CUPRINS

1.CUPRINS……………………………………………pag.1
2.ARGUMENT………………………………………..pag.2
3CAPITOLUL I .ORGANIZAREA ŞANTIERULUI PENTRU
MONTAREA INSTALAŢIILOR FRIGORIFICE………. pag.3
4.CAPITOLUL II. MONTAREA MAŞINILOR ŞI
APARATELOR………………………………………………pag.4
5.2.1. Turnarea fundaţiilor şi montarea compresoarelor
şi agregatelor………………………………………………...pag.5
6. 2.2. Montarea schimbătoarelor de căldură…………… pag.5
7. 2.3 Aparate auxiliare……………………………………..pag.11
8. 2.4 Montarea conductelor de legătură între Vaporizator-
Compresor – Condensator…………………………………..pag.14
9. 2.5 Elemente de răcire din depozitul frigorific…………pag.15
10.CAPITOLUL II. MĂSURAREA PUTERII
FRIGORIFICE A INSTALATIEI ………………….pag.16
11. CAPITOLUL IV. VERIFICAREA APARATELOR
LA MONTARE……………………………………….pag.17
12. 4.1 Probe de presiune si etanseitate ………………….. pag.17
13. 4.2.Verificarea compresorului………………………….pag.18
14.4.3.Punerea in functiune pentru rodaj………………….pag.18
15.4.4. 4.4.Probe de verificare a etanseitatii circuitului
agentului frigorific…………………………………………..pag.19
16.4.5.Verificarea……………………………………………pag.19
17.CAPITOLUL V. SECURITATEA MUNCII……..pag.20
18. BIBLIOGRAFIE…………………………………………..pag.22

1
 ARGUMENT

Practicanţii unei astfel de ocupaţii asigură coordonarea şi desfăşurarea

proceselor de construcţie, montaj, încercări şi exploatare a instalaţiilor
de producere a frigului artificial precum şi a spaţiilor aferente acestora;
se preocupă de îmbunătăţirea metodelor de muncă participând în mod
direct la desfăşurarea procesului de muncă; selecţionează şi aplică noile
metode de muncă; asigură condiţiile necesare desfăşurării procesului de
muncă; se preocupă de instruirea personalului, inclusiv de prelucrarea
normelor de tehnica securităţii.
Aparatele şi maşinile instalaţiilor frigorifice se montează ţinând seama
de prevederile proiectului şi de instrucţiunile întreprinderii constructoare
a acestora. Deci, înainte de montarea oricărui aparat, conducerea tehnică
este obligată:să studieze instrucţiunile de montaj şi să se conformeze
lor;să verifice starea maşinii sau aparatului pentru a stabili dacă nu au
apărut defectări datorite transportului; să verifice dacă indicativele
înscrise pe tablele şi plăcile de timbru ale tuturor aparatelor corespund
cu prevederile proiectului. Una din principalele sarcini pe care le au, atât
maistrul cât şi tehnicianul frigotehnist, se referă la organizarea
şantierului pe care urmează a se desfăşura activităţile de montare a
instalaţiilor frigorifice. Lucrările de montare a instalaţiilor frigorifice
industriale se execută în cadrul general al unui şantier de construcţii-
montaj şi pot fi începute numai dacă sunt comform prevederile
proiectului şi de instrucţiunile întreprinderii constructoare a acestora.
Verificarea aparatelor inainte de montarea lor este absolut necesara
pentru buna functionare a instalatiei frigorifice pentru o exploatare in
parametrii prescrisi de proiectant.

CAPITOLUL I

2
 ORGANIZAREA ŞANTIERULUI PENTRU
MONTAREA INSTALAŢIILOR FRIGORIFICE

Una din principalele sarcini pe care le au, atât maistrul cât şi tehnicianul
frigotehnist, se referă la organizarea şantierului pe care urmează a se
desfăşura activităţile de montare a instalaţiilor frigorifice. Lucrările de
montare a instalaţiilor frigorifice industriale se execută în cadrul general
al unui şantier de construcţii-montaj şi pot fi începute numai dacă sunt
îndeplinite o serie de condiţii, şi anume:
a) Condiţii de teren:
— clădirea în care se va monta instalaţia trebuie să fie terminată şi
încăperile izolate termic, iar în sala maşinilor sau aparatelor să fie
turnate fundaţiile;
— instalaţia electrică (de iluminat şi de forţă), reţeaua de apă şi de
canalizare să fie într-un stadiu care să asigure lucrările de montaj
b) Condiţii organizatorice. Conducerea şantierului pentru instalaţii
frigorifice trebuie să fie înzestrată cu următoarea documentaţie legală:
— contractul privind termenele şi condiţiile de executare a lucrărilor de
montaj;
— proiectul pentru executarea şi montarea instalaţiei frigorifice
(elaborate de institutul ethnic de specialitate);
c) Devizul lucrărilor de montaj;
d) Caietul de măsurători, în care se consemnează cantităţile de lucrări
executate, pe etape.
e) Caietul de comunicări de şantier, în care se vor consemna (în dublu
exemplar) problemele apărute în cursul executării lucrărilor şi care
interesează fie pe dirigintele şantierului, fie conducerea şantierului de
montaj.
f) Ordinul de deschidere a şantierului, care stabileşte personalul tehnico-
administrativ al şantierului şi atribuţiile sale.
g) Graficul lucrărilor, cu termenele de execuţie.

3
h) Planul de aprovizionare cu materialele, aparatele şi accesoriile
necesare.
i) Planul forţelor de muncă, din care rezultă numărul echipelor de
muncitori, după calificare. Înaintea începerii
lucrărilor pe teren trebuie organizată magazia, care trebuie aprovizionată
cu materialele, sculele şi dispozitivele pentru prima etapă.
După îndeplinirea condiţiilor arătate anterior, operaţiile care trebuie
effectuate obligatoriu de către şeful de şantier, împreună cu maistrul,
tehnicianul şi şefii de echipă, sunt studierea proiectului de execuţie şi
confruntarea lui cu terenul, pentru a se stabili:
a) amplasamentele maşinilor şi aparalelor;
b) eventualele nepotriviri între teren şi proiect.

CAPITOLUL II

MONTAREA MAŞINILOR ŞI APARATELOR

Aparatele şi maşinile instalaţiilor frigorifice se montează ţinând seama

de prevederile proiectului şi de instrucţiunile întreprinderii constructoare
a acestora. Deci, înainte de montarea oricărui aparat, conducerea tehnică
a şantierului este obligată:
— să studieze instrucţiunile de montaj şi să se conformeze lor;
— să verifice starea maşinii sau aparatului sosit pe santier, pentru a
stabili dacă nu au apărut defectări datorite transportului;
— să verifice dacă indicativele înscrise pe tablele şi plăcile de timbru ale
tuturor aparatelor corespund cu prevederile proiectului.

2.1. Turnarea fundaţiilor şi montarea compresoarelor şi agregatelor

4
Pentru turnarea fundaţiei se trasează în prealabil conturul acesteia,
conform cotelor indicate în proiect. Apoi se execută săpătura.
Adâncimea fundaţiei depinde de sarcinile statice şi dinamice ale
instalaţiei, precum şi de calitatea terenului, şi se stabileşte de către
proiectant.
Pentru turnarea părţii fundaţiei care se află deasupra solului se execută
un cofraj care realizează conturul indicat în proiect.
Fundaţiile trebuie să suporte sarcina statică şi dinamică a maşinii fără să
se deterioreze sau să transmită vibraţii clădirii în care maşina este
amplasată.
De asemenea, ea trebuie astfel amplasată în raport cu pereţii, maşinile şi
utilajele din vecinătate, încât să permită accesul uşor la toate piesele
maşinii,
La montarea compresorului pe fundaţie, se verifică cu nivela metalică
(boloboc) aşezarea corectă a acestuia.

2.2. Montarea schimbătoarelor de căldură

2.2.1 Schimbătoare de căldură cu circuite multiple

În instalațiile frigorifice moderne se folosesc pe scară largă schimbătoare
de căldură cu plăci cu rol de condensator, vaporizator sau subrăcitor –
supraîncălzitor.
Atât pentru vaporizatoarele instalațiilor frigorifice cât și pentru
condensatoarele pompelor de căldură este adesea nevoie de două circuite
independente, fie pe partea apei (agent intermediar) ori pe cea a
agentului frigorific. În principal, există două tipuri de aplicații:
a) Un fluid trebuie să fie incălzit sau răcit în două trepte folosind diferite
medii pentru fiecare treaptă.
b) Ca să se controleze capacitatea, in special pentru vaporizatoare,
circuitul refrigerant

5
este împărțit in două circuite nominale identice. La capacitate maximă
ambele circuite sunt operaționale, la capacitate redusă doar unul este
funcțional și celălalt este închis.
c) Vaporizatoare
d) Figura 10. prezintă un vaporizator cu două circuite de răcire
independente și un circuit de apă. Circuitul de apă este organizat în două
grupuri în serie. Apa se deplasează în două treceri find conectată la
circuitul 1 de răcire în contra curent și la circuitul 2 în echicurent.
e) Sarcina este împărțită asimetric. Diferența față de figura 2 constă în
faptul că debitul total de apă vine în contact cu fiecare circuit de răcire și
apa răcită și cea nerăcită nu se amestecă atunci când un circuit se
închide.

6
2.2.2 Instalarea schimbătoarelor de căldură
Un schimbător de căldură cu plăci ar trebui instalat de regulă vertical
Dacă o instalare pe orizontală este necesară, există câteva indicații care
ar trebui luate în considerare
 instalarea pe orizontală ar trebui făcută numai după o testare şi o
evaluare aprofundată, deoarece caracteristicile termice și hidraulice ale
unui schimbător de căldură înclinat sunt mai puțin documentate și pot
varia considerabil.
 A nu se instala niciodată unitatea pe spate cu plăcile într-o poziție
orizontală
O unitate ușor înclinată (cu 5-10°) reduce pierderile în mod
considerabil.

2.2.3 Aerisirea schimbătoarelor de căldură

7
Dacă recuperarea de presiune statică datorată diferenței de înălțime
dintr-un canal este mai mare decât presiunea dinamică Δp, există riscul
formării unei pungi stabile de aer, ca de exemplu:
Punga de aer poate fi aerisită prin ventilul de aerisire Fig 11 . Cand aerul
a părăsit ventilul si apa intră în ventil flotorul se ridică și închide ventilul
de aerisire

2.2.5 Tipuri de vaporizatoare și montarea lor

Agentul frigorific iese din condensator in starea de lichid subrăcit la o
temperatură și o presiune destul de mare. Înainte să intre în vaporizator
agentul frigorific trebuie adus până la presiunea și temperatura de
vaporizare prin destindere in urma căreia o parte din agentul frigorific se
evaporă.
Vaporizatoarele frigorifice se clasificate în funcție de cum se desfășoară
destinderea:

Vaporizator cu destindere directă (fig. 6)

8
Amestecul bifazic care părăsește ventilul de laminare intră direct în
evaporator. Aici se evaporă complet, iar vaporii la ieșire sunt ușor
supraîncălziți. Gradul de supraîncălzire e folosit pentru controlul vanei
de laminare.
În zona de sfârșit de evaporare, când titlul vaporilor se apropie de 100%,
transferul de căldură convectiv este slab, realizându-se în domeniul
gazos. Aria de transfer de căldură este în acest mod mai mare decât în
zona de circulație a evaporatorului, dar avantajul este că nu este necesar
un separator de lichid.

Agentul frigorific intră în ventilul de laminare termostatic unde se

evaporă parțial, răcindu-se în acest mod. Ventilul de laminare este
controlat de gradul de subrăcire al vaporilor la ieșirea din evaporator.
Agentul frigorific bifazic care intră în evaporator se evaporă complet
și apoi se supraîncălzește.
Ceața de ulei însoțește vaporii de agent frigorific spre compresor.

Vaporizator înecat

9
Agentul frigorific în stare lichidă de la condensator se evaporă în
ventilul de laminare înainte de a intra în separatorul de lichid. Agentul
frigorific lichid curge de la separator la evaporator unde se evaporă
parțial. Amestecul de lichid-vapori se separă în separator. Vaporii
sunt aspirați în compresor în timp ce lichidul este recirculat înapoi spre
evaporator

2.3 Aparate auxiliare

2.3.1 Separatoare de lichid

Separatorul este un aparat care operează inundat și are următoarele
funcții:
- Să separe vaporii de lichid
- Să acumuleze agent frigorific atunci când sistemul este închis
- În anumite situații agentul poate să spumeze și trebuie să se asigure un
spațiu care să permită acest lucru
- Să acționeze ca o capcană/separator

10
Separarea vaporilor și a lichidului este obținută prin forțe gravitaționale
care permit picăturilor mai grele de lichid să se colecteze la partea
inferioara.
Separatoarele fiind aparate care lucrează la temperaturi scăzute, între
tălpile de susţinere şi console sau cadru se montează un material
izolator.
Înainte de fixarea definitivă se verifică verticalitatea (la separatoarele
verticale) şi orizontalitatea (la separatoarele orizontale).
Toate racordurile se vor prevedea cu robinete de închidere, pentru ca
încazul defectării sau al reviziilor periodice să poată fi complet separat
de restul instalaţiei.

2.3.2 Separatorul de ulei

Separatoarele de ulei se pot monta:
— pe acelaşi batiu cu agregatul (în fabrica constructoare);
— pe console sau cadre metalice, fixate pe perete sau pe postamente de
beton.
Fixarea trebuie să se execute solid şi îngrijit, deoarece separatorul de
ulei este aparatul cel mai apropiat de compresor, care primeşte vibraţiile
acestuia prin conducta de refulare.

11
Fiind un recipient sub presiune, la montarea sa trebuie respectate cu
stricteţe instrucţiunile tehnice prescrise, el fiind echipat cu armăturile de
siguranţă şi control indicate de aceste instrucţiuni.
Conducta de intrare în separator se montează cu panta spre acesta,
evacuarea uleiului din separator se poate executa fie automat, cu un
ventil cu plutitor, fie manual şi anume în carterul compresorului sau într-
o oală de ulei.

2.3.3 Rezervorul de lichid

Ca la orice recipient sub presiune, montarea, echiparea cu armături de
siguranţă, de control şi de masură şi punerea în funcţiune se fac in
conformitate cu instrucţiunile tehnice în vigoare.
Conductele distribuitoare trebuie să aibă un număr de găuri cu diametru
crescător
În jurul rezervorului trebuie să rămână suficient spaţiu pentru ca să poată
fi controlate cordoanele de sudură. Trebuie să se asigure accesul usor la
indicatorul de nivel şi la gura decurăţire. Rezervorul se montează cu
racordurile de la partea superioară în plan vertical; pentru a se asigura
colectarea uleiului în dom, el se monteaza cu o mica panta spre dom.
Fixarea se face fie pe o fundaţie de beton (spre a se lăsa un spaţiu
suficient sub rezervor, pentru controlul îmbinărilor sudate), fie pe cadre
metalice. Şi într-un caz şi în altul, fixarea prin şuruburi se face numai la
un capăt, pentru a se permite dilatarea şi contractarea liberă la variaţii de
temperatură. Se interzice cu desăvârşire încastrarea picioarelor de
susţinere în beton sau, în general, fixarea în două puncte.

2.3.4 Ventil de reglare

Ventilul de reglare cu flotor se poate monta şi lângă separatorul de
lichid, stabilindu-se
astfel un nivel constant de lichid în acesta. În acest caz instalaţia se
numeşte de tip ,,înecat".
Deoarece ventilele trebuie revizuite şi curăţate la oarecare intervale de
timp, este obligatoriu ca poziţia aleasă pentru montare să permită

12
demontarea uşoară a corpului propriu-zis al ventilului şi accesul la
plutitor, la ac, la sistemul de pârghii etc.
Înaintea ventilului de reglare, pe conducta de alimentare cu lichid. se
montează un filtru şi, în paralel, un ventil de reglare manuală. Pe toate
conductele de legătură trebuie să se monteze câte un ventil de închidere,
pentru a se asigura oricând demontarea acestuia.
Ventilul de reglare cu flotor de înaltă presiune se montează în apropierea
condensatorului sau rezervorului. El asigură evacuarea lichidului din
acesta, menţinând un nivel constant, astfel incât din vaporizatoare sa nu
plece şi vapori de amoniac necondensaţi.
Acest tip de ventil se montează numai pe instalaţii cu un singur
consumator de frig şi conţinând o cantitate de amoniac bine determinată,
de la umplere.

2.4 Montarea conductelor de legătură între Vaporizator-

Compresor – Condensator

Amestecul de vapori si ulei din evaporator intră în capcana de ulei.

Picăturile de ulei care sunt prea grele pentru a fi luate de vapori pe linia
verticală se strâng în capcană. Viteza vaporilor crește și sparge uleiul în
picături mici, care pot fi transportate de vapori.
Pentru a preveni curgerea inversă de ulei si de lichid refrigerant spre un
evaporator nefuncțional, intrarea în colectoare trebuie să se facă pe sus.
Dacă există o distanță verticală considerabilă între compresor și
condensator, agentul frigorific ar putea sa se condenseze în conductă la
oprirea instalației. Agentul refrigerant lichid și uleiul intră apoi în
compresor. Pentru a preveni acest lucru, conducta care leagă
compresorul de condensator ar trebui să aibe ă buclă îndreptată în jos
înainte de a se ridica din nou.

13
2.5 Elemente de răcire din depozitul frigorific

2.5.1 Țevi netede sau cu aripioare montate pe tavan sau perete

Pentru a se putea monta elementele într-o încăpere, trebuie să se traseze
întâi, pe pereţii (sau tavanul) acesteia, poziţia consolelor de fixare. Se
execută apoi găurile respective şi se cimentează consolele. Montarea
consolelor trebuie executată astfel încât să nu se creeze discontinuităţi în
izolaţia termică a pereţiloElementele se fixează de console prin şuruburi.
Elementele trebuie montate cu axa ţevilor în plan rigurosorizontal,
Legătura dintre elemente şi conducte se realizează prin flanşe etanşate
cu garnituri de cauciuc (la elementele pentru saramură) sau klingherit
înmuiat în ulei cu grafit (la elementele pentru răcirea directă).

2.5.2 Răcitoare de aer

Bateria de răcire se montează pe traverse metalice, deasupra unei tăvi
(de beton sau de tablă). Fixarea de traverse se face cu şuruburi. Asezarea
corectă în plan orizontal şi vertical a răcitorului de aer se verifică cu
nivela şi firul cu plumb. Elementele răcitorului de aer sunt legate între
ele prin colectoare sudate sau cu flanşe. Deasupra răcitorului se fixeaza
stropitorul pentru decongelare.
Ţevile de stropire trebuie să aibă axa riguros în planul vertical al
panourilor de răcitor pe care le deservesc. Pentru o stropire uniformă,
ţevile stropitorului trebuie să fie perfect orizontale. Pentru a se proteja
pereţii şi panourile de lemn care îmbracă răcitorul contra pătrunderii
apei în timpul decongelării prin stropire, acestea se îmbracă în tablă
galvanizată.

14
 CAPITOLUL III

MĂSURAREA PUTERII FRIGORIFICE A INSTALATIEI

Dupa terminarea lucrărilor de montare şi încercare a oricărei instalaţii şi

înainte ca aceasta să fie pusă în exploatare, este necesar să se verifice,
prin măsurări corespunzătoare, dacă aceasta realizează întocmai
prevederile proiectului.
Trebuie să se efectueze de asemenea măsurări de verificare, după fiecare
reparare a instalaţiei şi periodic în exploatare.
Pentru efectuarea măsurărilor se folosesc următoarele aparate:
— termometre de precizie (cu alcool, toluen sau mercur);
— termografe inregistratoare;
— manometre (cu burduf, membrană, tub Bourdon);
— indicatoare pentru înregistrarea grafică a ciclului compresorului;
— debitmetre (contoare pentru apă); — aparate pentru măsurarea
mărimilor electrice (ampermetru, voltmetru, wattmetru, contor
etc.);
— anemometre (care masoară viteza aerului în canale sau încăperi);
— tahometre;
— areometre.
Măsurătorile se vor putea începe numai după un timp de funcţionare
neîntreruptă a instalaţiei şi anume după ce aceasta a ajuns în regim
normal de funcţionare cu temperaturile şi presiunile de vaporizare şi de
condensare prevăzute în proiect. Trebuie atrasă atenţia din nou asupra
faptului că toate mărimile care determină puterea frigorifică depind de
temperaturile între care are loc ciclul termodinamic frigorific.
Puterea frigorifică netă a instalaţiei reprezintă cantitatea de căldură
preluată orar de vaporizator, de la mediul căruia trebuie să i se coboare
temperatura.
Puterea frigorifică brută a instalaţiei reprezintă sumă cantităţilor de
căldură pătrunse orar în instalaţie prin conductele de aspiraţie, saramură,
lichid, pereţii bazinului de saramură sau lucrul mecanic al pompelor,
agitatoarelor şi a cantităţii de căldură orare, preluată de vaporizator;

15
puterea frigorifică brută pune în evidenţă calitatea izolaţiei conductelor
şi aparatelor instalaţiei.
Puterea frigorifică a unei instalaţii se măsoară prin metode diferite,
depinzând de modul de producere a temperaturii scăzute şi de tipul de
condensator: răcire directă, racier indirectă, cu condensator închis sau
cu condensator deschis. La toate tipurile de instalaţii
frigorifice, se măsoară prin diferite metode debitul agentului frigorific şi
se verifică puterea indicată a com presorului, cu ajutorul indicatorului.

CAPITOLUL IV
VERIFICAREA APARATELOR LA MONTARE
4.1 Probe de presiune si etanseitate
Inainte de punerea în funcţiune a instalaţiei cât şi după fazele de
reparaţii, este necesar să se facă verificarea tehnică. In general
instalaţiile frigorifice se compun din mai multe subansambluri legate
prin conducte formând circuite închise. Instalaţia aferentă fluidului
frigorifer se va verifica la:
rezistenţă ;
presiune (se face hidraulic) ;
probă de etanşeitate faţă de exterior( după montaj în ,
funcţie de proprietăţile termodinamice ale agentului
frigorific).
Presiunea de probă cu aer va fi cu 10 % mai mare decât presiunea
maximă de condensare. La instalaţiile cu compresoare, presiunea în
instalaţie se obţine chiar cu compresorul frigorific, însă inainte de a fi
utilizat la probele de etanşare este necesar să-l verificăm în prealabil.
Pentru aceasta se folosesc instrucţiunile de montaj emise de constructor.

4.2.Verificarea compresorului
16
 Se demontează compresorul, respectând regulile normale de
remontare în special asupra jocurilor, cu următoarele recomandări : la
compresoarele din echipamentul instalaţiei se va executa în primul rând :
 demontarea,
 spălarea,
 reasamblarea şi
 încărcarea cu ulei, inclusiv a lagărelor exterioare, care vor funcţiona
în gol cu supapele de refulare şi capacele cilindrilor scoase timp de
200 ore, avându-se în vedere ca să se asigure o ungere bună a tuturor
părţilor în mişcare, să nu se încălzească excesiv şi să nu apară
zgomote suspecte în funcţionare.

Dacă nu se vor respecta aceste recomandări, se vor produce gripări la

pornire.
După terminarea curăţării compresoarelor şi a aparatelor aferente
instalaţiei ca : butelii intermediare, separatoare de lichid, separatoare de
ulei, robinete-ventile de reglaj, se face pregătirea rodajului.

4.3.Punerea in functiune pentru rodaj

Se alimentează compresorul cu ulei, vasele de ulei ale ungătoarelor
şi palierelor. Cu capacele cilindrului scoase se verifică:
 Presiune normală de ungere ,între 0,5- 1 at.
peste cea din carter, utilizând un manometru ( dacă presiune nu este
realizată se verifică pompa de ungere).
 După o funcţionare în gol de 15 minute, se
opreşte, se desfac capacele carterului pentru a verifica încălzirea
lagărelor palire şi lagărele bielelor (se verifică cu mâna).
 Dacă toate lagărele sunt normale, după o
funcţionare mai îndelungată 1-2 ore, se montează capacele cilindrului
şi se începe funcţionarea cu aer în circuit deschis- cu toate robinetele

17
 de comunicaţie cu exteriorul deschise- însă cu supapele în
funcţionare.

4.4.Probe de verificare a etanseitatiicircuitului agentului frigorific

Depistarea neetanşeităţilor se face cu apă săpunită, pensulând locurile
de îmbinare şi sudurile. Constatarea se face prin citirea scăderilor
manometrului după ce în prealabil s-a făcut presiune cu aer în instalaţie
şi s-a făcut răcirea la temperatura ambiantă. Dacă au fost constatate
scăpări, se remediază ( înlocuirea garniturilor, ştemuirea porilor mici,
reâncărcare cu sudură, etc).
După remedierea generală se face o nouă probă de presiune.
Verificarea atentă se face prin:
 deschiderea ventilelor şi robineţilor din
circuitul frigorific
 se deschide şi ventilul de pe conducta de
aspiraţie a compresorului,
 se închide legătura colectorului de aspiraţie
cu exteriorul prin închiderea sau prin strângereqa flanşei de aerisire.
Se face o deschidere a robinetului de aerisire a colectorului de refulare
al compresorului închizându-se ventilul refulării, după care se pune din
nou în funcţiune compresorul. În acest caz presiunea din colectorul de
refulare creşte foarte mult. Pentru a se reduce presiunea din colectorul de
refulare se va ştrangula aspiraţia cu ajutorul ventilului de aspiraţie de la
compresor, scăzând debitul de aer, apoi se va deschide din nou ventilul
de aspiraţie, evacuându-se aerul complet ( la manometru scade presiunea
de aspiraţie la zero atmosfere absolute
4.5.Verificarea
Se realizează inainte de montaj, pentru a evita un amestec nedorit de
soluţii saline din circuite diferite cu temperaturi diferite. Se realizează
printr-o probă hidraulică cu dispozitive colectoare, prevăzute cu ştuţuri
şi flanşe.
18
 Colectorul va fi legat cu o ţeavă de legătură direct de pompa de
presiune şi cu o altă ţeavă printr-un robinet la conducta de alimentare cu
apă, cu un robinet de golire.
Etape :
 se deschide robinetul de umplere cu apă cât
şi cel de golire pentru evacuarea aerului,
 se inchide cel de golire când incepe
curgerea apei,
 se inchide şi robinetul de umplere
 se face presiune in instalaţie, până când
manometru va indica presiunea de probă ( se identifică vanele defecte
)
 se deschide robinetul de golire
 se evacuează apa

CAPITOLUL V

SECURITATEA MUNCII

1. Echipamentul de protecţie
Datorită condiţiilor de lucru, mai cu seamă vara, personalul de
deservire a instalaţiilor frigorifice, este obligat să suporte în mod
repetat diferenţe mari de temperatură, de aceea îmbrăcămintea şi
încălţămintea de protecţie trebuie să fie comodă, uşoară şi trainică.
Unii agenţi frigorifici au grad de toxicitate ridicat ( amoniac,
bioxid de sulf ) şi de aceea se are în vedere protejarea căilor
respiratorii, pentru a impiedica inhalarea de gaze toxice ( utilizarea
mănuşelor şi a ochelarilor de protecţie).
2. Măsuri speciale de protecţie

19
 Constă în izolarea faţă de instalaţie prin mânere izolante,
intreruptoare cu strat izolator, legarea la pământ a maşinilor electrice,
controlul periodic al instalaţiilor, verificarea înainte de fiecare
funcţionare.
3. Manipularea materialelor toxice
Se au în vedere materialele uşor inflamabile, gazele combustibile şi
cele toxice sau lichefiate. Trebuie manipulate in locuri special
amenajate, zonele de lucru vor fi marcate cu indicatoare de securitate
pe o rază de minim 100 metri. In interiorul acestei zone vor pătrunde
doar muncitorii special instruiţi şi va fi interzis :
 accesul persoanelor străine,
 fumatul ,
 orice flacără deschisă şi
 consumarea de alimente.
Materialele toxice vor avea ambalajul şi etichete caracteristice
( inscripţie „ Otravă sau Toxic” ).
Se recomandă folosirea ventilatoarelor în încăperile unde se
execută încărcare-descărcare cu agent frigorific. Descărcarea
agentului frigorific nu se face direct în atmosferă ci se vor folosi vase
de neutralizare

20
 BIBLIOGRAFIE

1.BĂLAN, M. şi PLEŞA, A. – 1989,INSTALAŢII FRIGOROFICE

CONSTRUCŢIE,FUNCŢIONARE CALCUL, BUCUREŞTI,EDITURA
TEHNICĂ
2.CHIRIAC, F.-1985, INSTALAŢII FROGORIFICE, BUCUREŞTI,

EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ

3. CURRICULUM , NIVEL 2, CALIFICAREA FRIGOTEHNIST,

DOMENIUL ELECTROMECANIC, MEC, CENTRUL NAŢIONAL
DE DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONA
4.IONESCU, M ,- 1983,TEHNOLOGIA DE REPARAŢIE,
ÎNTREŢINERE ŞI EXPLOATARE A INSTALAŢIILOR
FRIGORIFICE, , CRAIOVA, EDITURA SCRISUL ROMÂNESC

5.MĂDĂRĂŞAN, T., BĂLAN, M.,- 1999, TERMODINAMICA

TEHNICĂ,CLUJ-NAPOCA ED. SINCRON

21