să fie evitate. Concentraţii prea ridicate în particule
din aceste organisme pot constitui de asemenea un risc pentru persoanele sensibile şi trebuie
să fie evitate.

Notă
În lipsa unor informaţii alternative, proiectarea se bazează pe ipoteza că nu există alte surse
de umiditate decât ocuparea umană şi aerul introdus şi infiltrat.