NECESARULUI DE CĂLDURĂ PENTRU CLĂDIRI OBIŞNUITE

În perioada rece a anului, pentru asigurarea temperaturilor de confort în

clădiri se impune prevederea unei instalaţii de încălzire.
Metoda de calcul a necesarului de căldură pentru încălzirea încăperilor este
reglementată de SR 1907-1 şi se aplică tuturor clădirilor civile şi industriale cu
excepţia:
- încăperilor subterane;
- încăperilor limitate de elemente de construcţie lipsite de masivitate
termică (sere);
- încăperilor prevăzute cu instalaţii de încălzire locală, având efecte pe zone
limitate (şeminee, sobe);
- încăperilor încălzite rar sau pe perioade scurte de timp;
- încăperilor încălzite prin radiaţie.
Stabilirea cât mai exactă a necesarului de căldură pentru încăperile unei
clădiri este importantă deoarece stă la baza dimensionării întregii instalaţii de
încălzire.
Necesarul de căldură pentru încălzire al unei încăperi se calculează cu relația:

( ) [W]

în care :
– flux termic cedat prin transmisie, considerat în regim termic staționar,
corespunzător diferenței de temperatură între interiorul și exteriorul elementelor de
construcție care delimitează încăperea [W];
– sarcina termică pentru încălzirea de la temperatura exterioară
convențională de calcul a aerului infiltrat prin neetanșeitățile ferestrelor și ușilor și a
aerului pătruns la deschiderea acestora [W];
adaosul pentru orientare [-];
– adaosul pentru compensarea efectului suprafețelor reci [-].
Necesarul de căldură al unei încăperi se majorează sau se micşorează cu fluxul
termic absorbit sau cedat de diverse procese cu caracter permanent dacă acesta
depăşeşte 5% din necesarul de căldură.
Pierderile de căldură prin transmisie QT ale unei încăperi sunt alcătuite din
fluxurile de căldură care străbat elementele delimitatoare ale încăperii spre spaţiile
adiacente, aflate la temperaturi diferite de cea a aerului din încăperea considerată.

1
 Fluxul termic cedat prin transmisie „ ” se calculează cu relația :

∑ [W]
în care:
– coeficient de corecție al necesarului de căldură în funcție de masa
specifică a elementelor de construcţie interioare ale construcției [-].
Standardul SR 1907-1:1997 recomandă următoarele valori pentru CM:
CM = 1 pentru clădiri de locuit şi similare, clădiri social-culturale cu pereţi din
beton celular autoclavizat, cărămidă cu grosime mai mică de 0,125m, planşee din
beton armat cu grosime mai mică sau egală cu 0,10m, sau din alte materiale uşoare;
CM = 0,94 pentru celelalte construcţii.
m – coeficient de masivitate termică a elementului de construcție [-], care se
calculează cu relația :
m = 1,225 – 0,05·D [-]
„m” se calculează pentru terasă T, peretele exterior PE, pardoseala rece și
caldă de la parter (cea care este în contact cu subsolul neîncălzit).
Pentru elementele de construcție care nu sunt în contact cu exteriorul: pereți
interiori, planșee interioare, uși și ferestre interioare m = 1
Pentru elementele de construcție fără inerție termică – uși și ferestre
exterioare m = 1,2
Indicele inerției termice a elementului de construcție „D” este:
∑ [-]
unde:
rezistenţa termică a stratului „j” dintr-un perete compus din „n”
straturi, în m2K/W;
S24j – coeficientul de asimilare termică al stratului pentru perioada oscilaţiilor
densităţii fluxului termic de 24 de ore (anexa A-C107/3), în W/m2K.
S - aria suprafeței fiecărui element de construcție [m2];
- temperatura interioară convenţională de calcul [°C], conform SR 1907-2;
- temperatura spațiilor exterioare încăperii considerate [°C], care se ia după
caz:
- temperatura exterioară convențională de calcul;
- temperatura interioară convențională de calcul pentru încăperile alăturate;
- temperatura aerului determinată prin bilanţ termic în regim staţionar
pentru încăperile neîncălzite;
R - rezistența termică a elementului de construcție considerat [m2K/W];
- fluxul termic cedat prin sol [W];

2
 Fluxul termic cedat prin sol „QS” se determină pentru elementele de
construcţie în contact cu solul şi depinde de forma geometrică a clădirii (forme
geometrice elementare sau forme geometrice prezentând colţuri.
La proiect pentru că nu încălzim nicio încăpere în subsol
Fluxul termic cedat prin transmisie „ ” este afectat de următoarele
adaosuri:
- adaosul pentru orientare, în scopul diferențierii necesarului de căldură de
calcul al încăperilor diferit expuse radiației solare;
- adaosul pentru compensarea efectului suprafețelor reci, în scopul
corectării bilanțului termic al corpului omenesc în încăperile în care elementele de
construcție cu rezistență specifică redusă, favorizează intensificarea cedării de
căldură a corpului prin radiație ;
Adaosul pentru orientare „ ” afectează numai fluxul termic cedat prin
elementele de construcție ale încăperilor cu pereți exteriori supraterani și are
valorile din tabelul 1.

Tabelul 1: Adaosul pentru orientare

Orientare N NE E SE S SV V NV
+5 +5 0 -5 -5 -5 0 +5

Pentru încăperi cu mai mulți pereți exteriori, adaosul „ ” se stabilește

corespunzător peretelui cu orientarea cea mai defavorabilă .
Adaosul pentru compensarea efectului suprafețelor reci „ ” afectează
numai fluxul termic prin elementele de construcție ale încăperilor a căror
rezistență termică medie <10 m2K/W.
Rezistența termică medie „ ” se calculează cu relația :

[m2K/W]

în care :
- suprafaţa totală a încăperii (reprezentând suma tuturor suprafețelor
delimitatoare), în m2;
, – au semnificațiile anterioare.
Valoarea adaosului de compensare a suprafeţelor reci creşte cu cât scade
rezistenţa termică medie şi se determină din graficul din figura 1.

3
 Fig.1 Adaosul de compensare în funcţie
de rezistenţa medie la transfer termic

Pentru încăperi de producție cu specific de muncă ușoară sau de muncă

medie, cu locuri de muncă staționare, adaosul „ ” se prevede numai în cazul în
care locurile de muncă sunt situate la o distanță mai mică de 5 m de suprafețele
vitrate exterioare.
Adaosul de compensare „ ” nu se prevede în următoarele situații:
- în cazul depozitelor, casei scării etc. sau încăperilor prin care oamenii trec
sau staționează purtând îmbrăcăminte de stradă (de exemplu săli de expoziție);
- în cazul încăperilor de producție cu specific de muncă medie cu locuri de
muncă nestaționare sau cu specific de muncă grea ;
- în cazul încăperilor a căror rezistență termică medie depășește 10 m2K/W.
Sarcina termică pentru încălzirea aerului exterior pătruns în încăpere Qi
Aerul exterior poate pătrunde în încăperi prin neetanşeităţile uşilor şi
ferestrelor sau prin deschiderea acestora. Aerul pătruns în încăperi trebuie încălzit şi
de acest lucru trebuie să se ţină seama la determinarea necesarului de căldură
pentru o încăpere.

4
 Sarcina termică „Qi” pentru încălzirea aerului înfiltrat prin neetanșeitățile
ușilor și ferestrelor și a celui pătruns la deschiderea acestora se determină ca
valoare maximă între cele două sarcini Qi1 şi Qi2.
Qi = max (Qi1, Qi2)
unde:
- sarcina termică pentru încălzirea aerului infiltrat prin neetanșeitățile
ușilor și ferestrelor determinată în funcţie de numărul de schimburi de aer necesar
în încăpere din condiții de confort fiziologic se calculează cu relația:

[ ]( ) [w]

- sarcina termică pentru încălzirea aerului infiltrat prin neetanșeitățile

ușilor și ferestrelor dependentă de viteza convențională a vântului se calculează cu
relația:

* ∑ + ( ) [w]

în care:
CM, ti, te, Ac au semnificațiile anterioare;
- numărul de schimburi de aer necesar în încăpere din condiții de confort
fiziologic;
Se recomandă următoarele valori :
- pentru clădiri de locuit și similar lor :
camere de locuit (echivalent cu 0,792 )

bucătării (echivalent cu 1,190 )

băi (echivalent cu 1,00 )

- pentru școli, grădinițe, creșe, spitale :

numărul de persoane;
V – volumul încăperii;
- căldura specifică la presiune constantă a aerului la temperatura ;
- densitatea aerului la temperatura ;
Pentru ti =20°C → şi .
E - factor de corecție de înălțime;

5
 Factorul de corecție de înălțime „E” are valoarea 1 pentru încăperi din clădiri
cu mai puțin de 12 niveluri. Pentru clădiri cu 12 sau mai multe niveluri, valorile
factorului E sunt indicate în tabelul 2. La proiect E=1
i - coeficient de infiltrație a aerului prin rosturi, în W/mK(m/s)4/3;
Valorile coeficientului de infiltrație prin rosturi „i” în funcție de felul ușilor și
ferestrelor și modul de comportare a clădirii la acțiunea vântului, sunt indicate în
tabelul 3.
L - lungimea rosturilor ușilor și ferestrelor din fațadele supuse acțiunii vântului,
în m;
v - viteza convențională a vântului de calcul, în m/s;
Viteza convențională a vântului de calcul „v” depinde de zona eoliană în care
se găsește localitatea și de amplasamentul clădirii față de localitate. Valorile vitezei
convenţionale şi valorile sunt indicate în tabelul 4.
- sarcina termică pentru încălzirea aerului pătruns la deschiderea ușilor
exterioare, în W.

Tabelul 2: Factorul de corecție de înălțime E

Numărul de niveluri ale clădirii
Etajul
12 15 18 20 25
P 1,180 1,230 1,265 1,295 1,340
1 1,140 1,200 1,230 1,265 1,315
2 1,120 1,170 1,200 1,230 1,285
3 1,090 1,150 1,175 1,200 1,285
4 1,070 1,130 1,155 1,180 1,230
5 1,040 1,110 1,135 1,160 1,210
6 1,020 1,080 1,120 1,150 1,200
7 1,000 1,060 1,110 1,130 1,185
8 1,000 1,040 1,090 1,110 1,190
9 1,000 1,010 1,065 1,090 1,150
10 1,000 1,000 1,030 1,060 1,130
11 1,000 1,000 1,010 1,030 1,110
12 1,000 1,000 1,000 1,000 1,080
13 1,000 1,000 1,000 1,000 1,050
14 1,000 1,000 1,000 1,000 1,020
Peste 14 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000

6
 Tabel 3: Coeficientul de infiltrație a aerului prin rosturi
Cuplate cu Duble cu 3
Simple cu Simple cu
Cuplate cu 3 sau 4 Duble cu sau 4
Simple cu deschidere deschidere Simple cu Cuplate cu Cuplate cu
geam rânduri de accesorii rânduri de
deschidere interioară interioară cu deschidere Cuplate geam fix accesorii și Duble
termoizolan geam cu și geam cu
interioară cu accesorii geam exterioară simplu garnituri
Uși și ferestre din lemn

t fix accesorii și garnituri accesorii

și garnituri termoizolant
garnituri și garnituri
Clădiri greu permeabile cu ferestre
<3 0,1570 0,0785 0,1177 0,0980 0,0980 0,0157 0,0667 0,0079 0,0589 0,078 0,0589 0,0393

>3 0,1221 0,0610 0,0916 0,0763 0,0763 0,0122 0,0520 0,0061 0,0458 0,061 0,0458 0,0305
Clădiri permeabile cu ferestre
<3 0,2222 0,1111 0,1667 0,1389 0,1389 0,0222 0,0944 0,0111 0,0833 0,1111 0,0833 0,0555

>3 0,1728 0,0864 0,1296 0,1080 0,1080 0,0173 0,0734 0,0086 0,0648 0,0864 0,0648 0,0432
Duble sau
simple cu
Simple Cuplate Fixe
etanșare
Uși și ferestre din metal

specială
Clădiri greu permeabile cu ferestre
<6 0,0785 0,0667 0,0667 0,0079

>6 0,0610 0,0520 0,0520 0,0061

Clădiri permeabile cu ferestre
<6 0,1111 0,0944 0,0833 0,0111

>6 0,0864 0,0734 0,0648 0,0086

reprezintă aria totală a elementelor mobile ale ușilor și ferestrelor exterioare, iar aria ușilor interioare

7
 Prin „clădiri greu permeabile” se înţeleg clădirile sau compartimentele de
clădire la care datorită existenței pereților despărțitori fără goluri, ieșirea aerului
infiltrat prin rosturi se face numai prin casa scării sau printr-un coridor central
(clădiri de locuit cu simplă orientare, apartamente de colț care nu au fațade
diametral opuse, compartimente de hale fără comunicație cu restul clădirilor etc).
Prin „clădiri permeabile” se înţeleg clădirile sau compartimentele de clădiri
care, datorită absenței pereților despărțitori sau existenței pereților despărțitori cu
goluri sau a casei scării cu uși exterioare spre ghena de gunoi, ieșirea aerului infiltrat
se face prin rosturile ușilor și ferestrelor plasate în alte fațade (săli cu mai multe
fațade, apartamente cu ferestre plasate în fațade diametral opuse, hale sau
compartimente de hale).
Lungimea rosturilor „L” este egală cu perimetrul elementelor mobile ale
ferestrelor și ușilor. Rostul format de două elemente mobile se ia în calcul o singură
dată; în cazul ușilor și ferestrelor duble, rostul se măsoară pentru un singur rând.
În cazul încăperilor cu doi pereți exteriori alăturați (încăperi de colț), ambii pereți se
consideră sub acțiunea vântului de calcul.

L = 2a + 3b L = 2a + 4b
Fig.2 Lungimea rosturilor
În cazul încăperilor cu doi pereți exteriori situați pe fațade opuse, se va
considera sub acțiunea vântului de calcul acea fațadă pentru care are valoarea ∑
cea mai mare.
În cazul încăperilor cu 3 sau 4 pereți exteriori, se consideră sub acțiunea
vântului de calcul cei doi pereți alăturați pentru care ∑ are valoarea cea mai mare.

Fig. 3 Posibilităţi de montaj a elementelor mobile

a – pe un singur perete exterior, L = Σl1; b – pe doi pereţi exteriori alăturaţi, L = Σl1 + Σl2;
c - pe doi PE opuşi, L = max (Σl1, Σl2); d – pe mai mulţi PE, L = max (Σl1 + Σl2, Σl2 + Σl3).

8
 Tabelul 4: Viteza convențională a vântului de calcul
Amplasamentul clădirii
Zona eoliană În localități În afara localității
v v
I 8,0 16,00 10,0 21,54
II 5,0 8,55 7,0 13,39
III 4,5 7,45 6,0 10,90
IV 4,0 6,35 4,0 6,35

Vitezele convenționale ale vântului de calcul sunt valabile pentru altitudini

sub 1100 m. Pentru clădiri amplasate la altitudini mai mari, vitezele convenționale
ale vântului de calcul se stabilesc pe baza datelor meteorologice privitoare la
concomitența vântului cu temperaturi scăzute, astfel încât necesarul de căldură de
calcul rezultat să nu fie depășit în mai mult de 10 h până la 20 h pe an .
Pentru toate nivelurile situate deasupra etajului 12 al clădirilor înalte din
cuprinsul orașelor, vitezele convenționale ale vântului de calcul sunt cele
corespunzătoare clădirilor amplasate în afara localităților.

Sarcina termică pentru încălzirea de la temperatura exterioară convențională

de calcul la temperatura interioară convențională de calcul a aerului pătruns la
deschiderea ușilor exterioare „ ” se calculează cu relația :
[w]
- aria ușilor exterioare care se deschid, în m2;
n - numărul deschiderilor ușilor exterioare într-o oră, în funcție de specificul
clădirii.
Sarcina termică se ia în considerare numai în cazul încăperilor cu uși care
se deschid frecvent (magazine, holuri la săli de spectacol etc.) și care nu sunt
prevăzute cu sasuri sau perdele elastic.
La proiect Qu = 0 pentru că noi calculăm pentru o clădire de locuit