INSTALAŢII ŞI

ECHIPAMENTE
PENTRU HOTELURI
ŞI RESTAURANTE
 Instalaţii de ventilare pentru hoteluri şi restaurante

• Instalaţiile de ventilare a incintelor au rolul de a împrospăta

(primeni) atmosfera interioară a încăperilor cu ajutorul
aerului din mediul exterior, care înlocuieşte aerul viciat. În
perioada de iarnă aerul proaspăt poate fi (opțional) încălzit,
iar în perioada de vară poate fi răcit.

Clasificarea sistemelor de ventilare se face după mai multe

criterii:
a) după modul de vehiculare al aerului
• ventilare naturală - neorganizată
- organizată
• ventilare mecanică – cu simplu flux
- cu dublu flux
b) după extinderea zonei ventilate
• ventilare generală
• ventilare locală
c) după diferenţa de presiune între interior şi exterior
• ventilare echilibrată
• ventilare în suprapresiune
• ventilare în depresiune
d) după sensul de deplasare a aerului:
• prin refulare
• prin aspiraţie
• combinat
Ventilarea se poate combina:
• cu filtrarea aerului;
• cu încălzirea / răcirea aerului;
• cu umidificarea / dezumidificarea aerului
• Ventilarea naturală se realizează datorită unor factori
naturali: mişcarea maselor de aer, diferenţa de temperatură
sau de presiune în diferite puncte ale zonei ventilate, având
drept consecinţă crearea unor curenţi de aer ce produc
scoaterea din incintă a aerului uzat şi introducerea altui aer,
proaspăt.

• Dacă acest schimb de aer se desfăşoară aleator, prin

neetanşeităţile incintei sau datorită deschiderii în alte scopuri
ale uşilor sau ferestrelor, ventilarea naturală se numeşte
neorganizată.

• Dacă în încăpere sunt practicate deschideri speciale, cu

dimensiuni antecalculate, amplasate în anumite puncte şi care
pot fi închise sau deschise, total sau parţial, atunci se
realizează o ventilare naturală organizată.
• Ventilarea mecanică are rolul de a vehicula mecanic un
debitele de aer destinate primenirii aerului din incinte.

• Ventilarea mecanică cu simplu flux se realizează fie prin

introducerea aerului în incintă cu ajutorul unui ventilator, fie
prin evacuarea acestuia cu ajutorul unui exhaustor.

• Ventilarea mecanică cu dublu flux se realizează prin

introducerea aerului proaspăt în incintă cu ajutorul unui
ventilator şi concomitent prin evacuarea aerului viciat cu
ajutorul unui exhaustor.
• acest tip de ventilare se poate realiza fără recirculare a
aerului sau cu recirculare (parţială sau totală).
• Ventilarea generală este utilizată în cazul incintelor fără
degajări importante de nocivităţi, distribuţia orificiilor de
absorbţie şi de evacuare fiind uniformă.

• Ventilarea locală este necesară în cazul când există surse

de eliberare a nocivităţilor, dispuse în anumite zone ale incintei,
iar intensitatea emanării nocivităţilor poate fi temporar sau
accidental foarte mare. În aceste situaţii se vizează captarea
nocivităţilor chiar la locul de producere.

• Existenţa unui sistem de ventilare locală nu exclude dotarea

incintei cu o instalaţie de ventilare generală, acestea putând
funcţiona continuu sau intermitent, simultan sau nu, în funcţie
de necesităţi.
• Ventilarea echilibrată impune acelaşi debit de aer introdus
şi evacuat dintr-o încăpere.

• Dacă debitul de aer introdus este mai mare decât cel

evacuat, sistemul de ventilare este în suprapresiune.

• Dacă debitul de aer introdus este mai mic decât cel evacuat,
sistemul de ventilare este în depresiune. Acesta se realizează
de obicei prin aspirarea aerului viciat din incintă cu ajutorul
unui exhaustor.
• Aceste ultime două metode se folosesc pentru a impune un
anumit sens al trecerii aerului dintr-o încăpere într-alta. De
exemplu, se va crea depresiune într-o incintă cu importante
degajări de nocivităţi (bucătărie) şi presiune într-o încăpere
vecină (salon servire), preîntâmpinând astfel, răspândirea
nocivităţilor în întregul spaţiu.
Schema instalaţiei de ventilare cu dublu flux şi tratare a aerului
1- priză de aer
2, 18, 20- clapete de reglaj
3A, 3B- schimbătoare de căldură
3C- pompă
4- cameră de amestec
5- filtru
6, 9,- baterii calde
7- baterie rece
8- umidificator
10, 16- ventilatoare
11, 15- amortizoare de zgomot
12- distribuitor de aer (guri de refulare)
13- incintă ventilată
14- gură de absorbţie
17- conductă de evacuare
19- conductă de recirculare
 Alimentarea cu aer proaspăt a instalației se face prin
priza de aer 1 (echipată cu clapeta de reglaj 2 care, atunci
când ventilarea este oprită, închide intrarea) datorită efectului
de aspirație creat de ventilatorul 10.
În anotimpul rece, aerul proaspăt este preîncălzit în
schimbătorul de căldură 3A (cu agent termic utilizat în 3B)
pentru a nu produce condens la amestecarea cu aerul
recirculat, în camera 4.
Aerul filtrat în 5, în funcție de setarea instalației, poate
fi încălzit în 6 și/sau 9, răcit în 7, umidificat în 8.
În continuare, aerul este refulat de 10, prin amortizorul
de zgomot 11, în incinta ventilată.
În același timp, aerul viciat este aspirat de ventilatorul
16 prin 14 și 15, după care este refulat în 3B unde, dacă este
recirculat prin 19, aerul este adus la parametrii doriți. În caz
contrar, aerul este evacuat prin 17.
Clapetele 18 și 20 controlează modul de deplasare a
aerului.
 Elementele componente ale instalaţiilor de ventilare

•Priza de aer proaspăt are rolul de a permite aspirarea și

filtrarea aerului utilizat, fiind amplasată într-o zonă ferită de
poluare sau de precipitaţii (de obicei, la înălţime, sub
prelungirea acoperişului, sau în locuri protejate).

Orificiile de aspiraţie se pot prevedea cu clapete de închidere,

care au rolul de a împiedica impurificarea canalelor de aer pe
perioada repaosului în exploatare.

• Filtrele de aer asigură separarea impurităţilor din aerul

aspirat sau din cel refulat, după ventilare.
Cele mai utilizate filtre pentru purificarea aerului sunt filtrele
cu saci, filtrele celulare cu cartuşe filtrante (din material
textil, vată de sticlă, etc.), electrofiltre şi altele.
Ventilatoarele (exhaustoarele) de aer au rolul de a
asigura deplasarea aerului. Ele pot fi axiale sau radiale.

Ventilatorul axial
este alcătuit din
orificiul de aspiraţie 1,
rotorul cu palete 2 şi
orificiul de refulare cu
jaluzele 3. Direcţia de
deplasare a aerului
este axială, fiind
modificată, la ieşirea
din ventilator, de
poziţia jaluzelelor.
• Ventilatorul radial
este alcătuit dintr-un
motor electric de
acţionare 1, rotorul cu
paletele 2, gura de
refulare 3 şi gura de
aspiraţie 4.
• Direcţia de aspiraţie
este normală (per-
pendiculară) pe direc-
ţia de refulare, paletele
3 centrifugând aerul
aspirat.
 Parametri de calcul

a) frecvenţa schimbului de aer (F) este numărul de

schimburi efectuate în unitatea de timp [schimburi / h],
conform relaţiei:

Qa
F=
V
în care Qa este debitul volumetric al aerului [m3/h];
V – volumul incintei [m3].

b) numărului necesar de ventilatoare:

Qa
N=
Qv
în care N este numărul de ventilatoare;
Qv – debitul ventilatorului [m3/h].
c) Secţiunea conductelor:

În vederea calculului secţiunii conductelor se alege viteza

aerului la valori cuprinse între 1…14 m/s. Dacă sectorul de
conductă este mai îndepărtat de ventilator, viteza aerului se
adoptă între 1 şi 3 m/s iar dacă sectorul de conductă este
apropiat de ventilator, viteza aerului se adoptă între 8 şi 14
m/s.
d) Pierderile de presiune

- liniare ( plin )
plin = H  l [Pa]

în care: H este pierderea de presiune pe unitatea de lungime

de conductă [Pa/m];
l – lungimea porţiunii liniare de conductă [m].
 - locale (ploc )
n
vi2
ploc =  ki    a [Pa]
i =1 2
în care: ki este coeficientul de rezistenţă locală la înaintare;
vi – viteza de înaintare ;
 a – densitatea aerului .

- totale (pt)
pt =  plin +  ploc [Pa]

Cunoscând debitul necesar de aer, precum şi presiunea

ventilatorului, se poate alege, cu ajutorul nomogramelor şi a
cataloagelor, tipul de ventilator indicat. Presiunea
ventilatorului ales trebuie să fie cel puţin egală cu pt.
• Reţelele de canale pentru distribuţia şi evacuarea aerului
trebuie să asigure stabilitatea hidraulică a reţelei (repartiţia
debitelor de aer în diferitele încăperi să nu fie influenţată de
condiţiile externe), să nu producă curenţi de aer sau zgomote
şi să nu permită transmiterea acestora.
• Gurile de refulare a aerului proaspăt se amplasează fie în
partea inferioară a încăperii, fie în pereţi, la o înălţime minimă
de 2 m, cu condiţia să fie în opoziţie cu gurile de aspiraţie a
aerului viciat.
• Gurile de aspiraţie a aerului viciat se amplasează în pereţi
(la o înălţime de aproximativ 2 m) sau în tavan.
• Utilajele pentru încălzirea sau răcirea aerului ventilat
sunt de obicei schimbătoare de căldură cu ţevi cu aripioare,
utilizând ca agent termic aburul sau apa caldă.
 INSTALAŢII DE VENTILARE LOCALĂ

• Ventilarea locală are rolul de a asigura evacuarea

corespunzătoare a nocivităţilor emanate temporar dar cu
intensitate mare, chiar de la locul de producere.

• Instalaţia de ventilare locală poate lucra şi împreună cu cea

de ventilare generală, realizând compensarea pneumatică a
întregului sistem.

Clasificarea instalaţiilor de ventilare locală

• modul de circulare al aerului:
- instalaţii de ventilare prin aspiraţie (de depresiune);
- instalaţii de ventilare prin refulare (de presiune).
• după modul de aspirare
- cu tiraj natural
- cu tiraj forţat
 Hote de aspiraţie

• Hotele sunt dispozitive de ventilare locală prin aspiraţie care

au rolul de a evacua nocivităţile emanate, chiar de la locul
eliberării lor.

• Formele constructive şi dimensiunile hotelor sunt diverse, cel

mai adesea ele având o secţiune pătrată, dreptunghiulară, sau
mai rar, circulară şi fiind realizate din tablă sau sticlă. Ele pot fi
fixe sau mobile.
• Modul de amplasare a hotelor poate fi deasupra utilajului
ventilat sau alături de utilajul ventilat.
• În majoritatea cazurilor se utilizează amplasarea hotelor
deasupra obiectivului ventilat.
Montarea hotelor
• Principalii parametri de
montaj sunt următorii:
- înălţimea de dispunere h,
care reprezintă distanţa de la
planul sursei la deschiderea
(gura) de aspiraţie. Valoarea
lui h se alege din considerente
tehnologice şi de ergono-
micitate (după care ar trebui
să fie cât mai mare), precum
şi din considerente de eficienţă (după care ar trebui să fie cât
mai mică);
- dimensiunile deschiderii hotei trebuie să depăşească pe
cele ale utilajului aspirat pe fiecare latură, pentru o mai bună
captare şi evitare a curenţilor orizontali;
Sfârşitul cursului 2