Instalatii de ventilari II

Curs 9

Ventilare naturala bazata pe actiunea vantului

Existenta in zona localitatii a unei actiuni eoliene intense, favorizeaza aparitia unor eforturi
de presiune statica pe elementele exterioare de constructie. Acestea sunt suprapresiuni sau
depresiuni fata de presiunea atmosferica. Existenta lor perimite realizarea unor schimburi de aer cu
efect de ventilare, introducand in constructie aer proaspat si evacuand din interiorul constructiei
spre exterior, aerul viciat. Simplificat, in fig. 1 este tratat un astfel de model:

A A

+ –

Sectiune A - A

+ –

Fig 1
–

Pe suprafata frontala apar suprapresiuni, in schimb, pe suprafetele laterale si pe invelitoare,

depresiuni. Suprapresiunile permit introducerea de aer proaspat, iar depresiunile evacuarea aerului
viciat. Pe acest model se construieste solutia clasica (fig. 2).
vv

S2 D2 S3 D3

2 3
–
+
1 D1 4 D4

S1 S4
Fig 2

1
 Pe o astfel de constructie, prin deschiderile frontale 1 si 2 patrunde aer proaspat, iar prin 3,4
se evacueaza aer viciat. Vv este viteza vantului dominant. Debitele de aer ce strabat deschiderile se
calculeaza printr-o relatie de forma:
D=E∙A∙v [m3/s] (1) unde,
E= eficacitatea deschiderilor cu valori subunitare, coeficient care evidentiaza
pozitia planului suprafetei fata de directia vantului dominant; A= aria
suprafetelor deschiderilor; v = viteza aerului prin deschidere, care se
calculeaza din presiunea statica creata de vant prin respectiva deschidere.
(2)
Caer = coef aerodinamic al deschiderii; v = viteza de mai sus
Conventie: In ventilarea naturala, la calculul debitului de aer si a potentialului ventilarii,
marimile se exprima in functie de caracteristicile zonei cu potential mai ridicat (dinspre care are loc
miscarea). Ca o concluzie, se precizeaza ca o constr. beneficiaza de efect maxim de ventilare cand:
- constructia este plasata cu latura mare perpendicular pe directia vantului dominant;
- elementele mobile ce participa la ventilare sunt: cele de pe suprafata frontala pentru
introducerea de aer si cele de pe latura opusa pentru evacuare;
- constructia acestor elemente mobile trebuie sa nu favorizeze introducerea precipitatiilor
atmosferice sau a unor corpuri straine.
Intr-un grup de constructii cum sunt cele rezidentiale, dispunerea corpurilor de cladire in
adancime trebuie rezolvata incat sa permita realizarea efectului de ventilare pentru toate
constructiile.

BINE

RAU

Fig 3 Fig 4

Ventilarea naturala bazata pe ambele potentiale:

La constructiile asupra carora actioneaza ambele potentiale, se cauta ca efectele lor sa se
cumuleze. Analizand o astfel de situatie (fig. 5) , rezulta urmatoarele: (prin suprapunerea efectelor)
vv vv

2 3 2 3 2 3
px

1 4 1 4 1 4

a b c Fig 5

2
 Prin suprapunerea efectelor rezulta ca deschiderile 1 si 3 beneficiaza favorabil de insumare,
in schimb, prin deschiderile 2 si 4, nu se poate preciza sensul de miscare al aerului. Rezolvare: se
presupune ca in interiorul incaperii se stabileste o anumita suprapresiune p x fata de presiunea
atmosferica (presiunea relativa, numar real). Se dau sensuri arbitrare debitelor de aer prin aceste
deschideri si se scrie ecuatia continuitatii considerand bilanturile debitelor cu aceste sensuri
arbitrare. Fie D1 + D2 = D3 + D4 (3) (valorile debitelor contin radicali de ordinal 2).
Necunoscuta din rel (3) se refera la px iar prin rezolvare trebuie sa se verifice:
1) px sa fie un nr real pozitiv sau negativ
2) se verifica pentru deschiderile 2 si 4 sensul de miscare al aerului stabilit initial urmarind
respectarea valorii mai mari a pontentialului de presiune dinspre care are loc deplasarea
maselor de aer. Daca inegalitatea nu se respecta, se reia ipoteza bilantului debitelor adoptand
alte sensuri pentru deschiderile 2 si 4.

Ventilarea naturala si mecanica a incaperilor

Exista incaperi cu diferite procese tehnologice, in care coexista ventilare naturala generala si
locala. Ventilarea mecanica locala apare in cadrul unor procese tehnologice cu degajari punctuale
de noxe (produse chimice, praf, caldura, fum, etc.) eliminarea acestora trebuind rezolvata local pt a
preintampina raspandirea acestora in intreg volumul incaperii. Trebuie ca din faza de proiectare sa
se analizeze campul de presiuni–viteze in zona in care actioneaza potentialele naturale si cele
mecanice, astfel incat sa nu se stanjeneasca reciproc, indiferent de sezon si de dinamica procesului
tehnologic. Se studiaza in principal regimul permanent de functionare al intregului ansamblu, iar in
cazuri speciale chiar regimuri tranzitorii.

Distributia interioara a aerului:

Realizarea confortului uman si/sau tehnologic vizeaza exclusiv zona de lucru (zona de
interes sau de activitate) delimitata de pardoseala finita si un plan paralel cu aceasta situat la
inaltimea de 1 m pentru activitati de tip asezat si 1,8 m pentru activitati de tip in picioare (zona din
imediata vecinatate a unui utilaj tehnologic ce degaja noxe), unde trebuie sa se realizeze valorile
cerute de confortul activitatii. Dpdv al tehnicii ventilarii/climatizarii aerului acestea se refera la
intervalele de valori, ale parametrilor de microclimat: temperatura, viteza si umiditate, respectiv
puritate a aerului. Aceste valori se asigura la partea superioara a zonei de lucru. In functie de natura
activitatii deservite de echipamentul de ventilare/climatizare, se analizeaza cele mai reprezentative
cazuri intalnite in practica care se grupeaza pe cateva categorii mari. Efectele solutiei propuse se
verifica la punerea in functiune a instalatiei la partea superioara a zonei de lucru. Potentialele ce
stabilesc campurile de presiuni-viteze, respectiv traiectoria liniilor de curent in general si in special
in zona de lucru, sunt:
1) jeturile create de dispozitivele de refulare cu ponderea majoritara (90%)
2) campurile de aspiratie create de dispozitivele de aspiratie ce au rolul de a omogeniza
atmosfera interioara
3) curentii de convectie naturala produsi la elementele de constructie exterioare datorita
diferentei temperaturii exterioare – interioare.
Solutiile de refulare fiind determinate, sistemele de distributie interioara a aerului primesc
denumirea solutiei de refulare. Cele mai uzuale sisteme de distributie interioara a aerului clasificate
dupa nr orar de schimburi sunt:
- jeturi concentrate (3÷7 sch/ora)
- anemostate de tavan (7÷15 sch/ora)
- tavane perforate (14÷30 sch/ora)
- filtrele de inalta eficienta (25÷100 sch/ora)
NOTA! Valorile numerelor orare de schimburi prezentate au doar valori orientative. Solutiile
adoptate trebuie analizate ca sa reprezinte un optim dpdv tehnic, economic, ecologic.