DETERMINAREA COEFICIENTULUI GLOBAL DE

TRANSFER TERMIC SI A CONDUCTIVITATII TERMICE

ECHIVALENTE LA UN CUPTOR INCALZIT ELECTRIC

11.1. Notiuni generale

Necesitatea cunoasterii coeficientului global de transfer termic k si a conductivitatii termice echivalente  e se

impune in multe domenii ale tehnicii si in special in cazul izolatiilor termice, schimbul de caldura dintre
partile componente ale diverselor instalatii si mediul inconjurator constituind o problema deosebit de
importanta.

Schimbul global de caldura are loc intre doua fluide despartite printr-un perete (fig.11.1), si este realizat din
succesiunea transferului termic prin convectie si radiatie intre fluidul 1 de temperatura  si suprafata
B a peretelui de temperatura , conductia termica prin peretele neomogen (format din straturile de grosime
 1,  2,...,  n avand conductivitatile termice  1,  2,...,  n), si transferul termic prin convectie si radiatie de la
suprafata C a peretelui de temperatura la fluidul 2, avand temperatura  .

Fig.11.1.Distributia temperaturii

intre fluide despartite

printr-un perete plan

neomogen.

Fluxul de caldura reprezinta cantitatea de caldura transmisa in unitatea de timp si se exprima in W.

Densitatea fluxului de caldura q este fluxul termic transmis pe unitatea de suprafata:

 W/m2 , (11.1)

unde: A reprezinta aria suprafetei de schimb de caldura, in m2.

In cadrul schimbului global de caldura, aportul radiatiei termice la transmiterea caldurii se ia in considerare
prin coeficientul de transfer termic

de suprafata prin radiatie  rad, rezultand valoarea coeficientului de transfer termic de suprafata  :

 =  conv   rad [W / (m2 K)], (11.2)

unde:  conv este coeficientul de convectie termica, in W / (m2 K) .

In acest fel, transferul de caldura prin convectie si radiatie intre fluidul 1 si peretele B, respectiv intre peretele
C si fluidul 2, se inlocuieste cu un transfer de caldura de suprafata.

Avand in vedere cele de mai sus, transferul de caldura dintre fluidul 1 si suprafata B a peretelui, se poate
exprima cu ajutorul legii lui Newton :

[W] , (11.3)

unde:  l este coeficientul de transfer termic de suprafata de la fluidul l la

perete, in W / (m2 K) ;

Din relatia (11.3) rezulta:

  C . (11.4)

Pe baza legii lui Fourier, fluxul de caldura transmis prin primul strat al peretelui este dat de relatia:

(11.5)

unde:  1 este conductivitatea termica a primului strat, in W / (m K) .

Diferenta de temperatura pe stratul de grosime  1 a peretelui se obtine din relatia (11.5):

  C . (11.6)

In mod analog , rezulta:

  C , (11.7)

……………………….

  C . (11.8)

Prin asemanare cu relatia (11.4) se exprima diferenta dintre temperatura suprafetei C si temperatura fluidului
2:
   C . (11.9)

Considerand procesul de transmitere a caldurii stationar, adica = 1 = 2 =...= = = , si

adunand relatiile (11.4), (11.6)  (11.9), rezulta:

  C . (11.10)

Din relatia (11.10) rezulta:

 W ,(11.11)

unde: [W / (m2K) ] , (11.12)

si se numeste coeficient global de transfer termic.

Daca se considera numai procesul de transmitere a caldurii prin conductie in interiorul peretelui, din
insumarea relatiilor (11.6)  (11.8), rezulta:

[ oC ] , (11.13)

de unde:

[W] (11.14)

unde: [W / (m.K) ] , (11.15)

si reprezinta conductivitatea termica echivalenta a peretelui,  fiind grosimea totala a peretelui, in m .

12.2. Descrierea aparaturii si mersul lucrarii

Scopul lucrarii este determinarea coeficientului global de transfer

termic si a conductivitatii termice echivalente a unui cuptor incalzit electric. Instalatia experimentala
(fig.11.2) se compune din cuptorul electric 1 incalzit prin intermediul barelor de silita 2 si aparatura de
reglare si masurare a temperaturii din cuptor.

Fluxul de caldura ce ia nastere in cuptor se regleaza cu ajutorul reostatului 10.

Temperatura din interiorul cuptorului se masoara cu un termocuplu 4, prin intermediul milivoltmetrului 14.
Temperatura suprafetelor exterioare ale cuptorului se determina cu ajutorul unui termometru cu rezistenta din
cupru 5 cuplat cu un logometru 12 si a trei termometre cu rezistenta din platina 3 cuplate cu un logometru
indicator-inregistrator 6 plasat pe stativul 8. Dimensiunile cuptorului sunt date in figura 11.2.

Lucrarea se efectueaza dupa ce cuptorul a ajuns in stare de echilibru termic. In acest scop, intrucat inertia
termica este destul de mare, incalzirea cuptorului incepe cu cateva ore inainte, prin actionarea
intrerupatoarelor 7 si 15.

Dupa obtinerea regimului stationar de transfer de caldura, se determina consumul de energie electrica prin
masurarea intensitatii I si a tensiunii U a curentului electric cu ajutorul ampermetrului 16 si a voltmetrul 13
plasate pe panoul 9. Se determina de asemenea temperatura tc a mediului din cuptor cu ajutorul pirometrului
termoelectric 4 si indicata de milivoltmetrul 14. Se masoara in continuare temperatura suprafetelor exterioare
ale cuptorului cu ajutorul celor trei termorezistente 3, temperaturi indicate de logometrul 6, si a
termorezistentei 5, temperatura indicata de

logometrul 12.

Media acestor masuratori va reprezenta temperatura exterioara a peretelui cuptorului te.

11.3. Prelucrarea si interpretarea rezultatelor

Rezultatele masuratorilor si marimile obtinute prin calcul se centralizeaza in tabelul 11.1.

Coeficientul global de transfer termic k se calculeaza cu relatia (11.11) care, prin transformare si adaptarea
notatiilor de mai sus, devine:
 [ W / (m2 K ) , (11.16)

Tabelul 11.1 Rezultatele masuratorilor si a calculelor

Nr. U I tc te ta Am k e
Obs
crt. [V] [A] 2
[oC] [oC] [oC] [m2] [W/(m K)] [W/(m K)]
[W]

                   
1.

                   
2.

                   
3.

                   
Me-
dia