 SR EN ISO 10211-1: Punţi termice în construcţii – Fluxuri termice şi temperaturi

superficiale – Partea 1 : Metode generale de calcul,

 SR EN ISO 10211-2: Punţi termice în construcţii – Calculul fluxurilor termice şi
temperaturilor superficiale – Partea 2 : Punţi termice liniare,
 SR EN ISO 14683: Punţi termice în construcţii – Transmitanţe termice liniare – metodă
simplificată şi valori precalculate,

Punţile termice la clădiri determină o modificare a fluxurilor termice şi a temperaturilor

superficiale în comparaţie cu cele corespunzătoare unei structuri fără punţi termice. Aceste
fluxuri termice şi temperaturi pot fi determinate cu un grad suficient de exactitate prin calcule
numerice (aşa cum se indică şi în standardele europene EN ISO 10211-1 pentru flux termic
tridimensional, EN ISO 10211-2 pentru flux termic bidimensional). Pentru punţile termice
liniare sau punctuale este operativ să se utilizeze valori precalculate ale transmitanţelor
termice liniare şi punctuale cum sunt cele incluse în C107-2005.

Fluxul termic disipat prin anvelopa clădirii, , între mediile interior şi exterior, având ca
temperaturi i şi e, poate fi calculat cu relaţia:

 = HT (i - e) [W] (4)

Coeficientul de de transfer termic prin transmisie HT, se calculează cu relaţia, preluată din SR
ISO 13789:2009:

HT = HD + Hg + HU + HA [W/K] (5)

în care:

HD este coeficientul de transfer termic direct între spaţiul încălzit sau răcit şi
mediul exterior, prin anvelopa clădirii,în W/K;
Hg este coeficient de transfer termic prin sol, în regim termic staţionar, în W/K;
HU este coeficient de transfer termic prin transmisie, prin spaţiile necondiţionate,
în W/K;
HA este coeficient de transfer termic prin transmisie, către clădirile adiacente, în
W/K.

Coeficientul de transfer termic direct, prin transmisie, prin elementele clădirii care separă
spaţiul condiţionat de aerul exterior este calculat, conform ecuaţiei :

H D   i AiU i   k lk k   j  j [W/K] (6)

în care:
Ai este aria elementului i al anvelopei clădirii, în m2;
Ui este coeficientul de transmisie termică al elementului i al anvelopei clădirii,
în W/(m2K);
lk este lungimea punţii termice liniare k, în m;
k este coeficientul de transmisie termică liniară al punţii termice k, luat din
tabele sau cataloage care a fost stabilit conform EN ISO 14683 sau calculat
conform EN ISO 10211, în W/(mK);
j este coeficientul de transmisie termică punctuală al punţii termice punctuale
j, calculat conform EN ISO 10211, în W/K;
Însumarea trebuie să se facă pentru toate componentele clădirii care separă mediile interior şi
exterior.
12
Coeficientul de transfer termic prin transmisie, HU, între un spaţiu condiţionat şi mediile
exterioare prin spaţii necondiţionate, este obţinut din ecuaţia:

H
HU = Hiub cu b = H ueH (7)
iu ue
în care :
Hiu este coeficientul de transfer termic prin transmisie directă între spaţiul
condiţionat şi cel necondiţionat, în W/K;
Hue este coeficientul de transfer termic prin transmisie între spaţiul
necondiţionat şi mediul exterior, în W/K.

În ecuaţia de mai sus, factorul de reducere, b, ia în considerare faptul că spaţiul necondiţionat

este la o temperatură diferită de mediul exterior. Spaţiul condiţionat se consideră cu o
temperatură uniformă. Transferul termic prin sol nu este inclus nici în Hiu nici în Hue .

Coeficienţii Hiu şi Hue iau în considerare atât transferul termic prin transmisie cât şi pe cel prin
ventilaţie. Aceşti coeficienţi se calculează cu relaţiile:

Hiu = HT,iu + HV,iu şi Hue = HT,ue + HV,ue (8)

Coeficienţii de transfer termic prin ventilare, HV,ue şi HV,iu se calculează cu relaţiile:

 
HV,iu  ρ c Viu şi H V,ue  ρ c p Vue (9)
p
în care :
 este densitatea aerului, în kg/m3;
c este căldura specifică masică a aerului, în Wh/(kgK);

V ue
este debitul volumic al aerului între spaţiul necondiţionat şi mediul exterior,
în m3/h;

V iu
este debitul volumic al aerului între spaţiile condiţionate şi necondiţionate,
în m3/h;

În cazul în care trebuie avut în vedere transferul termic prin transmisie la o clădire adiacentă,
având o temperatură diferită de cea a clădirii considerate, coeficientul de transfer termic prin
transmisie între cele două clădiri se obţine folosind relaţia:

HA = b Hia [W/K] (10)

în care :
Hia este coeficientul de transfer termic direct între spaţiul condiţionat şi clădirea
vecină.

θi θa
b (11)
θi θe
în care :
θi este temperatura interioară a clădirii luate în considerare;
θ a este temperatura clădirii vecine;
θ e este temperatura exterioară.
Valoarea lui b poate fi negativă.

13
Pentru a nu se subestima transferul termic prin transmisie, debitul volumic de aer între un
spaţiu condiţionat şi unul necondiţionat se consideră a fi zero:

V iu  0 (12)

Debitul volumic de aer între spaţiul neîncălzit şi mediul exterior se calculează cu relaţia:

V ue  V n (13)
u ue

în care :

nue este numărul convenţional de schimburi de aer pe oră, între spaţiul

necondiţionat şi mediul exterior, în h-1;
Vu este volumul de aer din spaţiul necondiţionat, în m3.

Se utilizează pentru numărul convenţional de schimburi de aer pe oră, nue, valoarea, din
tabelul de mai jos, care corespunde cel mai bine spaţiului necondiţionat luat în considerare.

Numărul convenţional de schimburi de aer pe oră, între spaţiul necondiţionat şi mediul

exterior
nue
Nr. Tipul permeabilităţii la aer
h-1
1 Nu există uşi sau ferestre, toate îmbinările dintre elemente sunt etanşe, nu sunt prevăzute
goluri de ventilare 0,1
2 Toate îmbinările dintre elemente sunt etanşe, nu sunt prevăzute goluri de ventilare 0,5
3 Toate îmbinările sunt etanşe, sunt prevăzute mici goluri de ventilare 1
4 Nu există etanşeitate la aer datorită existenţei unor îmbinări locale, deschise sau unor
goluri de ventilare permanentă 3
5 Nu există etanşeitate la aer datorită existenţei a numeroase îmbinări deschise şi/sau
goluri de ventilare permanentă, mari sau numeroase 10

Dacă se cunoaşte schimbul de aer la 50 Pa, n50 sau aria echivalentă de pierdere, Al, se poate
estima numărul convenţional de schimburi de aer, n, prin una din următoarele relaţii
empirice:
n A
n  50 sau n l (14)
20 10V
u
în care Al se exprimă în cm2 şi Vu se exprimă în m3.

Apoi se alege din tabelul de mai sus, valoarea nue cea mai apropiată de n.

Valoarea convenţională pentru capacitatea termică volumică a aerului este:

cp = 1200 J/(m3K) (sau 0,33 Wh/(m3K)).

14