Cursuri EIT PDF

1.
PROCEDEE DE PRODUCERE A FRIGULUI ARTIFICIAL
Naşterea frigului artificial este legată de apariţia omului pe Pământ şi de

necesitatea conservării alimentelor, existând în acest sens dovezi încă din Roma
antică, cu privire la conservarea gheţii în grote sau cariere pe perioadele mai calde.
Dar, prima instalaţie frigorifică industrială a fost una cu absorbţie, prezentată în
1862 la Expoziţia universală de la Londra de către Ferdinand Carré [8]. La circa
zece ani de la acest eveniment apare şi primul dulap frigorific precum şi primele
camere frigorifice utilizate la transporturile navale, folosind de această dată
instalaţii cu compresie mecanică de vapori, cu o capacitate frigorifică de circa 47
kW [8].
Evoluţiile ulterioare în domeniul frigului artificial au condus la ideea că
acesta poate servi şi altor industrii şi nu numai celei alimentare. Astfel, după 1990
au apărut şi primele aplicaţii în domeniul construcţiilor, climatizării, frigiderelor
casnice, medicină (criochirurgie, conservarea plasmei sanguine, fabricarea
medicamentelor, etc.) şi tehnica spaţială.
Dacă la nivelul procedeelor de producere a frigului, metodele sunt astăzi
clare, preocupările actuale sunt orientate spre utilizarea a unor noi materiale şi
fluide şi nu în ultimul rând se urmăreşte reducerea consumurilor energetice şi
protecţia mediului ambiant, atât în faza de execuţie cât şi de exploatare a
instalaţiilor frigorifice.
Conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii orice corp se poate
răci pe cale naturală până la temperatura mediului ce îl înconjoară. Răcirea lui în
continuare se poate realiza numai pe cale artificială.
Instalaţiile frigorifice se utilizează pentru scăderea şi menţinerea
temperaturii unui corp sau sistem de corpuri sub temperatura mediului
înconjurător. Prin mediu înconjurător se înţelege rezervorul imens de energie
constituit de apă, aer şi pământ, căruia preluarea sau cedarea de energie, în orice
cantitate, nu îi modifică starea termodinamică (temperatură, presiune, etc.).
În procesul de răcire participă întotdeauna cel puţin două corpuri: corpul
răcit şi corpul care realizează răcirea, numit agent frigorific.
Clasificarea instalaţiilor de producere a frigului artificial se face în general
după următoarele criterii [3]:
- principiul de funcţionare;
- tipul ciclului frigorific;
- periodicitate.
După principiul de funcţionare instalaţiile frigorifice utilizate în industrie,
comerţ sau aplicaţii casnice pot fi cu compresie mecanică de vapori, cu compresie
de gaze, cu absorbţie (compresie termochimică), cu ejecţie sau termoelectrice. Mai
există şi alte procedee de producere a frigului artificial (magnetocaloric, prin efect
Ettinghaus, ş.a.) [3], care nu şi-au găsit încă o aplicaţie industrială. În consecinţă,
procedeele de producere a frigului pot fi termodinamice, electrice şi magnetice.
Instalaţiile frigorifice cu compresie mecanică utilizează proprietăţile
elastice ale gazelor şi vaporilor ce se manifestă prin creşterea temperaturii lor în
timpul comprimării şi scăderea temperaturii în procesul de destindere.
Instalaţiile cu absorbţie sau compresie termochimică au principiul de lucru
bazat pe realizarea succesivă a reacţiilor termochimice de absorbţie a agentului de
2 Instalaţii frigorifice
lucru de către un absorbant, după care urmează desorbţia agentului din absorbant.
Procesele de absorbţie şi desorbţie joacă în acest caz rolul proceselor de aspiraţie
(destindere) şi refulare (comprimare) executate de compresorul mecanic.
Compresia termochimică se realizează prin utilizarea unui amestec binar,
consumându-se energie termică.
Instalaţiile cu ejecţie utilizează energia cinetică a unui jet de vapori sau
gaz. În funcţie de construcţia ajutajului şi de modul de desfăşurare a procesului,
aceste instalaţii pot fi cu ejector sau turbionare.
Instalaţiile termoelectrice, care au la bază efectul Péltiér, permit obţinerea
frigului artificial prin utilizarea directă a energiei electrice. Este cunoscut faptul că
la trecerea curentului electric printr-un ansamblu format din două materiale
diferite, se constată apariţia unei diferenţe de temperatură la cele două lipituri ale
sistemului. Aplicarea pe scară largă a acestui efect a devenit posibilă odată cu
dezvoltarea tehnicii semiconductoarelor.
După tipul ciclului frigorific instalaţiile frigorifice pot funcţiona în baza
unui proces închis sau deschis.
În cazul primului proces agentul de lucru parcurge diferitele elemente
componente într-un contur închis, temperatura sa variind între limitele impuse de
cele două surse de căldură. În această categorie se încadrează instalaţiile frigorifice
cu compresie mecanică de vapori, cu absorbţie, cu ejector (instalaţii frigorifice cu
ejecţie de vapori reci), precum şi unele instalaţii cu compresie mecanică de gaze.
Instalaţiile care funcţionează pe baza unui proces deschis sunt caracterizate
prin aceea că în timpul funcţionării agentul de lucru este total sau parţial extras din
instalaţie. În locul agentului evacuat este introdusă o noua cantitate de agent
proaspăt. Ca procedee termodinamice deschise putem menţiona răcirea prin
evaporarea apei şi răcirea prin amestecuri frigorifice.
După periodicitate instalaţiile frigorifice pot fi cu funcţionare continuă, în
regim staţionar sau cu funcţionare discontinuă, în regim nestaţionar.
4. INSTALAŢII FRIGORIFICE CU COMPRESIE MECANICĂ DE
VAPORI
Instalaţiile frigorifice cu compresie mecanică de vapori se folosesc pentru

obţinerea unor temperaturi, în general în intervalul -20…-90ºC. Acestea pot fi:
- cu compresie într-o singură treaptă;
- cu compresie în mai multe trepte;
- în cascadă.
Instalaţiile frigorifice într-o singură treaptă sunt utilizate pentru obţinerea
unor temperaturi -20…-30ºC, cu tendinţa de a ajunge până la –60ºC prin
perfecţionarea ciclului (subrăcire avansată înainte de laminare, supraîncălzirea
vaporilor aspiraţi de compresor, folosirea unor agenţi frigorifici cu caracteristici
superioare).
Instalaţiile frigorifice cu două şi trei trepte de compresie se utilizează în
general în domeniul -30…-60º, folosindu-se un singur agent de lucru.
Instalaţiile frigorifice în cascadă (două sau trei) sunt utilizate pentru
obţinerea unor nivele de frig de -70…-90ºC, cascadele fiind parcurse de agenţi
frigorifici diferiţii.
Avantajul instalaţiilor frigorifice cu compresie constă în aceea că, la
schimbarea stării de agregare prin vaporizare şi condensare, coeficienţii de transfer
de căldură au valori ridicate, astfel că schimbătoarele de căldură din circuitul
frigorific pot fi dimensionate în condiţii economice. În plus, aceste două procese
sunt izoterme în cazul fluidelor pure, ceea ce face posibilă reducerea pierderilor
datorită ireversibilităţii transferului de căldură între agentul frigorific utilizat şi cele
două surse de căldură, prin menţinerea diferenţelor minime de temperatură în limite
acceptabile. În cazul utilizării unor amestecuri de fluide, în special a amestecurilor
zeotrope, procesele de vaporizare şi condensare nu mai au loc la temperatură şi
presiune constantă, dar şi în acest caz profilul de variaţie a temperaturilor în
aparatele de schimb de căldură conduce la reducerea diferenţelor minime de
temperatură dintre fluidele de lucru.
4.1. Instalaţiile frigorifice cu compresie într-o singură treaptă
• Ciclul procesului ideal. Funcţionarea unei instalaţii frigorifice ideale cu

compresie mecanică de vapori se bazează pe ciclul Carnot inversat (fig. 3), în care
agentul de lucru parcurge o succesiune de transformări compuse din două izoterme
şi două adiabate.
Procesele care compun ciclul sunt următoarele:
- comprimarea adiabată reversibilă (izentropică) (1-2) în compresorul K,
care determină creşterea parametrilor presiune şi temperatură de la pv,
Tv la pc, Tc;
- condensarea izobar-izotermă (2-3) în condensatorul C. În cazul ideal,
transferul de căldură are loc la diferenţe infinit mici de temperatură,
deci Tc = Ta (temperatura de condensare = temperatura mediului
ambiant);
Instalaţii frigorifice cu compresie mecanică de vapori 17
- destinderea adiabată reversibilă (izentropică) (3-4) în detentorul D,

care determină scăderea parametrilor presiune şi temperatură de la pc,
Tc la pv, Tv;
- vaporizarea izobar-izotermă (4-1) în vaporizatorul V, care are loc la
presiunea şi temperatura de vaporizare pv şi respectiv Tv. Transferul de
căldură de la sursa rece la agentul frigorific are loc la diferenţe infinit
mici de temperatură, deci Tv=Tf (temperatura de vaporizare =
temperatura la care se obţine frigul).
 qc 
C
T
3
2  lc  '' ''
Tc = Ta '' 3 '' 2
'' ''
ld ' 'h3 ''
h2
M
D K ~
''
Tv = Tf '' 1
V 4 ' ''
' 'h ' ' h1
4 ∆s
4 1 I
6 11111
5
s3 = s4 s1 = s2 s
q0
a b
Fig. 3. Schema (a) şi ciclul (b) instalaţiei frigorifice ideale cu compresie mecanică de vapori:
K – compresor, C – condensator, D – detentor; V – vaporizator; M – motor electric.
Bilanţul termic al ciclului ideal al instalaţiei frigorifice cu compresie are

forma:
 kJ 
q 0 + Il c I= Iq c I+ l d  , (2)
 kg 
sau:
 kJ 
Iq c I= q0 + (Il c I− l d ) = q 0 + l  ;
 kg 
(3)
unde: q 0 = h1 − h4 = Tv ⋅ (s1 − s 4 ) este căldura specifică absorbită în

vaporizatorul instalaţiei la temperatura coborâtă, Tv, în kJ/kg;
Iq c I= h2 − h3 = Tc ⋅ (s 2 − s3 ) – căldura specifică cedată în condensatorul
instalaţiei la temperatura ridicată, Tc, în kJ/kg;
Il I= h
c 2 − h1 – lucrul mecanic consumat în compresor, în kJ/kg;
l d = h3 − h4 – lucrul mecanic obţinut prin detenta vaporilor, în kJ/kg;
l = Il c I− l d – lucrul mecanic total al ciclului, în kJ/kg.
Pentru caracterizarea gradului de perfecţiune a acestui ciclu, se utilizează

eficienţa frigorifică, care se defineşte prin raportul dintre producţia (sarcina)
frigorifică specifică q0 a instalaţiei şi lucrul mecanic consumat l, rezultând în acest
caz eficienţa frigorifică a ciclului ideal sau Carnot:
q0
εC = . (4)
l
Înlocuind valoarea lui l cu cea rezultată din bilanţul termic al instalaţiei, se

obţine:
q0 aria 1 − 4 − 6 − 5 − 1
εC = = =
Iq c I− q 0 (aria 2 − 3 − 6 − 5 − 2) − (aria 1 − 4 − 6 − 5 − 1)
aria 1 − 4 − 6 − 5 − 1 ∆s ⋅ Tv Tv 1 (5)
= = = = = f (Tc , Tv )
aria 1 − 2 − 3 − 4 − 1 ∆s ⋅ (Tc − Tv ) Tc − Tv Tc
−1
Tv
Această relaţie arată că eficienţa ciclului frigorific ideal depinde numai de

temperatura de condensare Tc şi temperatura de vaporizare Tv, fiind cu atât mai
mare cu cât acestea sunt mai apropiate. Eficienţa frigorifică nu este un randament,
având valori mai mari sau mai mici ca unitatea.
• Schema şi ciclul teoretic al instalaţiei frigorifice cu compresie

mecanică de vapori fără subrăcire. Ciclul ideal, aşa cu a fost prezentat, nu poate
fi realizat practic din următoarele motive:
- procesul de comprimare 1-2 trebuie deplasat în domeniul vaporilor
supraîncălziţi pentru a evita comprimarea vaporilor umezi care poate
produce eroziune şi instabilitate hidraulică. Acest lucrul presupune
vaporizarea completă a agentului frigorific în vaporizator, deci
alimentarea compresorului cu vapori saturaţi uscaţi;
- procesul de destindere 3-4 trebuie înlocuit, pentru simplificarea
instalaţiei (detentorul fiind un element dificil de realizat constructiv,
lucrul mecanic de detentă fiind şi foarte mic), printr-un ventil de
laminare. Prin această înlocuire, destinderea nu mai are loc adiabatic,
ci izentalpic, micşorându-se producţia frigorifică specifică. În acelaşi
timp, se măreşte şi lucrul mecanic consumat, cu valoarea lucrului
mecanic de destindere ld, care se obţinea în detentor.
Schema şi ciclul teoretic al instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică de

vapori fără subrăcire sunt prezentate în figura 4.
| qc |
C
2 | lc |
3
I
M
VL
K ~
V
4 1
q0
a
Cr
T lg p
Cr ''
'' 2 qc
pc 3 2’
3 2’ h2 2
Tc
Tv 1 pv 1
4 4
q0 h1 q0 lc
s3 s4 s1 = s2 s h3 =hi4 h1 h2 h
b c
Fig. 4. Schema (a) şi ciclul instalaţiei frigorifice teoretice cu compresie mecanică de vapori fără
subrăcire, în diagramele T - s (b) şi lg p – h (c):
K – compresor, C – condensator, VL – ventil de laminare; V – vaporizator; M – motor electric.
Procesul de laminare 3-4, în ventilul de laminare VL determină scăderea

parametrilor de la pc, Tc la pv, Tv, la entalpie constantă h3 = h4. Titlul amestecului
bifazic la ieşirea din ventilul de laminare, se obţine astfel:
h3 − hl h3 − hl
h3 = h4 = hl + x 4 ⋅ (h1 − hl ) ⇔ x4 = = , (6)
h1 − hl rv
unde: hl reprezintă entalpia agentului frigorifică în stare de lichid la saturaţie, la

temperatura şi presiune de vaporizare, în kJ/kg;
rv – căldura latentă de vaporizare la temperatura de vaporizare, în kJ/kg.
Lucrul mecanic total al ciclului este chiar cel necesar comprimării:
 kJ 
l = Il c I= Iq c I− q 0 = h2 −h 3 −(h1 − h4 ) = h2 − h1  . (7)
 kg 
Eficienţa frigorifică a ciclului teoretic va fi:
q 0 h1 − h4
εf = = . (8)
l h2 − h 1
Deplasarea comprimării în domeniul vaporilor supraîncălziţi şi efectuarea

destinderii prin laminare, determină reducerea eficienţei frigorifice a ciclului
teoretic în raport cu cea a ciclului ideal (Carnot, de referinţă). Se poate determina
astfel, gradul de reversibilitate al ciclului teoretic faţă de cel ideal:
εf h1 − h4 Tc − Tv
ρt = = ⋅ < 1. (9)
εC h2 − h1 Tv

mecanică de vapori cu subrăcire. Pentru a compensa micşorarea producţiei
frigorifice specifice cauzată de înlocuirea destinderii cu o laminare, după
condensarea vaporilor se practică o subrăcire. În acest fel se diminuează influenţa
negativă a ireversibilităţii procesului de laminare asupra eficienţei frigorifice. De
asemenea, este cunoscut faptul că volumul specific al vaporilor este mult mai mare
ca cel al lichidului, ceea ce înseamnă că, secţiunea ventilului de laminare (respectiv
dimensiunea sa) este mult mai mică în cazul laminării unui lichid faţă de cazul
laminării aceluiaşi debit de vapori. Subrăcirea se poate realiza chiar în interiorul
condensatorului, prin prevederea unei suprafeţe de schimb de căldură suplimentare
sau într-un schimbător de căldură special, utilizându-se un agent de răcire sau
vaporii de agent frigorific produşi în vaporizator, înainte de a fi aspiraţi în
compresor (subrăcire regenerativă).
Schema şi ciclul teoretic al instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică de
vapori fără subrăcire sunt prezentate în figura 5.
Cum izobarele în domeniul lichidului sunt foarte apropiate de curba de
saturaţie, procesul de subrăcire poate fi reprezentat în diagrama T-s, practic
suprapus peste curba de saturaţie.
Prin subrăcirea condensatului, producţia specifică de frig se măreşte (cu o
mărime corespunzătoare suprafeţei 4-3-3’-4’-4), fără a modifica consumul de lucru
mecanic.
|qSR | | qc |
SR C
3
3’ 2 | lc |
I
M
VL K ~
V
4 1
q0
a
lg p Cr T
qSR Cr
qc 2
pc 3’ 3 2’ 2 3 2’
Tc
3’
pv 1 Tv 1
4’ 4 4’ 4
q’0 lc ∆q0SR
h3’=h4 h3 = h4 h1 h2 h s3’ s3 s4’ s4 s1 = s2 s

b c
Fig. 5. Schema (a) şi ciclul instalaţiei frigorifice teoretice cu compresie mecanică de vapori cu
subrăcire, în diagramele T - s (b) şi lg p – h (c):
K – compresor, C – condensator, SR – subrăcitor; VL – ventil de laminare;
V – vaporizator; M – motor electric.
Gradul de subrăcire al condensatului este:
∆TSR = T3 − T3' = Tc − TSR [K ] , (10)
unde: TSR este temperatura de subrăcire, în K.
În acest caz, puterea frigorifică specifică devine:
 kJ 
q ' 0 = h1 − h4 ' = h1 − h4 + h4 − h4' = q 0 + ∆q 0SR  . (11)
 kg 
Sarcina termică specifică a subrăcitorului este:
 kJ 
q SR = h3 − h3' = h4 − h4' = ∆q 0SR  , (12)
 kg 
unde: ∆q 0SR este creşterea puterii frigorifice specifice datorită subrăcirii, în kJ/kg.
Eficienţa frigorifică a ciclului teoretic cu subrăcire va fi:
q ' 0 q 0 + ∆q 0SR q 0  ∆q SR   ∆q SR 
ε' f = = = ⋅ 1 + 0  = ε f ⋅ 1 + 0  > ε f , (13)
II
lc l l  q0   q0 
deci aceasta este mai mare decât cea a ciclului frigorific fără subrăcire.
• Influenţa supraîncălzirii vaporilor aspiraţi de compresor. În condiţii

reale de funcţionare, pentru a fi siguri că procesul de vaporizare este complet
încheiat, pentru a avea o reglare eficientă a instalaţiei şi pentru îmbunătăţirea
umplerii cilindrului compresorului, se recurge la supraîncălzirea vaporilor înainte
de aspiraţie. Această supraîncălzire poate avea loc chiar în vaporizator, dar nu este
recomandată datorită coeficienţilor de transfer de căldură mici, în cazul vaporilor,
ceea ce ar conduce la suprafeţe de schimb de căldură importante. Supraîncălzirea
se poate realiza şi natural prin contactul direct dintre suprafaţa conductei de
aspiraţie în compresor şi mediul ambiant. De asemenea, cum vom vedea în
paragraful următor, supraîncălzirea se poate realiza şi prin subrăcirea regenerativă.
Ciclurile teoretice ale instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică de
vapori cu supraîncălzire, în diagramele T-s şi lg p-h, sunt prezentate în figura 6.
T lg p Cr
Cr 2”
qc
2
pc 3 2’ 2 2”
3 2’
Tc
Tsi=T1’
Tv 1’ pv 1’
4 1 4 1
q0 q’0 l’
∆q0SI
s3 s4 s1 = s2 s i3 = i4 i1 i1’ i2” i
a b
Fig. 6. Ciclurile instalaţiei frigorifice teoretice cu compresie mecanică de vapori cu subrăcire, în
diagramele T - s (a) şi lg p – h (b).
Gradul de supraîncălzire al vaporilor în vaporizator:
∆TSI = T1' − T1 = Tsi − Tv [K ], (14)
unde: TSI este temperatura vaporilor supraîncălziţi în aspiraţia compresorului, în K.
Puterea frigorifică specifică în cazul ciclului cu supraîncălzirea vaporilor

aspiraţi de compresor este:
 kJ 
q ' 0 = h'1 −h4 = h1 − h4 + h'1 −h1 = q 0 + ∆q 0SI   , (15)
 kg 
unde: ∆q 0SI este creşterea puterii frigorifice specifice datorită supraîncălzirii, în

kJ/kg.
Lucrul mecanic specific al ciclului cu supraîncălzire este mai mare decât al

celui fără supraîncălzire:
 kJ 
l ' = h2" − h1' > h2 − h1 = l  , (16)
 kg 
iar datorită faptului că şi puterea frigorifică specifică creşte, eficienţa frigorifică a

ciclului cu supraîncălzire va fi mai mare sau mai mică decât cea a ciclului fără
supraîncălzire, funcţie de natura agentului frigorific utilizat:
q ' 0 h1' − h4
ε' f = = . (17)
l' h2" − h1'
În general, nu se recomandă ca supraîncălzirea să depăşească 5…10ºC în

cazul amoniacului, altfel aceasta ar influenţa negativ eficienţa frigorifică. În cazul
freonilor, supraîncălzirea nu afectează decât într-o mică măsură eficienţa frigorifică
a instalaţiei, aceasta fiind recomandată a fi cât mai mare, ajungându-se la valori de
până la 30...40ºC [15].
• Ciclul teoretic al instalaţiei frigorifice cu compresie mecanic de

vapori cu subrăcire regenerativă. Deoarece supraîncălzirea în vaporizator nu este
eficientă din punct de vedere al intensităţii transferului de căldură, se recomandă
supraîncălzirea vaporilor pe seama subrăcirii condensatului, în cadrul unui transfer
de căldură (ireversibil) regenerativ. În acest caz, sarcina termică aferentă
supraîncălzirii este practic egală cu sarcina termică a subrăcirii.
Realizarea subrăcirii regenerative prezintă următoarele avantaje:
- suprafaţa vaporizatorului este utilizată în mod eficient;
- se asigură un grad de subrăcire avansat, ce nu poate fi obţinut cu
ajutorul apei de răcire;
-
sunt micşorate pierderile de frig în mediul ambiant prin suprafaţa
conductei de aspiraţie în compresor, deoarece acesta este alimentat cu
vapori supraîncălziţi cu o temperatură relativ ridicată.
Dezavantajele instalaţiei sunt legate tocmai de prezenţa regeneratorului,
care complică şi scumpeşte instalaţia şi introduce o pierdere suplimentară cauzată
de ireversibilitatea transferului de căldură la diferenţe finite din acest schimbător de
căldură.
Schema, diagrama temperatură-suprafaţă de schimb de căldură din
regenerator (T-S) şi ciclul teoretic al instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică
de vapori cu subrăcire regenerativă sunt prezentate în figura 7
C | qc |
2 | lc |
T
I Tc
Regenerator
K ∆TSR
T1’ Lichid
3 1’
R T3’
3’ 1 ∆TSI
Vapori Tv
VL
4 S
b
q0 V
a
T lg p Cr
Cr 2 qSR
qc
pc 3’ 3 2’ 2
3 2’
Tc
3’
1’
Tv pv
4 1 4 1 1’
qSR 0q I lc
qSI ...-1------•►"1' ,..........---1►~:
s3’ s3 s4 s1 s1’ = s2 h3’=h4 h3 h1 h1’ h2 h

s
c d
Fig. 7. Schema (a), diagrama T-S pentru regenerator (b) şi ciclurile instalaţiei frigorifice teoretice cu
compresie mecanică de vapori cu subrăcire regenerativă în diagramele T-s (c) şi lg p-h (d):
K – compresor, C – condensator, R – regenerator; VL – ventil de laminare; V – vaporizator.
În condiţii teoretice sarcinile termice specifice la subrăcire şi supraîncălzire

sunt egale:
 kJ 
q SI = h1' − h1 = q sr = h3 − h3'   . (18)
 kg 
Deoarece supraîncălzirea nu are loc în vaporizator, puterea frigorifică

specifică va fi:
 kJ 
q 0 = h1 − h4   , (19)
 kg 
iar eficienţa frigorifică:

q h − h4
εf = 0 = 1 . (20)
-11
l c h2 − h1'

mecanică de vapori cu separator de picături. Pentru asigurarea funcţionării în
condiţii uscate a compresorului, se poate utiliza şi schema cu separator de picături
(fig. 8). În acest caz, în schemă apar două contururi, parcurse de debite diferite de
agent frigorific. Alimentarea vaporizatorului se face în această situaţie cu lichid la
saturaţie, în aşa numitul sistem „înecat”. Pentru celelalte scheme prezentate
anterior, la care intrarea în vaporizator pe partea agentului frigorific era în
domeniul vaporilor umezi, sistemul de alimentare se numeşte „uscat”.
|qSR | | qc |
SR C
3
2 | lc | T
VL
3’
I Cr
2
K
m&1 2’
1=4” Tc 3
3’
4
1 Tv 4’ 1=4”
4
SP
m&2 x4
4’ s1 = s2
s4’ s4 s
b
q0 V
a
Fig. 8. Schema (a) şi ciclul (b) instalaţiei frigorifice teoretice cu compresie mecanică de vapori cu
separator de picături:
K – compresor, C – condensator, SR – subrăcitor; VL – ventil de laminare;
SP – separator de picături; V – vaporizator.
După efectuarea laminării 3’-4, agentul frigorific cu starea 4 de vapori

saturaţi umezi, cu titlul x4, este dirijat în separatorul de picături SP unde are loc
separare în lichid saturat cu starea 4’ şi vapori saturaţi uscaţi cu starea 4”. Vaporii
formaţi în vaporizator (teoretic cu starea 1=4”) sunt de asemenea introduşi în
separatorul de picături. Astfel, chiar dacă vaporizarea agentului frigorific în
vaporizator este incompletă, compresorul este alimentat cu vapori saturaţi uscaţi
din separatorul de picături. În acelaşi timp, separatorul de picături asigură
alimentarea cu lichid saturat cu starea 4’ a vaporizatorului.
Pentru a determina raportul celor două debite m&1 şi m&2 care circulă prin
cele două contururi ale instalaţiei frigorifice, se efectuează bilanţul termic al
separatorului de picături:
m&1 ⋅ h4 + m&2 ⋅ h1 = m&1 ⋅ h1 + m&2 ⋅ h4' [kW ]. (21)
Entalpia agentului frigorific la ieşirea din ventilul de laminare se poate

scrie:
 kJ 
h4 = h4 ' + x 4 ⋅ rv  , (22)
 kg 
de unde rezultă coeficientul de debit, definit ca raportul debitelor ce parcurg cele

două contururi:
m&2 h1 − h4 h1 − h4' − x 4 ⋅ r1 x ⋅r
µ= = = =1− 4 1 <1. (23)
m&1 h1 − h4 ' h1 − h4 ' h1 − h4 '
Considerând q ' 0 = h1 − h4 puterea frigorifică specifică a instalaţiei

frigorifice fără separator de picături, iar rv = h1 − h4 ' , rezultă:
h1 − h4 q' 0 rv − x 4 ⋅ rv
µ= = = = 1 − x4 < 1 . (24)
h1 − h4 ' rv r1
În aceste condiţii, eficienţa frigorifică a ciclului cu separator de picături

este:
Q0 m&2 ⋅ rv r q q'
ε SP
f = = = µ ⋅ v = µ ⋅- 0 = - 0 =ε f , (25)
P m&1 ⋅ Il c I Il c I Il c I Ilc I
unde: Q0 este puterea frigorifică totală, în kW;
P – puterea totală de compresie, în kW.
Se constată că prezenţa separatorului de picături nu modifică eficienţa

frigorifică a ciclului frigorific, mărimile Q0 şi P fiind egale cu cele care
caracterizează ciclul frigorific fără separator de picături.
• Schema şi ciclul real al instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică

de vapori. Schema şi ciclul instalaţiilor frigorifice reale cu compresie mecanică de
vapori într-o singură treaptă sunt prezentate în figura 9. Se observă că există o serie
de deosebiri faţă de ciclul instalaţiei frigorifice teoretice.
|qSR | | qc |
SR C
3
3’ 2
| lc |
VL
I
K
4 1
q0 V
a
lg p Cr
T
Cr 2 qSR
qc
2s
pc 3’ 3 2’ 2s 2
3 2’
Tc
3’
Tv 1 pv 1 lc,t
4 4
q0 lc
s4 s1 = s2s s2 s h3’=h4 h3 h1 h2 h
b c
Fig. 9. Schema (a) şi ciclurile reale ale instalaţiei frigorifice teoretice cu compresie mecanică de
vapori în diagramele T-s (b) şi lg p-h (c):
K – compresor, C – condensator, SR – subrăcitor; VL – ventil de laminare; V – vaporizator.
Abateri ale procesului real faţă de cel teoretic sunt:

- procesul de compresie din compresor nu este adiabat reversibil datorită
frecărilor mecanice şi gazodinamice, precum şi ca urmare a schimbului
de căldură cu pereţii; valoarea lucrului mecanic de compresie se
calculează cu relaţia:
 k −1

1 p  k
 kJ 
⋅ p v ⋅ v v ⋅  c − 1 ⋅ 10 2
k
lc = ⋅   , (26)
ηi k − 1    kg 
 pv 
 
unde: ηi este randamentul intern al compresorului;
pv, pc – presiunea în vaporizator şi în condensator, în Pa;
vv – volumul specific al vaporilor de agent frigorific la intrarea în
compresor, în m3/kg;
k – exponentul adiabatic al agentului frigorific.
- procesele de transfer de căldură între agentul frigorific şi mediul de

răcire (apă, aer) din condensator şi subrăcitor presupun existenţa unor
diferenţe finite de temperatură, care imprimă acestor procese un
caracter ireversibil;
- procesele de transfer de căldură între mediul răcit şi agentul frigorific
din vaporizator se desfăşoară de asemenea, la diferenţe finite de
temperatură, fiind deci ireversibile;
- circulaţia agentului frigorific prin instalaţie este însoţită de pierderi de
presiune;
- echipamentele, conductele, ş.a. prin care evoluează fluidele de lucru
schimbă căldură cu mediul ambiant.
Totuşi, pentru simplificarea calculelor, şi în cazul ciclului frigorific real se
ţine în general seama de o serie de ipoteze simplificatoare:
- procesul de comprimare 1-2 este adiabat ireversibil;
- procesul de evacuare a căldurii către mediul ambiant se compune din
desupraîncălzirea izobară 2-2’, condensarea izobar-izotermă 2’-3 şi
subrăcirea izobară 3-3’; temperatura de condensare Tc este superioară
temperaturii apei (aerului) de răcire la ieşirea din aparat cu diferenţa
∆Tc necesară efectuării transferului de căldură (fig. 10 – a, b);
- procesul de laminare 3’-4 este adiabat ireversibil (cu creşterea
entropiei);
- procesul de vaporizare 4-1 este izobar-izoterm şi se desfăşoară la o
temperatură Tv (T0) inferioară temperaturii agentului purtător de frig la
ieşirea din aparat cu diferenţa ∆Tv necesară desfăşurării transferului de
căldură (fig. 10 – c);
- se neglijează supraîncălzirea vaporilor în conducta care alimentează
compresorul.
În aceste condiţii se constată că:
Tv = T f" − ∆Tv ; Tc = Ta" + ∆Tc ; T3' = Tc − ∆TSR [K ] ,

unde: T”f este temperatura purtătorului de frig la ieşirea din vaporizator, în K;
T”a – temperatura agentului de răcire la ieşirea din condensator, în K;
T3’ – temperatura condensatului subrăcit, în K;
∆Tv – diferenţa minimă de temperatură din vaporizator, în K;
∆Tc – diferenţa minimă de temperatură din condensator, în K;
T T T
Condensator Subrăcitor Vaporizator
I :I
T2 Tc T’f
∆Tc
Tc T”a Ta2
T3’ T3’
∆Ta T”f
∆Tv
Ta1 Tv=T0
T’a
Sc SSR Sv
a b c
Fig. 10. Diagramele T-S pentru condensator (a), subrăcitor (b) şi vaporizator (c).
Pentru determinarea mărimilor de stare în punctele caracteristice ale
ciclului, este necesară determinarea randamentului intern, adiabatic al comprimării:
I I
l c ,t h2 s − h1
ηi = II = , (27)
lc h2 − h1
unde: lc,t este lucrul mecanic teoretic de compresie, în kJ/kg;
lc – lucrul mecanic real de compresie, în kJ/kg;
h2s – entalpia vaporilor la ieşirea din compresor în cazul procesului teoretic
(izentropic), în kJ/kg.
Astfel, rezultă entalpia reală a vaporilor la ieşirea din compresor:
I I
l c ,t h2 s − h1  kJ 
(28)
II
h2 = h1 + l c = h1 + = h1 +  .
ηi ηi  kg 
Pentru calcule aproximative se poate estima valoarea randamentului intern
al compresorului ca raport al temperaturilor absolute de vaporizare şi condensare
[3]:
Tv
ηi ≅ . (29)
Tc
Eficienţa frigorifică a ciclului real va fi:
q 0 h1 − h4 h1 − h4
ε f ,r = II = = η i ⋅ = η i ⋅ ε f ,t , (30)
l c h2 − h1 h2 s − h1
unde: εf,t este eficienţa frigorifică a ciclului teoretic.
Gradul de reversibilitate al ciclului real faţă de cel de referinţă (Carnot)

este:
ε f ,r h1 − h4 1
ρr = = ηi ⋅ ⋅ <1. (31)
εC h2 s − h1 ε C
4.2. Instalaţiile frigorifice cu compresie în două trepte
Realizarea unor nivele de frig tot mai coborâte în vaporizatorul instalaţiei

frigorifice cu compresie mecanică de vapori, în condiţiile în care temperatura de
condensare rămâne constantă, implică mărirea continuă a raportului de compresie
pc/pv. Această mărire are efecte negative asupra funcţionării instalaţiei, datorită
micşorării factorului de debit şi a randamentului indicat al compresorului şi măririi
excesive a temperaturii vaporilor la ieşirea din compresor, ceea ce înrăutăţeşte
condiţiile de ungere ale acestuia. Această temperatură nu trebuie să depăşească
valorile admisibile de circa 145 ºC, corespunzătoare temperaturii de cocsificare a
uleiurilor de ungere. Din aceste cauze, pentru rapoarte de compresie pc/pv > 8…9,
este necesar să se utilizeze comprimarea în două trepte. În acest caz vaporii între
treptele de comprimare sunt răciţi cu apă sau agent frigorific lichid.
Schemele instalaţiilor frigorifice cu compresie în două trepte sunt diverse,
în funcţie în general de tipul agentului frigorific, temperatura agentului de răcire şi
scopul urmărit.
În fig. 11 şi 12 sunt prezentate patru variante de realizare a ciclului
frigorific cu compresie mecanică de vapori în două trepte.
• Schema şi ciclul instalaţiei frigorifice cu compresie în două trepte cu
o laminare şi răcire intermediară parţială (incompletă) realizează între cele
două trepte de compresie o răcire intermediară cu apă a vaporilor (fig. 11 - a).
Această răcire este parţială, vaporii rămânând supraîncălziţi. La această instalaţie
debitul de vapori comprimaţi este acelaşi în ambele compresoare. Din punctul de
vedere al consumului de lucru mecanic şi a eficienţei frigorifice a ciclului, valoarea
optimă a presiunii intermediare pi este [5]:
pi = p v ⋅ pc [Pa] . (32)
Mărimile caracteristice ale ciclului sunt următoarele:
- puterea frigorifică specifică:
 kJ 
q 0 = h1 − h6 = h1 − h5  , (33)
 kg 
qc+qSR 
C-SR I'
lg p Cr
4 lc2  qSR
qc
5 K2 5 4’ 4 2’
pc
5’
3
pi 3
2
VL RI
pv lc,2
2 lc1  6 1
q0 lc,1
6 K1
V 1 h5=h6 h5’ h1 h4 h
q0 a
qc+qSR 
C-SR
I'
4 lc,2  lg p Cr
qSR
5 K2 qc
m&2 5 4’ 4 2’
3 pc
5’
VL1 BI pi 3
6 2
6
2 lc,1  pv 1 lc,2
7 1’
VL2 K1 q0 lc,1
7 m&1 V 1 h5=h6=h7 h5’ h4 h

h1
q0 b
Fig. 11. Schemele şi ciclul instalaţiilor frigorifice cu compresie mecanică de vapori

în două trepte cu o laminare:
a – instalaţia cu răcire intermediară parţială; b – instalaţia cu răcire intermediară completă; K1 –
compresor de joasă presiune; K2 – compresor de înaltă presiune; C-SR – ansamblul condensator-
subrăcitor; VL – ventil de laminare; V – vaporizator;
BI – butelie de răcire intermediară.
- lucrul mecanic specific de compresie în treapta I , II şi respectiv total:
Il c1 I= h2 − h1 ; Il c 2 I= h4 − h3 ;
 kJ  , (34)
l c , 2tr I = Il c1 I+ Il c 2 I= (h2 − h1 ) + (h4 − h3 )  
 kg 
- sarcina termică specifică la condensator-subrăcitor:
 kJ 
Iq c − SR I= h4 − h5  . (35)
 kg 
Economia de lucru mecanic în raport cu comprimarea într-o treaptă va fi:
∆l c = l c ,1tr I− Il c , 2tr =
 kJ  , (36)
= (h2 ' − h1 ) − (h2 − h1 ) − (h4 − h3 ) = h2 ' − h4 − (h2 − h3 )  
 kg 
iar eficienţa frigorifică a ciclului:
q0 h1 − h5 q h − h5
ε f , 2tr = = > ε f ,1tr = 0 = 1 , (37)
Il c, 2tr I (h2 − h1 ) + (h4 − h3 ) lI c ,1tr I h2' − h1
unde: εf,1tr este eficienţa ciclului frigorific într-o singură treaptă ce ar funcţiona
între aceleaşi presiuni pv şi pc;
εf,1tr - eficienţa ciclului frigorific în două trepte;
lc,1tr – lucrul mecanic de compresie într-o singură treaptă, în kJ/kg;
lc,2tr – lucrul mecanic de compresie în două trepte, în kJ/kg;
Se constată astfel o creştere în general cu circa 3…4% a eficienţei

frigorifice a instalaţiei cu compresie mecanică de vapori în două trepte, cu o
singură laminare şi răcire intermediară parţială, faţă de instalaţia frigorifică într-o
singură treaptă ce ar funcţiona între aceleaşi presiuni extreme.
Avantajul schemei constă în simplitate constructivă şi costul coborât al
instalaţiei. Datorită temperaturii ridicate a vaporilor în compresorul de înaltă
presiune, utilizarea ei este însă limitată la instalaţiile cu freoni, la care temperatura
de vaporizare coboară sub –40 ºC. La temperaturi mai coborâte se recurge la ciclul
cu răcire intermediară completă.
• Schema şi ciclul instalaţiei frigorifice cu compresie în două trepte cu
o laminare şi răcire intermediară completă realizează între cele două trepte de
compresie o răcire intermediară completă prin introducerea în schemă a unei butelii
de răcire intermediare BI şi a unui ventil de laminare auxiliar VL1 (fig. 11 - b). De
această dată, faţă de cazul schemei anterioare, se creează două contururi parcurse
de debite de agent frigorific diferite. Pentru a stabili raportul celor două debite se
apelează la bilanţul termic pe butelia intermediară:
m&1 ⋅ h2 + (m&2 − m&1 ) ⋅ h6 = m&2 ⋅h 3 [kW ] 

m& h − h6 . (38)
 µ= 2 = 2 >1
m&1 h3 − h6
Puterea totală de compresie se determină prin însumarea puterilor de

compresie ale celor două compresoare::
II I I (I I I I)
Pc = Pc ,1 + Pc , 2 = m&1 ⋅ l c ,1 + m&2 ⋅ l c , 2 = m&1 ⋅ l c ,1 + µ ⋅ l c , 2 [kW ] . (39)
Rezultă astfel lucrul mecanic specific de compresie raportat la 1 kg de

agent care circulă prin treapta de joasă presiune (I):
Pc  kJ 
1-1
l c , 2tr =
m&
= l I+ µ ⋅ Il I= h
1
c ,1 c,2 2 − h1 + µ ⋅ (h4 − h3 )  
 kg 
(40)
şi eficienţa frigorifică a ciclului:
0 Q q0 q0 q0
ε f , 2tr = - = =
- - - - - - - = . (41)
h2 − h1 + µ ⋅ (h4 − h3 )
Pc
1l I Il I+ µ ⋅ Il I
c , 2 tr c ,1 c,2
Răcirea completă determină o creştere a eficienţei frigorifice cu 2…3%.

Avantajul principal al schemei constă în reducerea substanţială a temperaturii de
refulare din compresorul de înaltă presiune K2, ceea ce permite evident reducerea
temperaturii de vaporizare. Dezavantajul acestei instalaţii îl reprezintă gradul mare
de vaporizare în ventilul principal de laminare VL2, la temperaturi de vaporizare
coborâte, ceea ce determină reducerea puterii frigorifice şi în consecinţă a eficienţei
ciclului. Pentru a elimina acest efect se recurge la instalaţia cu două laminări sau la
subrăcirea lichidului de înaltă presiune în butelia intermediară.
• Schema şi ciclul instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică de
vapori în două trepte, cu două laminări şi răcire intermediară completă (fig.
12. – a). În acest caz, debitul m&2 comprimat în compresorul de înaltă presiune K2,
condensat şi subrăcit este laminat în întregime în ventilul de laminare VL2 de la
presiunea pc la pi. În continuare, acest debit este introdus în butelia de răcire
intermediară BI unde, prin vaporizare parţială, determină răcirea intermediară
completă (procesul 2-3) a debitului m&1 comprimat în compresorul de joasă
presiune K1. În timp ce vaporii uscaţi cu starea 3 sunt aspiraţi în compresorul K2,
debitul m&1 extras pe la partea inferioară a buteliei intermediare (lichid saturat) este
laminat în ventilul de laminare VL2 de la presiunea pi la pv. Urmează vaporizarea
în vaporizatorul V cu realizarea efectului frigorific q0, după care ciclul se reia.
qc+qSR 
C-SR
5 4 lc,2  lg p Cr
m&2
K2 qSR qc
VL2
3 pc 5 4’ 4 2’
6 5’
BI pi 7 3
6 2
2 lc,1  pv 1 lc,2
7 8 1’
K1 q0 lc,1
m&1
VL1
V 1 h7=h8 h1 h4 h
8
q0  qc  a
C
4 lc,2  lg p Cr
5 K2 qc
m&2 3 pc 75 4’ 4 2’
VL1 pi 3
6 BI 6 2
m
2 lc,1 pv 1 l
c,2
7 m&1 8 1’
K1 q0 lc,1
VL2
V 1 h7=h8 h5=h6 h1 h4 h
8
q0 b
Fig. 12. Schemele şi ciclul instalaţiilor frigorifice cu compresie mecanică de vapori în două trepte:
a – instalaţia cu două laminări şi răcire intermediară completă; b – instalaţia cu subrăcirea lichidului
de înaltă presiune;
K1 – compresor de joasă presiune; K2 – compresor de înaltă presiune; C-SR – ansamblul
condensator-subrăcitor; VL – ventil de laminare; V – vaporizator; BI – butelie de răcire intermediară.
Cele două contururi ale instalaţiei sunt parcurse de debite diferite, legătura
dintre ele realizându-se prin ecuaţia de bilanţ termic pe butelia intermediară:
& h2 − h7
m&1 ⋅ h2 + m&2 ⋅ h6 = m&1 ⋅ h7 + m&2 ⋅h 3 [kW ] µ = m2 = >1, (42)
m&1 h3 − h6
Se constată astfel că în cazul instalaţiei cu două laminări coeficientul de

debit este mai mare ca în cazul instalaţiei cu o singură laminare , µ 2lami. > µ1lam. ,
deoarece h7 < h6.
Laminarea în două trepte conduce la creşterea puterii frigorifice specifice,
faţă de cazul instalaţiei cu o singură laminare:
q 0, 2lam. = h1 − h8 = (h1 − h6 ) + (h6 − h8 ) = q 0,1lam. + (h6 − h8 ) > q 0,1lam. . (43)
Puterea totală de compresie va fi în acest caz:

( )
Pc = Pc ,1 + Pc , 2 = m&1 ⋅ Il c ,1 I+ m&2 ⋅ Il c , 2 I= m&1 ⋅ Il c ,1 I+ µ ⋅ Il c , 2 I [kW ] . (44)
Comparând cele două cicluri frigorifice (cu o laminare şi cu două) se

constată că, deşi coeficientul de debit µ creşte, creşterea puterii frigorifice specifice
q0 la instalaţia cu două laminări este predominantă, ceea ce conduce în consecinţă
şi la creşterea eficienţei frigorifice a ciclului cu două laminări:
Q0 q 0 q q0
ε f , 2lam. = - =- = - 0- - = - - ->ε
f ,1lam. (45)
Pc Il c I Il c1 I+ µ ⋅ Il c 2 I h2 − h1 + µ ⋅ (h4 − h3 )
• Schema şi ciclul instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică de

vapori în două trepte, cu subrăcirea lichidului de înaltă presiune (fig. 12. – b)
asigură răcirea intermediară a vaporilor între cele două trepte de compresie în
butelia de răcire intermediară BI, prin amestec cu agentul frigorific condensat,
subrăcit şi laminat. Pentru aceasta, vaporii comprimaţi în compresorul de joasă
presiune K1, pătrund în butelia de răcire intermediară, unde se răcesc până la
temperatura de saturaţie, apoi sunt aspiraţi de compresorul de înaltă presiune K2,
comprimaţi şi refulaţi în condensatorul C. După condensare şi subrăcire, lichidul se
împarte în două părţi. O parte se injectează în butelia de răcire prin intermediul
unui ventil de laminare, cealaltă parte se subrăceşte în serpentina montată în butelia
de răcire, apoi se laminează şi este trimisă în vaporizatorul V, unde vaporizează la
joasă temperatură, absorbind o cantitate de căldură de la un agent intermediar.
Această categorie de instalaţii sunt întâlnite în practică şi sub denumirea de
instalaţii frigorifice cu injecţie parţială, faţă de cele prezentate anterior care sunt cu
injecţie totală.
Ca şi în cazurile anterioare, bilanţul termic pe butelia intermediară oferă
legătura dintre debitele ce parcurg cele două circuite formate:
m&1 ⋅ h2 + m&1 ⋅ h5 + (m&2 − m&1 ) ⋅ h6 = m&2 ⋅h 3 + m&1 ⋅ h7 [kW ] 

m& h − h7 + h5 − h6 h2 − h7 . (46)
 µ= 2 = 2 = >1
m&1 h3 − h6 h3 − h6
Lucrul mecanic specific de compresie raportat la 1 kg de agent care circulă

prin treapta de joasă presiune (I) este:
Pc  kJ 
I 1-1 I I I
l c , 2tr = = l c ,1 + µ ⋅ l c , 2 = h2 − h1 + µ ⋅ (h4 − h3 )   . (47)
m&1  kg 
Eficienţa frigorifică a ciclului se determină cu relaţia:
0 Q q0 q0 h1 − h8
ε f =- = - ~ ~ - - - = = . (48)
h2 − h1 + µ ⋅ (h4 − h3 )
Pc
1 III I I
l c , 2tr l c ,1 + µ ⋅ l c , 2
4.3. Instalaţiile frigorifice cu compresie în trei trepte
La temperaturi de vaporizare, în general sub –60ºC, instalaţiile frigorifice

cu compresie în două trepte devin neeconomice datorită rapoartelor mari de
comprimare pe o treaptă, lucru care determină coeficienţi de debit reduşi, deci
dimensiuni mari pentru compresoare.
Schema şi ciclul unei instalaţii frigorifice cu compresie mecanică de vapori
în trei trepte este prezentată în figura 13.
Treptele 2 şi 3 se consideră o singură treaptă comună şi se determină astfel
p' i = p v ⋅ p c şi apoi p"i = p ' i ⋅ p c .
Particularitatea schemei constă în prezenţa celor două butelii intermediare.
Rapoartele debitelor de agent frigorific se determină din ecuaţiile de bilanţ termic
ale celor două butelii intermediare:
- bilanţul termic al BI1:
m&2 h2 − h11
m&1 ⋅ h2 + m&2 ⋅ h10 = m&1 ⋅h11 + m&2 ⋅ h3 [kW ]  µ1, 2 = = >1; (49)
m&1 h3 − h10
- bilanţul termic al BI2:
m&3 h4 − h9
m&2 ⋅ h4 + m&3 ⋅ h8 = m&2 ⋅h 9 + m&3 ⋅ h5 [kW ]  µ 2,3 = = > 1 . (50)
m&2 h5 − h8
Puterea frigorifică specifică este:
q 0 = h1 − h12 [kJ I kg ] , (51)
iar sarcina termică specifică la condensator-subrăcitor:
Iq c − SR I= h6 − h7 [kJ / kg ] . (52)
qc+qSR 
C-SR
7 6 lc,3  qc+qSR 
K3 lg p Cr
VL3
5
pc 7 6' 6
8 m&3 4 7'
lc,2 
lc,3 
BI2 9
K2 p”i 4
9 8 5
m&2
3
VL2
p’i 11 3 lc,2  2
2 10
10
lc,1 
BI1 12 1'
pv lc,1 
11 K1 q0 1
m&1
VL1
V h
12 1 b
q0
a
Fig. 13. Schema (a) şi ciclul (b) instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică de vapori în trei trepte:
K1 – compresor de joasă presiune; K2 – compresorul de medie presiune;
K3 – compresor de înaltă presiune; C-SR – ansamblul condensator – subrăcitor; VL – ventil de
laminare; V – vaporizator; BI – butelie de răcire intermediară.
Lucrul mecanic specific de compresie raportat la 1 kg de agent care circulă

prin treapta de joasă presiune (I) se determină cu relaţia:
P m&1 ⋅ Il c ,1 I+ m&2 ⋅ l c , 2 + m&3 ⋅ l c ,3
I I I I
11-
lc = c =
m&1 m&1
=
= 1l c ,1 I + µ1, 2 ⋅ l c , 2 + µ1, 2 ⋅ µ 2,3 ⋅ l c ,3 = . (53)

I I I I
= (h2 − h1 ) + µ1, 2 ⋅ (h4 − h3 ) + µ1, 2 ⋅ µ 2,3 ⋅ (h6 − h5 ) [kJ Ikg ]
Eficienţa frigorifică a ciclului va fi în aceste condiţii:
Q q h1 − h12
εf = 0 = 0 = . (54)
Pc - -11
l c (h2 − h1 ) + µ1, 2 ⋅ (h4 − h3 ) + µ1, 2 ⋅ µ 2,3 ⋅ (h6 − h5 )
Instalaţiile frigorifice cu compresie mecanică de vapori în trei trepte pot fi

şi ele realizate în mai multe variante (scheme), ca cele de la compresia în două
trepte, calculul lor fiind similar.
4.4. Instalaţia frigorifică în cascadă
Instalaţia frigorifică în cascadă se utilizează pentru realizarea unor

temperaturi foarte coborâte, caz în care, datorită coeficienţilor mari de compresie
necesari, instalaţiile cu compresie în mai multe trepte devin imposibil de realizat
economic. Ea constă în cuplarea mai multor instalaţii care funcţionează cu agenţi
frigorifici diferiţi.
În fig. 14 este prezentată schema şi ciclul unei instalaţii frigorifice în
cascadă în două trepte. Se observă că vaporizatorul treptei superioare este, în
acelaşi timp, condensatorul treptei inferioare (schimbătorul de căldură Vs-Ci).
 qc 
C
3s 2s lc,s  T
m&s Cr 2s
VLs Ks
2’s 2i
Vs-Ci 3s
Tc
4s 1s 2’i
3i 2i lc,i  3i 1s
Tv -- - -
4s
1i
Ki 4i
VLi
4i
m&i V
1i
,,' I - ,
I 'mi •
q0
',,,
s
q0
a b
Fig. 14. Schema (a) şi ciclul (b) instalaţiei frigorifice în cascadă cu două trepte:
Ki – compresorul din treapta inferioară; Ks – compresorul din treapta superioară;
C – condensator; VLs – ventilul de laminare din treapta superioară;
VLi – ventilul de laminare din treapta inferioară; V – vaporizator;
Vs-Ci – vaporizator-condensator.
Pentru reducerea dimensiunilor compresorului de joasă presiune se

recurge la utilizarea unor agenţi frigorifici cu presiuni la saturaţie mai ridicate la
temperaturi de vaporizare joase, cum ar fi: R 13, R 14, R 23, R 503, etanul (C2H6),
etilena (C2H4), difloretilena (C2H2F2) şi alţii. În această situaţie presiunea de
condensare, la temperatura apei de răcire, sunt foarte ridicate şi, pe de altă parte,
condensarea devine imposibil de realizat datorită temperaturilor critice coborâte ale
acestor fluide. Treapta superioară lucrează cu agenţi frigorifici obişnuiţi: amoniac
(NH3), R 12, R 22, R 141 şi alţii.
Sarcina termică a schimbătorului vaporizator-condensator este:
QVs −Ci = m&i ⋅ Iqc ,i I= m&s ⋅ q0,s [kW ] , (55)

sau, sub forma sarcinilor termice specifice, corespunzătoare celor două procese de
condensare şi respectiv vaporizare:
 kJ 
Iq c,i I= h2i − h3i ; q 0, s = h1s − h4 s  , (56)
 kg 
unde: qc,i este sarcina termică specifică la condensare în cascada inferioară, în

kJ/kg;
q0,s – producţia frigorifică specifică în cascada superioară, în kJ/kg.
Din ecuaţia de bilanţ termic pe schimbătorul de căldură vaporizator-

condensator (55) rezultă raportul debitelor ce parcurg cele două cascade:
µ= __
m& l
s
=
q ih_
=
−h
.
c ,i 2i 3i
(57)
m&i q 0, s h1s − h4 s
Pentru efectuarea transferului de căldură în schimbătorul vaporizator-

condensator este necesară o diferenţă de temperatură între cei doi agenţi de
5…10ºC. Această diferenţă imprimă procesului de transfer de căldură un caracter
ireversibil, ceea ce face ca instalaţia frigorifică în cascadă sa aibă o pierdere
suplimentară de exergie.
Puterea frigorifică specifică (în cascada inferioară) şi sarcina termică
specifică la condensare (în cascada superioară) se determină cu relaţiile:
 kJ 
q 0 = h1i − h4i  , (58)
 kg 
 kJ 
Iq c I= h2 s − h3s  . (59)
 kg 
Lucrul mecanic specific de comprimare (raportat la debitul de agent

frigorific din cascada inferioară) este:
P m&i ⋅ l c ,i + m&s ⋅ l c , s
1 -'---I~ 1
Il c I= -m&c = ---'--- ~ 1= Il c,i I+ µ ⋅ Il c,s I= ,
i m&i (60)
= h2i − h1i + µ ⋅ (h2 s − h1s )
unde: Pc este puterea totală de compresie, în kW;

m&i – debitul masic de agent frigorific din cascada inferioară, în kg/s;
m&s – debitul masic de agent frigorific din cascada superioară, în kg/s;
lc,i – lucrul mecanic de compresie din cascada inferioară, în kJ/kg;
lc,s – lucrul mecanic de compresie din cascada superioară, în kJ/kg;
Eficienţa frigorifică a instalaţiei va fi:
q0 h1i − h4i
εf = = . (61)
-11
l c h2i − h1i + µ ⋅ (h2 s − h1s )
4.5. Calculul termic al instalaţiilor frigorifice cu compresie mecanică

de vapori
Calculul termic al instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică de vapori

într-o singură treaptă presupune determinarea următoarelor mărimi [3]:
- debitul volumetric de vapori V&, în m3/s şi cilindreea C, în cm3,
necesare pentru alegerea compresorului;
- puterea termică a condensatorului Qc, în kW, necesară pentru
dimensionarea acestuia;
- puterea efectivă Pe, consumată de compresor, în kW;
- debitul apei de răcire m &a ,în kg/s.
Datele necesare pentru efectuarea calcului termic sunt:
- puterea frigorifică Q0, în kW;
- temperatura purtătorului de frig la ieşirea din vaporizator Tf”, în ºC;
- temperatura agentului de răcire la intrarea în condensator Ta’, în ºC;
- gradul de subrăcire, ∆ΤSR sau temperatură de subrăcire TSR, în ºC
( TSR = Tc − ∆TSR );
- gradul de supraîncălzire, ∆TSI, sau temperatura de aspiraţie în
compresor (de supraîncălzire) TSI, în ºC ( TSI = Tv + ∆TSI , dacă în
vaporizator sunt aspiraţi vapori supraîncălziţi);
Cu ajutorul datelor de intrare, al diagramelor şi tabelelor de vapori, se
stabilesc parametrii de stare ai agentului frigorific în punctele caracteristice ale
ciclului frigorific. În fig. 15, este prezentată diagrama lg p – h pentru freon 22,
necesară calculului instalaţiilor care utilizează acest agent frigorific.
Determinarea temperaturilor de vaporizare Tv şi respectiv condensare Tc se
face în funcţie de diferenţele minime de temperatură din vaporizator ∆Τv,
condensator ∆Τc şi respectiv de variaţia temperaturii agentului de răcire în
condensator ∆Τa (fig. 10). Alegerea diferenţelor minime de temperatură din
vaporizator şi condensator se face pe baza unor calcule de optimizare. Astfel, dacă
considerăm de exemplu variabilă diferenţa minimă de temperatură din vaporizator
şi presiunea de condensare constantă, prin creşterea acesteia se reduce suprafaţa de
schimb de căldură a vaporizatorului, deci investiţia în aparat scade. În schimb,
creşte puterea de pompare şi raportul de compresie. Creşterea raportului de
compresie conduce la creşterea puterii consumate de compresor şi aceasta, corelată
cu creşterea puterii de pompare conduce la creşterea cheltuielilor anuale de
exploatare. În consecinţă se obţine o reducere a investiţiei şi o creştere a
cheltuielilor anuale de exploatare, ceea ce impune un calcul de optimizare pentru
stabilirea diferenţei optime minime de temperatură din aparat.
Variaţia temperaturii agentului de răcire în condensator ∆Τa se poate stabili

tot în baza unui calcul de optimizare. Astfel, o valoare mai mare a acestei diferenţe
de temperatură conduce la micşorarea debitului de agent de răcire, în condiţiile
menţinerii constante a sarcinii termice. Reducerea debitului de agent de răcire
implică reducerea puterii de pompare, deci scad cheltuielile anuale de exploatare.
Pe de altă parte, reducerea debitului conduce la micşorarea coeficienţilor de
transfer de căldură, ceea ce conduce la creşterea suprafeţei de schimb de căldură şi
a investiţiei în aparat.
Există şi aplicaţii în care agentul de răcire este apa provenită de la un turn
de răcire, caz în care variaţia temperaturii este impusă de această instalaţie.
Debitul masic de agent frigorific se calculează cu relaţia:
Q0  kg 
m&=  s . (62)
q0  
Debitul volumetric de agent frigorific în aspiraţia compresorului se

determină cu formula:
 m3 
V&a = m&⋅ v a  s , (63)
 
unde: va este volumul specific al vaporilor aspiraţi în compresor, în m3/kg.

to•,-,
tt,1rl
~~~~~~j~~~~~~î~~~~~~t~~~~~l~~~~~i!i~~ii~i;~iiiii~~~~~i~~~~~~~~~~~3
entalpia
Fig. 15. Diagrama lg p – i pentru freon 22.
Datorită existenţei unor factori funcţionali (existenţa spaţiului mort sau

vătămător, a pierderilor de presiune a vaporilor la trecerea prin supapele de
aspiraţie şi refulare ale compresorului, a ireversibilităţii procesului de comprimare,

a pierderilor de căldură în mediul ambiant şi a neetanşeităţilor), se defineşte
factorul (coeficientul) de debit al compresorului λ (sau randamentul volumetric
global η v ) ca raportul dintre debitul volumetric în aspiraţia compresorului V&a şi
debitul volumetric transvazat (baleiat) de compresor V&[14]:
V&a
λ = ηv = . (64)
V&
Debitul baleiat şi cilindreea se pot calcula cu relaţiile:
n  m3 
V&= C ⋅ ⋅ 10 −3  s  (65)
60  
şi
π ⋅d2
C= ⋅ s ⋅ N ⋅ 10 −3 [cm 3 ], (66)
4
unde: C este cilindreea compresorului cu piston (volumul descris în unitatea de

timp de piston la cursa de aspiraţie), în cm3;
n – viteza de rotaţie a compresorului, în rot/min;
d – diametrul cilindrului compresorului, în mm;
s – cursa pistonului, în mm;
N – numărul de cilindri ai compresorului.
În figura fig. 16 este reprezentată schema de principiu a unui cilindru

compresor şi diagrama p-v de funcţionare a acestuia, cu precizarea diferiţilor
parametri ce intervin în modelarea procesului funcţional de la nivelul
compresorului frigorific cu piston. Parametrii geometrici sunt reprezentaţi
considerând volumul geometric al unui cilindru egal cu o unitate (Vs = 1):
C π ⋅d2
Vs = = ⋅ s ⋅ 10 −3 [cm 3 ] . (67)
N 4
3'
Pc -
t-----<,----+-----------+----+-- - - ____.
Va V,,. A; V
V.= 1
Fig. 16. Schema de principiu a unui cilindru compresor şi a diagramei funcţionale p-V:
∆pv – pierderea de presiune la trecerea prin supapa de aspiraţie; ∆pc – pierderea de presiune la
trecerea prin supapa de refulare; V0 – volumul spaţiului mort; Vd – volumul în procesul de destindere;
Vs – volumul cursei pistonului; l0 - lungimea spaţiului mort; ld – cursa în procesul de destindere; s –
cursa pistonului; d – diametrul cilindrului; A – secţiunea cilindrului compresor; λ - factorul de debit
al compresorului; λi - factorul de debit indicat al compresorului.
Factorul de debit al compresorului λ se poate exprima şi ca produs al

coeficienţilor parţiali de debit [13]:
λ = λ0 ⋅ λl ⋅ λT ⋅ λe = λi ⋅ λT ⋅ λe , (68)
unde: λ0 este coeficientul parţial de debit care ţine seama de existenţa spaţiului
mort (vătămător);
λl - coeficientul parţial de debit care ţine seama de laminarea vaporilor la
trecerea prin supapa de aspiraţie;
λi - coeficientul indicat, λi = λ0 ⋅ λl ;
λT - coeficientul parţial de debit care ia în considerare preîncălzirea
vaporilor în procesul de aspiraţie; acest coeficient poate fi determinat
orientativ cu relaţia empirică [13]:
Tv
λT = . (69)
Tc
λe - coeficientul parţial de debit care caracterizează etanşeitatea

cilindrului. Coeficientul de etanşare λe are în general valori de
0,95…0,98.
În figura 17 se prezintă o diagramă de variaţie a coeficientului de încălzire

în funcţie de raportul de compresie pc/pv pentru compresoarele cu amoniac [3].
1,0
λT 0,8
ţ 0,6
0,4
0,2
-
10 20 30 40 50
pc/pv
Fig. 17. Variaţia coeficientului de încălzire λT în funcţie de raportul de compresie.
Coeficientul indicat, denumit şi randamentul volumetric indicat al

compresorului, se poate determina cu relaţia [3]:
 1

 pc   
λi = f   = 1 − c ⋅   − 1 ,
 p m
c
(70)
 pv  p
 v  
unde: c este coeficientul spaţiului mort:
V0
c= ; (71)
C
m – exponentul politropic (m = 0,9…1,1);

V0 – volumul spaţiului mort, în cm3.
Valorile coeficientului spaţiului mort c pot fi considerate aproximativ,

după cum urmează [12]:
- pentru compresoare orizontale mari: c = 0,015…0,025;
- pentru compresoare orizontale mici: c = 0,005…0,08;
- pentru compresoare verticale mari: c = 0,01…0,02;
- pentru compresoare verticale mici: c = 0,03…0,05.
În general, se recomandă ca factorul de debit λ să nu scadă sub 0,6.

În funcţie de cilindreea calculată, se poate alege compresorul necesar
instalaţiei frigorifice din gama oferită de firmele constructoare.
Sarcina (puterea) termică a condensatorului instalaţiei frigorifice cu
compresie se determină cu relaţia:
Qc = m&⋅ q c [kW ] . (72)
Analog, sarcina termică a subrăcitorului este:
QSR = m&⋅ q SR [kW ] . (73)
Puterea efectivă a compresorului, necesară pentru alegerea motorului

electric de antrenare, se calculează cu formula:
m&⋅ l c , s m&⋅ l c
Pe = = [kW ] , (74)
ηi ⋅ηm ηm
unde: lc,s este lucrul mecanic teoretic (izentropic) de compresie, în kJ/kg;

lc – lucrul mecanic real de compresie, în kJ/kg;
ηi – randamentul indicat al compresorului;
ηm – randamentul mecanic al compresorului.
Debitul apei de răcire la condensator şi subrăcitor se determină cu relaţiile:
Qc  kg 
m&a ,c =  s , (75)
c pa ⋅ ∆Ta ,c  
QSR  kg 
m&a , SR =  s , (76)
c pa ⋅ ∆Ta , SR  
unde: cpa este căldura specifică a apei la temperatura medie, în kJ/(kg.K);

∆Ta,c, ∆Ta,SR – variaţia temperaturii apei de răcire în condensator, respectiv
subrăcitor, în K.
Pentru determinarea factorului de debit şi a randamentului indicat al

compresorului se poate utiliza şi o nomogramă de tipul celei prezentate în figura
18.
1.3 I
,~ -~y-o.O :,r
+~·/ V
V' 16
~
~
~
,,,
~ .--
I
~
.,,- - i----
t "'// V
:/
.--
I -
------
1.2
j/,..- /
~/ ~'
.,-
~
0.02
11/>-.1.1 ~ """ - '
-~ 0,0,0
"l/1 ~~ I-" .....-.--
~ ;,,.....,.
IJ,9
,,,, r
~
to
.........._- -
--- -
~
c•0.00
--- -
D.9
t 0,8
........ ......... ... -...... ~ ~
--.. ,-- 0.02

--,.__ ~-
,~ -
Â1 ...... .... i"'-,... I
~'" -........ r--.....
--..
--
~
0.7 ..._ 0.0t,,.
0.6
...........
~ .
--Io..
- I r - i--...;
._
~ i......... i--
o.s
Factor de corectie f
.... ~
l?c.'- -.._
fv oe ·25 ·JO -t,f) -5(,
!
-50 -70 .......... . , 6' .... ~
' •7
,(:;J~
....... ....
Qlt
f 1.0 '{),!M 0.5'?\0.lC 0,80 {175 I .......... .........
f Q,J
I V."' 20 rtr/h
h
J ..........
.....
1-A. .....
-
T Q2
- 1
- .~ : . -
- ..--r--::I:
I I
fi ~ s;
Âr ~ - jO
i/
a1 1.-.-e: 1000
_ 100
I
~
z J 5 6 7 8 g 11
Fig. 18. Nomograma lui Linge ce permite determinarea factorului de debit λ şi a randamentului
indicat η i al unui compresor [8]:
f – factor de corecţie ce se aplică atunci când temperatura de vaporizare este mai mică ca –25ºC;
λ = λ i − 1 − λT ⋅ f . [ ( )]
De asemenea, în figura 19 se prezintă variaţia factorului de debit şi a
randamentului indicat pentru compresoare cu freon 22, în funcţie de raportul de
comprimare şi variaţia randamentului mecanic al compresorului în funcţie de
debitul volumetric orar de vapori [3].
T/i _ _ _ _ _ _ _ ___,,.......
1,0
A
0,91----1:::::---t---t---l-=-t-----,i-------t
0,8 1---.,.._,_+--+--l---""''""-:-lt-----t
_/
~
__.. ... ---
0.71--t--t--r"',,,~t--i-------t I,"'
o,5c1---+--+--+'--'-+--+--+----'I LI'
01---------...__ o,s
2 3 4 5 5789 50 500 5000[m3/hj
PclPv „ V
a b
Fig. 19. Variaţia factorului de debit şi a randamentului indicat (a), în funcţie de raportul de compresie
la compresoarele pentru freon 22 şi a randamentului mecanic a compresoarelor cu piston (b), în
funcţie de debitul volumetric orar de vapori.
4.6. Calculul exergetic al instalaţiilor frigorifice cu compresie

mecanică de vapori
Utilizarea eficienţei frigorifice în determinarea gradului de perfecţiune

termodinamică a ciclului nu este posibilă pentru că, prin definiţie, ea raportează
călduri cu potenţiale diferite. Pentru evitarea acestui neajuns, este necesară, pentru
calcule mai exacte, analiza exergetică a ciclului instalaţiei frigorifice, prin definirea
unui randament exergetic al instalaţiei η ex :
e q0
η ex = , (77)
lc
unde: eq0 este exergia fluxului termic absorbit de la mediul răcit, care mai poartă
denumirea şi de producţia frigorifică specifică redusă [2, 9].
Exergia fluxului termic absorbit de la mediul răcit se poate calcula cu
relaţia:
0
 kJ 
e q0 = q 0 ⋅ θ em  , (78)
 kg 
0
unde: θ em este factorul exergetic mediu de temperatură al procesului de
vaporizare:
T
0
θ em =1− 0 , (79)
Tv
unde: T0 este temperatura absolută a mediului ambiant, în K.
Rezultă că eficienţa frigorifică a instalaţiei este o funcţie de două variabile

independente, una caracterizând perfecţiunea termodinamică a instalaţiei, iar
0
cealaltă depinzând numai de condiţiile de temperatură. Deoarece η ex < 1 , iar θ em
variază între 0 şi -∞, eficienţa frigorifică poate fi mai mare sau mai mică decât
unitatea şi nu poate caracteriza perfecţiunea termodinamică a instalaţiei. Aceasta se
poate face numai prin intermediul randamentului exergetic.
Bilanţul exergetic al instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică de vapori
într-o singură treaptă (fig. 9) poate fi scris sub forma [11]:
ein = e0 + π em + π k + π c' + π c" + π SR + π VL + π v , (80)
unde: ein este exergia specifică introdusă în instalaţie sub formă de energie
electrică primită de la electromotorul compresorului:
Pe ,m  kJ 
ein =  , (81)
m&  kg 
unde: Pe,m este puterea electrică a motorului de antrenare a

compresorului, în kW;
m& – debitul masic de agent frigorific, în kg/s;
e0 – exergia transmisă de 1 kg de agent frigorific agentului purtător de frig

(intermediar), în kJ/kg:
 T   kJ 
f
e0 = e q0 − π v = q 0 ⋅ θ em = q 0 ⋅ 1 − 0   , (82)
 Tf   kg 
 
unde: π v sunt pierderile de exergie datorate transferului de căldură la

diferenţă finită de temperatură ∆Tv în vaporizatorul instalaţiei;
θ emf – factorul exergetic mediu de temperatură al agentului
purtător de frig;
Tf – temperatura medie a purtătorului de frig în vaporizator, în K;
π em – pierderile de exergie de natură electromecanică în grupul compresor

– electromotor:
 kJ 
π em = (1 − η e ⋅ η m ) ⋅ ein  , (83)
 kg 
unde: ηe este randamentul electric al motorului de antrenare;

ηm – randamentul mecanic al compresorului;
π k – pierderile interne de exergie în compresor:

 kJ 
π k = e in ⋅ η e ⋅ η m + e1 − e 2  , (84)
 kg 
π c' – pierderile de exergie cu agentul de răcire al condensatorului:
 T   kJ 
π c' = q c ⋅ θ em
a
= q c ⋅ 1 − 0    , (85)
 Ta   kg 
unde: a
θ em – factorul exergetic mediu de temperatură al agentului de
răcire al condensatorului;
Ta – temperatura medie a agentului de răcire din condensator, în K;
π c" – pierderile de exergie datorită transferului de căldură la diferenţă finită

de temperatură ∆Tc în condensator:
 kJ 
π c" = e2 − e3 − π c'  ; (86)
 kg 
π SR – pierderea de exergie în subrăcitor:
 kJ 
π SR = e3 − e3'  ; (87)
 kg 
π VL – pierderea de exergie în ventilul de laminare:
 kJ 
π VL = e3' − e4  . (88)
 kg 
Într-un proces elementar variaţia exergiei este dată de relaţia:
de = dh − T0 ⋅ ds , (89)
în care dh şi ds sunt variaţiile de entalpie, respectiv de entropie în procesul

considerat.
Cele mai importante pierderi de exergie au loc în condensator, în special
datorită schimbului de căldură la diferinţă finită de temperatură. Pierderile în
compresor ocupă locul al doilea ca mărime, urmând pierderile în vaporizator,
datorate diferenţei de temperatură între agentul frigorific şi agentul intermediar.
Pierderile exergetice în ventilul de laminare sunt reduse, ele influenţând în mică
măsură economicitatea instalaţiei, iar cele în subrăcitor au o valoare atât de mică
încât pot fi neglijate [3].
4.7. Modelarea instalaţiilor frigorifice cu compresie mecanică de

vapori
Există numeroase modele de calcul a instalaţiilor frigorifice în literatura de

specialitate, care pot fi grupate în două mari categorii funcţie de prezenţa sau
absenţa buteliei de lichid în circuitul frigorific [10]. În ambele cazuri se pot
distinge modele relativ simple, care nu ţin cont de bilanţul masic din sistem şi
modele complexe ce ţin cont de bilanţul masic.
Modelarea (simularea funcţionării) instalaţiilor frigorifice este adesea
realizată pe baza a două ecuaţii de bilanţ: bilanţul entalpiilor şi bilanţul presiunilor
[10]. Aceste bilanţuri impun ca suma entalpiilor schimbate de fiecare component al
sistemului să fie egală cu zero şi creşterea de presiune în timpul procesului de
compresie să fie egală cu suma pierderilor de presiune pentru celelalte componente
ale instalaţiei frigorifice (vaporizator, condensator, ventil laminare, etc.). Aceste
bilanţuri sunt strict legate de un al treilea : bilanţul masic al agentului frigorific.
Utilizarea unor amestecurilor zeotrope (binare sau ternare) în instalaţiile
frigorifice pune probleme specifice. Pentru maşinile ce funcţionează cu amestecuri
zeotrope, modelarea lor necesită în plus un bilanţ masic pentru fiecare component
al amestecului, ceea ce implică cunoaşterea compoziţiei amestecului ce tranzitează
instalaţia, care poate diferi sensibil de valoarea nominală din diferite motive [10] :
• o procedură inadecvată de umplere a maşinii frigorifice cu fluid, un
defect de etanşeitate a maşinii poate conduce la scurgeri ale amestecului
în faza de vapori;
• o solubilitate diferită cu uleiul faţă de diferitele componente ale
amestecului;
• un efect de separare a componentelor amestecului între etajele de joasă
şi înaltă presiune;
• o acumulare de fluid în circuitul frigorific.
Deci, utilizarea amestecurilor zeotrope impune realizarea unui al patrulea
bilanţ, bilanţul masic pe fiecare component al amestecului pentru determinarea
compoziţiei reale ce tranzitează circuitul frigorific [10]. Pentru analiza acestui
bilanţ trebuie introduse sau determinate diferite compoziţii masice ale amestecului:
compoziţia iniţială, compoziţia tranzitată (în circulaţie) şi compoziţia existentă
locală.
Într-o instalaţie frigorifică cu compresie şi amestecuri zeotrope, compoziţia
tranzitată (în circulaţie) nu este identică cu compoziţia iniţială, introdusă în
instalaţie, datorită distribuţiei compoziţiei în zonele bifazice şi această diferenţă
devine importantă dacă există acumulări de fluid în cadrul sistemului.
O instalaţie frigorifică cu compresie se compune în general din patru
elemente principale: vaporizator, condensator, compresor şi ventil de laminare.
Funcţionarea fiecărui element poate fi simulată prin corelaţii matematice.
Ansamblul acestor corelaţii constituie modelul matematic al instalaţiei. În general,
pentru regimurile staţionare de funcţionare, se renunţă la modelarea ventilului de
laminare prin impunerea gradului de supraîncălzirea.
Fiecare element ce constituie instalaţia trebuie studiat separat înainte de a
realiza modelul global al instalaţiei frigorifice. Programul de ansamblu care
reuneşte modelele elementare nu comportă decât un număr relativ redus de

variabile de intrare (temperaturile şi debitele apei de răcire şi ale purtătorului de
frig la intrarea în schimbătoarele de căldură, viteza de rotaţie a compresorului şi
geometria sistemului). Cantitatea (masa) de agent frigorific introdusă în circuit este
considerată în model prin intermediul bilanţului masic. Aceasta se poate stabili
pentru o instalaţiei frigorifică existentă prin cântărire (cu o balanţa electronică) a
masei de agent frigorific introduse în instalaţie din butelie. Pentru modele
simplificate, se poate renunţa la bilanţul masic pe agentul frigorific, în acest caz,
gradul de subrăcire constituind o data de intrare pentru modelul de calcul. Ca
rezultate ale modelului de calcul avem temperaturile de condensare şi vaporizare,
puterile termice puse în joc, puterea electrică la compresor ca şi eficienţa
frigorifică.
Rolul modelului compresorului este de a calcula parametrii şi debitul

agentului frigorific la ieşirea din compresor. Datorită numărului redus de
caracteristici oferite de fabricanţi, se aleg în general, modele de calcul relativ
simple, cum ar fi cel propus de P. Haberschill, S. Borg, M. Mondot şi M.
Lallemand [10].
Astfel pentru un compresor cu piston, modelul ales ar răspunde
următoarelor ipoteze de calcul :
• compresia şi detenta spaţiului volumului mort se realizează politropic cu
kp kp
acelaşi coeficient politropic kp : p v ⋅ v asp = p c ⋅ v ref ; vasp şi vref fiind
volumele specifice al vaporilor de agent frigorific în aspiraţia şi respectiv
în refularea compresorului;
• agentul frigorific suferă o detentă izentalpică la trecerea prin clapetele de
aspiraţie şi refulare, pierderile de presiune fiind neglijabile ;
• compresorul are schimb de căldură cu mediul ambiant.
În figura 20 se prezintă modulul de calcul al compresorului cu parametrii

săi caracteristici la intrare şi ieşire.
N, n, d, s
pv -- Pe
--
m&
pc COMPRESOR Tref
Tasp
mcp
Fig. 20. Modulul de calcul al compresorului.
Mărimile la ieşirea modelului de calcul al compresorului (temperatura de

refulare a agentului frigorific Tref, debitul masic de agent frigorific m&, puterea
electrică de compresie Pe) sunt determinate cu ajutorul următoarelor relaţiilor din
tabelul 7.
Tabelul 7. Relaţii de calcul pentru parametrii de ieşire ai modelului compresorului cu piston
Mărimea Relaţia de calcul Explicaţii

Temperatura (
Tref = f v ref , p c ) Ecuaţia de stare a fluidului
de refulare a
agentului
frigorific
Debitul π ⋅d2 Randamentul volumetric:
masic de m&= N ⋅ n ⋅ - ⋅ s ⋅ ρ asp ⋅ η vol   p 1I kp 
4
agent η vol = 1 + c ⋅ 1 −  - c  
frigorific   pv  
 
Coeficientul politropic:
nk
p 
( )
kp = a k ⋅ Tref + bk ⋅  - c 
 pv 
Coeficientul spaţiului volumului
mort efectiv:
bt
p 
c = a t ⋅  - c 
 pv 
unde:
N este numărul de cilindri,
n - viteza de rotaţie,
s - cursa pistonului,
d - diametrul cilindrului
pistonului
ρasp - densitatea agentului
frigorific în aspiraţia
compresorului,
Tref - temperatura agentului
frigorific la ieşirea din
compresor;
Coeficienţii ak, bk, nk, at, şi bt vor
fi identificaţi pe baza rezultatelor
experimentale
Puterea (
Pe = m&R ⋅ href − hasp − Q ) Puterea termică relativă pierdută
electrică în mediul ambiant:
necesară p 
bq
q* = I I = a q ⋅  - c 
Q
compresiei p 
Pe  v
Coeficienţii aq şi bq vor fi
identificaţi pe baza rezultatelor
experimentale
Ecuaţiile prezentate în tabelul 7 introduc trei parametri: coeficientul

politropic kp, coeficientul spaţiului volumului mort efectiv c şi puterea termică
pierdută în mediul ambiant Q (sau puterea termică relativă pierdută în mediul
ambiant q*). Aceşti trei parametri vor fi identificaţi experimental.
Cunoscând geometria internă a compresorului, putem calcula şi masa de
agent frigorific (mcp) conţinută la nivelul acestui aparat al instalaţiei frigorifice.
Modelul de calcul al condensatorului permite evaluarea performanţelor

acestuia plecând de la cunoaşterea condiţiilor de intrare şi a geometriei aparatului.
Acesta poate fi un model global sau local, funcţie de modelul ales pentru
determinarea coeficienţilor de transfer de căldură, pentru cele două fluide agentul
frigorific şi agentul de răcire. În figura 21 este prezentat modulul de calcul al
condensatorului cu parametrii săi caracteristici la intrare şi ieşire.
Sc
m&a
m& -- pc
T’a
Tref
∆TSR
CONDENSATOR
-- Qc
T”a
mc
Fig. 21. Modulul de calcul al condensatorului.
Calculul condensatorului frigorific este unul iterativ şi demarează prin

alegerea unei valori iniţiale pentru presiunea de condensare (pc). Valoarea gradului
de subrăcire (∆TSR) fie este impusă, în cazul modelelor fără bilanţ masic, fie rezultă
din bilanţul masic al instalaţiei frigorifice. Se poate astfel calcula temperatura (TSR)
şi entalpia (hSR) agentului frigorific la ieşirea din aparat. Entalpia agentului
frigorific la ieşirea din condensator este egală cu entalpia agentului frigorific la
intrarea în vaporizator (procesul de laminare este izentalpic). Dispunând în datele
de intrare în model şi de entalpia sau temperatura vaporilor supraîncălziţi la ieşirea
din compresor (Tref), din ecuaţia de bilanţ termic, pe partea agentului frigorific, se
determină sarcina termică a condensatorului (Qc) şi temperatura agentului de răcire
la ieşirea din aparat (T”a), debitul ( m
&a ) şi temperatura agentului de răcire la intrare
(T’a) fiind de asemenea, date de intrare în modelul condensatorului. Calcul
condensatorului se poate realiza pe cele trei zone caracteristice acestuia
(desupraîncălzire, condensare şi subrăcire) sau poate fi unul simplificat, care
consideră preponderentă, din punct de vedere termic doar zona propriu-zisă de
condensare. Tot ca parametrii de intrare în modelul condensatorului avem suprafaţa
de schimb de căldură (Sc) şi geometria internă a acestuia, precum şi debitul de
agent frigorific ( m&). În continuare urmează calculul termic al condensatorului, şi
prin utilizarea metodei ∆tmed (diferenţa medie logaritmică de temperatură) sau
ε-NTC (eficienţă – Număr de unităţi de Transfer de Căldură) pentru schimbătoarele
de căldură [2], se determină o nouă valoare pentru sarcina termică a aparatului.
Dacă această nouă valoare se încadrează într-o limită de eroare acceptabilă (în
general 1%) faţă de sarcina termică rezultată din bilanţul termic, înseamnă că
presiunea de condensare a fost aleasă corect, în caz contrar algoritmul de calcul se
reia cu o nouă valoare pentru presiunea de condensare. În final, cunoscând
geometria internă a condensatorului şi proprietăţile agentului frigorific, putem
determina masa de agent frigorific conţinută (acumulată) în condensator (mc).
Modelul vaporizatorului se realizează ţinând cont de asemenea, de tipul

constructiv al acestuia. Modelul de calcul poate fi de asemenea, unul global sau
local, funcţie de modelul ales pentru determinarea coeficienţilor de transfer de
căldură, pentru cele două fluide agentul frigorific şi purtătorul de frig. În figura 22
este prezentat modulul de calcul al vaporizatorului cu parametrii de intrare şi ieşire
caracteristici.
Sv
m&f
m&
-- Pv
hSR
T’f
∆TSI
VAPORIZATOR -- Qv
T”f
mv
Fig. 22. Modulul de calcul al vaporizatorului.
Ca şi în cazul condensatorului, calculul este unul iterativ şi demarează prin

alegerea unei valori iniţiale pentru presiunea de vaporizare (pv). Valoarea gradului
de supraîncălzire (∆TSI) fiind impusă se poate calcula temperatura şi entalpia
agentului frigorific la ieşirea din aparat. Din ecuaţia de bilanţ termic, pe partea
agentului frigorific, se determină sarcina termică a vaporizatorului (Qv) şi
temperatura purtătorului de frig la ieşirea din aparat (T”f), debitul ( m &f ) şi
temperatura purtătorului de frig la intrare (T’f) fiind date de intrare în modelul
vaporizatorului. Tot ca parametrii de intrare în modelul vaporizatorului avem
suprafaţa de schimb de căldură (Sv) şi geometria internă a acestuia, debitul de agent
frigorific( m
&), entalpia (hSR) şi temperatura agentului frigorific la intrare. În
continuare, urmează calculul termic al vaporizatorului, determinându-se printr-una
din metodele de calcul ale schimbătoarelor de căldură, o nouă valoare pentru
sarcina termică a aparatului. Această nouă valoare se compară cu sarcina termică
rezultată din bilanţul termic, modificându-se presiunea de vaporizare până la
convergenţa celor două valori. În final, cunoscând geometria internă a
vaporizatorului şi proprietăţile agentului frigorific, putem determina şi masa de
agent frigorific conţinută (acumulată) în vaporizator (mv).
Algoritmul de calcul al modelului de ansamblu al instalaţiei frigorifice

este prezentat în figura 23.
! pc ∆TSI pv
. !
COMPRESOR
pc
m& Tref i ~
mcp Pe
I mSR sau ∆TSR
!~
~
m&a
T’a
-- CONDENSATOR -- Qc
T”a
~
TSR (hSR) mc
NU Test de
pc = p*c convergenţă
pv
DA ∆TSI
i
m&
m&f
T’f
-- VAPORIZATOR -- Qv
T”f
~
mv
Test de NU
convergenţă pv = p*v
DA
I NU
I BILANŢUL MASIC I mSR sau ∆TSR
DA
FINAL I
Fig. 23. Algoritmul de calcul al modelului instalaţiei frigorifice.
Plecând de la valori iniţiale la intrarea în compresor (presiunile de

condensare şi vaporizare, gradul de subrăcire, gradul de supraîncălzire, masa
totală de agent frigorific introdusă în instalaţie şi caracteristicile geometrice),
apelarea succesivă a modelelor de calcul ale compresorului, condensatorului şi
vaporizatorului conduce la noi valori pentru presiunile de condensare şi vaporizare.
Calculele se repetă până ce două valori succesive sunt diferenţiate de un ecart
impus de algoritm. Pe schema de calcul precedent se suprapune o a treia iteraţie
asupra gradului de subrăcire ∆TSR (sau masa de agent frigorific din zona de
subrăcire a condensatorului, mSR). Convergenţa se obţine prin substituţii succesive
ale acestor valori.
Masa totală de agent frigorific din instalaţie (m) se calculează însumând
masele conţinute în compresor, condensator, vaporizator şi canalizări (ţevile de
legătură între componentele instalaţiei).
După cum se poate constata modelarea numerică se realizează plecând de
la datele furnizate de fabricant şi de la corelaţii matematice generale pentru
fenomenele caracteristice. Anumite valori experimentale sunt necesare pentru
model, pentru a deduce, de exemplu, coeficientul politropic, coeficientul spaţiului
volumului mort efectiv şi puterea termică relativă pierdută în mediul ambiant la
nivelul compresorului
6. INSTALAŢII FRIGORIFICE CU COMPRESIE MECANICĂ DE GAZE
Instalaţiile frigorifice cu compresie mecanică de gaze utilizează în calitate

de agent frigorific aerul sau alte gaze necondensabile (azot, hidrogen, heliu,
etc.).Aerul, ca agent frigorific, a fost utilizat cu mult înaintea apariţiei instalaţiilor
cu compresie de amoniac sau bioxid de carbon [3]. Utilizarea aerului are avantajul
absenţei toxicităţii şi posibilităţii obţinerii sale direct din atmosferă, deci fără
costuri suplimentare. Dezavantajele principale ale instalaţiilor frigorifice cu
comprimarea gazelor sunt:
- valori coborâte ale eficienţei frigorifice a ciclului;
- necesitatea unor debite mari de gaze, datorită căldurilor specifice coborâte;
- dimensiuni mari ale aparatelor schimbătoare de căldură, datorită
coeficienţilor de convecţie coborâţi ce caracterizează gazele;
- necesitatea utilizării gazelor perfect uscate, dacă nivelul de temperaturi
coboară sub 0ºC, pentru a evita formarea unor cristale de gheată în
detentorul instalaţiei.
Datorită acestor dezavantaje, instalaţiile frigorifice cu compresie mecanică
de gaze sunt rar utilizate, fiind întâlnite în special în domeniul condiţionării, cu
agent de lucru aerul, atunci când toxicitatea este un factor hotărâtor.
După tipul proceselor care se desfăşoară în aceste instalaţii se disting:
- instalaţii cu procese în curgere continuă şi în regim staţionar (permanent),
bazate pe ciclul clasic Joule (Brayton) ce se desfăşoară între două adiabate
şi două izobare, utilizându-se pentru compresie şi destindere turbomaşini;
- instalaţii cu procese periodice în regim nestaţionar bazate pe ciclul Stirling
compus din două izoterme şi două izocore. Acest ciclu necesită un
regenerator de căldură ce lucrează în regim nestaţionar.
Utilizarea instalaţiilor frigorifice cu compresie mecanică de gaze în regim
nestaţionar este determinată printre altele de ameliorarea performanţelor
instalaţiilor bazate pe ciclul Joule, care în condiţiile interacţiunii cu surse de
căldură la temperaturi constante determină pierderi exergetice de căldură cauzate
de ireversibilităţile externe (respectiv de diferenţele finite de temperatură care
caracterizează transferul de căldură între agentul de lucru şi sursele de căldură).
6.1. Instalaţia frigorifice cu compresie mecanică de gaze fără

regenerare cu funcţionare în regim staţionar
Schema şi ciclul teoretic în diagrama T-s al instalaţiei frigorifice cu

compresie mecanică de gaze fără regenerare cu funcţionare în regim staţionar sunt
prezentate în figura 35.
Procesele caracteristice acestei instalaţii sunt următoarele:
(1-2) - compresie adiabată reversibilă în turbocompresor (TC) de la presiunea p1 la
presiunea p2, ceea ce determină o creştere de temperatură de la T1 la T2, superioară
temperaturii mediului ambiant Ta. În cadrul acestui proces se consumă lucru
mecanic de compresie lc;
(2-3) - răcire izobară în răcitorul de gaz (RG) cu scăderea temperaturii de la T2 la
T3 = Ta (proces teoretic), cu apă de răcire;
 qr 
RG
3
2  lc 
ld
M
TD TC ~
CF
4 1
q0
p2 = p3
T (a)
T2>Ta
2
3
T3=Ta
p1 = p4
T1=T0
1
T4<T0
4
∆s
s3 = s4 s1 = s2 s
(b)
Fig. 35. Schema de principiu şi ciclul teoretic al instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică de gaze
fără regenerare cu funcţionare în regim staţionar:
a – schema instalaţiei; b – ciclul teoretic în diagrama T-s;
CM – camera frigorifică; TC – turbocompresor; RG – răcitor de gaz; TD – turbodetentor.
Instalaţii frigorifice cu compresie mecanică de gaze 73
(3-4) - destindere adiabată – izentropă de la presiunea p2 la presiunea p1, ce

determină scăderea de temperatură de la T3 = Ta la T4 < T0 (temperatura mediului
rece). În cadrul acestui proces se produce lucrul mecanic de detentă ld;
(4-1) - încălzirea izobară a agentului de lucru în camera frigorifică (CF) cu
preluarea cantităţii de căldură q0.
Agentul de lucru (agentul frigorific) consumă lucru mecanic în compresor

şi produce lucru mecanic în detentor, eliminându-se astfel pierderile prin laminare
de la instalaţia frigorifică cu compresie mecanică de vapori. De asemenea, agentul
frigorific preia căldură din camera frigorifică şi o cedează mediului ambiant prin
intermediul unui răcitor de gaze. Deoarece lucrul mecanic de compresie este mai
mare ca lucrul mecanic de detentă, diferenţa este furnizată din exterior de către un
motor electric de antrenare.
Lucrul mecanic total al ciclului rezultă în acest caz:
 kJ 
lt = Il c I− l d   (110)
 kg 
Lucrul mecanic de compresie, sarcina termica specifică a răcitorului de

gaze, lucrul mecanic de detentă şi sarcina frigorifică specifică se pot determina cu
relaţiile:
 kJ 
Ilc I= c pm ⋅ (T2 − T1 ) = c pm ⋅ (T2 − T0 )  
 kg 
(111)
 kJ 
Iq r I= c pm ⋅ (T2 − T3 ) = c pm ⋅ (T2 − Ta )  
 kg 
(112)
 kJ 
l d = c pm ⋅ (T3 − T4 ) = c pm ⋅ (Ta − T4 )   (113)
 kg 
 kJ 
Iq0 I= c pm ⋅ (T1 − T4 ) = c pm ⋅ (T0 − T4 )  
 kg 
(114)
Ecuaţia de bilanţ termic se poate scrie:

 kJ 
q 0 + Il c I= Iq r I+ l d   (115)
 kg 
de unde rezultă lucrul mecanic specific total al instalaţiei ca fiind:

 kJ 
lt = Iq r I− q 0   (116)
 kg 
Eficienţa frigorifică pentru ciclul teoretic este:
q0 q0 1 1 1
ε ft = = = = = (117)
lt Iq r I− q0 Iqr I c pm ⋅ (T2 − Ta ) T2 − Ta
−1 −1 −1
q0 c pm ⋅ (T0 − T4 ) T0 − T4
Ecuaţia adiabatei pentru procesele din cadrul ciclului Joule, funcţie de
coeficientul adiabatic al agentului de lucru este:
p ⋅ v γ = ct. sau (118)
T ⋅ vγ −1 = ct. (119)
1 1 γ −1
− −
rezultă că şi p γ ⋅ v = ct.  v = ct. ⋅ p γ
 T⋅p γ
= ct. , deci:
1−γ
T⋅p γ
= ct. (120)
p 2 p3
Notându-se raportul de compresie al ciclului β = = se poate scrie
p1 p 4
pentru procesul 1-2:
1−γ
1−γ 1−γ γ −1
T1 =T0 p  γ
T1 ⋅ p1 γ
= T2 ⋅ p 2 γ
 T2 = T0 ⋅  1  ⇔ T2 = T0 ⋅ β γ
(121)
 p2 
iar pentru procesul (3-4):

1−γ
1−γ 1−γ 1−γ
T3 =Ta p  γ
T3 ⋅ p3 γ = T4 ⋅ p 4 γ  T4 = Ta ⋅  3  ⇔ T4 = Ta ⋅ β γ
(122)
 p4 
În consecinţă, raportul temperaturilor din expresia eficienţei frigorifice

(117) rezultă:
γ −1
γ −1 T0
−1 ⋅β γ
T2 − Ta T0 ⋅ β − Ta Ta γ
Ta x − 1 Ta x − 1
Ta
= = ⋅- - =- ⋅ - = -⋅ - =
T0 − T4 1−γ
T0 T
1−γ
T0 1 T0 x − 1
T0 − Ta ⋅ β γ 1− ⋅ β γ
a 1−
T0 x x
γ −1 γ −1
T T T
= x⋅ a = 0 ⋅β γ
⋅ a =β γ
T0 Ta T0
(123)
deci, expresia finală a eficienţei frigorifice teoretice, funcţie de raportul de

compresie β, este:
1
ε ft = (124)
γ −1
β γ
−1
Se constată că la creşterea raportului de compresie β eficienţa frigorifică

scade. În cazul procesului real eficienţa frigorifică scade sub cea teoretică, cum se
poate constata din figura 36.
T 2r p2 = p3
2
T2>Ta
3
T3=Ta
p1 = p4
T1=T0
1
T4<T0 4r
4
∆s
s3 = s4 s1 = s2 s
Fig. 36. Ciclul real (în diagrama T-s) al instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică de gaze fără
regenerare cu funcţionare în regim staţionar.
6.2. Instalaţia frigorifică cu compresie mecanică de gaze cu regenerare

internă în regim nestaţionar
Ciclul teoretic în diagramele T-s şi p-v al instalaţiei frigorifice cu

compresie mecanică de gaze cu regenerare internă în regim nestaţionar (Ciclul
Stirling) este prezentat în figura 37.
În cazul acestui ciclu parametrii gazului se modifică nu numai de la un
punct la altul, dar şi în cadrul aceluiaşi punct în timp (regim nestaţionar). Ciclul
Stirling, după care funcţionează în regim nestaţionar instalaţia frigorifică cu
regenerare, îmbunătăţeşte ireversibilităţile interne ale proceselor caracteristice
ciclului Joule şi se compune din două izoterme şi două izocore.
T
v2 = v3 v1 = v4
2 1
Ta
T0 4
3
q0
s3 s2 s4 s1 s
(a)
p
2 qr 
p2
ld 1
p1
Ta = ct.
lt 
p3
3 lc 
I
I
p4 --'------
--- I
4I T0 = ct.
II q0 I
I
v2 = v3 v1 = v4 v
(b)
Fig. 37. Ciclul teoretic (a - în diagrama T-s; b – în diagrama p-v) al instalaţiei frigorifice cu
compresie mecanică de gaze cu regenerare cu funcţionare în regim nestaţionar
Schema de principiu, pe care se bazează funcţionare instalaţiei frigorifice

cu regenerare, în regim nestaţionar este prezentată în figura 38.
ld Regenerator qr 
Detentor Compresor
(a) p 1, v 1, T 1
q0 lc 
r "\ r "\
I I
p2
(b) v2
T2
\. ) \. )
r r
" "
I I
p3
(c) v3
T3
\.. ) \.. )
r r
" "
(d)
\..
I
p 4, v 4, T 4
) \.. )
Fig. 38. Schema de principiu a instalaţiei frigorifice cu regenerare, în regim nestaţionar.
Procesele ce caracterizează funcţionarea acestei instalaţii sunt următoarele:

- la trecerea din starea 1 în starea 2 pistonul compresorului se deplasează în
cilindru de la dreapta la stânga (a-b) iar gazul este comprimat izotermic de la
presiunea p1 la presiunea p2. Căldura de comprimare este evacuată cu
ajutorul unei pompe de răcire la temperatura Ta în răcitorul compresorului;
- la trecerea din starea 2 în 3 (b-c) atât pistonul compresor cât şi cel detentor
se deplasează spre stânga cu aceeaşi viteză astfel încât gazul trece din spaţiul
de compresie în cel de destindere. Procesul este deci izocor şi prin
transvazare gazul vine în contact cu umplutura rece a regeneratorului,
micşorându-şi temperatura de la Ta la T0;
- la trecerea din starea 3 în 4 (c-d) se deplasează spre stânga numai pistonul

detentor astfel că gazul se destinde izoterm (T0 = ct.) de la presiunea p3 la p4.
Astfel se preia de la sursa rece cantitatea de căldură q0 pentru menţinerea
constantă a temperaturii T0;
- la trecerea din starea 4 în 1 (d-a) ambele pistoane se deplasează cu aceeaşi
viteză spre dreapta iar gazul este transvazat izocor din spaţiul de destindere
în cel de comprimare. In acest proces gazul se încălzeşte în contact cu
umplutura caldă a regeneratorului pe care o răceşte. În continuare procesele
se repetă.
Mişcarea pistoanelor este efectuată prin intermediul unor mecanisme bielă-

manivelă iar transvazările pe ciclu se realizează cu ajutorul unor supape comandate
de nişte came antrenate de mişcarea pistoanelor.
Puterea frigorifică specifică a gazului obţinută în procesul de destindere
izotermic 3-4 la temperatura T0 este:
V V p
q 0 = lT0 = ν ⋅ R ⋅ T0 ⋅ ln 4 = ν ⋅ R ⋅ T0 ⋅ ln 1 = ν ⋅ R ⋅ T0 ⋅ ln 3 =
V3 V2 p4 (125)
= aria s 3 − 3 − 4 − s 4
Lucrul mecanic în compresia izotermă 1-2 la temperatura Ta este:

V
lI Ta I= Iq r I= ν ⋅ R ⋅ Ta ⋅ ln 1 = aria s1 − 1 − 2 − s 2 (126)
V2
Căldura cedată de gaz în procesul izocor 2-3 este preluată de umplutura

regeneratorului în procesul izocor 4-1, având expresia:
q rg = c v ⋅ (Ta − T0 ) = aria s 2 − 2 − 3 − s 3 = aria s1 − 1 − 4 − s 4 (127)
Lucrul mecanic total al ciclului rezulta în consecinţă:

( ) ( )
Ilt I= IlTa I− lT0 = Iq a I+ q rg − q 0 + q rg = Iq a I− q 0 =
V1 (128)
= ν ⋅ R ⋅ (Ta − T0 ) ⋅ ln = aria 1 − 2 − 3 − 4 − 1
V2
În aceste condiţii, eficienţa frigorifică a ciclului Stirling este:

V
ν ⋅ R ⋅ T0 ⋅ ln 1
q V2 T0 1
εS = 0 = = = = εC (129)
V T
Ilt I ν ⋅ R ⋅ (Ta − T0 ) ⋅ ln 1 Ta − T0 a − 1
V2 T0
unde: εC este eficienţa frigorifică a ciclului Carnot format din 2 adiabate şi 2

izoterme.
5. INSTALAŢII FRIGORIFICE CU ABSORBŢIE
Funcţionarea instalaţiei frigorifice cu absorbţie se bazează tot pe ciclul

Carnot inversat, compresia agentului frigorific realizându-se pe cale termochimică,
prin utilizarea unui amestec binar, consumându-se energie termică.
Amestecurile binare, utilizate ca agent de lucru în instalaţiile frigorifice cu
absorbţie, sunt constituite din două componente: agentul frigorific şi absorbantul.
Absorbantul trebuie să dizolve puternic agentul frigorific fără să intre cu el în
reacţie şi să aibă temperatura de vaporizare, la presiune constantă, mult mai mare
ca a acestuia. Procesul de absorbţie este însoţit, de obicei, de o degajare de căldură,
care trebuie îndepărtată din aparat pentru a nu frâna procesul, absorbţia fiind mai
intensă la temperatură coborâtă.
În instalaţiile frigorifice cu absorbţie, cea mai mare răspândire o are
amestecul apă-amoniac, apa fiind un puternic absorbant pentru amoniac (într-un
volum de apă, la 0ºC, se poate dizolva 1148 volume amoniac). Cantitatea de
căldură degajată la absorbţie este de 800 kJ/kg amoniac lichid şi de 1260 kJ/kg
vapori amoniac. În tehnica condiţionării se mai utilizează şi amestecul apă-bromură
de litiu, apa jucând de această dată rolul agentului frigorific iar bromura de litiu
fiind solventul (absorbantul).
Instalaţiile frigorifice cu absorbţie pot fi cu funcţionare continuă şi cu
funcţionare periodică
5.1. Instalaţia frigorifică cu absorbţie cu funcţionare continuă
Schema de principiu a unei instalaţii frigorifice cu absorbţie cu funcţionare

continuă este prezentată în figura 24.
În vaporizatorul V agentul frigorific cu debitul m& vaporizează la presiunea
pv, absorbind căldura Q0, la nivel termic coborât, din incinta răcită sau de la agentul
intermediar (purtător de frig). Vaporii de amoniac formaţi pătrund în absorbitorul
A, unde la presiunea pv se dizolvă în soluţia săracă de amoniac în apă. Cantitatea de
căldură Qa degajată în absorbitor este evacuată de apa de răcire. Soluţia concentrată
formată este preluată de pompa P şi trimisă la presiunea pc în generatorul de vapori
G. Aici, pe baza căldurii Qg primite din afară (abur de joasă presiune) are loc
încălzirea şi fierberea soluţiei bogate (cu debitul masic m&b şi concentraţia ξb),
realizându-se desorbţia agentului frigorific sub formă de vapori şi diluarea soluţiei.
În urma procesului din generator rezultă m& kg/s vapori de concentraţie ridicată
(teoretic ξ”=1) şi m&b − m& kg/s de soluţie săracă cu concentraţia ξs. Vaporii formaţi
se condensează în continuare în condensatorul C, unde cedează căldura Qc.
Condensatul format, după laminare, este reintrodus în vaporizatorul instalaţiei.
Soluţia diluată se reîntoarce din generator în absorbitor prin ventilul de laminare
VL 1, în care presiunea sa este redusă de la pc la pv. În felul acesta, în instalaţia
frigorifică cu absorbţie, pe lângă circulaţia agentului frigorific, are loc şi o
circulaţie a soluţiei binare între absorbitor şi generator.
Pentru mărirea economicităţii şi siguranţei în funcţionare, în schema de
principiu a instalaţiei frigorifice cu absorbţie prezentată în figura 24, se mai
intercalează un schimbător de căldură (economizor), un rectificator şi un

deflegmator.
C Qc
ξ” 2
3 m&
1
^^
G
6 m&b − m&
VL 2 Qg
VL 1 ξb
7 ξs
A 7’
^^^
ξ”
v v v
V 8
m&
4 Qa 9 m&b
5
1’
Q0 Pp P
Fig. 24. Schema de principiu a unei instalaţii frigorifice cu absorbţie cu funcţionare continuă:
C – condensator; G – generator de vapori; VL – ventil de laminare; A – absorbitor; P – pompă; V –
vaporizator.
Schimbătorul de căldură (economizorul) se amplasează între absorbitor şi

generator, realizând reîncălzirea soluţiei concentrate care intră în generator cu
soluţie diluată trimisă de la absorbitor. În felul acesta, se micşorează consumul de
căldură în generator şi debitul de apă de răcire necesar absorbitorului.
Rectificatorul se instalează după generator pentru separarea vaporilor de
absorbant de vaporii de agent frigorific, în scopul evitării pătrunderii vaporilor de
apă în condensator şi apoi prin ventilul de laminare VL 2 în vaporizator, unde
aceştia s-ar solidifica. În coloană, rectificarea se face prin contactul vaporilor
formaţi în generator cu soluţia concentrată care pătrunde în acesta. De cele mai
multe ori, aceasta este înglobată în generator.
În deflegmator, prin răcirea cu apă din returul absorbitorului sau cu soluţie
bogată rece, se realizează condensarea vaporilor de apă din vaporii de amoniac,
astfel încât, după rectificator şi deflegmator, se poate practic considera că există
numai vapori de amoniac (ξ ≅ 1).
Instalaţii frigorifice cu absorbţie 59
Schema completă a instalaţiei frigorifice cu absorbţie este prezentată în fig.

25.
Fig. 25. Schema completă a instalaţiei frigorifice cu absorbţie:

G – generator; D – deflegmator; C – condensator; VL – ventil de laminare; V – vaporizator; A –
absorbitor; E – economizor; P – pompă.
Pentru calculul instalaţiei frigorifice cu absorbţie se utilizează, de obicei,

diagrama h - ξ, unde ξ, este concentraţia în agent frigorific a amestecului binar. În
figura 26, este reprezentată diagrama h - ξ pentru amestecul binar apă – amoniac,
exemplificându-se modul de construcţie al izotermelor în domeniul vaporilor
umezi.
Pentru reprezentarea proceselor care au loc în instalaţia frigorifică cu
absorbţie, este necesară cunoaşterea presiunilor în condensator, vaporizator,
generator şi absorbitor, precum şi nivelul temperaturilor în aceste aparate. Pentru
simplificarea calculului, uzual, se consideră presiunea din generatorul de vapori
egală cu cea din condensator (pg = pc), iar presiunea din vaporizatorul V egală cu
cea din absorbitor (pv = pa). Aceste presiuni se determină în funcţie de
temperaturile respective, care la rândul lor sunt dictate de nivelul termic al
agentului încălzitor al generatorului şi al apei de răcire a condensatorului şi
absorbitorului.
2600
2400
2200
2000
/800
16D0
/1,00
1200
!OOO
800
600
!;00
200
sH/1.
0.2 a ll.8 kg/kg
Fig. 26. Diagrama h - ξ pentru amestecul binar apă – amoniac [3].
Astfel:
Ta = Tc = Tar + ∆T1 [°C ] ; (90)
Tg = Tai − ∆T2 [°C ], (91)
unde: Ta,Tc,Tg sunt temperaturile în absorbitor, condensator şi generator, în ºC;

Tar, Tai – temperaturile apei de răcire şi respectiv a agentului de
încălzire, în ºC;
∆T1, ∆T2 – diferenţele de temperatură necesare pentru realizarea
transferului de căldură. Aceste diferenţe de temperatură se optimizează,
ţinând seama că prin mărirea lor creşte diferenţa medie logaritmică de

temperatură în aparat, scăzând suprafaţa acestuia şi costul său, în schimb
creşte raportul de compresie şi consumul de energie al instalaţiei. Uzual,
aceste diferenţe de temperatură au valori de 5…8ºC.
Reprezentarea ciclului instalaţiei frigorifice cu absorbţie în diagrama h - ξ

pentru amestecul binar, este prezentată în figura 27.
h
pc
pv vapori
pc 5
6=7 8 Tv
pv
tc
Tg 1
7’ 1’
lichid
9 3=4
Ta 5’
Tv 4’
ξs ξb ξ” 1 ξ
Fig. 27. Ciclul instalaţie frigorifice cu absorbţie în diagrama h - ξ.
În diagramă se construiesc, în primul rând izobarele pg = pc şi pa = pv, apoi

izotermele Ta, Tv (impusă de cerinţele consumatorului de frig), Tc şi Tg. Se
determină astfel punctele care caracterizează starea agentului frigorific în
vaporizator (punctul 5), temperatura agentului frigorific la ieşirea din condensator
(punctul 3), starea soluţiei la ieşirea din absorbitor (punctul 9) şi din generator
(punctul 6).
Vaporii de agent frigorific cu starea 2 (în echilibru cu lichidul (soluţia) cu
starea 1) intră în condensatorul C unde condensează la presiune şi concentraţie
constantă, ajungând la starea corespunzătoare punctului 3. Procesul de laminare
realizează micşorarea, la entalpie constantă, a presiunii agentului frigorific de la pc
la pv. Deoarece în cursul acestui proces nici concentraţia nu se modifică, punctul 4
se confundă cu punctul 3, el caracterizând însă un amestec vapori – lichid (punctul
4’) cu presiunea pv. Lichidul cu starea 4’ intră în vaporizator, unde se preîncălzeşte
până la starea de saturaţie (punctul 5’), după care vaporizează. Deoarece
vaporizarea are loc la temperatură şi concentraţie constantă, punctul 5, care
caracterizează starea soluţiei după vaporizare, este determinat de intersecţia
izotermei tv în domeniul vaporilor umezi cu dreapta ξ”=const. Vaporii formaţi în

vaporizator (punctul 5), împreună cu soluţia diluată din generator după răcire şi
laminare (punctul 7), pătrund în absorbitor. Procesul de absorbţie presupune două
faze: amestecul (7’ – 8 – 5) şi răcirea 8 – 9, până la temperatura de ieşire din
absorbitor ta. Soluţia îmbogăţită cu starea 9 este preluată de pompa P şi introdusă
sub presiune cu starea 1’ în generator unde are loc încălzirea 1’ – 1, închizându-se
astfel circuitul.
Calculul termic al instalaţiei frigorifice cu absorbţie are drept scop
stabilirea mărimilor necunoscute: debite masice, concentraţii, entalpii, etc. Acesta
se bazează pe ecuaţiile de bilanţ termic pentru fiecare aparat, cunoscând sarcina
frigorifică a instalaţiei Q0:
- pentru vaporizator:
Q0 = m&⋅ q 0 = m&⋅ (h5 − h4 ) [kW ] , (92)
de unde rezultă debitul masic de agent frigorific:
Q0 Q0
m&= = [kg / s ] . (93)
q 0 h5 − h4
- pentru generatorul de vapori:
Ecuaţia de bilanţ masic are expresia:
m&b ⋅ ξ b = m&⋅ ξ "+(m&b − m&) ⋅ ξ s ⇔ m&b ⋅ (ξ b − ξ s ) = m&⋅ (ξ "−ξ s ) , (94)
de unde rezultă factorul de circulaţie (multiplul de circulaţie):

m& ξ "−ξ s
µ= b = >1 . (95)
m& ξ b − ξ s
În consecinţa sarcina termică a generatorului se determină cu relaţia:
Q g = m&⋅ h2 + (m&b − m&) ⋅ h6 − m&b ⋅ h'1 =

(96)
= m&⋅ (h2 − h6 ) + m&b ⋅ (h6 − h'1 ) [kW ]
sau sub forma sarcinii termice specifice:
Qg  kJ 
qg = = (h2 − h6 ) + µ ⋅ (h6 − h'1 )   . (97)
m&  kg 
- pentru absorbitor:
Qa = m&⋅ h5 + (m&b − m&) ⋅ h7 − m&b ⋅ h9 =

(98)
= m&⋅ (h5 − h7 ) + m&b ⋅ (h7 − h9 ) [kW ]
sau sub forma sarcinii termice specifice:

Q  kJ 
q a = a = (h5 − h7 ) + µ ⋅ (h7 − h9 )   . (99)
m&  kg 
- pentru condensator:
Qc = m&⋅ q c = m&⋅ (h2 − h3 ) [kW ] . (100)
Ecuaţia de bilanţ de energie electrică pe pompă este:
Pp = m&b ⋅ (h'1 −h9 ) [kW ] (101)
sau:
∆p pc − pv
Pp = m&b ⋅ = m&b ⋅ [kW ] , (102)
ρ ρ
unde ρ este densitatea soluţiei, în kg/m3.
Din combinarea expresiilor (88) şi (89) se poate determina entalpia soluţiei

concentrate la intrarea în generator:
Pp  kJ 
h'1 = h9 +  . (103)
m&b  kg 
Rezultă în continuare şi lucrul mecanic specific al pompei:
Pp  kJ 
lp = = µ ⋅ (h'1 −h9 )   . (104)
m&  kg 
Ecuaţia de bilanţ pe întreaga instalaţie este:
 kJ 
q g + q0 + l p = qa + qc  . (105)
 kg 
Prin urmare, eficienţa frigorifică a instalaţiei va fi:
Q0 q0
εf = = . (106)
Q g + Pp q g + l p
Reprezentarea proceselor în diagrama h - ξ şi întocmirea bilanţurilor

termice s-a făcut pentru instalaţia ideală. Principalele deosebiri, în cazul instalaţiei
reale, constau în:
- existenţa pierderilor de căldură în mediul ambiant (generator, economizor);
- existenţa pierderilor de presiune între generator – condensator şi
vaporizator – absorbitor;
- existenţa pierderilor datorită subrăcirii soluţiei în absorbitor.
La calculul instalaţiei, aceste pierderi se iau în consideraţie, uzual, prin
introducerea unui coeficient global de pierderi, a cărui valoare este 0,8…0,9 [3].
5.2. Instalaţia frigorifică cu absorbţie cu funcţionare periodică
La instalaţia frigorifică cu absorbţie şi funcţionare periodică (fig. 28),

acelaşi aparat 1 îndeplineşte pe rând rolul absorbitorului şi generatorului. În prima
perioadă (perioada de încărcare), aparatul 1 se încălzeşte şi îndeplineşte rolul de
generator. Vaporii obţinuţi, prin ventilul de laminare 2 sunt dirijaţi în
condensatorul 3. Condensatul obţinut se acumulează în vaporizatorul 4, ventilul 5
fiind închis. În a doua perioadă (perioada de descărcare), aparatul 1 se răceşte şi
îndeplineşte rolul de absorbitor. Soluţia săracă răcită absoarbe vaporii de agent
termic din vaporizatorul 4, presiunea în sistem coborând şi vaporizarea
intensificându-se, la presiune şi temperatură redusă. În această perioadă ventilul 2
este închis, iar ventilul 5 deschis. Modificarea perioadei de funcţionare se poate
face manual sau automat.
Fig. 28. Schema instalaţiei frigorifice cu funcţionare periodică:

1 – generator-absorbitor; 2, 5 – ventil; 3 – condensator; 4 – vaporizator.
Avantajul instalaţiei îl constituie simplitatea ei, siguranţa în funcţionare şi

preţul coborât. Pentru asigurarea unei alimentări continue cu frig, se pot cupla două
astfel de instalaţii.
Eficienţa frigorifică a instalaţiei este coborâtă, datorită pe de o parte,
absenţei schimbului de căldură între soluţia bogată şi săracă, iar pe de altă parte
necesităţii încălzirii în fiecare ciclu a masei de material din aparatul 1.
5.3. Instalaţia frigorifică cu absorbţia apei în bromura de litiu
Instalaţia frigorifică cu absorbţia apei în bromura de litiu utilizează

apa ca agent frigorific şi o soluţie de bromură de litiu ca absorbant. Principiul lor
de funcţionare nu se deosebeşte de cel al instalaţiilor care utilizează absorbţia
amoniacului în apă. Datorită folosirii apei ca agent frigorific, cu toate că procesele
au loc sub un vid destul de înaintat, în aceste instalaţii, răcirea apei nu se face sub
5…7ºC, ele fiind utilizate, în special, pentru instalaţiile de condiţionare.
În figurile 29 şi 30 sunt prezentate două din cele mai răspândite scheme de
instalaţii frigorifice cu absorbţia apei în soluţie de bromură de litiu.
,?
Abur
J Apa· rdcilâ sore
___,f.!Jnwma!Or
Apd rdcrfd
~ Sol!Jţie CO,?Cenfratd
~ Agm! !i1Jorti!c
\
7
Fig. 29. Schema instalaţiei frigorifice cu Fig. 30. Schema instalaţiei frigorifice cu absorbţia
absorbţia apei în soluţie de Br-Li, tip Carrier: apei în soluţie de Br-Li, tip Trane:
1 – generator; 2 – condensator; 3 – 1 – generator; 2 – condensator; 3 – vaporizator; 4 –
vaporizator; 4 – absorbitor; 5 – economizor; absorbitor; 5 – economizor; 6 – pompă de circulaţie;
6, 7 – ventil de laminare; 8 – pompă de 7 – pompă de recirculare.
circulaţie; 9 – pompă de recirculare.
Soluţia săracă din absorbitor, prin economizor este trimisă în generator,

unde este încălzită cu abur sau apă fierbinte, rezultând vapori de apă. Deoarece
vaporii rezultaţi sunt puri, nu mai sunt necesare rectificatorul şi deflegmatorul,
vaporii fiind transmişi direct în condensator. Condensatul, după o laminare,
pătrunde în vaporizator, unde vaporizează, absorbind căldura de la apa răcită.
Vaporii formaţi se absorb în soluţia de bromură de litiu, închizându-se circuitul.
Pentru intensificarea proceselor de absorbţie şi vaporizare, precum şi pentru a se
evita modificarea condiţiilor de funcţionare datorită formării unei coloane de
lichid, soluţia în absorbitor şi vaporizator este recirculată cu pompe speciale.
Multiplul de circulaţie µ al instalaţiilor se determină din ecuaţia de bilanţ
material a generatorului:
µ ⋅ ξ s = (µ − 1) ⋅ ξ b + ξ v , (107)
unde: ξs, ξb, ξv sunt concentraţiile soluţiei sărace care intră în generator, a soluţiei
bogate care se întoarce în absorbitor şi a vaporilor produşi.
Deoarece în generator se produc vapori de apă puri ξv = 0, rezultă:
ξb
µ= . (108)
ξb − ξ s
5.4. Instalaţia frigorifică cu absorbţie şi difuzie
Instalaţia frigorifică cu absorbţie şi difuzie se deosebeşte de celelalte

maşini cu absorbţie prin aceea că sunt complet lipsite de piese în mişcare şi de
ventile de laminare, presiunea totală fiind aceeaşi în tot circuitul. Circulaţia
agentului frigorific se realizează prin echilibrarea presiunii din circuit, prin difuzia
vaporilor agentului frigorific într-un gaz inert. Amestecul utilizat în aceste instalaţii
este format din apă şi hidrogen ca gaz inert.
Schema unei astfel de instalaţii este prezentată în figura 31 [3].
Fig. 31. Schema instalaţiei frigorifice cu absorbţie şi difuziune:

1 – încălzitor. 2 – termosifon; 3 – generator; 4 – rectificator; 5- condensator; 6 – rezervor de hidrogen;
7 – vaporizator; 8 – dulap frigorific; 9, 12 – economizor; 10 – absorbitor; 11 – separator.
În generatorul 3, din soluţia de amoniac şi apă, se degajă, prin încălzire,

vaporii de amoniac, care după ce trec prin rectificatorul 4, pătrund în condensatorul
5. Condensatorul şi rectificatorul sunt răcite cu aer. Presiunea în sistem este egală
cu presiunea din condensator şi este dictată de temperatura mediului înconjurător.
Condensatul rezultat intră în vaporizatorul 7, care este umplut cu hidrogen. Aici are
loc o evaporare a amoniacului, ca urmare a diferenţei dintre concentraţia vaporilor
la suprafaţa stratului superficial al amoniacului lichid şi concentraţia de amoniac a

gazului inert. Vaporii rezultaţi difuzează în hidrogen. Amestecul rezultat, fiind mai
greu decât hidrogenul pur, coboară în vaporizator. Presiunea parţială a amoniacului
în amestecul hidrogen-amoniac creşte pe măsură ce amestecul coboară în
vaporizator, mărindu-se şi temperatura sa de vaporizare. Din vaporizator
amestecul, prin economizorul 9, intră în absorbitorul 10, unde vine în contact cu
soluţia diluată care circulă dinspre generator, fără a ocupa întreaga secţiune a
conductei. Soluţia se îmbogăţeşte în amoniac, degajându-se căldura de absorbţie,
care este evacuată în mediul ambiant. Hidrogenul, eliberat de vaporii de amoniac,
devine mai uşor şi se reîntoarce prin economizorul 9 în vaporizator. Pentru a
asigura circulaţia soluţiei slabe, nivelul soluţiei în generator trebuie să fie superior
celui din absorbitor cu ∆H. Soluţia bogată din absorbitor, prin termosifonul 2, este
introdusă în generator, închizându-se circuitul.
În instalaţia frigorifică cu absorbţie şi difuziune se realizează astfel trei
circuite: al agentului frigorific (amoniacului), al soluţiei şi al hidrogenului.
Amoniacul circulă prin toate elementele instalaţiei, soluţia între generator şi
absorbitor, iar hidrogenul între absorbitor şi vaporizator.
Domeniul de utilizare al acestor instalaţii este cel al puterilor frigorifice
mici (până la 60 W), respectiv al frigiderelor casnice. Avantajul lor îl constituie
absenţa pieselor în mişcare, costul coborât, funcţionare sigură şi fără zgomot. În
cazul în care încălzirea se face electric, economicitatea lor este însă inferioară celei
a frigiderelor cu comprimare mecanică de vapori, motiv pentru care utilizarea şi
fabricarea lor a fost abandonată.
5.5. Instalaţii frigorifice poli-etajate cu absorbţie
Orice instalaţie frigorifică sau pompă de căldură cu absorbţie este de fapt

un cuadripol termic care are ca intrări două fluxuri termice, Q0 cu temperatura
scăzută Tv şi Qg cu temperatura ridicată Tg şi ca ieşiri alte două fluxuri termice Qa şi
Qc având temperaturile Ta, respectiv Tc (foarte apropiate), situate ca valori între Tv
şi Tg. Acest cuadripol este reprezentat schematic în diagrama ln p - –1/T (Oldham –
Clapeyron) din figura 32. În general, valorile cele mai importante ale presiunii,
temperaturii şi concentraţiei pentru un amestec de fluide frigorifice sunt
determinate plecând de la starea de lichid saturat în diversele puncte caracteristice
ale instalaţiei. Acest lucru permite încadrarea schemelor ciclurilor cu absorbţie în
diagrame ln p - –1/T ce caracterizează faza de lichid a amestecului respectiv.
Instalaţiile frigorifice cu absorbţie reprezintă o soluţie posibilă pentru
înlocuirea tehnologiilor poluante existente actualmente în domeniul instalaţiilor
frigorifice cu compresie mecanică de vapori. Din nefericire, utilizarea lor este
limitată din cauza eficienţelor frigorifice coborâte şi a ecartului de temperatură
dintre vaporizator şi condensator care sunt reduse (comparabile cu cele realizate de
instalaţiile cu compresie). Acest fapt explică interesul actual manifestat pe plan
mondial pentru mărirea acestor indici de funcţionare prin utilizarea ciclurilor poli-
etajate. Ele sunt realizate prin suprapunerea a două, trei, sau mai multe cicluri
elementare (de acelaşi tip sau nu) şi pot fi concepute atât pentru mărirea eficienţei
frigorifice (ciclu multi-efect) cât şi a ecartului de temperatură (ciclu multi-ecart).
ln p
Qc Qg
C G
pc = pg
P
VL 2
VL 1
V A
pa = pv
Q0 Qa
Tv Ta Tc Tg -1/T
Fig. 32. Cuadripolul termic al instalaţiei frigorifice cu absorbţie.
Gama de cicluri poli-etajate este foarte largă şi este destul de dificil de

găsit o teorie structurată care să permită deducerea tuturor variantelor posibile.
Există în acest sens o metodă bazată pe teoria grafurilor care prezintă un grad mare
de generalitate dar este însă destul de abstractă [1].
Orice ciclu poli-etajat poate fi descompus într-o serie de cicluri mono-
etajate (elementare) care vor avea o parte din aparatele lor cuplate prin procese de
transfer de căldură. Aceste suprapuneri de cicluri frigorifice cu absorbţie, poartă de
numirea de cascade, ca şi la instalaţiile frigorifice cu compresie mecanică de
vapori. Funcţie de parametrii p, T şi ξ ce caracterizează funcţionarea instalaţiilor
frigorifice cu absorbţie sunt definite trei familii de cascade, fiecare familie putând
funcţiona între două valori constante ale uneia din aceste mărimi.
Pentru exemplificare în figura 33 este prezentată varianta unui ciclu cu
dublu efect ce funcţionează între două valori de concentraţie, împreună cu
descompunerea în cicluri elementare.
Calculul acestor cicluri poli-etajate se bazează pe calculul ciclurilor
elementare, urmat de aplicarea ulterioară a metodei superpoziţiei [6]. Pentru fiecare
ciclu elementar ipotezele simplificatoare sunt următoarele:
- sarcina termică a condensatorului este aproximativ egală cu sarcina
termică a vaporizatorului ( q c ≅ q 0 );
ln p q ipg
Cip Gip
pî
q cip
q gjp
Cjp
Gjp
pm
q cjp
V A
pj
q0 tit
I
I
lil
I
qa
Tv Ta Tgjp Tcip Tgip -1/T
(a)
q ipg = 1
Cip q cip = ε ipf
Gip
Vip
Aip
q cjp = ε ipf ε fjp q 0ip = ε ipf q aip = 1

q gjp = ε ipf
Cjp
Gjp
Vjp
Ajp
q 0jp = ε ipf ε fjp q ajp = ε ipf (b)

Fig. 33. Schema (a) şi descompunerea în cicluri elementare (b) a ciclului dublu-efect ce funcţionează
între două valori de concentraţie.
- sarcina termică a absorbitorului este aproximativ egală cu sarcina
termică a generatorului de vapori ( q a ≅ q g );
- se neglijează lucrul mecanic specific al pompei lp.
Dacă se utilizează relaţia pentru eficienţa frigorifică (105) şi se consideră

un flux termic unitar primit de generatorul de vapori, primele două ipoteze
menţionate mai sus devin: q c = q 0 = ε f şi q a = q g = 1 . Notând cu exponenţi „jp”
şi „ip” parametrii caracteristici ciclurilor elementare de joasă respectiv înaltă
presiune, valoarea eficienţei frigorifice pentru ciclu cu dublu efect din fig. 29:
ip ip jp
q 0 q oip + q 0jp ε f + ε f ε f
εf =
qg
=
q gip
=
1
(
= ε ipf + ε ipf ε fjp = ε ipf 1 + ε fjp ) (109)
În general, pentru o instalaţie frigorifică cu absorbţie simplu-efect pentru

climatizare, funcţionând cu amestecul NH3-H2O sau H2O-LiBr se poate estima
valoarea eficienţei frigorifice a ciclului de joasă presiune ε fjp = 0,75 [6]. În aceste
condiţii, variaţia eficienţei frigorifice ε f poate fi reprezentă în funcţie de eficienţa
ciclului de înaltă presiune ε ipf (fig. 34).
εf
1,8
1,6
1,4 H2O-LiBr
1,2
1,0 NH3 –H2O
0,8
0,6
0,4
0,2
0
0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0 ε ip
f
Fig. 34. Variaţia eficienţei frigorifice a ciclului dublu-efect în funcţie de eficienţa frigorifică a ciclului
de înaltă presiune.
Se constată că prin utilizarea acestui ciclu dublu-efect se obţin creşteri ale

eficienţei frigorifice de 70...80%, comparativ cu ciclul simplu-efect, funcţie de
tipul amestecului utilizat în instalaţie [6].

Cursuri EIT PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri EIT PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

PROCEDEE DE PRODUCERE A FRIGULUI ARTIFICIAL

Naşterea frigului artificial este legată de apariţia omului pe Pământ şi de

Instalaţiile frigorifice cu compresie mecanică de vapori se folosesc pentru

4.1. Instalaţiile frigorifice cu compresie într-o singură treaptă

• Ciclul procesului ideal. Funcţionarea unei instalaţii frigorifice ideale cu

- destinderea adiabată reversibilă (izentropică) (3-4) în detentorul D,

Bilanţul termic al ciclului ideal al instalaţiei frigorifice cu compresie are

unde: q 0 = h1 − h4 = Tv ⋅ (s1 − s 4 ) este căldura specifică absorbită în

Pentru caracterizarea gradului de perfecţiune a acestui ciclu, se utilizează

Înlocuind valoarea lui l cu cea rezultată din bilanţul termic al instalaţiei, se

Această relaţie arată că eficienţa ciclului frigorific ideal depinde numai de

• Schema şi ciclul teoretic al instalaţiei frigorifice cu compresie

Schema şi ciclul teoretic al instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică de

Procesul de laminare 3-4, în ventilul de laminare VL determină scăderea

unde: hl reprezintă entalpia agentului frigorifică în stare de lichid la saturaţie, la

Lucrul mecanic total al ciclului este chiar cel necesar comprimării:

Eficienţa frigorifică a ciclului teoretic va fi:

Deplasarea comprimării în domeniul vaporilor supraîncălziţi şi efectuarea

• Schema şi ciclul teoretic al instalaţiei frigorifice cu compresie

h3’=h4 h3 = h4 h1 h2 h s3’ s3 s4’ s4 s1 = s2 s

Gradul de subrăcire al condensatului este:

∆TSR = T3 − T3' = Tc − TSR [K ] , (10)

unde: TSR este temperatura de subrăcire, în K.

În acest caz, puterea frigorifică specifică devine:

Sarcina termică specifică a subrăcitorului este:

Eficienţa frigorifică a ciclului teoretic cu subrăcire va fi:

• Influenţa supraîncălzirii vaporilor aspiraţi de compresor. În condiţii

Gradul de supraîncălzire al vaporilor în vaporizator:

∆TSI = T1' − T1 = Tsi − Tv [K ], (14)

unde: TSI este temperatura vaporilor supraîncălziţi în aspiraţia compresorului, în K.

Puterea frigorifică specifică în cazul ciclului cu supraîncălzirea vaporilor

unde: ∆q 0SI este creşterea puterii frigorifice specifice datorită supraîncălzirii, în

Lucrul mecanic specific al ciclului cu supraîncălzire este mai mare decât al

iar datorită faptului că şi puterea frigorifică specifică creşte, eficienţa frigorifică a

În general, nu se recomandă ca supraîncălzirea să depăşească 5…10ºC în

• Ciclul teoretic al instalaţiei frigorifice cu compresie mecanic de

s3’ s3 s4 s1 s1’ = s2 h3’=h4 h3 h1 h1’ h2 h

În condiţii teoretice sarcinile termice specifice la subrăcire şi supraîncălzire

Deoarece supraîncălzirea nu are loc în vaporizator, puterea frigorifică

iar eficienţa frigorifică:

• Schema şi ciclul teoretic al instalaţiei frigorifice cu compresie

După efectuarea laminării 3’-4, agentul frigorific cu starea 4 de vapori

m&1 ⋅ h4 + m&2 ⋅ h1 = m&1 ⋅ h1 + m&2 ⋅ h4' [kW ]. (21)

Entalpia agentului frigorific la ieşirea din ventilul de laminare se poate

de unde rezultă coeficientul de debit, definit ca raportul debitelor ce parcurg cele

Considerând q ' 0 = h1 − h4 puterea frigorifică specifică a instalaţiei

În aceste condiţii, eficienţa frigorifică a ciclului cu separator de picături

Se constată că prezenţa separatorului de picături nu modifică eficienţa

• Schema şi ciclul real al instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică

Abateri ale procesului real faţă de cel teoretic sunt:

- procesele de transfer de căldură între agentul frigorific şi mediul de

Tv = T f" − ∆Tv ; Tc = Ta" + ∆Tc ; T3' = Tc − ∆TSR [K ] ,

Gradul de reversibilitate al ciclului real faţă de cel de referinţă (Carnot)

4.2. Instalaţiile frigorifice cu compresie în două trepte

Realizarea unor nivele de frig tot mai coborâte în vaporizatorul instalaţiei

Mărimile caracteristice ale ciclului sunt următoarele:

- puterea frigorifică specifică:

7 m&1 V 1 h5=h6=h7 h5’ h4 h

Fig. 11. Schemele şi ciclul instalaţiilor frigorifice cu compresie mecanică de vapori

- lucrul mecanic specific de compresie în treapta I , II şi respectiv total:

- sarcina termică specifică la condensator-subrăcitor:

Economia de lucru mecanic în raport cu comprimarea într-o treaptă va fi: