INSTALAŢII DE DESCEŢARE

1. Generalităţi

În cadrul unor secţii din industria textilă, alimentară, de hârtie, etc. au loc
degajări importante şi concomitente de căldură şi umiditate.
Datorită acestor degajări parametrii aerului interior nu respectă condiţiile de
confort condiţiile impuse de normele de protecţia muncii .
Degajarea mare de vapori de apă conduce la producerea condensului pe
suprafeţele reci ale secţiei şi chiar a ceţii în interiorul acesteia, favorizând
apariţia mucegaiului şi a acumulărilor de praf pe elementele de construcţie
precum şi a vaporilor de apă în straturile acestora
Toate acestea duc la deteriorarea clădirii şi la cheltuieli mari pentru reparaţii
şi igienizare.
Totodată picaturile de condens formate pe tavan pot cădea în zona de lucru
antrenând o parte din murdăria depusă şi depreciind produsele finite.
Pentru evitarea acestor fenomene nedorite şi crearea unor condiţii de lucru
acceptabile, este necesară realizarea unor instalaţii care sa elimine
concomitent excesul de căldură şi umiditate.
Acestea trebuie să rezolve şi problema încălzirii halelor industriale şi
a condensării vaporilor de apa pe suprafeţele reci.
Riscul apariţiei ceţii şi a condensului este cel mai mare iarna când
temperaturile interioare sunt mici, şi saturaţia aerului umed se realizează mai
repede datorită temperaturilor interioare scăzute.
Având în vedere tendinţa aerului cald şi umed de a se ridica la partea
superioară a încăperilor, introducerea aerului pentru preluarea căldurii şi
umidităţii se va face în zona de lucru, iar evacuarea lui pe la partea
superioară a acestora.
Aerul exterior, netratat vara sau încălzit până la parametrii necesari iarna,
este introdus cu o instalaţie de ventilare mecanică, evacuarea acestuia
efectuându-se natural sau mecanic în funcţie de condiţiile specifice
procesului tehnologic sau formei halei industriale.
Pentru evitarea condensului pe suprafaţa interioară este necesar ca
temperatura superficiala a acesteia sa respecte relaţia

θi = t°C (1)
Unde: θi - temperatura superficială a elementului de construcţie; t -
temperatura punctului de rouă a aerului din partea superioara a halei, °C
Temperatura superficiala la partea interioara a elementelor de construcţie se
determină cu relaţia:

(2)
unde:
tj - temperatura aerului de la partea superioara a încăperii, [°C]
- U- coeficient global de transfer de căldură a elementului de construcţie;
[W/m2K];
i - coeficient superficial de schimb de căldură la interior [W/m 2K];
te - temperatura aerului exterior , [°C].
- 2. Tipuri de instalaţii de desceţare

Datorita multitudinii proceselor tehnologice şi a diversităţii halelor

industriale pentru combaterea ceţii se poate utiliza una din următoarele
metode:
- mărirea debitului de aer pentru ventilare;
- montarea unor corpuri de încălzire la partea superioara a halei;
- utilizarea unor jeturi de aer cald la partea superioara a halei;
- folosirea dispozitivelor de aspiraţie locală.

2.1. Instalaţie de desceţare prin ventilarea generală

Instalaţia de ventilare general a poate elimina ceaţa prin mărirea debitului de

aer şi se poate aplica când se realizează următoarele condiţii:

- utilajele care degajă căldură şi umiditate, sunt răspândite în hala şi nu pot fi

grupate într-o anumită zona sau de-a lungul unui perete;
- dimensiunile şi formele utilajelor nu împiedică distribuirea uniformă a
aerului;
- refularea aerului se poate face în apropierea utilajelor, iar jeturile de aer
acoperă cât mai mult din zona de amplasare a surselor de degajare.

Introducerea aerului se va face la partea inferioara a halei, în zona de lucru,

iar evacuarea lui pe la partea superioara a acesteia pe cât posibil pe cale
naturala, prin jaluzele de suprapresiune, luminatoare, luminatoare
deflectoare, etc.
Dacă aerul umed încărcat cu vapori de apă din încăperea ventilată, poate
pătrunde în încăperile vecine, datorita suprapresiunii, se va realiza o
instalaţie mecanica de evacuare.

In situaţia care introducerea aerului în zona de lucru este împiedicată de

forma utilajelor, aceasta se va face pe la partea superioară dirijând jeturile de
către zona de lucru.
Pentru ca eficienta instalaţiei sa fie mare, utilajele trebuie amplasate în
spatele unor paravane care vor ajuta la dirijarea aerului către zona de lucru şi
vor crea o schema avantajoasa de circulaţie a aerului. (v. fig. 1).
Este preferabil ca în acest caz cu muncitorii să nu lucreze în zona creată de
paravane.

Fig. 1. Instalaţie de desceţare refulare sus şi paravane de dirijare

2.1.1. Calculul instalaţiei de desceţare utilizând metoda "măririi debitului

de aer".

Pentru calculul acestui tip de instalaţie trebuiesc cunoscute:

- dimensiunile halei industriale; forma, mărimea şi poziţia surselor de
degajare;
- sarcina termica Qi (kW) şi de umiditate Gi (kg/s);
- parametrii aerului exterior E (te, xe) şi ai aerului interior I (ti, i). .
Etapele calcului sunt următoarele:
- se amplasează punctele de stare diagrama h - x (v.fig. 2);
- se calculează raza procesului;
- se trasează i în diagrama h-x şi o paralelă la aceasta prin punctul de stare
al aerului interior I;
- se determină stare a aerului refulat R la intersecţia lui xr cu paralele la i;
- se determină coeficientul de preluare al umidităţii, , funcţie de i şi zzl şi
din tabelul corespunzător modului de propagare al căldurii şi umidităţii.
- se determină debitul de aer pentru ventilare:
(3)
Ştiind că:
(4)
- se determină valoarea lui xs şi apoi starea S, a aerului evacuat la intersecţia
lui xs cu paralela dusă prin punctul I, la i;
(5)
Dacă punctul S se află în zona de ceaţă în încăperea ventilată se va produce
ceaţa chiar în situaţia introducerii debitului de aer D.
Pentru a se evita apariţia ceţii se impune ca umiditatea relativă interioară în
zona superioară s = 90% obţinând-se practic un nou punct de stare al
aerului evacuat, S1, pentru care se recalculează debitul de aer:
(6)
Deoarece xs1 - xr < xs - xr debitul de aer D1 >D
Prin mărirea debitului de aer, coeficientul de preluare a căldurii şi umidităţii
, nu s-a modificat, astfel că se vor putea determina parametrii aerului
interior I1, obţinut în aceasta situaţia.
; xi1= xr + (xs1-xr) 
- se determină starea aerului interior I1, la intersecţia lui xi1 cu dreapta RS1 şi
se verifică dacă parametrii obţinuţi pentru acest punct sunt în limitele aduse
de NGPM.
- de asemenea se va verifica daca nu se produce condens pe tavan.
Fig. 2. Calculul instalaţiei de desceţare utilizând mărirea debitului de aer

(8)

Daca condiţia nu este îndeplinită se va mări în continuare debitul de aer sau

se vor lua măsuri de izolare suplimentara a tavanului.
2.1.2. Instalaţie de desceţare cu corpuri de încălzire la partea superioară
a încăperii.

In cazul în care se produce condens pe elementele de construcţie reci, chiar

dacă ceaţa a fost eliminată se pot monta la partea superioară a secţiei corpuri
de încălzire Acestea se amplasează în apropierea tavanului şi măresc, prin
radiaţie temperatura suprafeţelor şi a aerului din imediata apropiere a
acestora eliminând fenomenul de condens.
Corurile de încălzire, de obicei serpentine, introduc în încăperea ventilată o
sarcina termică suplimentara Qci.
Ele vor funcţiona numai iarna şi vor trebui dimensionate astfel ca radiaţia
termică sa nu influenţeze în mod dăunător zona de lucru.
Pentru a se evita îngheţul lor se va utiliza de preferinţa aburul ca agent de
încălzire.
Dimensionarea acestui tip de instalaţie se poate face în două ipoteze:
Ipoteza I. Se cunoaşte suprafaţa corpurilor de încălzire şi deci sarcina
termică a acestora Qci.

Ipoteza II, se impune temperatura aerului în zona superioară astfel ca să nu

se producă condens şi se determină sarcină termică necesară a corpurilor de
încălzire

Ipoteza I -a de calcul

Calculul instalaţiilor de desceţare cu corpuri de încălzire la partea superioara

a încăperii

Punctul de stare al aerului evacuat la partea superioara, S, se determină în

aceleaşi expuse la punctul 2.1.1
Cunoscând suprafaţa corpurilor încălzitoare şi parametrii agentului termic se
determină sarcina termică a acestora Qci.
Se determină sarcina totală a halei Qi + Qci şi se determină noua rază a
procesului:

(9)

Se trasează o paralelă la ci prin punctul R (fig. 3.)

Se determină punctul Sl la intersecţia acestei paralele cu dreapta xs

Se determină  funcţie de ci şi şi se determină debitul de aer pentru

ventilare cu relaţia

Se determină starea aerului interior I1 la intersecţia dreptei RS1 cu xi1

obţinut cu relaţia:
xi1= xr+(xs1-xr)

Se verifică dacă la partea superioară a halei se produce condens, cu relaţiile

Ipoteza a II-a de calcul

Se determină starea aerului evacuat la partea superioară ca şi în cazurile
precedente.
Se determină temperatura ts1 astfel ca pe suprafaţa interioară sa nu se producă
condens cu relaţia ,
unde ts1 se va afla la intersecţia curbei de saturaţie  =100% cu xs1.
Ştiind că:
i(ts1-θi) = U(ts1 –te)
şi înlocuind în relaţia lui θi se obţine:

Se determină punctul S, la intersecţia lui xs cu ts1

Se trasează ci prin punctul R şi S1
Fig. 3. Calculul instalaţiei de desceţare cu corpuri încălzitoare la partea
superioară a halei
Se determină grafic valoarea lui ci şi se determină 1 funcţie de ci şi
Se determină debitul de aer cu relaţia:

Se determină conţinutul de umiditate cu relaţia

xi1= xr+(xs1-xr)
Se determină sarcina termică a corpurilor încălzitoare necesară pentru
atingerea punctului S1 ştiind că:

Qci = ci Gi - Qi

Calculul acestui tip de instalaţie este mai dificil de efectuat în ipoteza I-a de
calcul deoarece este posibil ca pentru o sarcina termică dată sa nu se obţină o
temperatura suficient de mare pentru evitarea condensului.

2.1.3. Instalaţie cu refularea aerului a partea superioară şi inferioară a

halei

În anumite hale industriale cu degajări importante de căldură şi umiditate nu

se pot monta corpuri de încălzire şi de aceea pentru mărirea temperaturii în
zona superioara a halei se introduce în aceasta parte un debit de aer cu o
temperatura mai mare.
Acest lucru se realizează cu o instalaţie prezentata în fig. 4. Instalaţia
refulează în partea superioară a halei un debit de aer Ls cu o temperatura de
(30 - 40)° C care sa nu influenţeze defavorabil zona de lucru. Deoarece
temperatura aerului refulat este mai mică, temperatura de (30 - 40)°C se
obţine cu o baterie suplimentară de încălzire Bi2.
Fig. 4. Instalaţie cu refularea aerului a partea superioară şi inferioară a halei

Funcţionarea instalaţiei este următoarea:

Termostatul de exterior Te va acţiona conjugat clapetele Cr1 şi Cr2
trimiţând spre partea superioară un debit de aer Ls, variabil, funcţie de
temperatura te, debit de aer ce scade odată cu creşterea temperaturii
exterioare te şi riscul de apariţie a condensului în zona superioară a halei
scade.
Temperatura aerului refulat în partea superioara este menţinută la o valoare

Constantă de termostatul de canal Tc.

La creşterea peste o anumită valoare a lui te, tot debitul de aer va fi refulat în
partea inferioară a halei cu o temperatura stabilită de termostatul de interior
Ti, funcţie de sarcina termică de evacuare.
Calculul instalaţiei de desceţare cu refulare la partea superioară şi
inferioară a halei

Fig. 5. Calculul instalaţiei de desceţare cu refularea unui debit de aer cald la

partea superioară a halei

Pentru calculul instalaţiei este necesar sa se determine punctul de stare al

aerului evacuat la partea superioară a halei având starea R 1 care se amestecă
cu aerul de stare S, obţinându-se un nou punct de stare S1, pe dreapta R1S,
(v.fig. 5).
Poziţia acestui punct va fi funcţie de raportul debitului refulat în partea
superioară Ls şi a celui din partea inferioara Li.
Debitul de aer va fi calculat cu relaţia:

D =Di + Ds
Corespunzător stării S1, va exista o noua raza a procesului şi un nou
coeficient 1 cu ajutorul căruia vom determina noua stare I1.
; xi1 = xr + (xs1-xr)

Starea S1 se poate determina pe doua căi:

a). Se impun debitele Di şi Ds şi se determină xs1

După determinarea punctului S1 se verifică dacă nu se produce condens în

partea în partea superioara a încăperii.

În situaţia în care se produce condens se reia calculul prin mărirea debitului

de aer refulat în partea superioara a încăperii.
b). Se impune poziţia punctului Sl la intersecţia lui ts1 cu dreapta R1S.
Temperatura punctului de rouă a stării S1 se va determina din condiţia ca la
partea superioară a halei să nu se producă condens.

tts1 = θi -1

Ştiind, că punctul S împarte segmente invers proporţională cu debitele de aer

Di şi Ds se vor determina aceste debite cu relaţia:

Ştiind că: D = Di + Ds şi

se poate scrie:
 ;

2. 1. 4. Instalaţie de desceţare folosind dispozitive de ventilare locala

De multe ori în halele industriale cu degajări importante de căldură şi

umiditate, de degajate sunt surse locale care pot fi ventilate cu ajutorul
dispozitivelor locale (hote, nişe, carcase).
Deoarece captarea degajărilor nocive se face mult mai eficient la locul de
degajare, ca în această situaţie sursele importante de căldură şi umiditate să
fie dotate cu dispozitive de aspiraţie locală (DAL).
Dacă toate sursele de degajare din hală pot fi prevăzute cu DAL pentru
desceţarea acesteia, aerul va fi introdus cu o instalaţie generala şi va fi
evacuat prin DAL, deoarece scăpările de nocivităţi din DAL pot fi
considerate neglijabile.
b) În situaţia în care unele surse de degajare nu pot fi dotate cu DAL,
instalaţia de desceţare va fi compusa dintr-o instalaţie de introducere
generală a aerului, una de ventilare locală cu DAL şi una de evacuare
(VE2) a scăpărilor din DAL şi a degajărilor de la sursele fără DAL.
Instalaţia este prezentată în fig. 6. unde:
- Q DAL, GDAL - sarcina termică şi de umiditate corespunzătoare utilajelor
ce pot fi dotate cu DAL
- Qas, Gas sarcina termică şi de umiditate corespunzătoare utilajelor ce nu
pot fi dotate cu DAL

Introducerea aerului se va face pe cât posibil pe la partea inferioara a halei.

Uneori refularea aerului nu este posibilă in partea inferioară halei, fie

datorită formei şi amplasării utilajelor sau temperaturii de refulare ridicate.
In aceste situaţii refularea se va face la partea superioară şi jeturile de aer
vor fi dirijate către zona de lucru.
 Fig. 6. Instalaţie de desceţare utilizând DAL

În acest tip de instalaţie, pe lângă problema condensării pe elementele de

construcţie mai apare şi problema condensării în interiorul DAL.
Pentru evitarea acestui fenomen se recomandă refularea unui debit de aer
cald cu temperatura de 40 °C în interiorul DAL.

Calculul instalaţiei de desceţare cu DAL.

Pentru a se putea dimensiona acest tip de instalaţie pe lângă datele necesare
celorlalte tipuri de instalaţii mai trebuie cunoscute:
- sarcina termicii şi de umiditate GDAL, pentru utilajele ce pot fi prevăzute
cu DAL
- sarcina termica şi de umiditate pentru utilajele ce nu pot fi prevăzute cu
DAL, Qas Gas,

Qi = QDAL + Qas (kW)

Gi =GDAL + Gas (kg/s)

Fig. 7. Calculul instalaţiei de desceţare cu DAL

Se determină debitul de aer ce trebuie evacuat prin fiecare DAL în parte.

DDAL = Dsp .GDAL (kg/)

Dsp - debitul specific de aer ce trebuie aspirat la utilajele ce degajă vapori de

apă. (kgaer)/ (kgvapori).
Dsp - este dat in tabelul 1
Tabelul 1. Debitele aspirate de la utilajele care degajă vapori de apă .
Degajarea de umiditate Debit specific de aer aspirat
kg/h kg aer/ kg vapori
GDAL >100 Dsp ≥ 50
GDAL < 100 Dsp≤ 50
Pentru utilaje carcasate,
Dsp = 10 …15
uscătoare

- Se determină scăpările de căldură şi umiditate p (exprimate în procente)

pentru fiecare utilaj în parte
Coeficientul de scăpare p, este dat in figura 8.

Fig. 8. Coeficientul de scăpări de căldură şi umiditate de la hote

- Se determină sarcina termică şi de umiditate evacuata prin fiecare DAL.

QevDAL = (l - p)QDAL
GevDAL = (l - p)GDAL : (II.32-18)

- Se determină sarcina termică şi de umiditate ce trebuie evacuată cu

instalaţia de ventilare generală prin intermediul ventilatorului Ve2.
Qvg = Qas + QDAL p
Qvg = Gas + GDAL p
- Se determina raza procesului pentru instalaţia de ventilare generala.

- Se reprezintă punctul I în diagrama h -x şi se trasează o paralela la vg prin

punctul I. v.fig. 8.

Se determină starea aerului refulat R la intersecţia dreptei x e cu paralela la vg

dusă prin I

- Se determină vg funcţie de , vg şi funcţie de modul de propagare

căldurii şi umidităţii.

Se determina debitul de aer pentru ventilare generală

- Se determină starea aerului evacuat din DAL

- Se reprezintă punctul de stare al aerului evacuat din DAL, I DAL (v. fig. 8). -
Se verifică dacă acest punct este sau nu în zona de ceaţa.
În situaţia in care punctul IDAL se afla în zona de ceaţa se va modifica debitul
de aer introdus în DAL, modificându-se astfel coeficientul de pierderi p.
Pentru ca instalaţia sa funcţioneze corect este necesar ca:

D ≥ D DAL
D ≥ DDAL+DEV