Schimbatoare de Cald CURS PDF

Schimbatoare de caldura
1. SCHIMBATOARE DE CALDURA
1.1. CLASIFICAREA SCHIMBATOARELOR DE
CALDURA
Schimbatoarele de caldura sunt aparate in care are loc transferul caldurii de la un
fluid cu o temperatura mai ridicata (agentul termic primar), catre un fluid cu o temperatura
mai coborta (agentul termic secundar), in procese de ncalzire, racire, condensare,
vaporizare sau procese termice complexe.
Pentru clasificarea schimbatoarelor de caldura se pot avea n vedere mai multe
criterii:
a) Clasificarea n functie de modul de realizare al transferului de caldura
Din acest punct de vedere schimbatoarele de caldura se mpart n doua mari
grupe: aparate cu contact indirect si aparate cu contact direct [1.20].
Schimbatoarele cu contact indirect (de suprafata) sunt aparate la care
cei doi agenti termici nu vin n contact direct ei fiind despartiti de o suprafata de schimb de
caldura cu care vin n contact permanent sau periodic.
Daca cele doua fluide vin n contact permanent cu suprafata de schimb de
caldura, fluxul termic prin aceasta fiind unidirectional, schimbatorul de caldura este de tip
recuperativ.
Acest tip de aparat este cel mai raspndit el putnd fi realizat n numeroase variante
constructive. n figura 1.1.a. este prezentat schematic cel mai simplu astfel de aparat,
schimbatorul teava n teava, constituit din doua tevi concentrice, unul dintre fluide circulnd
prin interiorul tevii centrale, celalalt prin spatiul dintre cele doua tevi.
Daca agentii termici vin n contact alternativ cu suprafata de transfer de
caldura, fluxul termic schimbndu-si periodic directia, schimbatorul de caldura este de tip
regenerativ. Aparatele regenerative pot fi realizate cu suprafata fixa (figura 1.1.b) sau
rotativa (figura 1.1.c).
Din categoria schimbatoarelor de caldura cu contact indirect face parte si
schimbatorul de caldura cu strat fluidizat, la care transferul de caldura are loc ntre un fluid
si un material solid care se deplaseaza sub forma unui strat fluidizat pe lnga suprafata de
schimb de caldura (figura 1.1.d). Fluidizarea se realizeaza prin insuflarea unui gaz (de obicei
aer) peste materialul solid granulat.
Schimbatoarele de caldura cu contact direct sunt aparate la care agentii termici
nu mai sunt separati de o suprafata, ei amestecndu-se unul cu celalalt. Ele pot fi aparate
fara umplutura la care transferul de caldura se realizeaza la suprafata fluidului pulverizat n
picaturi fine sau care curge n suvite (figura 1.2.a) sau aparate cu umplutura la care
Echipamente si instalatii termice
transferul termic apare la suprafata unei pelicule formate pe umplutura schimbatorului (figura
1.2.b)
Fig. 1.1. Schimbatoare de caldura cu contact indirect

a) schimbator recuperativ teava n teava; b) schimbator regenerativ cu umplutura fixa; c) schimbator
regenerativ rotativ; d) schimbator cu strat fluidizat
Fig. 1.2. Schimbatoare de caldura cu contact direct

a) fara umplutura; b) cu umplutura
b) Clasificarea n functie de tipul constructiv

Clasificarea n functie de modul constructiv de realizare a suprafetei de
schimb de caldura este prezentata n figura 1.3.
n capitole speciale se vor detalia solutiile constructive specifice fiecarui tip
principal de schimbator de caldura din figura 1.3.
Fig. 1.3. Clasificarea schimbatoarelor de caldura din punct de vedere constructiv
d) Clasificarea n functie de starea de agregate a agentilor termici

Se pot distinge n functie de acest criteriu:
- aparate fara schimbarea starii de agregare a agentilor termici;
- aparate cu schimbarea starii de agregare a unui agent termic;
- aparate cu schimbarea starii de agregare a ambilor agenti termici.
e) Clasificarea n functie de compactitatea aparatului
Compactitatea unui schimbator de caldura este caracterizata de raportul
ntre suprafata sa de schimb de caldura si volumul sau. In functie de acest criteriu
distingem[1.38]:
schimbatoare compacte (compactitatea mai mare de 700 m2/m3);
schimbatoare necompacte (compactitatea mai mica de 700 m2/m3).
f) Clasificarea n functie de modul de realizare a curgerii
Curgerea fluidelor n aparatele de schimb de caldura se poate realiza n patru
moduri distincte: echicurent, contracurent, curent ncrucisat si curent compus.
Fig. 1.4. Tipuri principale de curgere

a) contracurent; b) echivalent; c) curent ncrucisat ambele fluide amestecate; d) curent ncrucisat un
fluid amestecat si celalalt neamestecat; e) curent ncrucisat ambele fluide neamestecate
Curgerea n contracurent (figura 1.4.a) presupune ca cei doi agenti termici

circula pe lnga suprafata de schimb de caldura paralel si n sensuri contrarii. Curgerea n
contracurent asigura cea mai mare diferenta medie de temperatura ntre agentii termici, nsa
temperatura peretelui la intrarea fluidului cald este maxima.
Curgerea n echicurent (figura 1.4.b) apare n cazul circulatiei agentilor termici,
paralel si n acelasi sens, pe lnga suprafata de transfer de caldura. Acest tip de curgere
realizeaza cea mai mica diferenta medie de temperatura, nsa cea mai buna racire a peretelui
n zona de intrare a fluidului primar.
Circulatia n curent ncrucisat presupune curgerea perpendiculara a celor doi agenti
termici. n acest caz se pot distinge trei situatii: ambele fluide amestecate (figura 1.4.c) un
fluid amestecat si celalalt neamestecat (figura 4.d) ambele fluide neamestecate (figura 1.4.
e).
Un fluid se numeste "amestecat" atunci cnd n orice plan normal pe directia sa de
curgere are aceeasi temperatura, deci temperatura sa variaza numai n lungul curgerii. In
cazul fluidului "neamestecat" exista o diferenta de temperatura si n directia normala la
curgere.
Pentru clarificare n figura 1.5 se prezinta cazul curgerii n curent ncrucisat
cu ambele fluide neamestecate si profilul temperaturii unuia dintre fluide dupa directia de
curgere si perpendicular pe acesta.
Fig. 1.5. Curgerea n curent ncrucisat cu ambele fluide neamestecate

a) schema; b) variatia temperaturii
n cazul n care agentii termicii au mai multe treceri prin tevi sau manta apare
cazul curgerii compuse (figura1.6) care este o combinatie a celor trei tipuri anterioare de
curgere.
n cazul curgerii n curent ncrucisat si curent mixt valoarea diferentei medie de
temperatura dintre agentii termici se situeaza ntre echicurent si contracurent.
Fig. 1.6. Curgerea compusa

a) o trecere prin manta si doua treceri prin tevi; b) doua treceri prin manta si patru treceri prin tevi; c) o
trecere prin manta si trei treceri prin tevi; d) trei treceri prin manta si sase treceri prin tevi.
g) Clasificarea n functie de destinatie

Schimbatoarele de caldura pot realiza multiple scopuri, n functie de acesta
putnd ntlni: prencalzitoare; racitoare; vaporizatoare; generatoare de vapori; racitoare
frigorifice; condensatoare; boilere etc.
h) Clasificarea n functie de material
Majoritatea schimbatoarelor de caldura sunt metalice, avnd suprafata de
schimb de caldura realizata din fonta, otel, cupru, alama, otel inoxidabil, titan, e.t.c.
Se mai pot ntlni nsa si schimbatoare de caldura din materiale nemetalice,
cum sunt cele ceramice, din sticla, din grafit sau din materiale plastice.
1.2. CALCULUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR

DE CALDURA
1.2.1.
ECUATIILE DE BAZA ALE CALCULULUI TERMIC
Pentru calculul termic al schimbatoarelor de caldura dispunem de doua ecuatii

de baza: ecuatia bilantului termic si ecuatia transferului de caldura.
Ecuatia bilantului termic are n cazul general forma:
Q1 = Q2 + Qma ,
[W]
(1.1)
unde Q1, Q2 , Qma sunt fluxurile termice cedate de agentul primar, primite de agentul
secundar, respectiv pierderile n mediul ambiant, in W.
Daca vom defini coeficientul de retinere a caldurii n aparat r , ca
raportul ntre fluxul termic primit de agentul secundar si cel cedat de agentul primar
( r = Q2 / Q1 ) ecuatia (1.1) se poate scrie sub forma:
r Q1 = Q2 ,
(1.2)
sau:
r M& 1 (h1i h1e ) = M& 2 (h2e h2i ) ,
(1.3)
unde: M& 1 si M& 2 sunt debitele de agent primar si secundar, n kg/s; h1i, h1e, h2i, h2e entalpiile agentului primar respectiv secundar la intrarea respectiv iesirea din aparat,
n J/kg.
n cazul n care cei doi agenti termici nu si modifica starea de agregare,
ecuatia (1.4) poate fi scrisa:
r M& 1c p1 (T1i T1e ) = M& 2c p 2 (T2e T2i ) ,

(1.4)
sau:
rC1(T1i T1e ) = C2 (T2e T2i ) ,
(1.5)
unde: C1 = M& 1c p1 si C2 = M& 2 c p 2 sunt capacitatile termice ale agentului primar si

secundar, n W/K; T1i , T1e , T2i , T2e - temperaturile agentului termic primar,
respectiv secundar la intrarea, respectiv la iesirea din aparat, n K ; c p1 si c p2 caldurile specifice medii ale agentului primar si secundar, n J/(kgK).
Ecuatia transferului de caldura n aparat este:
Q1 2 = S K s (T1 T2 ) ,
[W]
(1.6)
unde: Q12 este fluxul termic transmis de agentul termic primar, catre agentul
termic secundar, n W; S - suprafata de transfer de caldura, n m2 ; K S -
coeficientul global de transfer de caldura, n W / m 2 K .

Valoarea medie a produsului ntre coeficientul global de transfer de caldura si
diferenta de temperatura se defineste:
K s (T1 T2 ) =
s K s (T1 T2 )dS
,
S
(1.7)
Presupunnd o valoare constanta a coeficientului global de transfer de caldura

n lungul aparatului, ecuatia transferului de caldura are forma:
Q&12 = K s STmed
[W],
(1.8)
unde Tmed este diferenta medie de temperatura n lungul suprafetei de schimb de

caldura.
1.2.2.
COEFICIENTUL GLOBAL DE SCHIMB DE CALDURA
n cazul suprafetelor plane de transfer de caldura (figura 1.7.a) coeficientul

global de transfer de caldura se poate determina cu relatia [1.44]:
Ks =
1 =
Rstot
1
n
Rsi
Ks =
1 +R
sd 1
1
1
p
+
+ Rsd 2 + 1
p
2
,[W/(m2.K)]
(1.9)
unde: 1 si 2 sunt coeficientii de convenctie pentru fluidul primar si secundar, n

W/(m2.K); Rsd1, Rsd2 - rezistentele termice de suprafata ale depunerilor pe partea
fluidului primar, respectiv secundar, n m2.K/W ; p , p - grosimea, respectiv
conductivitatea termica a peretelui, n m, respectiv W/(m.K).
Notnd cu Kso coeficientul global de transfer de caldura a aparatului fara
depuneri:
1
K so =
,
(1.10)
1 + p + 1
1 p 2
se poate scrie:
1 = 1 +R +R
sd 1
sd 2
Ks
K so
(1.11)
10
a)
b)
Fig. 1.7 Variatia temperaturii si rezistentele termice pentru perete plan (a) si cilindric (b)
Pentru peretele tubular se utilizeaza deobicei coeficientul global linear de transfer de

caldura [1.45]:
Kl =
1
s
Rli
1
1
1 + Rsd 1 + 1 ln d e + Rsd 2 +
1
d i 1
d i
2 p
di
d e
d e 2
(1.12)
11
Coeficientul global linear de transfer de caldura a aparatului curat este:

K lo =
1
1 + 1 ln d e + 1
d i 1 2 p d i
d e 2
[W/m.K]
(1.13)
Rezulta ca:
1 = 1 + R sd 1 + Rsd 2 [W/mK].
Ke
K lo
d i
d e
(1.14)
Fig. 1.8 Perete nervurat
n cazul peretelui nervurat (figura 1.8.), coeficientul global de schimb de

caldura al aparatului curat, raportat la suprafata nenervurata S1 este [1.2]:
K s1 =
1 + p + S1 1
1 p
S 2 2 red
[W/m2.K],
(1.15)
iar n cazul raportarii la suprafata extinsa S2:

K s2 =
1 S2 + p S2 + 1
1 S1 p S1 2 red
unde:
2 red =
(S nn + S n n ) 2
[W/m2K],
(1.16)
,
(1.17)
S2
unde: Snn, Sn sunt suprafata dintre nervuri, respectiv suprafata nervurilor, n m2;
S2 = Snn + Sn - suprafata totala a pereteleui nervurat, n m2;n - randamentul
nervurilor.
12
n tabelul 1.1 sunt date, orientativ, cteva valori ale coeficientului global de
schimb de caldura pentru diferiti agenti termici [1.2].
Tabelul 1.1
Valori orientative ale coeficientului global de transfer de caldura
Tipul de aparat
Prencalzitor de apa
Schimbator apa-apa
Condensator de abur
Condensator de freon
Condensator de amoniac
Condensator de alcool
Racitor de aer cu aripioare
Incalzitor de aer cu aripioare utiliznd abur
Schimbator apa-ulei
Schimbator abur-ulei usor
Schimbator abur-ulei greu
Schimbator abur-kerosen sau gazolina
Schimbator gaze-gaze
1.2.3.
Kso
[W/(M2K)]
1100 8500
850 1700
1100 5600
280 850
850 1400
255 680
25 55
28 280
110 350
170 340
56 170
280 1140
10 40
DIFERENTA MEDIE DE TEMPERATURA
n cazul n care agentii termici nu si schimba starea de agregare, curgerea lor

fiind n echicurent (figura 1.9.a) sau contracurent (figura 1.9.b), ecuatiile bilantului
termic si transferului de caldura pentru un element de suprafata dS, n ipoteza
pierderilor neglijabile de caldura n mediul ambiant (r = 1) sunt:
dQ = M& 1c p1dT1 = M& 2 c p2 dT2

(1.18)
dQ = K s (T1 T2 )dS
(1.19)
13
a)
b)
Fig. 1.9 Variatia temperaturii n lungul suprafetei pentru curgerea n echicurent (a) si
contracurent (b)
n ecuatia bilantului termic semnul minus indica o scadere a temperaturii n

lungul suprafetei, iar semnul plus o crestere a acesteia. Temperatura agentului
primar T1 va scadea totdeauna n lungul suprafetei, n timp ce temperatura agentului
secundar T2 creste n lungul suprafetei pentru curgerea n echicurent si scade n
cazul contracurentului.
Din ecuatia (1.18) rezulta:
dT1 =
dQ
;
&
M 1c p1
dT2 =
dQ
,
&
M 2 c p2
deci:
1
1
d (T1 T2 ) = dQ
M& c p1 M& c p 2
nlocuind d Q& din (19), n (20) si separnd variabilele, se obtine:
(1.20)
14
d (T1 T2 )
1 dS
= K s 1
(1.21)
M& 1 c p1 M& 2 c p 2
T1 T2
Prin integrarea ecuatiei (1.21), pentru curgerea n echicurent rezulta:
T1i T2i
1
= Ks 1
+
M& 1 c p1 M& 2 c p 2
T1e T2 e
Dar din bilantul termic al aparatului:

ln
M& 1c p1 =
Q
T1i T1e
S o
M& 1c p 2 =
(1.22)
Q
.
T1e T2i
nlocuind n ecuatia (1.22) rezulta:

ln
T1i T2i
K
= s (T1i T1e + T2 e T2e )S o
T1e T2e
Q&
sau:
Q = K s So
(T1i T2i ) (T1e T2e )

T T2 i
ln 1i
T1e T2e
(1.23)
Comparnd ecuatia (1.23) cu ecuatia (1.8) rezulta ca diferenta medie de

temperatura ntre cei doi agenti termici, pentru curgerea n echicurent este:
ec
t med
=
(T1i
T2 i ) (T1e T2e )
T T2 i
ln 1i
T1e T2 e
Prin integrrea ecuatiei

medie de temperatura va fi:
cc
t med
=
(T1i
(2.24)
(1.21) pentru curgerea in contracurent, diferenta
T2 e ) (T1e T2 i )
T T 2e
ln 1i
T1e T2 i
(2.25)
15
Pentru ca numaratorul si numitorul sa fie totdeauna pozitivi relatia generala

pentru tmed este:
Tmed =
Tmax Tmin
T
ln max
Tmin
(1.26)
unde: Tmax si Tmin sunt diferentele de temperatura maxima si minima intre

agentii termici la intrarea, respectiv ie sirea din aparat
T1i = T1e = T1s
T1i
T2e
T1
T2i=T2e=T2s
T2i
T
S
a)
b)
T
T1i
T1s
T1s
T1e
T2y
T2s
T2x
T2i
T2e
zona
I
zona
II
zona
III
Uneori diferenta medie de temperatura calculata cu relatia (1.26) se noteaza

DTML (diferenta de temperatura medie logoritmica) sau LMTD (log-mean
temperature difference).
16
c)
d)
Fig. 1.10 Variante de variatie a temperaturii n lungul suprafetei

(a) fluidul primar nu si schimba starea de agregare iar cel secundar vaporizeaza; (b) fluidul primar
condenseaza iar cel secundar se ncalzeste; (c) fluidul primar condenseaza, iar cel secundar
vaporizeaza; (d) fluidul primar se desuprancalzeste, condenseaza si se subraceste, iar fluidul secundar
se ncalzeste.
Relatia (1.26) este valabila numai pentru variatii monotone ale

temperaturilor n lungul aparatului (figura 1.9 si figura 1.10.a.b). n cazul
variatiilor nemonotone ale temperaturilor pentru determinarea diferentei medii de
temperatura aparatul se mparte n zone cu variatii monotone (figura 1.10.d),
calculul termic realizndu-se pentru fiecare zona n parte.
n cazul curgerii n curent ncrucisat sau a unor tipuri complexe de curgere
pentru determinarea diferentei medii de temperatura se utilizeza relatia:
cc
Tmed = FTmed
.
(1.27)
Factorul de corectie F, care multiplica diferenta medie de temperatura

obtinuta considernd curgerea n contracurent, este functie de doua rapoarte P si R
si de tipul curgerii.
Criteriul P are sensul unei eficacitati termice fiind definit ca raportul dintre
gradul de ncalzire a agentului secundar n aparat si diferenta maxima disponibila:
P=
T2
T T
= 2e 2i
d
Tmax T1i T2i
(1.28)
Criteriul R reprezinta raportul ntre capacitatile termice ale celor doi agenti
termici:
R=
C2 T1 T1i T1e
=
=
C1 T2 T2e T2i
(1.29)
Factorul de corectie F este subunitar el crescnd odata cu scaderea lui R si P.

Rezulta ca pentru cele 4 temperaturi ale agentilor termici date
diferenta medie de temperatura maxima se obtine pentru curgerea n
contracurent, iar cea minima pentru echicurent, celelalte tipuri de curgere
situndu-se ntre aceste limite.
17
1.2.4 CALCULUL TERMIC CU METODA DIFERENTEI

MEDII DE TEMPERATURA
Din analiza celor doua ecuatii fundamentale pentru calculul termic al
aparatelor de transfer de caldura: ecuatia bilantului termic si ecuatia transferului de
caldura, rezulta ca exista 7 variabile independente:
- 2 debite: M& 1 si M& 2 ;
- 4 temperaturi: T1i , T1e , T2i , T2e si
- suprafata de schimb de caldura S.
Exista doua tipuri principale de calcul termic:
- calculul de proiectare, care presupune obligatoriu determinarea suprafetei de
transfer de caldura S, celelalte 6 marimi fiind le gate n ecuatia bilantului termic;
- calculul de verificare sau de stabilire a unui regim nenominal de functionare, la
care pentru un aparat dat (S cunoscuta) se urmareste determinarea sarcinii
termice pe care o poate transfera aparatul, a temperaturilor agentilor termici la
iesirea din aparat, a unui debit si unei temperaturi, sau a altei combinatii de 2
marimi.
Calculul termic de proiectare prin metoda diferentei medii de
temperatura are ca date de intrare 5 din cele 6 debite si temperaturi care
caracterizeaza cei doi agenti termici.
Principalele etape ale calculului sunt:
determinarea din ecuatia bilantului termic a debitului sau temperaturii
necunoscute;
cc
determinarea Tmed
;
determinarea factorului de corectie F, n functie de criteriile P si R si de

tipul curgerii agentilor termici prin aparat;
determinarea diferentei medii de temperatura Tmed (relatia 1.27);
determinarea coeficientului global de transfer de caldura Ks;
determinarea suprafetei necesare de transfer de caldura.
Principala dificultate a calculului o constitue determinarea coeficientului global

de schimb de caldura, deoarece de obicei, coeficientii de convectie depind de
temperatura peretelui si de o dimensiune geometrica a suprafetei de transfer (de
exemplu naltimea peretelui la condensarea pe suprafetele verticale sau lungimea
canalului n cazul curgerii monofazice laminare), valori care nu sunt cunoscute,
impunndu-se alegerea lor si verificarea ulterioara a corectitudinii acestor valori.
Pentru aceasta exista doua metode de calcul: metoda iterativa si metoda
grafo-analitica.
18
1.2.4.1CALCULUL TERMIC PRIN METODA ITERATIILOR

SUCCESIVE
Pentru urmarirea mai facila a acestei metode, o vom aplica pe un caz concret
de schimbator de caldura: un prencalzitor vertical de apa cu abur, cu tevi si manta
(figura 1.11). Apa curge n interiorul tevilor avnd doua treceri, iar aburul
condenseaza pe exteriorul tevilor verticale.
Modul de desfasurare a calculului, care presupune doua rnduri de iteratii:
pentru temperatura peretelui Tp si pentru naltimea tevilor H, este prezentat n
schema logica din figura 1.12.
19
20
Fig. 1.11 Prencalzitor vertical de apa

(a) schema aparatului; (b) variatia temperaturii prin perete; (c) variatia temperaturii n lungul
suprafetei.
NOTATII: M& 1 , M& 2 debitele agentilor termici, n kg/s;

T1s -temperatura de saturatie a agentului primar; T2i, T2e temperaturile de intrare si iesire ale agentului secundar; w2 - viteza
agentului secundar prin tevi, n m/s; d i, d e - diametrul interior,
respectiv exterior al tevilor,in m; , - vscozitatea dinamica,
respectiv cinematica, n Pa.s si m2/s; cp - caldura specifica, n
J/(kgK); - conductivitatea termica, n W/(mK); H - naltimea
tevilor, n m; n 1- numarul de tevi pe o trecere; n t - numarul total de
tevi, Re, Nu, Pr, Gr, Pe - criteriile lui Reynold, Nusseldt, Prandtl,
Groshof, Peclet; Rsd - rezistenta termica a depunerilor, n m2K/W;
Q - fluxul termic transmis, n W; q s - fluxul termic unitar de
suprafata, n W/m2; r - coeficientul de retinere al caldurii, p 1, p2 presiunile agentilor termici, n bar; - densitatea, n kg/m3; h entalpia, n J/kg; - coeficientul de convectie, n W/(m3K); Ks coeficientul global de transfer de caldura, n W/(m2K), r - caldura
latenta de vaporizare, n J/kg; - coeficentul de dilatare volumica.
Date de intrare
- Impuse prin tema:
M 2, T2i, T2e, T1s
- Alese: w2, r
Determinarea lui M& 1
T2m = 0,5(T2i + T2e);
2, Cp2 , Pr2, v2, 2 = f (T2m);
21
1
H = ales
5
Tp1 = ales
3
Determinarea 1
T = T1s - Tp1;
1, 1, 1, r1 = f (T1s);
g
Z = TH 2
1
1/ 3
r1 , 1 , 1
Z 2300
Da
Re 1=3,8Z0,78
Nu
Pr
Re 1= 253 + 0 ,069 1 Pr10 ,5 ( Z 2300 )
Prp1
1 =
Re 1 r1 1 1
4T1 H
q s1= 1 (Ts1-Tp1)
+ Rsd
Tp3 = Tp1 - q s1
Determinarea 2
p2, Prp2 = f (Tp3)
Re 2 = w2 d i / 2
2
4/3
22
2
Da
Nu
Re 2 2300
Da
Th2 = 0,5(Tp3+T2m);
h, h, h, Prh, Cph, h = f (Th2);
(T
(Gr Pr ) h = g h
p3
T2m )d i3
2
h
Re 2< 10000
Cr2 = f (Re 2)
Prh
Nu 2 = Cr2 Pr
0, 4
2
Pr2
Pr
p2
0 , 25
Nu
(GrPr)h< 8105
Da
Nu
Nu 2=0,021 Re
1/7
1 H
= 0,6
Re 2 d i
4M& 2 C ph
d
Pe2 i =
H
H h
H
1 + 2,5
Re 2 d i
;
1/3
Nu 2 = 1,55 Pe 2 i
H
p 2
2 = Nu 2 2 / d i
q s2= 2 (Tp3-T2m)
q s1 q s2
q s1
< 0,01
Tp1 = Tp1 - 0,1

Da
3
Ks =
Pr
0 , 43
2
Pr 2
Pr
p2
0 , 25
d i 4 M& 2 C ph
Pe2
=
H
H h
d
Nu 2 = 0,35 Pe2 i
H
0 ,14
0 ,8
2
1
1 p 1
+ + + Rsd
1 p 2
4
0, 3
di
(
Gr
Pr
)
h
0 ,18
23
Tmed =
S=
T2 e T2 i
T T2 i
ln 1s
T1s T2e
Q&
K s Tmrd
d m = 0,5 (d i + d e)
Hr =
Nu
S
d m nt
H Hr
< 0,01
H
H = Hr
Da
1, 2, Ks,S
n t, H
STOP
Fig. 1.12. Algoritmul de calcul al unui prencalzitor prin metoda iterativa
24
1.2.4.2 CALCULUL TERMIC PRIN METODA GRAFO-ANALITICA

Calculul iterativ este relativ laborios daca el se executa manual. Pentru a mari
viteza de calcul n acest caz, se poate utiliza o metoda grafo-analitica.
Cea mai raspndita astfel de metoda propune reprezentarea grafica a variatiei
a doua fluxuri termice unitare, n functie de diferenta de temperatura.
Pentru cazul schimbatorului analizat n paragraful anterior se pot reprezenta
fluxurile:
q s1 =
T1s T p1
= 1 T1
1
1
[W/m2],
(1.30)
si
q s2 =
T p1 T2 m
p
+ R sd + 1
p
2
T2
p
+ R sd + 1
p
2
[W/m2],
(1.31)
Suma celor doua diferente de temperatura va fi diferenta de temperatura

medie n aparat:
Tmed = T1 + T2 .
(1.32)
Dnd cteva valori lui T1 si lui T2 se pot determina 1si 2 si apoi qs1 si
qs2, trasndu-se cele doua variatii astfel nct sa se respecte conditia (1.32). n
acest scop variatia unuia dintre fluxurile unitare se reprezinte pornind din originea
axei diferentei de temperaturi, pentru trasarea variatiei celuilalt flux, originea
acestei axe decalandu-se cu valoarea lui Tmed si avnd sensul inversat [1.1] .
25
Fig. 1.13. Metoda grafoanalitica de determinare a fluxului termic unitar
La intersectia grafica a celor doua fluxuri termice unitare se determina

valoarea de calcul (qscalc), determinndu-se apoi imediat suprafata de schimb de
caldura, S si coeficientul global de transfer de caldura, Ks:
S = Q / q scalc [m2];
Ks = qscalc/Tmed [W/m2.K].
(1.33)
1.2.5. METODA EFICIENTA - NUMAR DE UNITATI DE TRANSFER

DE CALDURA, PENTRU CALCULUL TERMIC AL
SCHIMBATOARELOR DE CALDURA
1.2.5.1. RELATII INTRE EFICIENTA SI NUMARUL DE UNITATI DE
TRANSFER DE CALDURA
Eficienta schimbatorului de caldura se defineste ca raportul dintre fluxul
termic transferat n aparat si fluxul maxim care s-ar putea schimba daca curgerea
ar fi n contracurent si suprafata de transfer de caldura ar fi infinita [1.6][1.7].
Se poate scrie deci:
C (T T2i ) r =1 C1 (T1i T1e )

Q
= 2 2e
=
Qmax Cmin (T1i T2i ) C min (T1i T2i )
(1.34)
Numarul de unitati de transfer de caldura se defineste ca produsul dintre

coeficientul global de transfer si suprafata de transfer de caldura, raportat la
capacitatea termica a agentului termic.
Se poate defini astfel:
NTC1 = 1
C1
NTC 2 = 1
C2
K s dS =
s
K s dS =
s
Ks S
C1
Ks S
C2
(135)
(1.36)
Se poate determina o relatie generala ntre eficienta si NTC, pornind de la

ecuatia de definitie a acesteia:
K STmed
Tmed
Q
= &
= s
= NTCmin
,
Tmax im
Qmax C min Tmax im
(1.37)
26
unde: Tmax im = T1i T2i .

Exista o legatura directa si ntre eficienta si parametrii P si R.
Daca:
R = C2/C1 < 1,
T2e T2i
=P
T1i T2i
(1.38)
Daca:
R = C 2 / C1 > 1 ,
C2 T2e T2i
= P / R.
C1 T1i T2i
(1.39)
Se pot determina variatii de tipul:

= f ( NTC max , Cmin / C max
tipul curgerii ) .
Pentru scheme simple de circulatie a agentilor termici aceste relatii pot fi

determinate analitic. Astfel, pentru curgerea n echicurent se pleaca de la relatia
(1.22):
ln
T1e T2 e
1 = K s S
= Ks S 1 +
M& 1c p1 M& 2 c p 2
T1i T2i
M& 2 c p 2
Rezulta:
T1e T2e
KsS
= exp
&
T1i T2i
M 2 c p 2
1 +
M& 2c p 2
M& 1 c p1
1 +
M& 2 c p 2
M& 1 c p1
(1.40)
Din ecuatia bilantului termic (r = 1), rezulta:

T1e = T1i +
M& 2 c p 2
(T2i T2 e )
M& 1c p1
(1.41)
nlocuind aceasta valoare n membrul stng al ecuatiei (1.40), acesta devine:
27
T1i + (M& 2 c p 2 / M& 1c p1 )(T2i T2e ) T2e

=
=
T1i T2 i
(T1i T2i ) + (M 2 c p 2 / M 1c p1 )(T2i T2e ) + (T2i T2e )
= 1 + 1 +
M& 2 c p 2
M& c
1 p1
T1i T2i
T2 i T2 e
T1i T2i
nlocuind membrul stng n relatia (1.40), aceasta devine:
M& 2 c p 2
1 1 +
M& 1c p1
T2e T2 i
ksS
= exp
&
T1i T2i
M 2 c p 2
M& c
1 + 2 p 2
M& 1c p1
(1.42)
Presupunnd ca agentul termic secundar are capacitatea termica minima

(C2 = M& 2 c p 2 = Cmin ), ecuatia de difinitie a eficientei devine:
T2e T2i
T1i T1e
(1.43)
nlocuind n (1.42), se obtine:

C
1 1 + min = exp NTC max1 + min

C max
Cmax
Notnd C* = Cmin/Cmax si N = NTCmax , se obtine n final:

=
1 exp[ N (1 + C * )]
1+ C*
(1.44)
n tabelul 1.2 si figura 1.14 sunt prezentate grafic si analitic variatiile eficientei
termice n functie de NTC max si Cmin / Cmax , pentru o serie de tipuri de curgere
uzuale [1.33, 1.55]
Tabelul 1.2
Relatii de calcul pentru eficienta n functie de NTC max , C min
/ C max tipul curgerii
28
Nr
.
crt
Tipul curgerii
= f (N, C*)
N = f (, C*)
0.
1.
2.
3.
[ (
)]
[ (
)]
1 exp[ N (1 + C* )]
=
1
contracurent
2
1 exp N 1 C*
1 C* exp N 1 C*
1+
echicurent
C*
N =
C*
N =
1 ln 1
1 C* 1
ln[1 (1 + C ) ]
1+C
exp NC* n 1
= 1 exp
C* n
Curent ncrucisat, unde, n = N-0,22

ambele fluide
neamestecate
4
Cmax - amestecat; Cmin neamestecat
= 1* {1 exp C* (1 e N ) }
C
Curent ncrucisat, Cmax- neamestecat; Cminun fluid

amestecat
amestecat si altul = 1 exp{ (1 / C* ) [1 exp (
neamestecat
NC)]
N = ln1 + 1* ln 1 C *
N = 1* ln 1 + C * ln (1 )
C
1
C*
=
+
1
*
N
1 exp ( N ) 1 exp NC
Curent ncrucisat
ambele fluide
amestecate
1/ 2
Schimbator cu
= 2 1 + C* + 1 + C* 2
tevi si manta cu o
1
1/ 2
trecere prin
1 + exp N 1 + C * 2

manta si 2,4,6
1
/
2
treceri prin tevi

1 exp N 1 + C * 2
(
(
)
)
N = 1 + C*2
)1 / 2
(
(
)
)
2 / 1 C * 1 + C* 2 1 / 2
ln
2 / 1 C * + 1 + C* 2 1 / 2
29
[(
[(
)(
)(
)]
)]
n
Schimbator cu
1 p C* 1 p 1
tevi si manta cu n =
n
1 p C* / 1 p C*
treceri prin manta
si 2n, 4n, 6n
unde: p eficienta pentru o
treceri prin tevi
trecere prin manta
Orice schimbator la
care un fluid si
= 1 - e-N
schimba starea de
agregare (C* =0)
N = - ln (1 - )
30
Fig. 1.14. Nomograme pentru metoda -NTC
1.2.5.2 CALCULUL TERMIC

Utilizarea metodei - NTC pentru calculul de proiectare, presupune parcurgerea
urmatoarelor etape:
determinarea tuturor temperaturilor si debitelor (ecuatia bilantului termic);
calculul capacitatilor termice C1 si C2 si stabilirea marimilor Cmin, Cmax , C*;
calculul eficientei aparatului (relatia 1.35);
determinarea grafica sau analitica a lui NTCmax, n functie de , C* si tipul ales
de curgere;
determinarea coeficientului global de schimb de caldura Ks;
determinarea
suprafetei
de
schimb
de
caldura
necesara:
S = C min NTC max / K S .
Metoda - NTC este deosebit de utila n special pentru calculul de
verificare sau a unor regimuri de functionare . n figurile 1.15 si 1.16 sunt
prezentati algoritmii calculelor de regim de functionare n cazul n care nu se cunosc
doua temperaturi (fig.1.15) sau o temperatura si un debit (fig. 1.16)
S , M& 1 , M& 2 , T1i , T2i
Tie = ales
3
T1m = 0 ,5(T1i + T1e )
T2e = ales
1
T2m = 0 ,5(T2i + T2 e )
c p1 = f (T1m )
c p2 = f (T2 m )
31
Calculul lui k s
NTCmax =
ks S
Cmin
*
= f NTC max , C tip
curgere
T1calc
= T1i
e
Nu
T1e = T1calc
e
C min
(T1i T2i )
C1
T1calc
T1e
e
T1calc
e
< 0 ,01
T1calc
= T2calc
e
e
STOP
Fig.1.15. Algoritmul de calcul de verificare cu metoda - NTC

(se determina doua temperaturi)
S , M& 2 , T1i , T2i ,T1e
T2e = ales
2
T1m = 0 ,5(T1i + T1e )
T2m = 0 ,5(T2i + T2 e )
c p1 = f (T1m )
c p 2 = f (T2 m )
32
M& 2c p2 (T2e T2i )

&
M1 =
c p1 (T1i T1e )
C1 = M& 1 c p1
C 2 = M& 2 c p 2
C min = min (C1 , C 2 )
C max = max (C 1 , C 2 )
C * = C min / C max
Calculul lui k s
NTCmax =
ks S
Cmin
*
= f NTCmax , Ctip
curgere
T2calc
= T2 i
e
Nu
Cmin
(T1i T2i )
C2
T2calc
e T2 e
T2calc
e
T2e = T2calc
e
M& 1 , T
< 0,01
Da
calc
2e
2
STOP
33
Fig. 1.16. Algoritmul de calcul de verificare cu metoda - NTC

(se determina o temperatura si un debit)
1.2.5.3 ALEGEREA DIFERENTEI OPTIME DE

TEMPERATURA IN APARAT- METODA PINCH
Una dintre problemele importante care se pune la alegerea schemelor si
parametrilor schimbatoarelor de caldura, mai ales daca acestea se ncadreaza n
scheme complexe, cum este cazul instalatiilor chimice sau al centralelor electrice,
este maximizarea eficientei aparatelor [1.52].
Pentru a se determina o legatura ntre eficienta si diferentele de temperatuara
la intraea respectiv temperatura din aparat, vom considera cazul curgerii n
contracurent (figura 1.9b). Diferentele de temperatura la intrare respectiv iesire
vor fi:
T1i T2e = T1i T2i + T2i T2e = T1i T2i
T1e T2i = T1i T2i
Q
,
C2
Q
.
C1
(1.46)
Considernd C1 < C2 , rezulta din ecuatia bilantului termic:
T1i T1e > T2e T2i , sau:T1i T2e > T1e T2i .
Rezulta ca:
T1i T2 e = Tmax
si
T1e T2i = Tmin .
Putem n acest caz determina legaturi ntre Tmax , Tmin , R , :
Tmin
Q
Q
= 1
= 1
=1
T1i T2i
C1 (T1i T2i )
Qmax
(1.47)
(1.45)
34
Tmax
C
Q
Q
= 1
= 1 min
=
T1i T2i
C 2 (T1i T2i )
C2 Cmin (T1i T2i )
=1 R
Qmax = 1 R .
(1.48)
Atunci:
Tmin
1
=
.
Tmax 1 R
(1.49)
Derivnd in raport de pentru R constant, rezulta:
d Tmin
d Tmax
1 R
=
< 0.
2
(
1
Rezulta ca eficienta aparatului
Tmin
Tmax
va creste daca minimizam raportul
. Aceasta metoda de marire a eficientei unui schimbator de caldura
poarta denumirea de metoda pinch .

T1i
T1i
T2i
T2e
I
T2e
T2i
T1e
T1e
T1i
T1i
T2e
T1e
T2e
T1e
T2i
T2i
35
Figura 1.17
Variatia temperaturilor ntr-un schimbator de caldura 1-2 cu fluidul primar prin manta
a) fara incruciserea temperaturilor; b) cu ncrucisarea temperaturilor
Trebuie remarcat ca aceasta marire a eficientei aparatului este deobicei

nsotita de o reducere a Tmed si deci o marire a suprafetei aparatului, cu un efect
economic negativ asupra costului acestuia. Din aceste motive numai un calcul
tehnico-economic al ansamblului instalatiei din care face parte aparatul va conduce
la valoarea optima a eficientei si a raportului
Tmin
Tmax .
La schimbatoarele de caldura cu mai multe treceri poate aparea cazul n care

la un moment dat temperatura fluidului primar sa coboare sub temperatura fluidului
secundar aparnd o ncrucisare a temperaturilorsau o inversiune.
Acest fenomen ,prezentat n figura 1.17 b, este nedorit si trebuie evitat pentru
ca n zona inversiunii de temperaturi va avea loc un transfer de caldura nociv de la
fluidul secundar catre cel primar . Detectarea acestui fenomen, care poate apare
mai ales cnd aplicam metoda pinchpentru maximizarea eficientei, este dificila si
se poate realiza prin modelarea cmpului de temperaturi prin aparat utiliznd
metoda elementelor finite [1.52]. Aceasta modelare va permite sa se studieze
cmpul de temperaturi si n cazul regimurilor nenominale si sa se faca recomandari
de regimuri ( n special debite de fluid) care trebuiesc evitate.
1.2.6.
CALCULUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR DE

CALDURA PRIN METODA P-NTC2
Unul dintre dezavantajele metodei -NTC o constitue faptul ca trebuie sa se

determine continuu Cmin, att pentru determinarea lui NTCmax ct si a C* . Pentru
schimbatoarele cu tevi si manta relatiile de calcul ale eficientii, n functie de NTCmax
si C* difera dupa cum fluidul cu Cmin circula n tevi sau manta.
n figura 1.18 este prezentata variatia P = f(NTC2, R) pentru un schimbator
de caldura cu tevi si manta, cu o trecere prin manta si doua treceri prin tevi.[1.75].
Se observa ca performantele aparatului, caracterizate de P, sunt direct
proportionale cu NTC si invers proportionale cu R.
Pentru calculele termice uzuale este utila numai portiunea din grafic din
stnga curbei F=0,8, functionarea unui aparat n restul diagramei fiind neeconomica.
Deoarece n aceasta zona liniile sunt foarte dese precizia citirilor este redusa.
Pentru calcule analitice se propun relatiile prezentate n tab. (1.3)
[1.75].
36
Fig. 1.18 Variatia P = f (NTC2, R) pentru un schimbator de caldura cu o trecere prin manta si
doua treceri prin tevi.
Tabelul 1.3
Relatii de calcul pentru P n functie de N TC2,R si tipul curgerii
Nr
.
crt
.
Tipul curgerii
Contracurent
Echicurent
Curent ncrucisat,
ambele fluide
neamestecate
Curent ncrucisat
ambele fluide
amestecate
P = f (NTC2, R)
P=
1 exp[ NTC2 (1 R )]
1 Rexp [ NTC2 (1 R)]
P=
1 exp [ ( R + 1)NTC2 ]
R +1
exp( NTC2 Rn 1)
P = 1 exp
Rn
unde n = NTC20, 22
P = [1 exp( NTC2 )]1 + R[1 exp( R NTC2 )] 1
37
fluidul primar neamestecat
[1 exp( RNTC 2 )]
P = 1 exp
Curent ncrucisat un
R
fluid amestecat, iar
celalalt neamestecat fluidul secundar neamestecat
P = 1 (1 exp{ R[1 exp( NTC 2 )]})

R
Schimbator cu tevi si
1
manta cu o trecere
1 + exp NTC2 1 + R 2
prin manta si un
P = 21 + R +
1 + R2
2
1 exp NTC2 1 + R
numar par de treceri
prin tevi
(
(
)
)
Modul de utilizare a metodei pentru calculele de proiectare sau verificare este

analog cu cel utiliznd metoda de -NTC. Pentru exemplificare, n figura 1.18 este
prezentat algoritmul de calcul pentru determinarea temperaturilor la iesirea din
aparat, utiliznd metoda P-NTC2.
S , M& 1 , M& 2 , T1i , T2i
T2e = ales
3
T2m = 0,5(T2i + T2e )

T1e = ales
1
T1m = 0,5(T1i + T1e )
c p1 = f2(T1m )
T1calc
e
c p2 = f (T2kms )S
NTC2 =
C2
M& 2 c p2 (T2e T2i )
= TP1i = f (NTC& 2 , R )
M 1c p1
T2calc = T2i + P(T1i T2i )
T1e = T1calc
e
Nu
Nu
T2e = T2calc
e
T1e T1calc
e
T2ce calc
T2e < 0,01
T1e
< 0,01
T2ce
Da
Da
38
Fig. 1.19. Algoritm de calcul de verificare cu metoda P-NTC2
1.2.7.
CALCULUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR DE

CALDURA PRIN METODA -P-R-NTC2
O metoda care combina toate variabilele metodelor anterioare, dnd un grad

de generozitate marit graficelor sale este cea propusa de Mueller [1.75
] sub forma = f (P,R, NTC2 si tipul curgerii). Noua variabila este definita de
relatia:
Tmed
T1i T2i
(1.50)
Graficele acestei metode se combina de obicei, cu variatia F = f(P,R),

reprezentnd o monograma n doua cadrane care combina cele 5 marimi: , F, P, R
si NTC2 putndu-se determina trei dintre marimi n functie de celelalte doua (figura
1.20).
39
Fig. 1.20 Monograma - F - P - R - NTC2
n figurile 1.21 1.27 sunt prezentate graficele = f(P,R,NTC) si F = f

(P,R) pentru diferite tipuri de curgere n schimbatoare cu tevi si manta.
40
Fig.1.21 Nomograma pentru schimbatoare cu tevi si manta (TEMA E) cu o trecere prin manta
si numar par de treceri printevi(1-2N)
Fig.1.22 Nomograma pentru schimbatoare cu tevi si manta (TEMA E) cu doua treceri prin
manta si numar par de treceri printevi(2-2N)
41
42
Fig.1.23 Nomograma pentru schimbatoare cu tevi si manta (TEMA E) cu trei treceri prin
Fig.1.24 Nomograma pentru schimbatoare cu tevi si manta (TEMA E) cu patru treceri prin
43
44
Fig.1.25 Nomograma pentru schimbatoare cu tevi si manta si intrare centrala a fluidului n

manta (TEMA J) cu o trecere prin tevi
45
46

Fig. 2.26 Nomograma pentru schimbatoare de caldura cu tevi si manta si intrare
centrala a fluidului n manta (TEMAJ) cu numar par de treceri prin tevi
Fig.
1.27 Nomograma pentru schimbator de caldura cu tevi si manta cu intrare
centrala a fluidului n manta, cu sicana transversala (TEMAG) si numar
par de treceri prin tevi
47
SCHIMBATOARE DE CALDURA CU
TEVI SI MANTA
Schimbatoarele de caldura cu tevi si manta reprezinta tipul cel mai
raspndit n industrie datorita simplitatii sale constructive, fia bilitatii ridicate si
costului relativ cobort.
Desi n ultimii ani ritmul de crestere a pietei mondiale de astfel de aparate a
scazut, ea reprezinta nca ntre 60-80% din piata schimbatoarelor de caldura.
In figura 1.28 se prezinta o schema constructiva de principiu a unui
schimbator de caldura cu tevi si manta.
Fig.1.28 Schema constructiva de principiu a unui schimbator de caldura tubular
1.3.1. ELEMENTE CONSTRUCTIVE

1.3.1.1. CLASIFICAREA CONSTRUCTIVA
Clasificarea constructiva a schimbatoarelor cu tevi si manta, care si-a gasit
cea mai larga raspndire, este cea propusa de Asociatia Constructorilor de
Schimbatoare de Caldura Tubulare TEMA (Tubular Exchanger Manufacturers
Asociation). Ea clasifica cu litere aceste aparate n functie de trei criterii:
constructia capacului de distributie fix al aparatului; constructia si modul de
48
circulatie al agentului termic n spatiul dintre tevi si manta si tipul capacului de capat
(fig.1.29) [1.56][1.79].
n figura 1.30 sunt prezentate cteva scheme constructive de schimbatoare cu
tevi si manta, putndu-se observa principalele lor elemente constructive.
Fig.1.29 Clasificarea TEMA (Tubular Exchanger Manufacturers Asociation)
pentru schimbatoare cu tevi si manta
49
50
Fig. 1.30. Tipuri constructive de schimbatoare cu tevi si manta
51
Fig. 1.30 (continuare) Tipuri constructive de schimbatoare cu tevi si manta [1.55].

a) Schimbatoare cu cap mobil (tip AES); b) schimbatoare cu placi tubulare fixe si compensator de
dilatare pe manta (tip BEM); c) schimbator cu capac de capat mobil, cu etansare cu presetupa (tip
AEP); d) schimbator cu tevi n forma de U (tip CFU); e) boiler orizontal cu cap mobil (tip AKT); f)
schimbator cu curgere divizata (tip AJW).
1 - capac tubular fix; 2 - capac elipsoidal sau tronconic fix; 3 - flansa capacului fix; 4 - placa de capat; 5
- racord fix de legatura; 6 - placa tubulara fixa; 7 - tevi; 8 - manta; 9 - capac de capat al mantalei; 10,11 flanse ale
mantalei; 12 - racord al mantalei; 13 - flansa capacului de capat; 14 - lira de dilatare; 15 placa tubulara mobila; 16 - capac mobil; 17 - flansa capacului mobil; 18 - flanse de strngere; 19 - inel
de oprire; 20 - flanse de strngere a placii de capat; 21 - placa de capat a capacului mobil; 22 - partea
cilindrica a placii tubulare mobile; 23 - cutia de etansare; 24 - garnitura de etansare; 25 - presetupa
etansarii; 26 - inel distantier; 27 - tiranti; 28 - sicane; 29 - placa deflectoare; 30 - sicana longitudinala;
31 - perete despartitor; 32- aerisire; 33 - drenaj; 34 - racord aparat de masura; 35 - suport; 36 - inel de
ridicare; 37 - suport lateral; 38 - placa de limitare; 39 - racorduri pentru indicatorul de nivel.
52
1.3.1.2. ALEGEREA PRINCIPALELOR ELEMENTE

CONSTRUCTIVE
Alegerea principalelor elemente constructive ale aparatului se face n functie de
diverse criterii si restrictii tehnologice sau constructive n cele ce urmeaza
prezentndu-se cteva recomandari generale [1.7], [1.55], [1.79].
a) Alegerea tipului de manta

Cel mai utilizat tip de circulatie este cel cu o trecere (TEMAE), care asigura
cea mai ridicata diferenta de temperatura ntre agentii termici (factorul de corectie
F este maxim). Atunci cnd avem un numar mare de treceri pe partea de tevi si
factorul de corectie F scade, n loc sa se recurga la doua aparate tip E n serie se
poate utiliza un schimbator cu doua treceri prin manta (TEMAF), desi prezenta
sicanei longitudinale poate produce scurgeri importante de fluid pe lnga sicana si
nrautatirea coeficientului de transfer convectiv n aceasta zona.
Daca pierderea de presiune pe partea mantalei trebuie redusa se poate utiliza
o manta cu curgere dirijata (TEMAJ), la care pierderile de presiune sunt de circa 8
ori mai mici dect la o manta tip TEMAE, reducndu-se nsa eficienta termica a
aparatului.
Pierderile de presiune la mantalele cu doua treceri (TEMAF) sunt de circa 8
ori mai mari ca n cazul unei singure treceri. Daca se doreste reducerea acestor
pierderi cu pastrarea unei duble treceri se pot adopta schemele cu curgere separata
simpla sau dubla (TEMA G si H), cu reducerea nsa a factorului de corectie al
diferentei medii de temperatura F.
n cazul curgerii ncrucisate fara sicane interioare (TEMAX) se pot obtine
cele mai mici pierderi de presiune. Acest tip de manta se poate utiliza pentru
condensarea vaporilor. cu presiune coborta.
Diametrul mantalei poate varia n limite largi. n tabelele 1.4 si 1.5 sunt date
orientativ diametrele si grosimea peretelui mantalelor n cazul schimbatoarelor cu
placi tubulare fixe (tab. 1.4) sau cu cap mobil (tab.1.5).
b) Alegerea capacului de distributie
Principalul criteriu de alegere a capacului de distributie l constituie usurinta
accesului la placa tubulara, n vederea curatarii sale. Din acest punct de vedere
solutia cu capac tubular demontabil (TEMA A) permite cel mai simplu acces, fiind
recomandata n cazul fluidelor cu depuneri. Solutia cu capac elipsoidal (TEMA B)
53
necesita o demontare ceva mai complicata, n schimb asigura pierderi de presiune

locale mai mici, n special la un numar mai mare de treceri prin tevi.
Celelalte tipuri de capace de distributie au fie constructii speciale destinate
presiunilor ridicate ale fluidului (TEMA D), fie realizeaza o reducere a numarului de
flanse si corespunzator a greutatii si costului aparatului (TEMA C si N).
c) Alegere a capacului de capat
Alegerea capacului de capat se face dupa aceleasi criterii luate in considerare
la alegerea capacului de distributie la care se adauga un element de multe ori
esential :preluarea dilatarilor inegale intre tevi si manta
Solutiile tip L, M, N de capac de capat sunt constructii rigide care nu permit
preluarea dilatarilor diferite ale mantalei si tevilor. Astfel de solutii pot fi utilizate
doar pna la diferente de temperatura ntre tevi si manta de 55C, sau 80C daca se
prevede o lira de dilatare pe manta. n celelalte cazuri trebuie fie sa se utilizeze cap
mobil, n una dintre variantele P, S, T sau W, cu o complicare a solutiei constructive
nsa cu o rezolvare a problemei preluarii dilatatiilor diferite ale tevilor si mantalei.
Diferenta intre aceste patru variante o constituie att forma constructiva cat si
distanta intre fascicolul de tevi si manta, distanta care influenteaza coeficientul de
convectie in manta prin debitul de fluid care se scurge prin acest spatiu si nu
participa la transferul de caldura.
Tabelul 1.4
Dimensiuni recomandate pentru manta pentru schimbatoarele de
caldura cu placi tubulare fixe [1.65].
Diametrul Diametrul
nominal
exterior
150
168
200
219
250
273
300
324
350
355
400
406
500
508
600
600
700
700
800
800
900
900
1000
1000
1100
1100
1200
1200
(1)
4.5
5.9
6.3
7.1
8
8.8
Grosime perete
mma
(2)
(3)
4
4
4
4
6
4
6
4
6
4
6
5
8
5
8
5
10
6
10
6
12
7
12
7
Diametrul interior
Mma
(1)
(2)
(3)
159
160
207.2
211
260.4
265
309.8
316
339
343
347
388.4
394
398
496
500
588
590
684
690
784
790
880
888
980
988
1076
1086
1176
1186
54

(1) tub sudat din otel carbon; (2) roluita din otel carbon; (3) roluita din otel inoxidabil.
Tabelul 1.5
Dimensiuni recomandate pentru manta pentru schimbatoarele de
caldura cu cap mobil [1.56].
Diametrul
Nominal
150
200
250
300
400
600
700
800
900
1000
1100
1200
Diametrul
Exterior
168
219
273
324
406
508
600
700
800
900
1000
1100
Grosime perete
mm
(1)
(2)
(3)
4
3.2
4.5
3.2
5
3.2
5.6
6
3.2
6.3
6
4
6.3
6
4
6
5
8
6
8
6
8
6
8
6
10
8
Diametrul interior
Mm
(1)
(2)
(3)
160
161.6
210
212.6
263
266.6
312.8
312
317.6
393.4
394
398
495.4
496
500
588
590
684
688
784
788
884
888
984
988
1080
1084
(1) din otel carbon tub sudat; (2) roluita din otel carbon; (3) din otel inoxidabil.
O solutie eficienta pentru preluarea dilatarilor o constituie utilizarea tevilor in forma

de U, recomandata atunci cnd fluidul care circula prin tevi nu creeaza depuneri,
aceste tevi neputand sa fie curatate mecanic la interior.
d) Alegerea sicanelor
Sicanele transversale au rolul de sustinere a tevilor, dea a preveni vibratiile
acestora si mai ales de a maririi vitezei de curgere a fluidului peste tevi, nsotita de
intensificarea transferului de caldura convectiv, dar si de marirea pierderilor de
presiune.
n figura 1.31 sunt prezentate diferite tipuri de sicane transversale. Sicanele
simplu segment sunt cele mai folosite ele amplasndu-se de obicei la o distanta
minima de 0,1 Ds (unde Ds este diametrul mantalei) , dar nu mai putin de 50 mm, iar
distanta maxima dintre ele nu trebuie sa depaseasca 1 Ds. La alegerea distantei
ntre sicane trebuie sa se tina seama si ca, pentru prevenirea vibratiilor tevilor,
distanta ntre doua sustineri succesive ale acestora trebuie sa fie ntre 50 si 80 de
diametre.
55
Daca pierderile de presiune sunt prea mari sau sunt necesare mai multe
suporturi pentru tevi se pot utiliza sicanele dublu sau triplu segment sau sa se
elimine tevile din fereastra sicanei, cu marirea corespunzatoare a diametrului
mantalei.
O mare importanta o are si alegerea corecta a marimii partii decupate a
sicanei, pentru realizarea unei curgeri ct mai uniforme peste fasciculul de tevi (fig.
1.32).
(e)
(f)
Fig. 1.31 Tipuri constructive de sicane transversale

a) sicana simplu segment; b) sicana dublu segment; c) sicana triplu segment;
e) sicana fara tevi n fereastra; e) sicana disc coroana circulara; f) orificii n sicane.
56
Fig. 1.32 Structura curgerii fluidului n interiorul mantalei

(LBH - naltimea ferestrei sicanei; LBC distanta ntre sicane)
n general partea decupata a sicanei (LBH) se recomanda a fi ntre 0,2 Ds,

daca distanta dintre sicane este 0,2 Ds si 0,33 Ds, daca aceasta distanta este 1 Ds.
ntre aceste limite pentru schimbatoarele monofazice se poate considera o variatie
lineara (fig. 1.33) [1.56].
Fig. 1.33 Recomandari pentru naltimea ferestrei sicanei,

pentru schimbatoarele monofazice (S) si cu condensare (C)
e) Alegerea tevilor
n schimbatoarele tubulare pot fi utilizate tevi lise sau cu aripioare. Diametrele
nominale (diametrele exterioare) ale tevilor standardizate sunt prezentate n tab. 1.6.
57
Tabelul 1.6
Diametrele nominale standardizate pentru tevi [1.79].
p
mm
De
mm
6.0
8.0
10.0
(12.1)
14.0
(16.0)
18.0
20.0
(22.0)
25.0
30.0
38.0
44.5
51.0
0.5
1.5
1.5
1.5
2.0
2.0
2.0
2.0
2.5
2.5
2.5
2.5
2.5
2.5
Di
mm
5.0
5.0
7.0
9.0
10.0
12.0
14.0
16.0
17.0
20.0
25.0
33.0
39.5
46.0
Ssp
m2/m
0.019
0.025
0.031
0.038
0.044
0.050
0.057
0.063
0.069
0.079
0.094
0.119
0.139
0.160
n general, pentru a obtine un transfer de caldura ridicat se indica utilizarea

unor tevi cu diametre mici, nsa n multe cazuri diametrul minim al tevilor este impus,
pentru a putea realiza curatarea mecanica a lor, la circa 20 mm, din aceleasi
considerente lungimea tevilor limitndu-se la 5 m.
Pentru realizarea unei solutii constructive economice si a posibilitatii curatirii
mecanice este necesar sa se pastreze un raport rational ntre diametrul tevilor si cel
al mantalei. Raportul minim ntre cele doua diametre este recomandat a fi 1/15.
n figura 1.34 sunt prezentate combinatiile recomandate ntre diametrul
matalei si al tevilor [1.55].
Fig. 1.34 Raportul recomandat ntre diametrul mantalei (Ds) si al tevilor (De )
(hasurat-zona recomandata; punctat - zona acceptata n anumite conditii).
58
Asezarea tevilor pe placa tubulara se poate realiza n vrful unor triunghiuri

echilaterale sau n patrate (fig. 1.35).
Asezarea n triunghiuri conduce la un aparat mai compact si la un coeficient de
transfer de caldura mai mare, asezarea n patrate avnd avantajul posibilitatii
curatirii exterioare a fascicului.
Fig. 1.35 Tipuri de asezare a tevilor pe placa tubulara
Pasul dintre tevi (distanta ntre axele a doua tevi alaturate, Ltp) se alege de
obicei ntre 1,2 si 1,5 din diametrul exterior al tevilor, spatiul minim dintre diametrele
exterioare ale tevilor trebuind sa depaseasca 6 mm pentru a permite curatirea
mecanica a tevilor. Valoarea minima a pasului, n functie de modul de prindere a
tevilor n placa tubulara este prezentata n tabelul 1.7 [1.55].
59
Intensitatea transferului de caldura, capacitatea aparatului si pierderile de

presiune sunt invers proportionale cu marimea pasului dintre tevi. Valoarea optima a
acestuia este o problema tehnico-economica.
Tabelul 1.7
Valorile minime ale pasului dintre tevi (DIN 28182/1979)
Tipul prinderii
Simbol
Descriere
Mandrinate
Cu 1,2 caneluri
Sudate sau
lipite cu
capat ngropat
II
Sudate sau
lipite cu
capat ridicat
III
De
Mm
II
Ltp
I
Ltp/De
Ltp
III
Ltp/De
60
10
(12)
14
(16)
18
20
(22)
25
30
38
44.5
13.5
15.5
18
20
23
25
27
30
36
45
53
1.35
1.29
1.28
1.25
1.28
1.25
1.23
1.2
1.2
1.18
1.19
13.5
15.5
19
21
24
26
29
32
38
47
55
1.35
1.29
1.36
1.31
1.33
1.3
1.32
1.28
1.27
1.24
1.24
f) Intrarea fluidului n manta

Intrarea fluidului n manta se face prin stuturi speciale sudate pe aceasta.
Daca viteza fluidului este mare la impactul cu tevile se poate produce o eroziune a
acestora sau vibratia lor. Pentru a se preveni acest efect se utilizeaza: placi de
protectie (fig. 1.36 a si c), tevi de protectie (fig. 1.36 b) sau un distribuitor inelar cu
fereastra (fig. 1.36 b).
Fig. 1.36 Protectia fasciculului de tevi la intrarea fluidului
Prezenta protectiei fasciculului de tevi se impune de la valori ale produsului

w2 mai mari de 2250 pentru fluidele necorozive si neabrazive si mai mari de 750
pentru celelalte fluide sau vapori saturati sau umezi.
f)
Alegerea numarului de treceri
61
Numarul de treceri (Ntr) este impus de debitul care circula prin tevi si viteza
acestuia, astfel nct sa se obtina un raport ntre lungimea si diametrul aparatului n
limite acceptabile (L/D <12). Prin marirea numarului de treceri pentru un debit si o
viteza data prin tevi, se mareste numarul total de tevi si astfel diametrul fasciculului
si al mantalei. In acelasi timp insa cresc pierderile de presiune si scade diferenta
medie de temperatura in aparat. Numarul maxim de treceri n functie de diametrul
mantalei este recomandat n tabelul 1.8.
Tabelul 1.8
Recomandari pentru numarul maxim de treceri prin tevi.
Ds
[mm]
200
400 800
800 1200
> 1200
Ntr, max
46
68
8 10
g) Alegerea fluidului care va curge prin tevi

La alegerea fluidului care va curge prin tevi se va tine seama de cteva
proprietati si marimi fizice ale agentilor termici.
1) Gradul de murdarire. Fluidul mai murdar si mai greu de curatat se va introduce
prin interiorul tevilor drepte care se poate usor si eficient curata mecanic. Spatiul
dintre tevi si manta este greu de curatat mecanic, utilizndu-se de obicei, daca este
necesara, curatirea chimica.
2) Coroziunea. Fluidul coroziv va circula de regula prin interiorul tevilor, pentru ca
numai acestea sa fie necesar sa se execute dintr-un material anticoroziv. In cazul in
care pentru protectia anticoroziva este necesara cauciucarea, aceasta nu se poate
deobicei realiza la interiorul tevilor si in acest caz agentul coroziv (acid) va circul in
manta.
3) Presiunea. Fluidul cu presiune mai mare este indicat sa circule prin tevi, care
avnd diametrul mic rezista la presiuni ridicate fara a fi necesare grosimi mari ale
peretelui. n cazul n care fluidul cu presiune ridicata ar circula prin manta, grosimea
acesteia, deci si costul ei ar creste considerabil.
4) Temperatura. n mod asemanator, fluidul fierbinte este indicat sa circule prin tevi
pentru a reduce tensiunile termice din material si a micsora grosimea izolatiei
mantalei.
62
5) Toxicitatea. Fluidele toxice, inflamabile, explozive sau scumpe se vor introduce n

partea cea mai etanse a aparatului, de obicei n interiorul tevilor, lundu-se masuri
speciale de etansare.
6) Debit. Fluidul cu cel mai mic debit este indicat sa se introduca n manta, pentru a
obtine un numar mai mic de treceri prin tevi si deoarece la curgerea peste tevi
regimul turbulent apare la valori mai mici ale criteriului Reynolds ( Re limita= 103).
7) Vscozitate. Fluidul mai vscos se va introduce n manta pentru ca n aceasta
zona se poate obtine regimul turbulent de curgere la valori mai mici ale criteriului
Reynolds.
8) Pierderile de presiune. Daca pentru un fluid pierderile de presiune sunt strict
limitate, acesta va fi introdus n tevi, unde calculul pierderilor este mai exact si
putem lua masuri pentru limitarea pierderilor de presiune, n special prin micsorarea
vitezelor.
1.3.1.3 CALCULUL UNOR ELEMENTE

GEOMETRICE CONSTRUCTIVE [1.79]
a) Lungimea tevilor
Elementele lungimii tevilor sunt prezentate n figura 1.37.
Fig. 1.37 Elementele lungimii tevilor (a) tevi drepte; (b) tevi n forma de U.
Se definesc urmatoarele elemente de lungime:

Lto - lungimea nominala a tevii;
Lti - lungimea egala cu suma tuturor distantelor ntre sicane;
Lta - lungimea efectiva pentru transferul de caldura.
Pentru aparatele cu tevi drepte:
63
Lto = Lti + 2 Lts ;
[m]
Lta = Lti ,
[m]
(1.51)
(1.52)
unde: Lts este grosimea placii tubulare, in m.

Grosimea placii tubulare se poate alege ca o zecime din diametrul mantalei
(Lts = 0 ,1DS ) , sau se poate calcula cu relatia:
Lts = 0 ,5Ds
ps
,
ts
[m]
(1.53)
unde: ps este presiunea din interiorul mantalei, in Pa;

ts - efortul admisibil al materialului placi la temperatura de lucru, in N/m2.
Pentru aparatele cu tevi n forma de U lungimea tevii difera de la un fascicul
la altul.
Relatiile ntre lungimi sunt:
Lto = Lti + 2 Lts ;
[m]
Lta = Lti + 0 ,3D otl ,
(1.54)
[m]
(1.55)
unde Dotl este diametrul cercului de curbura al ultimului rnd de tevi dinspre manta
(fig. 3.11).
Distributia sicanelor n lungul tevilor este indicat sa se faca la distante egale
(Lbc). n unele cazuri nsa, atunci cnd recordurile de intrare si iesire a fluidului n
manta au diametre mari, distanta pna la prima sicana Lbi si de la ultima sicana la
placa tubulara Lbo, pot fi diferite (fig. 1.38).
n acest caz:
Lti = Lbi + (N S 1)Lbc + Lbo
[m]
(1.56)
64
Fig. 1.38 Distributia sicanelor n lungul mantalei

b) Diametre caracteristice
Diametrul interior al mantalei Ds;
Diametrul exterior al sicanelor D's este, datorita tolerantelor n executie
necesare pentru a se asigura montarea lor, ceva mai mic dect diametrul interior al
mantalei (fig. 1.33) . Marimea spatiului liber dintre sicana si manta, Lsb/2, care are
un efect negativ asupra transferului de caldura, poate fi apreciata cu aproximatie cu
relatia recomandata de TEMA [1.79] :
Lsb = 1,6 + 0 ,004 D s .
[mm] , atunci :
D' s = D s + Lsb .
[m]
(1.57)
Diametrul ultimului rnd de tevi Dctl, reprezinta diametrul cercului pe care
sunt amplsate centrele ultimului rnd de tevi dinspre manta (fig. 1.39):
Dctl = Dotl D e
[m]
unde: Dotl este diametrul cercului nfasurator fasciculului de tevi;
De - diametrul exterior al tevilor.
(1.58)
65
Fig. 1.39 Distributia tevilor pe placa tubulara si pe sicane

Pentru determinarea lui Dotl trebuie sa se tina seama de spatiul Lbb
(Lbb=Ds-Dotl), care trebuie sa existe ntre periferia ultimilor tevi si suprafata
interioara a mantalei. Acest spatiu este functie de diametrul mantalei si de tipul de
constructie adoptat pentru fasciculul de tevi (fig.1.40)
Fig. 1.40 Marimea spatiului ntre tevi si manta [1.55]
c) Numarul de tevi
Numarul de tevi pentru schimbatorul cu o trecere (Ntr=1) se poate
determina cu rela tia:
N tt = N tt1 =
2
0 ,78Dctl
C1 ( Ltp )2
(1.59)
66
unde: Ltp este pasul dintre tevi (figura 1.35);

C1 este o constanta n functie de modul de asezare al teviilor (C1 = 0,866
pentru asezarea n triunghi si C1 = 1 pentru asezarea n patrate).
Relatia (1.59) nu tine seama de reducerea numarului de tevi datorita protectiei
fasciculului de tevi (fig.1.41). Pentru a se lua n consideratie acest efect se
introduce factorul de corectie c:
N tt = N tt1 (1 c )
(1.60)
Fig. 1.41 Pozitionarea placii de protectie a fasciculului de tevi

Pentru determinarea lui c se considera placa de protectie a fasciculului ca o
taietura a sicanei, definindu-se unghiul la centru care ntinde aceasta coarda (analog
cu fig.1.39);
D
B*
*
ctl = 2 arccos s 1 2 c
100
D ctl
unde :
B*c =
(1.61)
Lns
100 .
Ds
Factorul de corectie se determina cu relatia [3.1] :
c =
*
ctl* sin ctl
.
360 2
(1.62)
67
Pentru determinarea numarului de tevi n cazul mai multor treceri, se

introduce o corectie suplimentara n care tine seama de numarul de tevi ce se
elimina n zona peretilor despartitori care asigura trecerile suplimentare.
Pentru determinarea lui n se poate utiliza nomograma din figura 1.42.
Fig. 1.42 Factorul de corectie n pentru mai multe treceri ale fluidului prin tevi
Numarul de rnduri de tevi n curent ncrucisat

Pentru calculul coeficientului de convectie si a pierderilor de presiune este
necesar sa se determine numarul de tevi care este efectiv strabatut de fluxul de
fluid n curent ncrucisat Nc. Acesta este format din numarul de rnduri de tevi ntre
ferestrele sicanelor Ntcc si numarul de rnduri de tevi strabatute transversal de fluid
n zona ferestrelor sicanelor, N tcw ( N c = Ntcc + N tcw ) .
Pentru determinarea lui Ntcc se poate utiliza relatia:
N tcc =
Ds
B
1 2 c ,
L pp
100
(1.63)
unde Lpp este pasul longitudinal (fig. 1.35).

Pentru determinarea lui Ntcw se tine seama ca fluidul curge transversal peste
tevi numai pe distanta Lwp (figura 1.43), care dupa datele Universitatii Delaware
[1.56] reprezinta 40% din spatiul de sub sicana
68
Fig. 1.43 Schema curgerii fluidului pe sub sicana
Rezulta:
B
D Dctl
Lwp = 0 ,4 Ds c s
100
2
(1.64)
[m]
si
N tcw =
B
D Dctl
0 ,8
Ds c s
L pp
100
2
(1.65)
c) Caracteristicile geometrice ale sicanelor segment

Considernd diametrul sicanelor egal cu cel interior al mantalei Ds, unghiurile
la centru sub care se vede taietura sicanei (figura 1.39) sunt:
B
ds = 2 arccos 1 2 c
100
(1.66)
si
D
B
ctl = 2 arccos s 1 2 c .
100
Dctl
(1.67)
Suprafata ferestrei sicanei va fi:

sin ds
Awg = (Ds )2 ds
.
4
2
360
[m2]
(1.68)
Considernd ca tevile sunt distribuite uniform n zona mantale i, fractia de tevi

n zona ferestrelor si canalelor va fi:
Fw =
69
ctl
sin ds
,
360
2
(1.69)
iar fractia de tevi strabatute n curent ncrucisat:

Fc = 1 2 Fw
(1.70)
Suprafata din fereastra sicanei ocupata de tevi este:
Awt = Fw
D 2
4
[m2]
(1.71)
Suprafata din fereastra sicanei strabatuta de fluid rezulta:

Aw = Awg Awt .
[m2]
(1.72)
Diametrul hidraulic al sicanei se obtine utiliznd formula clasica:

Dw =
4 Aw
.
D e Fw N t + D s ( ds / 360 )
[m]
(1.73)
Numarul de sicane n ipoteza distantelor egale ntre sicane este:

Ns =
Lti
1
Lbc
(1.74)
d) Suprafetele de curgere
Suprafata ntre fasciculul de tevi si manta poate fi determinata cu relatia:
Aba = Lbc (Ds Dctl )
[m2]
(1.75)
Suprafata ntre manta si sicana, se determina tinnd seama de spatiul dintre

acestea Lsb:
Asb = Ds
Lsb 360 ds
2
360
[m2]
(1.76)
Suprafata dintre tevi si gaurile din sicane este determinata de diferenta ntre
diamentrul gaurilor din sicana si diametrul exterior al tevilor Ltb:
70
2
Atb = (De + Ltb ) De2 N tt (1 Fw )
4
(1.77)
.[m2]
Recomandarile TEMA [1.79] pentru valoarea lui Ltb, n functie de diametrul

tevilor De si de distanta maxima ntre sicane Lb max sunt prezentate n figura 1.44
Fig. 1.44 Marimea jocului ntre tevi si gaurile din sicana
Suprafata de curgere transversala peste tevi, reprezinta suprafata minima de

curgere peste tevi si se calculeaza cu relatia:
D
Am b = Lbc Lbb + ctl
Ltp
( )ef (Ltp
De
[m2]
(1.78)
unde :
Lbc este distanta ntre sicane,in m; Lbb- distanta ntre ultimile tevi si manta,n m;
(Ltp)ef = Ltp pentru asezarea n triunghiuri sau patrate si cu 0,707 Ltp pentru
asezarea n patrate rotite; Dctl = diametrul ultimului rnd de tevi, in m.
1.3.2. PARTICULARITATILE CURGERII FLUIDELOR N MANTA N

PREZENTA SICANELOR
Curgerea fluidelor n spatiul dintre manta si fasciculul de tevi n prezenta
sicanelor este un proces complex a carui prima analiza detaliata a fost facuta de
Tinker [1.75] care propune o schema de distributie a debitelor de fluid (fig.3.17)
71
Fig. 1.45. Distributia debitelor la curgerea n spatiu dintre tevi si manta n

prezenta sicanelor
Tinker mparte debitul total de fluid n 5 debite diferite:
Debitul A este cel al fluidului care curge prin spatiile dintre tevi si gaurile din
sicane prin care trec acestea (fig.1.46);
Fig. 1.46. Debitul de fluid prin spatiul dintre tevi si gaurile din sicane (debitul A)
Debitul B este cel al fluidului care curge transversal peste tevi;

Debitul C curge prin spatiul dintre manta si fasciculul de tevi, ocolind practic
zona tevilor;
72
Debitul E este al fluidului care trece prin spatiul dintre sicane si manta;
Debitul F este un debit ocolitor ca si debitul C, el curgnd prin canalele care
se formeaza n fasciculul de tevi n cazul mai multor treceri, datorita peretilor
despartitori din capace, n zona carora nu apar tevi.
Debitul total de fluid va fi:
M& tot = M& A + M& B + M& C + M& E + M& F
(3.29)
Dintre cele 5 debite, active pentru transferul de caldura sunt numai debitul B
si partial (circa un sfert) debitul A. Tinnd seama ca debitul A apare de doua ori:
M& ef = 0 ,5 M& A + M& B
(3.30)
Pentru micsorarea debitului de ocolire dintre fasciculul de tevi si manta (E),

se pot monta benzi de ocolire care sa devieze acest flux de fluid peste tevi
(fig.1.47). Numarul de perechi de benzi de ocolire este Nss.
Fig. 1.47 Benzi de ocolire pentru micsorarea debitului de ocolire
Pentru determinarea celor 5 debite se poate porni de la schema rezistentelor

hidraulice prezentata n fig.1.48.
73
Fig. 1.48 Schema rezistentelor hidraulice la curge rea prin manta
Relatiile de calcul pentru debite sunt de forma:

M& i = Ai
1 , pentru i = B, C, F
ki
(1.81)
si
M i = Ai 1 + z
ki
unde:
z=
, pentru i = A, E ,
pw
; ki - rezistenta hidraulica a tronsonului i, pw
px
(1.82)
pierderea
de
presiune la curgerea peste sicana (prin fereastra sicanei); px - pierderea

presiune la curgerea peste fasciculul de tevi; Ai - sectiunea de curgere i.
de
Calculul se desfasoara iterativ dupa cum urmeaza:

- se aleg ki si z;
- se calculeaza sectiunile geometrice de curgere (vezi 1.3.1.3);
- se determina Mi din (1.81), (1.82);
- se calculeaza rezistentele hidraulice ki;
- se calculeaza pierderile de presiune;
74
- se compara valorile obtinute cu cele alese initial si se reia calculul daca

eroarea este mai mare de 0,5 1 %.
Pentru aparate bine proiectate si executate, statisticile au evidentiat ponderile
celor 5 debite prezentate n tabelul 1.9 [1.76].
Tabelul1.1.9
Ponderile fluxurilor de fluid prin manta.
Debitul
Regimul
turbulent
Regimul
laminar
B
C+F
E
A
40 70 %
15 20 %
6 - 20 %
9 - 20%
25 50 %
20 30 %
6 40 %
4 10 %
1.3.3. CALCULUL COEFICIENTULUI DE CONVECTIE SI A

PIERDERILOR DE PRESIUNE N MANTA
Metodologia cea mai folosita de calcul a coeficientului de transfer de caldura
prin convectie si a pierderilor de presiune la curgerea prin manta a fost eleborata de
Bell n cadrul Universitatii Delaware [1.4], [1.5] si perfectionata de Taborek
[1.20].
Relatia propusa pentru calculul coeficientului de transfer de caldura prin
convectie este:
s = i J c Jl J b J s J r ,
(3.33)
unde:
i este coeficientul de convectie ideal la curgerea peste un fascicul de tevi;
Jc - factor de corectie al ferestrei sicanei, care este functie de numarul de tevi
in zona fereastrei sicanei. Valoarea sa este 1 pentru schimbatoarele care nu
au tevi n fereastra sicanei, creste la 1,15 pentru sicanele cu taieturi mici si
scade la 0,65 pentru sicanele cu decupari mari. Pentru calcule de proiectare
curente, valoarea sa este n jur de 0.95.
Jl - factor de corectie pentru debitele A si E. Valoarea sa se situeaza ntre 0,7
si 0,8.
Jb - factor de corectie pentru debitele de ocolire (C si F). Pentru
schimbatoarele cu placi tubulare fixe Jb 0,9, iar pentru cele cu cap mobil Jb
0,7.
75
Js - factor de corectie pentru variatia spatiului dintre sicane la intrarea si

iesirea din aparat. Uzual Js = 0,851.
Jr - Factor de corectie pentru gradienti negativi de temperatura la curgerea
laminara (Re < 100).
Efectul combinat al acestor corectii este pentru schimbatoarele de caldura
corect dimensionate si executate n jur de 0,6, putnd ajunge nsa, n unele cazuri
pna la 0,4.
Pentru calculul pierderilor de presiune s-au propus 3 factori de corectie:
Rl - factor de crectie pentru debitele A si E. Valorile sale se situeaza ntre 0,4
si 0,5;
Rb - factor de corectie pentru debitele de ocolire (C si F), cu valori ntre 0,5 si
0,8;
Rs - factor de corectie pentru variatia spatiului ntre sicane la intrare si iesire.
Daca se noteaza:
pbi - pierderile ideale de presiune la curgerea peste un fascicul de tevi;
pwi - pierderile ideale de presiune la curgerea prin fereastra sicanei,
se pot calcula:
pierderile de presiune la curgerea transversala n zona centrala dintre
ferestrele sicanelor:
p c = p bi ( N s 1)R1 Rb ;
(1.84)
pierderile de presiune la curgerea prin ferestrele sicanelor:

p w = p wi N s R1 ;
(1.85)
pierderile de presiune n zona de intrare si iesire:

p e =pbi
N c + Ntcw
R s Rb ,
N tcc
(1.86)
unde:
N c = N tcw + Ntcc ;
pierderile totale de presiune:

p tot = p c + p w + p e
(1.87)
76
Algoritul de determinare a coeficientului de convectie si a pierderilor de

presiune n spatiul dintre tevi si manta are urmatoarele etape principale:
1. Detreminarea vitezei masice a fluidului care curge prin manta:
Gm =
M& m
Am b
[ kg/m2s ]
(1.88)
unde: M& m este debitul fluidului prin spatiul dintre tevi si manta;
Amb - sectiunea minima de curgere peste tevi (relatia 3.28).
2. Calculul criteriului Reynolds:
Rem =
Gm De
f
(1.89)
unde: f este vscozitatea dinamica la temperatura medie a fluidului, n Pa s.

3. Determinarea coeficientului de convectie ideal la curgerea peste un
fascicul de tevi i se poate realiza cu relatia:
i = jc pf Gm Prf2 / 3 t
(1.90)
unde :
j este criteriul lui Colburn;
cpf, Prf - caldura specifica si numarul Prandtl la temperatura medie a fluidului;
t - factor de corectie care tine seama de variatia proprietatilor fizice ale
fluidului n stratul limita:
pentru lichide:
f
t =
p
0 ,14
sau
Prf
t =
Prp
0 , 25
pentru gaze:
- care se racesc : t = 1;
T f + 273
- care se ncalzesc : t =
T
+
273
p
0 ,25
77
Indicele "p" indica faptul ca marimile respective se determina la temperatura

peretelui. Aceasta se alege initial si se verifica n finalul calculului termic al
aparatului ( 1.2).
Criteriul Colburn se poate calcula cu relatia:
a
1,33
Re af2 ,
J = a1
L /D
tp e
(1.91)
a3
,
1 + 0 ,14( Re f )a 4
(1.92)
unde:
a =
Valorile a1, a2, a3, a4 se pot determina din tabelul 1.10 [ 1.55 ]
Tabelul 1.10
Valorile coeficientilor a 1, a2, a3, a4, b1, b2, b3, b4
n figura 1.49 este prezentata o nomograma pentru determinarea directa a lui

J n functie de criteriul Re si pasul relativ dintre tevi (Ltp/De), pentru diferite tipuri de
asezari ale tevilor.
78
Fig. 1.49 Variatia criteriului Colburn si a coeficientului de frecare n functie de criteriul

Reynolds si de pasul relativ (Ltp/D e )
Coeficientul de convectie i se poate calcula si cu alte relatii de calcul [1.15],

[1.45].
4. Determinarea factorului de corectie al ferestrei sicanei Jc se poate realiza
cu relatia (1.93) sau utiliznd nomograma din figura 1.50:
J c = 0 ,55 + 0 ,72 Fc ,
(3.43)
unde : Fc reprezinta fractia de tevi strabatuta n curent ncrucisat (relatia 1.70).
79
Fig. 1.50 Factorul de corectie al ferestrei sicanei Jc
5. Determinarea factorilor de corectie pentru debitele care curg pe lnga

sicana Jl si Rl se face utiliznd nomogramele din fig. (1.51) si (1.52), n functie de
rapoartele de arii:
rlm =
Asb + Atb
Am b
(1.94)
si
rs =
Asb
Asb + Atb
(1.95)
unde Asb, Atb si Amb sunt ariile calculate cu relatiile (1.76), (1.77), respectiv (1.78).
80
Fig. 1.51 Factorul de corectie Jl
81
Fig. 1.52 Factorul de corectie Rl
6. Factorii de corectie pentru debitele de ocolire Jb si Rb se pot determina din

graficele din fig. 3.25 3.26 n functie de rapoartele:
rb =
Aba
Am b
(1.96)
unde: Aba este suprafata ntre fasciculul de tevi si manta (relatia 1.75);
Amb - suprafata de transversala (relatia 1.78);
N ss+ =
N ss
,
N tcc
(1.97)
unde: Nss este numarul de perechi de benzi de ocolire (fig. 1.47);

Ntcc - numarul de rnduri de tevi ntre ferestrele sicanei (relatia 1.63).
Fig. 1.53 Factorul de corectie Jb
82
Fig.1.54 Factorul de corectie Rb
7. Factorul de corectie pentru distanta inegala dintre sicane Js este functie de

distanta normala Lbc dintre sicane, numarul de sicane Ns si cele doua distanta la
intrarea Lbi si iesirea Lbo din aparat (fig. 1.38).
Daca se noteaza L*i = Lbi/Lbc si L*o = Lbo/Lbc, pentru curgerea turbulenta,
factorul de corectie J= se poate determina cu relatia:
Js =
( N s 1 ) + ( L*i ) 0 ,4 + ( L*o ) 0 ,4
( N s 1 ) + L*i + L*o
(1.98)
Factorul de corectie pentru pierderile de presiune se poate calcula cu formula:
Rs = 1*
Li
2 n
+ 1*
Lc
2 n
(1.99)
unde: n = 0,2 pentru curgerea turbulenta si n = 1 pentru curgerea laminara.

8. Factorul de corectie pentru gradianti negativi de temperatura la curgerea
laminara Jr, n functie de numarul de rnduri de tevi N c = N tcc + Ntcw , are valorile:
Jr = 1
J r = 10
N
c
83
pentru Ref > 100;
(1.100)
0 ,18
pentru Ref 20 .
(1.101)
Pentru valorile lui Re ntre 20 si 100 se poate interpola linear.

9. Se calculeaza valoarea coeficientului de convectie la curgerea prin spatiul
dintre tevi si manta, utiliznd relatia (1.88).
10. Pierderile de presiune ideale la curgerea peste fasciculul de tevi se
determina cu relatia:
p bi = 2 f Ntcc
Gm
.
m t
(1.102)
Coeficientul de frecare f se poate calcula cu relatia:

b
1,33
Re f
f = b1
Ltp / De
)b ,
2
(1.103)
unde:
b=
b3
1 + 0 ,14( Re f )b4
(1.104)
Valorile b1, b2, b3, b4 pot fi citite n tabelul 1.10, valoarea lui f putnd fi
determinata si grafic din fig. 1.49.
11. Pierderile ideale de presiune la curgerea fluidului printr-o fereastra a
sicanei pot fi determinate cu relatiile:
pentru curgerea turbulenta (Ref > 100):

p wi = ( 2 + 0 ,5N tcw )
unde:
G w2
2 f
(1.105)
84
Gw =
M& m
Am b Aw
(1.106)
Suprafetele Aw si Amb se determina cu relatiile (1.77) si (1.78), iar Ntcw cu

relatia (1.55).
pentru curgerea laminara :
p wi = 26
Gw f N tcw
L
G2
+ bc2 + 0 ,002 w
f Ltp De
2 f
Dw
(1.107)
unde:
Dw este diametrul echivalent al ferestrei sicanei, determinat cu relatia (1.73).
12. Calculul pierderilor de presiune pc, pw si pe se face cu relatiile 1.841.86 si n final se poate determina pierderea totala de presiune ptot cu relatia 1.87.
n cazul utilizarii n aparat a tevilor cu aripioare joase, cu naltimea de 1 2
mm si cu 630 1000 de aripioare pe metru, (fig. 1.55) suprafata de transfer de
caldura se extinde de circa 2 - 3 ori fata de cazul tevilor lise.
85
b)
Fig. 1.55 Teava cu nervuri joase
a) schema; b) corectia Jf
Pentru calculul coeficientului de convectie si pierderilor de presiune n manta

se defineste un diametru de calcul echivalent:
Dec = D fr + 2 L fh N f L fs ,
[m]
(1.108)
unde:
Dfr este diametrul la baza nervurilor,in m; Nf - numarul de nervuri pe un metru
de teava; Lfs - grosimea nervurilor,in m; Lfh - naltimea nervurilor, in m.
n calculele prezentate anterior se va utiliza n locul diametrului exterior al
tevilor De diametrul de calcul echivalent Dec.
Pentru determinarea criteriului Colburn, n cazul valorilor Ref 1000 se va
introduce o corectie suplimentara, datorata creierii unei pelicule de fluid pe
suprafata nervurata, care micsoreaza eficacitatea acestora:
86
j = J f j lise
(1.109)
Valoarea corectiei Jf n functie de numarul Reynolds este prezentata n fig.

1.56.
Pentru calculul pierderilor de presiune se va majora cu 40% coeficientul de
frecare obtinut cu formulele sau nomogramele pentru tevi lise:
f = 1,4 f lise .
(1.110)
1.4. CONDENSATOARELE DE VAPORI

n aceasta categorie se includ schimbatoarele de caldura cu tevi si manta
destinate condensarii vaporilor n procese din insustria chimica, pentru centralele
termoelectrice si pentru instalatiile frigorifice.
1.4.1. CONDENSATOARELE PENTRU INDUSTRIA CHIMICA
Alegerea tipului constructiv de aparat trebuie sa tina seama daca
condensarea este totala sau partiala, daca vaporii care condenseaza sunt un singur
componenet sau pluricomponent, daca vaporii contin sau nu si gaze necondensabile,
daca exista subracirea condensatului, daca sunt acceptate pierderi de presiune
importante sau acestea trebuie sa fie mici.
n tabelul 1.11 sunt prezentate principalele tipuri de condensatoare si modul
cum performantele lor raspund diferitelor criterii de alegere.[1.77] La alegerea
tipului constructiv de aparat se mai tine seama si de alte criterii, cum ar fi:
depunerile, presiunea, coroziunea, temperatura, etc. Influenta acestor criterii este
asemanatoare cu cea prezentata anterior la schimbatoarele cu tevi si manta.
Condensatoarele cu tevi verticale n interiorul carora condenseaza vaporii
se pot realiza n doua variante: cu circulatie descendenta a vaporilor (figura 1.56a)
si cu circulatie ascendenta a vaporilor si descendenta a condensatului (figura
1.56b).
87
Prima varianta are avantajul unui contact permanent a peliculei de condensat

att cu peretele rece, ct si cu vaporii, realizndu-se si o subracire controlabila a
acesteia. Varianta cu circulatia ascendenta a vaporilor se utilizeaza n cazul n care
se doreste evitarea subracirii condensatului sau atunci cnd condenseaza un
amestec de vapori si trebuie raportata faza cu o temperatura de condensare mai
coborta. Dezavantajul principal al acestui tip de circulatie este legat de posibilitatea
de umplere cu condensat a tevii, atunci cnd greutatea acestuia depaseste forta de
mpingere a vaporilor. n aceste momente tevile se golesc brusc n capacul inferior,
aparnd o functionare pulsatorie. Un dezavantaj comun ambelor variante este acela
ca apa de racire, care are n general un grad ridicat de murdarire, circula n spatiul
dintre tevi si manta care este mai dificil de curatat.
Condensatoarele cu film descendent de condensat pe exteriorul tevilor
(figura 1.56c) sunt utilizate n special n cazul vaporizatoarelor si prencalzitoarelor.
Ele au avantajul unor coeficienti globali de transfer de caldura ridicati si a unor
pierderi de presiuni coborte, att pe partea de apa ct si pe cea de vapori. O
problema a acestor aparate este distributia uniforma a apei de racire n tevi,
putndu-se prevedea n unele cazuri dispozitive speciale de distributie a apei prin
tevi.
88
Fig. 1.56. Condensatoare cu tevi verticale

a) cu circulatie descendenta a vaporilor ; b) cu circulatie ascendenta a vaporilor si descendenta a
condensatului ; c) cu film descendent de condensat pe exteriorul tevilor
89
Tabelul 1.11.
Principalele tipuri de condensatoare
Cu tevi si manta
Vaporii n tevi
Orizonta
l
Cu
Vaporii n manta
Vertical
Orizontal
contact
Vertical
cu circulatie
ascendenta
cu circulatie
descendenta
cu circulatie
ncrucisata
cu
sicane
cu circulatie
ascendenta
cu circulatie
descendenta
direct
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
- monocomponent
- multicomponent
- cu subracire
0.
Condensare totala
cu
pierderi
presiune
- ridicate
de
- coborte
B buna; M medii; S slabe; X - neaplicabil
90
0.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
- monocomponent
- multicomponent
gaze
de
Condensare partiala
cu
necondensabile
cu
pierderi
presiune
- ridicate
- coborte
B buna; M medii; S slabe; X - neaplicabil
91
Condensatoarele cu tevi orizontale (figura 1.57) se realizeaza cu

curgerea apei de racire prin tevi si condensarea peste fasciculul de tevi. Aceasta
solutie permite realizarea unui numar mare de treceri prin tevi a apei, realizndu-se
o viteza acceptabila a acesteia att pentru cresterea coeficientului de convectie, ct
si pentru reducerea depunerilor. Dezavantajul principal consta n tendinta
condensatului si vaporilor sa se stratifice, ceea ce creeaza probleme la condensarea
amestecurilor. Subracirea este redusa, valoarea sa neputnd fi precis stabilita.
Costul ridicat al mantalei si posibilitatea aparitiei vibratiilor tevilor constituie alte
dezavantaje.
Fig. 1.57. Condensator cu tevi orizontale
Aparatele de acest tip se utilizeaza n general pentru condensarea vaporilor

formati dintr-un singur componenet sau pentru condensarea partiala a vaporilor ce
contin si gaze necondensabile.
Calculul acestor aparate se poate schematiza n urmatoarele etape:
1. Alegerea tipului constructiv de aparat.
2. Determinarea sarcinii termice Q [W].
3. Alegerea temperaturilor agentului de racire, determinarea debitului acestuia si a
diferentei medii de temperatura n aparat.
4. Estimarea unui coeficient global de schimb de caldura, utiliznd datele din
tabelul 1.12, sau experienta propie de proiectare.
5. Calcularea suprafetei de schimb de caldura.
92
6. Alegerea diametrului tevilor, pasului dintre tevi, lungimii tevilor si determinarea

numarului de tevi, numarului de treceri, diametrului mantalei si a sistemului de
sicane.
7. Recalcularea coeficientului global de schimb de caldura utiliznd corelatiile
pentru transferul de caldura convectiv. Calculul este iterativ pna se alege o
solutie constructiva la care valoarea coeficientului global de schimb de caldura
calculata este apropiata cu cea aleasa anterior.
Tabelul 1.12
Valori estimative ale coeficientului global de schimb de caldura
Vapori
Alcool
Dowtherm
Dowtherm
Hidrocarburi cu temperatura de
vaporizare ridicata
Hidrocarburi cu temperatura de
vaporizare coborta
Hidrocarburi
Solventi organici
Kerosen
Nafta
Nafta
Abur
Ulei vegetal
Vapori de agenti organici azeotropi
1.4.2.
Apa
Ulei
Dowtherm
Apa
Coeficient global
de schimb de
caldura
[W/(m2K)]
550 1100
340 450
450 680
100 280
Apa
450 1140
Ulei
Apa
Apa
Apa
Ulei
Apa
Apa
Apa
140 230
550 1140
170 370
280 430
110 170
2200 5700
110 280
220 450
Agent de racire
PRENCALZITOARE REGENERATIVE
Prencalzitoarele regenerative din centralele termoelectrice pot fi realizate, n

functie de pozitia lor n ciclul regenerativ: fara desuprancalzire si subracire (figura
1.58a), cu desuprancalzire (figura 1.58b), cu subracire (figura 1.58c) sau cu
desuprancalzire si subracire (figura 1.58d). Aceste aparate se realizeaza orizontale
sau verticale, apa circulnd prin interiorul tevilor.
Pentru controlul nivelului de condensat se recomanda [1.59] ca suprafata
libera a acestuia sa fie de cel putin 0,014 m2 pentru 1000 kg/h de condensat pentru
prencalzitoarele orizontale si de minimum 0,0043 m2 pentru 1000 kg/h de condensat
n cazul prencalzitoarelor verticale.
Pentru calculul acestor aparate, ele trebuie mpartite n zone cu o variatie
monotona a temperaturii celor doi agenti termici, astfel ca n cazul cel mai general
93
(figura 1.58d) se vor calula separat zonele de suprancalzire, condensare si

subracire.
Intrare
abur
}ican` de
protec\ie
Pere\i desp`r\itori ]i
tiran\i
Suport \evi
Tevi [n U
Ie]ire ap`
Nivel ap`
Suport
pre[nc`lzitor
Ie]ire
condensat
Intrare ap`
Capac
(a)
Intrare condensat
Zona
desupra[nc`lzire Intrare
abur
Sicane
desupra[nc`lzitor
Supor\i
Sican` de
protec\ie
Ie]ire
ap`
|evi [n U
Suport
pre[nc`lzitor
Pere\i
desp`r\itori
]i tiran\i
Nivel ap`
Ie]ire
conden
Intrare ap`
sat
Cap
ac
94
(b)
Fig. 1.58. Tipuri de prencalzitoare regenerative
a) fara desuprancalzire si subracire ;b) cu desuprancalzire ; c) cu subracire ; d) cu desuprancalzire si
subracire
95
Intrare
abur
}ican` de
protec\ie
Pere\i desp`r\itori ]i
tiran\i
|evi [n U
Nivel ap`
Suport
pre[nc`lzitor
Ie]ire ap`
Suport \evi
Ie]ire
condensat Zona de
[nainte de subr`cire
subr`cire
Ie]ire
(op\ional)
condensat
Capac
Intrare ap`
(c)
Intrare
condensat
Sican` de
protec\ie
Zona
Supor\i \evi desupra[nc`lzire Intrare
abur
Sicane
desupra[nc`lzitor
Ie]ire ap`
|evi [n U
Zona de
Pere\i
Ie]ire
Capac
desp`r\itori subr`cire
condensat
Suport
]i tiran\i
Intrare ap`
pre[nc`lzitor
Sicane subr`citor
Nivel ap`
96
(d)
Fig. 1.58. Tipuri de prencalzitoare regenerative
a) fara desuprancalzire si subracire ;b) cu desuprancalzire ; c) cu subracire ; d) cu desuprancalzire si
subracire
1.4.3. CONDENSATOARELE DE ABUR PENTRU CENTRALELE TERMOELECTRICE
4.3.1. ROLUL INSTALATIEI DE CONDENSARE

Rolul instalatiei de condensare n centralele nucleare (CNE) si termoelectrice
(CTE) consta n urmatoarele [1.43]:
condenseaza aburul rezultat la iesirea din turbina, sub un vid ct mai

avansat;
constituie o rezerva de condensat n circuitul regenerativ, prin cantitatea
de apa acumulata n rezervorul de condensat al condensatorului;
la pornirea instalatiei condenseaza aburul care ocoleste turbina pna la
atingerea parametrilor admisi pentru introducerea acestuia n turbina;
aeriseste o parte sau ntreaga instalatie de prencalzire regenerativa.
n condensator, care este un schimbator de caldura tubular, pe partea de abur

are loc o condensare peliculara sub vid, agentul de racire fiind n marea majoritate a
cazurilor apa care circula prin interiorul fasciculului tubular al aparatului. n functie
de modul de dimensionare al ciclului termic n condensator trebuie sa se condenseze
n conditii nominale de functionare 60 75% din debitul de abur viu produs de
generatorul de abur. n cazul n care cantitatea de abur evacuata din turbina n
condensator creste peste limitele indicate mai sus, uzuale n cazul majoritatii CNE si
CTE, randamentul ciclului termic folosit este mai scazut dect n mod normal,
datorita limitarii ciclului regenerativ, ceea ce mareste consumul specific de abur al
grupului.
n ceea ce priveste debitul de abur provenit din instalatia de pornire, la CNE
condensatorul trebuie sa fie dimensionat n asa fel nct sa preia, pe durata operatiei
de pornire un debit de abur egal cu 30 100% din debitul nominal al generatorului
de abur.
n cazul preluarii temporare a ntregului debit de abur al generatorului
dimensionarea condensatorului n regim nominal trebuie sa fie urmata de un studiu
al comportarii acestuia la sarcini partiale.
1.4.3.2. CONDITII TEHNICE PENTRU INSTALATIA DE CONDENSARE
Printre conditiile tehnice minimale ale unei astfel de instalatii se pot
mentiona urmatoarele [1.43]:
97
mentinerea unui grad corespunzator de puritate a aburului care se

condenseaza;
separarea completa si eficace a partii de abur de partea de apa racire,
n special n cazul CNE la care apar si probleme de poluare radioactiva
a mediului nconjurator;
etansarea constructiei condensatorului pe partea de abur pentru
mentinerea corespunzatoare a vidului;
trebuie evitata scaderea importanta a temperaturii condensatului sub
temperatura de saturatie, pentru micsorarea pierderilor suplimentare de
caldura; valoarea recomandata a subracirii este 4 5 o C , utilizndu-se
pentru aceasta cca 10% din suprafata de racire a condensatorului;
condensatul trebuie sa contina ct mai putin oxigen pentru a reduce
sarcina degazorului si coroziunea prencalzitoarelor de joasa presiune;
racirea amestecului aer-abur trebuie facuta intens n zona de extragere
a aerului din condensator n scopul obtinerii unui cost minim al operatiei
de degazare la rece; cu ct racirea aburului din amestecul aer-abur
este mai avansata, cu att debitul de abur antrenat de ejectoare n afara
condensatorului este mai mic, deci consumul de energie al ejectoarelor
este mai redus.
1.4.3.3. ELEMENTE CONSTRUCTIVE DE BAZA ALE

CONDENSATOARELOR DE SUPRAFATA RACITE CU APA
Condensatoarele de suprafata racite cu apa sunt alcatuite dintr-o manta din
tabla, nchisa la capete prin placi tubulare ntre care sunt fixate tevile
condensatorului (figura 4.4). Mantaua se prinde de difuzorul turbinei printr-un
racord special profilat. Sectiunea mantalei este circulara sau ovala la
condensatoarele mici si dreptunghiulara la cele mari.

Fig. 1.59. Partile constitutive ale unui condensator de suprafata:
98
a mantaua condensatorului; b placa tubulara; c racordul de intrare a aburului (domul de abur); d

tevi de racire; e capacul de distribut; f stuturi de intrare a apei de racire; g stutul de iesire a apei de
racire; h placa de sustinere a tevilor; i gura de vizitare; k capacul condensatorului; l stutul de
iesire a condensatului; m stutul de iesire a aerului; n colector de condesat; o perete de separare.
99
Pe placile tubulare se asambleaza la ambele extremitati camere de apa cu

capace demontabile, care servesc la legarea racordurilor apei de racire si la
dirijarea apei n tevi. Daca racordurile apei de racire se gasesc pe aceeasi parte,
este necesar ca placa opusa sa fie nchisa numai printr-un capac prevazut cu
camere de dirijare.
Mantaua, placile tubulare si camera de apa se asambleaza prin buloane.
Capacul demontabil cu guri de vizitare usureaza controlul tevilor si camerelor cu
apa si permite efectuarea unor lucrari mai mici de ntretinere.
Partea inferioara a condensatorului este rezervorul de colectare a
condesatului. Spatiul dintre tevi al condensatorului este umplut cu abur de la turbina,
n timp ce apa circula prin tevi si traverseaza condensatorul o data sau de mai multe
ori n functie de sistemul constructiv.
Elementele principale care deosebesc diferitele tipuri de condensatoare sunt
date de dispozitia tevilor n interiorul condensatorului, forma mantalei si de detaliile
constructive legate de fixarea tevilor n placa tubulara, spijinirea condensatorului si
racordul dintre acesta si turbina.
Dispozitia tevilor n condensator se realizeaza astfel nct aburul evacuat din
turbina sa intre n contact direct cu ct mai multe rnduri de tevi, iar rezistenta la
curgere pe partea de abur sa fie ct mai mica posibil, condensatul rezultat urmand
sa se scurga peste ct mai putine tevi (figura 1.60).
Fig. 1.60. Exemplu de dispunere a tevilor n condensator
Condensatorul de abur pentru turbine se dimensioneaza, de obicei, pentru

debitul de abur nominal al turbinei. n ipoteza unor pierderi nule de caldura spre
100
mediul ambiant, calculul termic al condensatorului se face pe baza urmatoarei

ecuatii de bilant termic:
Q = M v (hv hc ) = M a c p (t 2 t 1 ),
.
[kW ]
(1.111)
unde: M v este debitul masic de vapori, n kg/s; h v entalpia vaporilor, n kJ/kg;

h c entalpia condensatului, n kJ/kg; t1 temperatura de intrare a agentului de
racire n condensator, n C; t2 temperatura de iesire a agentului de racire n
.
condensator, n C; M a debitul masic al agentului de racire, n kg/s; cp caldura

specifica a agentului de racire, n kJ/kg C.
La condensatoarele cu o functionare corespunzatoare se poate admite ca nu
apare subracirea condensatului, deci ic corespunde exact conditiilor de saturatie.
Daca se considera si subracirea valoarea acesteia nu trebuie sa depaseasca 4-5 C.
Diferenta optima ntre temperatura de saturatie a aburului si temperatura de
iesire a apei de racire din condensator ( T ) se stabileste n urma unui calcul
tehnico-economic care ia n considerare ca prin marirea lui lui T :
creste diferenta medie de temperatura n aparat si ca urmare, se reduce
suprafata de schimb de caldura si investitia n condensator ;
cresc temperatura si presiunea de condensare, reducndu-se destinderea
aburului n turbina si n consecinta productia de energie a turbinei.
Din aceste considerente T se alege ca att mai mica cu ct numarul de ore de
utilizare a condensatorului turbinei este mai mare , cu ct combustibilul folosit de
centrala este mai scump si cu ct investitia specifica ( lei/m2 ) In condensator este
mai mica. n general aceasta diferenta se alege ntre 2,5 3,5 C [1.59].
Transferul de caldura n condensator este dependent de viteza apei de racire.
Cu ct viteza acesteia este mai mare, ca att coeficientul global de transfer de
caldura creste si suprafata de racire este mai mica, reducndu-se costul aparatului .
Daca viteza apei de racire se mareste, cresc nsa rezistentele hidraulice pe traseul
apei si deci energia si cheltuielile de pompare. Pentru alegerea vitezei optime
economic trebuie sa se tina seama de natura combustibilului, numarul de ore de
functionare, randamentul pompelor si de investitia specifica n aparat. n practica
europeana condensatoarele se dimensioneaza pentru viteze ntre 1,5 si 2 m/s [1.59].
Un element important al calculului condensatorului este dat de multiplul de
racire m, ce reprezinta cantitatea de apa exprimata n kg. utilizata pentru
condensarea unui kg. de vapori. Daca multiplul de apa de racire creste ntr-un
condensator, intervalul de ncalzire a apei scade, fiind posibila o mbunatatire a
vidului sau o reducere a necesarului de suprafata de racire, daca vidul se pastreaza
101
constant. Multiplul de racire se alege cu att mai mare cu ct: combustibilul este
mai scump, numarul de ore de functionare este mai mare, durata de amortizare a
investitiilor este mai mare si investitiile specifice sunt mai mici. Pentru conditiile
europene sunt valabile, n general, urmatoarele valori pentru multiplul de apa de
racire [1. ] : m = 40 60 pentru racire n circuit deschis (naltimi de pompare mici)
si m = 30 50 pentru racire n circuit nchis (naltimi de pompare mari).
1.4.4. CONDENSATOARELE PENTRU INSTALATIILE FRIGORIFICE
Condensatoarele pentru instalatiile frigorifice sunt schimbatoare de caldura ce
permit cedarea unui mediu de racire a cantitatii de caldura absorbite ntr-un ciclu
frigorific. Acestea sunt aparate de transfer de caldura prin suprafata racite cu apa,
cu aer sau mixt (apa de racire si aer).
n general n condensatorul frigorific au loc urmatoarele procese: racirea pna
la saturatie a vaporilor suprancalziti de agent frigorific (desuprancalzirea),
condensarea propriu-zisa, iar n final, eventual, subracirea condensatului. Pentru ca
transferul de caldura sa fie posibil trebuie ca temperatura de saturatie
corespunzatoare presiunii din aparat sa fie mai mare decit temperatura agentului de
racire (apa de racire sau aer).
Alegerea tipului de condensator frigorific se face n principal functie de
urmatoarele elemente:
caracteristicile tehnice ale aparatului (coeficientul global de transfer de
caldura, pierderile de presiune, compactitate, etc);
schema si tipul ciclului n care urmeaza a fi utilizat;
presiunea si temperatura celor doi agenti la intrare si/sau iesire;
tipul fluidelor utilizate;
caracteristicile termomecanice (rezistenta la vibratii, la coroziune,
etanseitate, posibilitatile de curatare, etc);
puterea si performantele termice, corelate cu pretul.
Alegerea tipului de condensator este legata si de dimensiunea instalatiei
frigorifice [4.5]. Astfel, aparatele multitubulare sunt practicate numai de la puteri
peste 10 kW, iar cele atmosferice sau cu evaporare fortata la puteri de peste 20
kW si numai la instalatii cu amoniac. La puteri mici, sub circa 4,5 kW, cum ar fi
instalatiile comerciale (magazine, restaurante) si cele de climatizare, este aproape
ntotdeauna folosita racirea condensatoarelor cu aer. Functie de tipul agentului de
racire, principalele tipuri constructive de condensatoare frigorifice sunt prezentate n
tabelul 1.13 [1.61].
Tabelul 1.13.
Principalele tipuri constructive de condensatoare frigorifice
Valori ori
aparate cu
Agentul
de racire
Tipul constructiv
Observatii privind exploatarea
2
Constructii vechi, n prezent abandonate
Dezavantaje: consum mare de apa, au volum
mare, curatire dificila
Serpentina imersata n apa
Apa
0.
Aer
Aer si
apa
Tevi duble, n contacurent

(baterii)
Fascicul de tevi n
contracurent (baterie)
Avantaje: transfer de caldura bun, volum redus,

curatire simpla, coroziune redusa (aparat nchis)
Dezavantaje: cunsum mare de apa
Cu fascicul de tevi
multitubular orizontal
Avantaje: conditii foarte bune pentru transferul de

caldura, spatiu redus, coroziune redusa
Dezavantaje: consum de apa apreciabil
Cu fascicul de tevi
multitubular vertical
(constructie turn)
Avantaje: ntretinere simpla, conditii bune pentru

transferul de caldura, spatiu redus
Cu placi sudate
Avantaje: compactitate
Dezavantaje: curatire mai dificila
2.
Avantaje: ntretinere simpla
Atmosferic uscat, cu curgere
Dezavantaje:
spatiu
mare ;
dependenta
libera a aerului
procesului de conditiile atmosferice
Atmosferic uscat, cu curgere Avantaje: compactitate
fortata a aerului
Dezavantaje: curatire mai dificila
Avantaje: consum de apa relativ redus
Atmosferic umed (prin
Dezavantaje: spatiu mare, dependenta procesului
stropire cu curgere libera a
de conditiile atmosferice. Se amelioreaza n parte
aerului)
prin constructia cu tevi nervurate
Avantaje: consum minim de apa de racire
Umed, cu evaporare fortata a Dezavantaje: consum sporit de energie electrica.
apei de racire
Se poate folosi si n acest caz constructia cu tevi
nervurate
Consumul d
[m3
55
35
45
35
< 25
1.
25
1.5. BATERII CU ARIPIOARE
Intr-un schimbator de caldura , n absenta depunerilor, apar trei rezistente termice

care determina coeficientul global de schimb de caldura : rezistenta termica a fluidului
primar, determinata de coeficientul de convectie de la acest fluid la suprafata de schimb de
caldura, rezistenta termica a fluidului secundar, determinata de coeficientul de convectie de
la suprafata de schimb de caldura acest fluid si rezistenta termica a peretelui, n cele mai
multe cazuri ponderea acesteia din urma fiind neglijabila. In cazurile cnd unul dintre agentii
termici este un lichid care se ncalzeste sau se raceste monofazic sau cu schimbare de faza,
iar celalalt agent termic este un gaz, diferenta ntre coeficientii convectivi de transfer de
caldura este de unul sau mai multe ordine de marime, coeficientul global de transfer de
caldura fiind determinat practic numai de cel mai mic coeficient de convectie, cel pe partea
gazului. Pentru ameliorarea coeficientului global de transfer de caldura se va actiona fie
asupra coeficientului de convectie prin marirea turbulentei si perturbarea stratului limita
( vezi paragraful 1.12), fie asupra suprafetei de schimb de caldura prin extinderea acesteia
pe partea fluidului cu cel mai mic coeficient de convectie (gazului). Aceasta extindere se
realizeaza cu ajutorul aripioarelor.
Bateriile cu aripioare sunt schimbatoare de caldura compacte destinate n special
ncalzirii sau racirii aerului ele fiind larg utilizate n instalatiile frigorifice sau de climatizare,
dar si ca recuperatoare de caldura sau radiatoare pentru automobile.
1.5.1. CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE

Pentru caracterizarea suprafetelor extinse se pot lua n considerare mai multe criterii
[1.69].
Forma tevii de baza (figura 1.61)
Teava de baza poate avea sectiunea: rotunda, eliptica, plata sau n forma de picatura.
d)
c)
b)
a)
Fig. 1.61 Tipuri de sectiuni pentru tevile de baza

a)rotunde; b) eliptice; c) plate; d) tip picatura.
Cea mai raspndita forma este cea rotunda , aceasta avnd cel mai redus cost. Celelalte
tipuri de tuburi asigura o compactitate sporita si pierderi mai mici de presiune la curgerea
gazului. Ele sunt nsa mai scumpe, iar fixarea nervurilor pe ele este mai dificila.
Tipul aripioarei
Aripioarele se mpart n doua mari categorii: aripioare individuale care nfasoara o singura
teava si aripioare continue, atunci cnd ele sunt comune pentru mai multe tevi.
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
Fig 1. 62 Tipuri constructive de aripioare individuale
a) aripioare elicoidale continue; b) aripioare perforate; c) aripioare decupate; d) aripioare inelare; e) aripioare aciculare; f) aripioare
resort; g) aripioare longitudinale
10
Aripioarele individuale cele mai raspndite sunt cele elicoidale realizate dintr-o
banda metalica rulata pe teava de baza sau prin extrudere din teava de baza sau din alta
teava dintr-un material mai maleabil ( aluminiu, cupru, alama), care nveleste teava de baza.
Banda din care sunt realizate poate fi continua ( figura 1.62 a) , perforata ( figura 1.62 b),
sau decupata ( figura 1.62 c). Aripioarele inelare ( figura 1.62 d) sunt formate din discuri,
circulare sau de alta forma separate ntre ele prin inele distantoare sau decupari din
aripioara. Aripioarele aciculare ( figura 1.62 e) sunt realizate din sudare sau turnare avnd
forma trapezoidala si o sectiune n forma de picatura. Ele se utilizeaza pentru tevi de
dimensiuni mari ,care lucreaza la temperaturi ridicate, cum este cazul recuperatoarelor de
caldura ( vezi capitolul 1.9). Aripiorele din fir resort ( figura 1.62 f) sunt realizate prin
rularea si sudarea n puncte, n elice, pe o teava de baza a unui resort. Aripioarele
longitudinale ( figura 1.62 g) sunt utilizate n cazul curgerii n lungul axei tevilor. Ele sunt
realizate prin extrudare din materialul tevii sau prin sudare unor benzi n lungul tevilor de
baza.
Aripioarele continue sunt comune mai multor tevi, fiind utilizate n marea
majoritate a bateriilor cu aripioare. Constructiv se disting trei geometrii principale pentru
aceste aripioare:
- aripioarele lise ( figura 1.63 a) constituie cea mai raspndita geometrie. Pasul
dintre placi este n general in limitele 1,5-6 mm, putand ajunge la 10 mm n cazul gazelor cu
depuneri sau la care poate apare fenomenul de givraj;
- aripioarele ondulate ( figura 1.63 b ) sunt realizate prin ambutisare, realiznd o
marire a turbulentei la perete care permite o marire a coeficientului de convectie cu circa
20% fata de aripioarele lise;
-aripioarele perforate (figura 1.63 c ) reprezinta geometria cea mai evoluata din
punct de vedere al performantelor de transfer termic, n ultimii ani aparnd numeroase tipuri
constructive de astfel de aripioare. Ele sunt nsa mai sensibile la depuneri si la jivraj.
Legatura intre teava de baza si aripioare
Legatura ntre teava si aripioare poate reprezenta n unele cazuri o rezistenta termica
de contact importanta care nrautateste coeficientul global de schimb de caldura.
Cele mai ineficiente din acest punct de vedere sunt aripioarele in I ( figura 1.64 a ),
la care contactul ntre teava si aripioara se realizeaza numai prin tensiunea mecanica a
nfasurarii (aripioarele elicoidale) sau prin expansiunea (umflarea) mecanica sau hidraulica a
tevii ( aripioarele inelare sau continue). Acest tip de prindere care este cel mai ieftin nu se
recomanda n cazul temperaturilor de lucru care depasesc 100C. In cazul unor temperaturi
de lucru mai ridicate se recomanda nervurile ngropate ( figura 1.64 b), care sunt inserate
in canale n teava de baza sau ntr-o teava din alt material trasa peste aceasta. Prinderea se
realizeaza prin presarea marginilor canalelor din teava pe baza aripioarelor. Un tip de
prindere care asigura si o protectie a tevii de baza se realizeaza n cazul aripioarelor in L (
figura 1.64 c). Piciorul n forma de L al aripioarelor acopera n ntregime suprafata tevii,
reglnd si pasul dintre aripioare. Prinderea aripioarelor pe tevi se face fie prin expansiunea
10
11
mecanica sau hidraulica a tevii, fie prin sertizare in canale practicate n peretele tevilor
(figura 1.64 d). Pentru eliminarea completa a rezistentelor termice de contact ntre teava si
aripioare acestea pot fi utilizate aripioarele integrale ( figura 1.64 e) obtinute prin
extruderea tevii de baza sau a altei tevi din cupru sau aluminiu cu grosimea suficienta, trasa
la rece peste teava de baza.
a)
b)
11
12
c)
Fig. 1.63. Tipuri constructive de aripioare continue
a) aripioare lise; b) aripioare ondulate; c)aripioare perforate
a)
b)
c)
d)
e)
12
13
Fig. 1.64. Tipuri de legaturi ntre teava de baza si aripioare

a) aripioare n I; b) aripioare ngropate; c) aripioare n L; d) aripioare n L sertizate; e) aripioare integrale
Bateriile cu aripioare sunt constituite dintr-un fascicul de tevi din cupru sau, mai rar,
otel inoxidabil, legate intre ele prin coturi si grupate n rnduri, la exterior tevile fiind
prevazute cu aripioare, de cele mai multe ori continue, din aluminiu sau cupru. (Figura
1.65). Prin interiorul tevilor circula apa, un purtator de frig sau un fluid frigorific, iar peste
aripioare un gaz, deobicei aer. Numarul de rnduri de tevi poate varia de la unul singur, n
cazul unora dintre bateriile de climatizare pna la cteva zeci.
In ultimii ani aripioarele au evoluat de la forma plana la cea ondulata si ulterior
perforata, obtinnu-se prin aceasta, mariri ale coeficientului de convectie de pna la 90%.
Pentru intensificarea transferului de caldura si prin tevi, acestea pot fi prevazute cu caneluri
interioare.
Fig 1. 65 Schema unei baterii cu aripioare drepte
1.5.2. PARTICULARITATI ALE CALCULULUI TERMIC AL BATERIILOR

CU ARIPIOARE
In bateriile cu aripioare curgerea fluidelor este n curent ncrucisat. In cazul aparatelor
cu un numar mic de rnduri, pentru calculul diferentei medii de temperatura este necesara
introducerea unei corectii suplimentare care sa tina seama de circulatia fluidului care circula
prin tevi pe mai multe drumuri.
Pentru calculul termic se poate utiliza metoda NTC , principala problema fiind
determinarea coeficientului de convectie pe partea aripioarelor. Diversitatea mare
constructiva a acestora, precum si luarea n considerare a unei eventuale condensari a
13
14
umiditatii din aer n cazul racirii acestuia, face dificila determinarea unor relatii valabile
pentru un mare numar de solutii constructive.
In cazul bateriilor cu aripioare continui drepte, cu mai mult de trei rnduri de tevi,
pentru calculul coeficientului de convectie pe partea cu aripioare se pot utiliza relatiile
propuse de TURAGA [ 1.66 ]:
n cazul aripioarelor uscate:
S
j = 0.053 2
S1
0 .24
S
f = 0.589 2
S1
Re Dh
0 . 18
(1. 112)
0 .28
Re Dh 0.27
(1.113)
n cazul aripioarelor umede:

1. 15
s
j w = 0.0025 j 0.94
e
f w = 0.318 f
unde:
0 .04
s

e
Re Dh
0 .4
Re Dh
0. 92
0 .42
(1.114)
(1.115)
j, j w sunt factorii lui Colburn pentru aripioarele uscate, respectiv umede
j = St Pr 23 ; St - criteriul lui Stanton (St = Nu / (Re Pr )) ; D - diametrul hidraulic al

h
canalului ( Dh = 4 Am L / S 2 ) ; S 2, S 1 - suprafata de schimb de caldura totala, respectiv a tevii

de baza ( figura 1.8 ); Am - sectiunea minima de curgere prin baterie; L- adncimea bateriei
(n sensul de curgere); s - pasul ntre doua aripioare vecine; e - grosimea aripioarelor;
Re Dh - criteriul Reynolds calculat cu diametrul hidraulic si viteza n sectiunea minima de
curgere; f, f w - coeficientii de frecare pentru aripioarele uscate, respectiv umede.
Pentru aripioarele ondulate cu geometria prezentata in figura 1.66 pentru calculul

coeficientului de convectie se poate utiliza relatia propusa de WEBB [1.70]:
Gz < 25:
0 .86 0 .11 0. 09 0 .12
Nu = 0.5Gz A B C D 0.34 ;
(1.116)
Gz > 25:
Nu = 0.83Gz
0 .76
0 .13
B 0.16C 0.25 D 0.43 ,
(1.117)
14
15
Fig. 1.66 Geometria aripioarelor ondulate

unde: Gz = Re Pr Dh / L este criteriul lui Graetz;
A= Pt /Dc - raportul ntre pasul transversal al tevilor si diametrul exterior al
gulerului din jurul tevilor;
B= s /Dc - raportul ntre pasul ntre doua aripioare alaturate si diametru
exterior al gulerului din jurul tevilor;
C= sd /Pl - raportul ntre naltimea ondularilor si pasul longitudinal dintre
tevi;
D=2sp /Pl - raportul ntre pasul ondularii si pasul longitudinal dintre tevi.
Relatiile evidentiaza o crestere a coeficientului de convectie o data cu cresterea pasului
ntre aripioare, scaderea pasului de ondulare .
In cazul aripioarelor perforate cu geometria prezentata n figura 1.67 ,
NAKAYAMA [1.50] propune pentru calculul factorului lui Colburn relatia pentru
aripioarele drepte, corijata cu un factor de multiplicare Fj, calculat cu relatia:
15
16
Fig. 1.67 Geometria aripioarelor perforate
f
F j = 1 + 1.093
a
s =
unde:
1. 24
(2n s 1)ls s s
S t S l 3.14 d p 2 / 4
0 .944
Re
0 .58
f
+ 1.097
a
2. 09
2 .26
Re 0.88 , (1.118)
(1.119)
este raportul ntre grosimea aripioarei si pasul ntre aripioare, celelalte marimi
fiind dimensiuni geometrice prezentate n figura 1.67.

Pentru calculul coeficientului de frecare NAKAYAMA propune utilizarea relatiilor
pentru aripioarele drepte corectate cu factorul de crestere:
F f = 1 + 0.0105 Re 0.575 .
(1.120)
16
17
1.6. SCHIMBATOARE DE CALDURA CU PLACI

1.6.1. TIPURI CONSTRUCTIVE DE SCHIMBATOARE DE CALDURA CU PLACI
Conceptul de schimbator de caldura cu placi dateaza de la nceputul acestui secol.

Aceste schimbatoare au fost propuse initial pentru a raspunde necesitatilor industriei laptelui,
utilizarea lor extinzndu-se apoi n diverse alte ramuri ale industriei: chimie, tehnica nucleara,
etc. Conceptul nu a fost suficient exploatat pna la Richard Seligman, fondatorul lui APV
International Ltd, prima firma ce a introdus n 1923 comercializarea schimbatoarelor de
caldura cu placi si garnituri. Initial placile erau din gunmetal, dar n 1930 acestea au nceput
sa fie confectionate din otel inoxidabil. Primele aparate de acest tip erau limitate din punct de
vedere a conditiilor de functionare la o presiune de 2 bar si o temperatura de aproximativ 60
C. De atunci, schimbatoarele de caldura cu placi si garnituri au ramas practic neschimbate
din punct de vedere constructiv si a tehnologiei de fabricatie, dar dezvoltarile din ultimii saizeci
de ani au condus la ridicarea parametrilor operationali, presiune si temperatura, la 30 bar si
respectiv 180C, prin marea varietate existenta la nivelul materialelor din care pot fi realizate
placile si garniturile de etansare. n ultimii ani noi tehnologii de fabricatie si asamblare a
schimbatoarelor de caldura cu placi au condus la atingerea unor performante net superioare
celor clasice ce utilizeaza ca elemente de etansare garniturile.
Exista diferite tehnologii n lume, dintre care unele dezvoltate destul de recent,
privind realizarea schimbatoarelor de caldura cu placi [1.58]. Putem distinge n
acest sens doua categorii de astfel de aparate: schimbatoare cu suprafata primara si
schimbatoare cu suprafata secundara (figura 1.68).
SCHIMBATOARE DE CALDURA CU PLACI
SCHIMBATOARE CU
SUPRAFATA SECUNDARA
SCHIMBATOARE CU
SUPRAFATA PRIMARA
PLACI SI
GARNITURI
PLACI SUDATE
SAU LIPITE
ASAMBLAJE
SPECIALE
PLACI
PRESATE
Fig. 1.68. Clasificarea schimbatoarelor cu placi
17
PLACI
LIPITE
18
Schimbatoarele cu suprafata primara, pot fi realizate sub forma schimbatorul

cu placi si elemente de etansare (garnituri) , acesta fiind tipul cel mai raspndit de
aparat, cu placi lipite sau sudate.
n cazul aparatelor cu suprafata secundara ntre placi este inserata o
umplutura metalica care reprezinta o suprafata suplimentara (secundara) de
transfer de caldura.
Schimbatoarelor cu placi si garnituri au utilizarea limitata de presiunea
maxima de lucru, precum si de diferenta de presiune ntre cele doua fluide. Este
posibil de conceput si de construit schimbatoare de caldura cu placi si elemente de
etansare pna la o presiune de lucru 25 - 30 bar si o diferenta de presiune de 25
bar. Frecvent ntlnit astazi sunt schimbatoarele cu presiune de lucru de ordinul a 620 bar.
Fig. 1.69. Schimbator de caldura cu placi si garnituri (schema functionala).
Temperatura maxima de lucru limiteaza deasemenea domeniul de utilizare

aparatului. Aceasta temperatura este functie de materialul elementelor de etansare
si se admite ca o limita superioara uzuala, o temperatura de ordinul a 150C,
putndu-se atinge, pentru aplicatii speciale si temperaturi de pna la 260C.
Suprafata de schimb de caldura este compusa dintr-o serie de placi metalice,
prevazute cu garnituri si strnse una lnga alta cu ajutorul unor tiranti. Se formeaza
o serie de canale, unul dintre fluide udnd una dintre fetele placii, iar celalalt fluid
cealalta fata (figura 1.69).
Placile sunt realizate prin ambutisare, n general din otel inoxidabil sau titan,
dar pot exista placi Si din alte metale, sufficient de ductile, cum sunt Hastelloy,
Incoloy, Monel, Cupronichel. Grosimea placilor este deobicei de 0.6-0.8 mm si
numai foarte rar se depaseste 1 mm. O importanta mare o are profilul placii care
trebuie sa asigure u turbulenta importanta pentru marirea coeficientului de
convectie, dar si o distributie a fluidelor pe ntreaga suprafata a placii si puncte de
sprijin metal pe metal pentru asigurarea rigiditatii mecanice a aparatului. Exista in
18
19
prezent peste 60 de geometrii diferite de placii brevetate de diferite firme

productoare.
Garniturile sunt lipite n caneluri marginale prevazute n jurul placii si
orificiilor de alimentare, asigurnd etanseitatea aparatului fata de mediul exterior si
ntre fluide, asigurnd circulatia alternativa a acestora ntre canale (figura 1.70).
Mai recent, s-au realizat doua tipuri de garnituri nelipite, lucru ce permite reducerea
timpului de mentenanta a acestor aparate [5.1]. Garniturile sunt elemente care
limiteaza nivelul presiunilor si temperaturilor n schimbatoarele de caldura cu placi.
Materialele cele mai frecvent utilizate sunt prezentate n tabelul 1.14. Materialul
garniturilor, forma acestora, geometria canelurilor si modul lor de aplicare continua
sa fie subiectul multor cercetari.
Tabelul 1.14
Materialele pentru garnituri [1.58]
Materialul
garniturii
Acrilonitril
Izobutan izopropan
Etilena - propilena
(EPDM)
Fluorcarbon
(Viton) TM
Fibre de azbest
presate
Temperatura
maxima
de lucru (C)
135
Materii grase
150
Aldehide, cetone, esteri
Aplicatii
Temperaturi ridicate pentru o

gama larga de produse chimice
Combustibili, uleiuri minerale,
vegetale si animale
150
175
260
Solventi organici
19
20
Fig. 1.70 Modul de aranjare a garniturilor
n ceea ce priveste orificiile de alimentare ale unui schimbator de caldura cu

placi, acestea trebuie dimensionate de asa maniera nct pierderile de presiune sa
fie ct mai mici posibile, deoarece pierderi de presiune importante n sectiunile de
alimentare pot antrena probleme deosebite legate de distributia n aparat, n special
n cazul curgerilor bifazice. Ca ordin de marime, vitezele n aceste sectiuni pot
atinge pna la 5 m/s.
n schimbatoarele de caldura cu placi exista diferite tipuri de circulatie ale
agentilor de lucru.
Variantele cele mai des ntlnite sunt prezentate n figura 1.71.
Circulatie cu o singura
trecere pe ambele fluide
Montaj n Z cu racorduri
(intrare iesire) la ambele
extremitati
Montaj n U cu racordurile la
o singura extremitate
Circulatie cu mai multe

treceri, n numar egal pe
ambele fluide
Circulatie cu mai multe
treceri, cu numar diferit pe
fiecare fluid
Fig. 1.71. Tipuri de circulatii posibile n schimbatoarele de caldura cu placi [1.68]
20
21
Schimbatoarele de caldura cu placi lipite sau sudate, dezvoltate n ultimii

ani, permit o utilizare a suprafetei de schimb de caldura la nivele de presiuni si
temperaturi mai mari ca la schimbatoarele prezentate anterior, datorita absentei
elementelor de etansare. n astfel de aparate se pot atinge presiuni de 40 50 bar si
temperaturi de 450 500 C.
Schimbatoarele de caldura cu placi sudate sau lipite reprezinta o varianta a
schimbatoarelor cu placi si garnituri, deoarece suprafata de schimb de caldura este
constituita, tot dintr-o serie de placi metalice cu caneluri nclinate, dar ele nu poseda
nici elemente de etansare, nici tiranti de strngere (figura 1.72). Etanseitatea este
asigurata prin sudura n jurul fiecarei placi. Canalele formate ntre placi sunt dispuse
n asa fel ca cele doua fluide sa circule alternativ n curenti paraleli.
Fig. 1.72. Schimbator de caldura cu placi sudate
Compactitatea si grosimea redusa a placilor permit ca aceste aparate, foarte

usoare sa fie montate direct pe tubulatura de racordare a schimbatorului, fara
suport metalic sau fundatie.
In ultimii ani au aparut si alte tipuri de schimbatoare cu suprafata primara
(asamblaje speciale) sunt fabricate din materiale nemetalice (plastice, ceramice,
grafit ) si utilizeaza un alt mod de asamblare.
Schimbatoarele cu suprafata secundara sunt constituite dintr-un set de tole (mai des
ntlnite tip fagure), figura 1.73 separate de placi plane. Pentru aplicatii n care
unul dintre agenti este aerul atmosferic aceste schimbatoare sunt fabricate din
materiale usoare (aluminiu) iar pentru aplicatii n criogenie sau n aeronautica,
materialele utilizate sunt aluminiul sau otelul inoxidabil.
21
22
Fig. 1.73. Diferite geometrii de suprafete secundare
Pentru a caracteriza performantele si a alege tipul de placi pentru un schimbator

de caldura se utilizeaza n general urmatorii parametri:
debitele primare si secundare care determina dimensiunile tubulaturii de
racordare a schimbatorului si permit alegerea tipului de placa si stabilirea
numarului de placi;
Numarul de unitati de Transfer de Caldura (NTC), care caracterizeaza
performantele termice ale aparatului ;
Pierderile de presiune care sunt, n general, impuse de utilizator si care impun
n unele cazuri alegerea dimensiunilor placilor.
1.5.2. DIMENSIUNI SI PARAMETRI GEOMETRICI AI SCHIMBATOARELOR DE CALDURA
Principalii parametrii geometrici ai schimbatoarelor de caldura cu placi

sunt: - unghiul de ondulare format ntre directia principala de curgere si de directia
de ondulare (=90 pentru placi cu caneluri drepte, <90 pentru placi cu caneluri
nclinate); p - pasul de ondulare, n m; H0 - naltimea canalului sau naltimea de
ondulare, n m; L - lungimea placii, n m; e naltimea ondularii, in m; 1 - latimea
placii, n m; Sp - suprafata de schimb de caldura a unei placi, n m2 (figura 1.74).
Diametrul hidraulic (echivalent) pentru canalul dintre placi este n general
definit prin relatia:
dh =
4 Sc
4 l H0
=
2 H0
P
2 (l + H0 )
[m] (l>>H0),
Fig 1.74 Elementele geometrice ale unei placi
22
(1.121)
23
Fig. 1.75. Parametri geometrici ai unui canal ondulat, =90
unde: Sc este sectiunea de curgere a canalului, n m2; P- perimetrul udat

perpendicular pe directia principala de curgere, n m.
1.5.3. COMPARATIE NTRE SCHIMBATOARELE DE CALDURA
CU PLACI SI CELE CU TEVI SI MANTA
Domeniile de aplicabilitate a tehnologiilor ntlnite astazi pe piata schimbatoarelor

de caldura poate fi caracterizata de patru variabile principale:
temperatura maxima n aparat;
presiunea maxima de functionare;
numarul de functiuni pe care le poate ndeplini, de exemplu: vaporizator,
condensator, schimbator gaz/gaz, gaz/lichid, lichid/lichid;
Numarul de unitati de transfer de caldura (NTC) care poate fi considerat ca un
indicator a performantelor de transfer termic ale schimbatorului.
n figura 1.76 este reprezentat fiecare tip de schimbator de caldura printr-un
dreptunghi care este definit de limitele de aplicabilitate si de performantele termice
maximale ale schimbatoarelor de caldura existente astazi pe piata.
Schimbatoarele cu tevi si manta pot fi utilizate pna la temperaturi si
presiuni ridicate (900 C, 100 bar) si ndeplinesc toate functiunile (gaz/gaz,
gaz/lichid, lichid/lichid, vaporizator, condensator). Ele prezinta nsa dezavantajul unor
performante scazute de transfer, numarul NTC fiind limitat de valoarea 1.
Schimbatoarele cu placi si elemente de etansare nu pot fi utilizate nici n
conditii de temperaturi si presiuni superioare valorilor: 200 - 250 C si respectiv 20
bar, nici ca schimbator gaz/gaz. n schimb performantele de transfer de caldura
(NTC) sunt ridicate (NTC 5).
23
24
Schimbatoarele cu placi sudate constitue un progres remarcabil deoarece

permit atingerea unor temperaturi de pna la 450 C si presiuni de 40-50 bar,
pastrnd n acelasi timp un NTC ridicat.
Fig.1.76. Domeniile de aplicare a diverselor tipuri de schimbatoare de caldura existente [1.68]
Schimbatoarele cu placi prezinta, n plus, alte avantaje, cum ar fi:

compactitate, flexibilitate, usurinta curatarii, posibilitatea tipizarii, pret de cost redus.
Aceasta analiza pune n evidenta faptul ca fiecare tip de aparat raspunde unor
anumite cerinte specifice domeniului sau de aplicabilitate. Totodata se observa o
concurenta pentru un numar mare de aplicatii ntre schimbatoarele de caldura
tubulare si cele cu placi sudate.
1.5.4. PERFORMANTE TERMOHIDRAULICE ALE

SCHIMBATOARELOR DE CALDURA CU PLACI
1.5.4.1. REGIMURI SI CONFIGURATII DE CURGERE
Configuratia curgerii ntr-un canal ondulat este influentata n principal de
criteriul Reynolds, unghiul de ondulare si pasul adimensional p*=p/H0 [1.30].
24
25
n figura 1.77 se prezinta o sinteza a regimurilor de curgere ce pot apare un

canal ondulat cu =90 [1.34].
Re
< 100
Configuratia curgerii
Caracteristicile curgerii
CCurgere laminara uniforma
100
200
CCurgere divizata n doua zone:

curgere predominant laminara n centru
recirculare dinamica si stabila n cavitati
200
350
CCurgere divizata n doua zone:

curgere predominant laminara n centru
curgere turbulenta instabila n cavitati
200
2000
CCurgere turbulenta instabila n tot canalul
2>2000
CCurgere turbulenta divizata n doua zone:

curgere predominant turbulenta n centru
zone cu viteze relative reduse la periferie
Fig. 1.77. Configuratia curgerii functie de numarul Reynolds
ntr-un canal ondulat ( =90) [1.34]
ntr-un canal ondulat cu 90, curgerea este de natura tridimensionala iar

tranzitia de regim de curgere este caracterizata si de aparitia unor fenomene locale
nestationare.
Numarul Reynolds de tranzitie (ReT ) spre curgerea turbulenta depinde de
25
26

Fig. 1.78. Numarul Reynolds de tranzitie functie de unghiul de ondulare [1.29,1.34]
unghiul de ondulare si de pasul adimensional (figura 1.78). Se observa ca regimul

turbulent apare la numere Re mai mici n cazul geometriilor dure ( ridicat). Sa evidentiat deasemenea o influenta importanta a pasului adimensional asupra
numarului Reynolds de tranzitie ntre diferitele regimuri de curgere.
1.5.4.2. PIERDERILE DE PRESIUNE
Principalele pierderile de presiune care apar la curgerea unui fluid printr-un
schimbator de caldura cu placi sunt pierderile de presiune din canale si pierderile de
presiune din sectiunile de intrare respectiv iesire din aparat. n general deoarece
dimensiunile sectiunilor de alimentare si evacuare sunt importante aceste pierderile
de presiune sunt neglijabile n raport cu cele dintre placi.
Pierderile de presiune printr-un canal (P) ntre colectoarele de intrare si
iesire, depind de mai multi parametri ca densitatea, vscozitatea, viteza fluidului si
geometria placii. Ele se pot calcula cu relatia :
p = 4 f
w2 L
2
dh
[Pa]
(1.122)
unde: este densitatea fluidului, n kg/m3 si w- viteza fluidului, n m/s; f- coeficientul

de frecare; L, dh lungimea, respective dia metrul hydraulic ale canalului, in m .
Coeficientul de frecare f este functie de valoarea numarului Reynolds ct si de
unghiul de ondulare al placii si pasului adimensional p*=p/H0, exprimndu-se printr-o
relatie de forma [1.34]:
f = a Re b
(1.123)
Valorile coeficientilor a si b sunt prezentate n tabelele 1.15 si 1.16, unde pentru

configuratiile cu reperul * se va utiliza formula:
f =a+
b
Re
(1.124)
Comparatia ntre diversele relatii pentru coeficientul de frecare pune n evidenta o

crestere importanta a acestuia cu unghiul de ondulare al placii (fig.5.13). Aceasta
se traduce pentru Re=1000 printr-o crestere a pierderilor de presiune de
aproximativ 9 ori pentru =30 si 80 ori pentru =60, comparativ cu suprafata
neteda. Trebuie totusi precizat ca pentru Re = 1000, curgerea printr-un canal
ondulat este turbulenta n timp ce pentru o teava neteda regimul este laminar.
26
27
Tabelul 1.15.
Valorile constantelor a si b pentru determinarea coeficientului de frecare (p/H0=2) [1.34]
]
0
30*
30
45*
45
60*
60
72*
72
90*
90
a
24,0
0,079
0,059
0,898
0,303
0,365
1,258
6,7
4,75
33,0
1,41
15,9
b
1,0
0,25
57,5
0,263
91,7
0,177
189,0
0,209
191,0
0,296
320,0
0,289
Domeniul Re
Re < 2500
Re > 2500
260 < Re < 3000
3000 Re < 50000
150 < Re < 1800
1800 < Re < 30000
90 < Re < 400
400 < Re < 16000
110 < Re < 500
500 < Re < 12000
200 < Re < 3000
3000 < Re < 16000
Tabelul 1.16.
Valorile constantelor a si b pentru determinarea coeficientului de frecare (p/H0=3,33) [1.34]
0
15
30
45
60
75
90
a
24,0
0,079
27,55
0,888
23,33
0,557
21,26
0,690
47,45
3,917
46,05
5,739
63,8
4,82
b
1,0
0,25
0,895
0,391
0,809
0,211
0,708
0,0866
0,680
0,175
0,633
0,191
0,809
0,312
27
Domeniul Re
Re < 2500
Re > 2500
40 < Re < 900
900 < Re < 14000
40 < Re < 500
500 < Re < 17000
40 < Re < 260
260 < Re < 15000
20 < Re < 140
140 < Re < 15000
25 < Re < 115
115 < Re < 10000
40 < Re < 180
180 < Re < 700
28
Pasul adimensional p* este deasemenea un parametru important n

determinarea coeficientului de frecare. De exemplu pentru un unghi de ondulare
=60, coeficientul de frecare la p*=2 este de doua ori mai mare ca cel pentru
p*=3,33. Pentru unghiuri de ondulare mici aceasta influenta este mai mica si chiar
neglijabila la =0.
Fig. 1.79. Variatia coeficientului de frecare cu unghiul de ondulare (p/H0=3,33) [1.63]
n consecinta, este necesara calcularea coeficientului de frecare nu numai

functie de unghiul de ondulare dar si functie de pasul adimensional. O interpolare
liniara se poate realiza n functie de pasul adimensional daca acesta se afla ntre 2 si
3,33.
1.5.4.3. TRANSFERUL DE CALDURA
Coeficientul de schimb de caldura , la curgerea printr- un canal ondulat,
pentru un fluid aflat n curgere monofazica, se exprima analitic prin legatura dintre
numarul lui Nusselt cu cele ale lui Reynolds si Prandtl, plus un termen de corectie
ce tine cont de variatia proprietatilor fizice ale fluidului cu temperatura n stratul
limita [1.34]:
Pr
Nu = a Re Pr
Pr
p
b
0 , 25
28
(1.125)
29
unde: Pr, Prp sunt numerele Prandtl la temperatura fluidului, respectiv a peretelui.
Valorile constantelor a si b sunt functie de unghiul de ondulare al placii si de
pasul adimensional p*=p/H0. Pentru exemplificare n tabelele 1.17 si 1.18 se
prezinta aceste constante pentru doua valori ale lui p*.
Tabelul 1.17.
Valorile constantelor a si b (p/H0=2) [1.29]
30
45
60
72
90
a
0,021
0,77
1,67
0,405
0,57
1,12
1,45
0,98
b
0,54
0,64
0,54
0,70
0,70
0,60
0,58
0,63
Domeniul Re
120 < Re < 1000
1000 < Re < 14600
300 < Re < 2000
2000 < Re < 20000
150 < Re < 600
600 < Re < 16000
200 < Re < 4000
300 < Re < 14000
Tabelul 1.18.
Valorile constantelor a si b (pH0 = 3,33) [5.4]
a
b
Domeniul Re
15
0,122
0,685
40<Re<12600
30
0,254
0,638
45<Re<14600
45
0,347
0,653
50<Re<14600
60
0,344
0,705
45<Re<13200
75
0,338
0,698
45<R2<12500
90
0,270
0,700
50<Re<15000
Pentru diverse valori ale unghiului de ondulare, n figura 1.80 se prezinta
variatia numarului lui Nusselt n functie de cel al lui Reynolds, comparativ cu valorile
obtinute penrtru o teava neteda (corelatia lui Colburn). Se constata, spre
exemplificare, pentru Re-4000, o crestere a coeficientului de schimb de caldura, n
raport cu suprafata neteda, de aproximativ 3 ori n cazul =30 respectiv de 6 ori
29
30
pentru =60.
Fig. 1.80. Variatia numarului Nusselt cu cel al lui Reynolds (p/H0=3,33) [5.4]
Influenta pasului relativ p* asupra transferului de caldura devine din ce n ce

mai importanta pe masura ce unghiul de ondulare creste. Ca si n cazul pierderilor
de presiune, coeficientul de schimb de caldura pentru valori ale lui p* situat ntre 2 si
3,33 se poate determina prin interpolare liniara.
n relatia (1.123), pentru determinarea coeficientului de schimb de caldura ,
influenta factorului de corectie pentru variatia proprietatilor fluidului n stratul limita
(Pr/Prp)0,14, se traduce printr-o corectie de pna la 5% a lui , pentru o variatie a
numarului Prandtl de la -30% la +50%.
Pentru unele geometrii de placa si numere Reynolds reduse, un alt factor ce
poate influenta transferul de caldura este convectia naturala. Astfel, pentru
90, convectia naturala este neglijabila, dar pentru = 90 aceasta devine
importanta n canalele verticale [1.34].
1.5.4.4. PARTICULARITATI ALE CALCULULUI TERMOHIDRAULIC
AL CURGERII BIFAZICE N SCHIMBATOARELE
DE CALDURA CU PLACI
Schimbatoarele de caldura cu placi se utilizeaza n numeroase aplicatii din
procesele industriale cu schimbare de faza (condensatoare si vaporizatoare). Din
pacate, pna n prezent cunoasterea termohidraulicii curgerii bifzice n canale
ondulate ramne limitata, motiv pentru care relatarile referitoare la acest aspect
sunt bazate mai mult pe analogiile din curgerile prin tevi si canale netede.
Calculul pierderilor de presiune totale ale unui fluid aflat n curgere bifazica
presupune luarea n consideratie a trei termeni: pierderile de presiune prin frecare,
pierderile de presiune prin accelerare datorate diferentei de densitate ntre cele
doua faze si pierderile (curent ascendent) sau cresterile de presiune (curent
descendent) datorate gravitatiei. Evaluarile acestor pierderi de presiune au aratat ca
ultimii doi termeni nu reprezinta n general dect cteva procente (<5%) din
pierderile totale. Din acest motiv n general n calcule nu se considera dect primul
termen neglijndu-se ceilalti doi.
Pentru evaluarea pierderilor de presiune prin frecare bifazice, corelatia cel
mai des utilizata este cea a lui Lockhart-Martinelli [1.46] ce stabileste legatura
ntre pierderile de presiune bifazice P bf si cele monofazice corespunzatoare fazei
de lichid P L sau vapori P V, utiliznd multiplicatorul bifazic a lui Chisholm
[1.16]:
30
31
Pbf
= 1 + C + 12
PL
X
X
Pbf
=
= 1+ C X + X2
PV
2L =
V2
(1.126)
unde C este constanta functie de regimurile de curgere a celor doua faze (tab. 5.6)
iar X este parametrul lui Lockhart - Martinelli, care are urmatoarea expresie:
X tt
= 1 x
x
0 ,9
0 ,1
L V
V L
0 ,5
(1.127)
unde: x este titlul vaporilor; L, V - vscozitatea dinamica a fazei de lichid

respectiv de vapori, n Pa s; L, V - densitatea fazei de lichid respectiv de vapori,
n kg/m3.
Tabelul 1.19
Valoarea constantei C [1.16]
Faza de
lichid
Turbulent
Turbulent
Laminar
Laminar
Faza de vapori
Indice X
turbulent
laminar
turbulent
laminar
tt
tl
lt
ll
20
10
12
5
Un studiu asupra transferului de caldura la vaporizare n schimbatoarele de

caldura cu placi [1.68] a aratat ca, transferul de caldura ntre fluidul aflat la
saturatie si peretele vaporizatorului depinde de mai multi parametri:
titlul vaporilor x n sectiunea de curgere a canalului considerata;

viteza w sau viteza masica G (raportul dintre debitul masic si sectiunea
transversala de curgere) a fluidului prin n canal;
temperatura la saturatie a fluidului ce vaporizeaza;
fluxul termic unitar de suprafata transmis prin perete;
geometria peretelui si natura fluidului.
Ca si n cazul pierderilor de presiune bifazice, coeficientul de schimb de

caldura la vaporizare (bifazic) bf este exprimat prin intermediul celui monofazic,
n acest caz lichid L, ca fiind o functie de parametrul lui Lochart - Martinelli Xtt si
31
32
numarul fierberii B0 (raportul dintre fluxul termic unitar de suprafata si produsul

dintre viteza masica si caldura latenta de vaporizare):
bf
= a X ttb B0c ,
L
(1.128)
constantele a, b si c pentru un canal n pozitie verticala sau orizontala si pentru o

viteza masica cuprinsa ntre 200 si 800 kg/s/m2 avnd urmatoarele valori []:
placa neteda: a = 207,5; b = -0,55; c = 0,47
placa ondulata: a = 208,8; b = -0,66; c = 0,46.
n ceea ce priveste transferul de caldura la condensare , condensarea n film
este cea mai frecvent ntlnita n schimbatoarele de caldura, cea cu picatrui aparnd
numai daca condensatul nu uda suprafata de schimb de caldura.
Pentru studierea condensarii n film exista numeroase modele mai mult sau
mai putin elaborate. Marea majoritate a acestora se bazeaza pe studiul lui Nusselt
care presupune ca filmul de lichid curge datorita gravitatiei. n acest model se
presupune ca viteza fazei de vapori este redusa si ca aceasta nu influenteaza
transferul de caldura. Daca exprimam numarul Reynolds al filmului de lichid n
functie de debitul masic de condensat, putem obtine expresia coeficientului local de
schimb de caldura la condensare prin convectie naturala cn [1.57]:
cn
2L
(
)
L L L V g
1/3
= 1,1ReL1 / 3 ,
(1.129)
unde numarul Reynolds pentru filmul de lichid este:

&
ReL = 4 m ,
L l
(1.130)
& debitul de condensat, n kg/s.

cu: m
Daca viteza vaporilor devine importanta se realizeaza trecerea la condensarea
prin convectie fortata, pentru care nu exista modele analitice pentru descrierea
fenomenului ci numai corelatii semi-empirice. Filmul de lichid curge de aceasta data
la valori ale numarului Reynolds ceva mai importante, transferul de caldura fiind
strict legat de natura curgerii bifazice. Marea parte a modelelor existente pentru
condensarea n interiorul unei tevi verticale sunt bazate pe curgerea inelara. Vom
prezenta doua corelatii pentru estimarea coeficientului de transfer de caldura la
32
33
condensarea prin convectie fortata cf, aceasta fiind bazata pe intensificarea

coeficientului de schimb de caldura n faza de lichid (monofazic) [1.10]. Fata de
cazul vaporizarii si calculul pierderilor de presiune bifazice, calculul coeficientului de
transfer de caldura monofazic pentru faza de lichid L se face considernd n
calculul criteriului Reynolds pentru lichid ReL debitul total (lichid+vapori) nu numai
fractia corespunzatoare lichidului.
Corelatia lui Shah este construita prin analogia cu fierberea n film si
utilizeaza presiunea redusa a fluidului P r (raport dintre presiunea fluidului si
presiunea critica a acestuia) evitnd astfel calculul proprietatilor fizice a celor doua
faze:
cf
3,8 x 0 ,76 (1 x )0 ,04
= (1 x )0 ,8 +
L
Pr0 ,38
(1.131)
Corelatia lui Boyko-Kruzhilin se bazeaza pe un model al curgerii n film si nu

necesita dect calculul rapoartelor densitatilor celor doua faze:
cf
= 1 + x L 1
L
V
0 ,5
(1.132)
Exista relativ putine studii privind condensarea n schimbatoarele de caldura

cu placi. Astfel rezultatele experimentale asupra condensarii n cazul unui unghi de
ondulare al placii =60 [1.18,1.73] au aratat ca pentru regimuri turbulente (Re >
300), corelatia lui Boyko-Kruzhilin permite bune evaluari ale coeficientului de
transfer de caldura. Pentru numere Reynolds mai mici se pare ca, coeficientul de
schimb de caldura tinde catre o valoare constanta dar aceasta valoare este
superioara valorii estimate prin teoria lui Nusselt. Pentru numere Reynolds mici
corelatia lui Nusselt subestimeaza coeficientul de transfer de caldura de 2-3 ori,
existnd aparent o directa proportionalitate cu numarul Reynolds al fazei de lichid.
Acest rezultat nu concorda cu teoria dar pune n evidenta influenta geometriei
canalului si naturii curgerii asupra transferului de caldura ca si existenta efectului de
drenare a condensatului pe fundul canalelor create de ondularile placii.
1.5.5. PARTICULARITATILE CALCULUI TERMIC
PENTRU SCHIMBATOARELE DE CALDURA CU PLACI
Ecuatiile care stau la baza calculului schimbatoarelor de caldura cu placi si
metodele generale de calcul sunt cele prezentate in paragraful 1.2. Particularitatile
calculului sunt legate de geometria canalului si de faptul ca o data cu marirea
numarului de placi pentru marirea suprafetei de schimb de caldura, viteza agentilor
33
34
termici scade. Pentru exemplificare n figura 1.81 se prezinta un calcul de poiectare

pentru un schimbator de caldura monofazic cu o singura trecere pe ambele fluide.
Calculul este iterativ, pornindu-se cu o singura pereche de canale, si calculndu-se
fluxul termic transmis n aparat Qr. Daca acesta este inferior fluxului termic impus
prin datele de intrare se mareste numarul de perechi de canale.
34
35
Date de intare:
Temperatura agentului termic primar la intrare, T1i
[C]
Temperatura agentului termic secundar la intrare, T2i
[C]
& 1 [kg/s]
Debitul de agent primar, m
& 2 [kg/s]
Debitul de agent secundar, m
Sarcina termica a aparatului, Q& [W]
Suprafata de schimb de caldura a unei placi, S p [W]
Distanta dintre placi, H0
Conductivitatea termica a placii, [W/(m. K)]
Dimensiunile geometrice ale placii (L,l, )
Bilantul termic:
Temperatura agentului termic primar la iesire, T1e = T1i
Temperatura agentului termic secundar la iesire, T2e = T2i +
Numarul de canale nc =1
Suprafata totala de schimb de caldura:
S = (2 nc 1) S p
[m ]
2
Vitezele de circulatie prin canale:
w1 =
m& 1
m& 2
; w2 =
1 H0 l
2 H0 l
Numerele Reynolds :
w d
w d
Re 1 = 1 h ; Re 2 = 2 h
1
2
35
m
s
Q&
m& 1 c p1
Q&
m& 2 c p2
36
36
37
Numerele Nusselt :
b
0 ,25 Pr
a Re 2 Pr2 2
Pr p 2
Nu1 = a
Nu 2 =
0 ,25
Pr
Re1b Pr10 ,25 1
Pr p1
0 ,25
Calculul coeficientilor de convectie :
1 =
Nu1 1
Nu 2 2
;2 =
dh
dh
W
2
m K
Calculul coeficientului global de schimb de caldura:
kS =
1
1
1
+ +
1 2
W
2
m K
Calculul fluxului termic real:

&
Q r = k S S t med [W ]
NU
nc = n c + 1
Q& Q& r
=
100 1 [% ]
Q&
r
DA
REZULTATE
Fig. 1.82. Algoritmul pentru calcul de proiectare al unui schimbator cu placi
37
38
Calculul termic trebuie nsotit si de calcul hidraulic. n eventualitatea obtinerii unor

pierderi de presiune mai mari ca cele impuse de functionarea aparatului se impune
marirea numarului de canale (placi) sau alegerea altui tip de placa.
1.7. SCHIMBATOARE DE CALDURA CU TUBURI TERMICE
38
39
1.7.1. TUBUL TERMIC

Tubul termic este o incinta etansa (cel mai des sub forma de teava nchisa la
cele doua capete) care contine un lichid n echilibru cu vaporii sai, n absenta totala
a aerului sau a altui gaz [1.13].
Primul brevet privind tubul termic este datorat americanului Gangler (1942),
dar adevarata sa nastere este n anul 1964 n urma articolului publicat de americanii
Grover, Cotter si Erickson [1.26].
Datorita utilizarii fenomenelor de vaporizare si condensare a fluidului interior,
conductivitatea termica a tubului termic este de sute sau chiar de mii de ori mai
mare ca a unui conductor metalic omogen avnd acelasi volum.
n zona ncalzita a tubului (vaporizator) se afla lichidul vaporizator, vaporii
formati aici deplasndu-se spre zona rece (condensator) unde condenseaza. Dupa
modul de rentoarcere a condensatului spre vaporizator tuburile termice pot fi cu
umplutura capilara (figura 1.83) sau gravitationale (fara umplutura) (figura
1.84).
Fig. 1.83. Tub termic cu umplutura
39
40
Fig. 1.84. Tub termic gravitational (termosifon)
n primul caz condensatul se rentoarce spre vaporizator datorita efectului

capilar al umpluturii poroase care captuseste peretele interior al tubului. n cel de al
doilea caz circulatia condensatului se asigura datorita efectului gravitatiei
(termosifon) (figura 1.84).
Zona situata ntre vaporizator si condensator si care nu schimba caldura cu
exteriorul este numita zona adiabatica si poate avea o lungime variabila ntre ctiva
centimetri si ctiva metri.
Principalele probleme care trebuie avute n vedere la constructia unui tub
termic sunt alegerea fluidului interior, a materialului tubului si a tipului de umplutura.
1.6.1.1. ALEGEREA FLUIDULUI INTERIOR

Principalul criteriu la alegerea fluidului interior l constituie temperatura de
lucru, care dicteaza presiunea interioara, fluidul n interiorul tubului fiind la saturatie.
Din acest punct de vedere se va urmari ca sa nu se coboare sub 0,1 bar si sa nu se
depaseasca presiunea de 30-40 bar.
40
41
Alte criterii avute la alegerea fluidului interior sunt prezentate n figura 1.85.
sudabilitate
puritate
toxicitate
FLUIDUL
DE
LUCRU
cost
propiet`\i
termodinamice
flux
critic
compatibilitate
cu tubul
stabilitate la
temperatur`
Fig. 1.85. Criterii pentru algerea fluidului de lucru
n tabelul 6.1 sunt prezentate proprietatile unor fluide utilizate n tuburile

termice, iar n figura 6.4 valorile factorului de merit. Acest numar, care nu are o
semnificatie n sine caracterizeaza performantele termice ale fluidelor de lucru, ele
fiind cu att mai bune cu ct valoarea factorului este mai ridicata.
Tabelul 1.20.
Proprietatile si performantele fluidelor de lucru pentru tuburi termice
Fluidul
Heliu
Azot
Amoniac
Freon 11
Pentan
Freon 113
Acetona
Metanol
Etanol
Heptan
Apa
Temp.
de topire
[C]
Temp. de
fierbere la 1
bar [C]
Domeniu
de
temp. [C]
-272
-210
-78
-111
-130
-35
-95
-98
-112
-90
0
-269
-196
-30
24
28
48
57
64
78
98
100
-271...-269
-203...-160
-60...70
-40...120
-20...120
-10...100
0...120
10...130
0...130
0...150
30...250
41
Costuri
Nivelul
performantelo
r
ridicate
coborte
ridicat
cobort
coborte
medii
medii
medii
cobort
mediu
mediu
mediu
medii
ridicate
42
Toluen
Gilotherm
DO
Mercur
Cesiu
Potasiu
Sodiu
Litiu
Argint
-95
12
-39
29
64
98
180
960
111
250
357
670
760
892
1342
2212
70...270
coborte
130...350 coborte
220...600
ridicate
430...800
ridicate
500...850
ridicate
550...1100 ridicate
1000...1700
f.
1800...2300 ridicate
f.
ridicate
Fig. 6.4. Factorii de merit pentru unele fluide de lucru

a) tuburi cu umplutura; b) tuburi fara umplutura
I) apa; II) amoniac; III) metanol; IV) acetona; V) toluen; VI) Dowtherm E;
42
mediu
mediu
ridicat
mediu
ridicat
f. ridicat
f. ridicat
f. ridicat
43
VII) Dowtherm A (Gilotherm DO).
1.6.1.2. ALEGEREA MATERIALULUI TUBULUI

ntre materialul din care este executat tubul si fluidul interior nu trebuie sa se
produca absolut nici o reactie chimica sau actiune coroziva, acestea putnd avea
efecte negative, mergnd pna la blocarea circulatiei n tub.
De exemplu apa este incompatibila cu otelul inoxidabil, la temperaturi peste
100C putnd avea loc o reactie cu degajare de hidrogen, care, chiar n cantitate
foarte mica, va bloca functionarea tubului termic prin perturbarea procesului de
condensare datorita prezentei unui gaz necondensabil.
n tabelul 1.21 sunt prezentate materialele recomandate pentru diferitele fluide
utilizate n tuburile termice [1.14].
Tabelul 1.21.
Materiale pentru tuburi termice
Fluidul de lucru
Materialul compatibil pentru tub
Amoniac
Aluminiu, otel inoxidabil
Freon
Aluminiu, cupru
Acetona
Cupru
Metanol, etanol
Cupru
Apa
Cupru
Toluen
Otel, otel inoxidabil
Gilotherm DO
Otel, otel inoxidabil
Mercur
Otel cu putin carbon, otel inoxiodabil
Potasiu
Otel inoxidabil AISI 316, nichel
Sodiu
Otel inoxidabil AISI 316, nichel, molibden
Litiu
Tungsten, molibden
43
44
1.6.1.3. ALEGEREA TIPULUI DE UMPLUTURA

Pentru tuburile termice au fost ncercate, de catre constructori si cercetatori
numeroase tipuri de umpluturi. De la cele mai simple sub forma unei pnze
metalice, pna la cele complexe care combina nervurile interioare cu umplutura de
pnza metalica (figura 1.87).
Cele mai multe tuburi termice utilizate n schimbatoarele de caldura utilizeaza
termosifonul si au doar nervuri triunghiulare joase la interior, n scopul intensificarii
transferului de caldura la fierbere si condensare si mai putin pentru favorizarea
circulatiei condensatului.
a) tabla metalica simpla

b) pudra metalica sinterizata
c) tabla metalica cu spatiu inelar
d) tabla metalica cu artera
e) caneluri axiale
I)
II)
III)
IV)
V)
tabla metalica descentrata

tabla metalica compusa
caneluri axiale cu tabla ecran
caneluri inelare cu mesa axiala
caneluri circulare cu tunel
Fig. 1.87. Tipuri de retele capilare pentru tuburile termice
44
45
1.6.1.4. TIPURI PRINCIPALE DE TUBURI TERMICE UTILIZATE N

SCHIMBATOARELE DE CALDURA
Cele mai multe schimbatoare de caldura utilizeaza tuburi termice de joasa
temperatura (-20C...+60C), fiind destinate n special domeniul climatizarii.
Fluidul de lucru utilizat este aproape totdeauna un agent frigorific. {n unele cazuri se
pot utiliza si alcooluri (metanol, etanol) sau acetona. Materialul din care se executa
tubul este n cele mai multe cazuri aluminiu, tubul executndu-se prin extindere cu
nervuri circulare exterioare, agentul termic exterior fiind n general aerul si cu
nervuri interioare longitudinale. Mai poate fi utilizat cuprul sau otelul inoxidabil, n
special pentru a rezista coroziunii exterioare.
Tuburile termice de medie temperatura (60C...250C) utilizeaza de
obicei apa sau un fluid organic ca agent de lucru. n cazul utilizarii apei, materialul
din care se executa tubul este totdeauna cupru, nervurat longitudinal la interior.
Fluidele organice cele mai utilizate sunt toluenul (pna la 280C) si
Gilothermul DO sau Dowthermul A, pna la 300-350C.
Tuburile termice de nalta temperatura (250C-400C) utilizeaza, n cele
mai multe cazuri mercurul, care poate fi utilizat pna la 600C si cu tubul construit
din otel inoxidabil neted la interior.
Tuburile termice de foarte nalta temperatura (peste 400C) pot utiliza
exclusiv metale lichide (mercur, sodiu, potasiu, litiu) si tevi din otel inoxidabil special
pna la 850C si aliaje speciale bogate n nichel pna la 1100C, peste aceasta
temperatura trebuie folosite metale refractare (molibden, tungsten). Realizari de
schimbatoare de caldura industriale utiliznd astfel de tuburi nu sunt nca
semnalate, fiind demarate nsa cercetari n special n SUA.
1.6.2. CALCULUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR CU

TUBURI TERMICE
ntr-un schimbator de caldura tuburile termice sunt amplasate ntr-un fascicul
mentinut la mijloc de o placa centrala care desparte aparatul n doua zone, una prin
care circula agentul primar care cedeaza caldura vaporiznd agentul de lucru si alta
n care agentul secundar primeste caldura de la agentul de lucru care condenseaza
(figura 1.88).
45
46
n cazul n care agentii termici sunt gaze suprafata exterioara a tubului termic
se extinde de obicei, prin nervurare.

Fig. 1.88 Schema de principiu a unui schimbator de caldura cu tuburi termice
Pentru calculul schimbatoarelor de caldura cu tuburi termice se poate utiliza

metoda prezentata de Chaudourne [1.13], care se bazeaza pe descompunerea
aparatului n schimbatoare elementare.
Fiecare tub termic este considerat ca un ansamblu de doua schimbatoare
cuplate (un vaporizator si un condesator), n care faza de vapori are aceeasi
temperatura. Se considera de asemenea, ca tuburile termice de pe acelasi rnd (pe
aceeasi perpendiculara pe curgere) au aceeasi temperatura, lundu-se n calul
pentru un rnd un singur tub termic cu suprafata de schimb de caldura egala cu
suprafata tuturor tuburilor de pe un rnd. Se obtine astfel pentru fiecare rnd de
tuburi (celula) modelul prezentat n figura 1.89, iar pentru ansamblul schimbatorului
de caldura modelul din figura 1.90.
Metoda prevede urmatoarele etape succesive de calcul:
-
determinarea coeficientilor globali de schimb de caldura pentru vaporizatorul si

condensatorul fiecarei celule;
determinarea prin metoda -NTC a temperaturilor celor doi agenti termici la
iesirea din fiecare celula;
46
47
determinarea temperaturilor agentilor termici la iesirea din ansamblul

schimbatorului de caldura (calcul prin metoda matriciala);
verificarea cmpului de temperaturi n fiecare tub termic si stabilirea fluxurilor
termice transmise de fiecare celula si de ansamblul schimbatorului.
Schimb`tor
CALD
Tci
Tce
T12
T11
Fluid intermediar
Tre
Tri
Schimb`tor
RECE
Fig. 1.89. Modelarea unui rnd de tuburi termice
Fluid
cald
Fluid
rece
Fig. 1.90. Modelarea unui rnd de tuburi termice
1.6.3. UTILIZAREA SCHIMBATOARELOR DE CALDURA CU

TUBURI TERMICE
Schimbatoarele de caldura cu tuburi termice au o serie de avantaje fata de
celelalte tipuri de schimbatoare care au determinat utilizarea lor n anumite domenii.
Dintre principalele lor avantaje se pot mentiona [1.14]:
47
48
Etanseitate foarte buna ntre cele doua fluide, existnd un singur

perete recuperator ntre ele care se poate etansa foarte bine prin
sudura.
Fiabilitate ridicata a aparatului care contine un numar mare de tuburi,
iar nefunctionarea unuia influenteaza n foarte mica masura
performantele aparatului si n orice caz nu pericliteaza functionarea lui.
Comportare foarte buna la dilatare , tuburile termice fiind libere la
cele doua capete.
Suplete n conceptie datorata faptului ca tuburile sunt independente
(neracordate ntre ele, putndu-se alege orice geometrie de asezare a
lor.
Eficienta ridicata datorita coeficientilor mari de transfer de caldura
interiori (fierbere si condensare) si a posibilitatii de extindere a
suprafetei exterioare de transfer de caldura prin nervurare.
Pierderi de presiune reduse, agentii termici circulnd peste un
fascicul de tevi, care creeaza pierderi de presiune mai mici dect n
cazul curgerii lor prin interiorul tevilor.
Supletea n conceptie si posibilitatea nervurarii lor exterioare au facut ca

schimbatoarele cu tuburi termice sa fie utilizate ca recuperatoare de caldura
pentru prencalzirea aerului de ardere la cuptoarele industriale (figura 1.91).
Fig. 1.91. Recuperator de caldura cu tuburi termice
48
49
Un alt domeniu unde aceste aparate si-au gasit o larga utilizare este n
climatizare undese folosesc tuburi termice ieftine din aluminiu umplute cu fluide
frigorifice (R11, R113), ncadrate la exterior n nervuri placa tot din aluminiu.
Datorita posibilitatii asigurarii unei etanseitati perfecte schimbatoarele cu
tuburi termice sunt utilizate n unele aplicatii din industria chimic si nucleara.
1. 9. RECUPERATOARE SI REGENERATOARE DE CALDURA

1.9.1 DEFINITII. CLASIFICARE. CONSIDERATII GENERALE
Recuperatoarele sunt schimbatoare de caldura care prezinta urmatoarele
trei caracteristici principale [1.9]:
- recupereaza o parte a caldurii gazelor rezultate din arderea unui
combustibil, care se evacueaza dintr-o instalatie pirotehnologica;
- caldura recuperata foloseste la prencalzirea aerului de ardere sau/si a
combustibilului gazos;
- gazele de ardere care cedeaza caldura sunt separate de fluidul gazos
ce primeste caldura printr-un perete metalic sau ceramic.
Regeneratoarele ndeplinesc primele doua conditii ale recuperatoarelor nsa,
n cazul lor, cei doi agenti termici vin n contact alternativ cu suprafata de schimb de
caldura, fluxul termic ntre fluide si perete schimbndu-si periodic directia.
Dupa modul de transmitere a caldurii, recuperatoarele se pot mparti n
doua grupe:
- recuperatoare convective, la care mai mult de 80% din caldura se transmite prin
convectie;
- recuperatoare prin radiatie, la care cea mai mare parte din caldura se
transmite prin radiatie.
n functie de materialul folosit, recuperatoarele pot fi clasificare n
metalice si ceramice.
Recuperatoarele metalice, dupa modul de realizare a suprafetei de schimb
de caldura, pot fi grupate n:
recuperatoare cu tevi netede de otel;
recuperatoare cu proeminente aciculare;
recuperatoare din placi;
recuperatoare termobloc ;
49
50
recuperatoare cu rdiatie simpla;

recuperatoare cu radiatie bilaterala;
recuperatoare clepsidra, etc.
Dupa modul de functionare, regeneratoarele se pot clasifica n:
- regeneratoare cu functionare intermitenta, la care aerul cald avnd
temperatura variabila, se debiteaza numai n perioada de racire a
acestuia;
- regeneratoare cu functionare continua, care debiteaza continuu aer
cald.
Dupa materialul din care sunt confectionate, regeratoarele se pot mparti

n doua grupe: metalice si ceramice. De obicei, cele metalice realizeaza un nivel
relativ scazut de prencalzire a agentului secundar si sunt folosite, ndeosebi, la
instalatiile de cazane sau de turbine cu gaze, ca prencalzitoare de aer.
Regeneratoarele ceramice realizeaza un nivel ridicat de prencalzire a
agentului termic secundar si sunt folosite aproape n exclusivitate la cuptoarele
industriale.
Dupa tipul constructiv, regeneratoarele cu functionare continua se pot
clasifica n:
- regeneratoare cu umplutura metalica sau ceramica rotativa ;
- regeneratoare cu pat mobil de bile;
- regeneratoare cu pat fluidizat n miscare;
- regeneratoare cu aerosol.
Regeneratoarele cu functionare intermitenta au umplutura fixa realizata
n exclusivitate din material ceramic. Dupa caracteristicile constructive ale
umpluturii, se pot clasifica n:
- regeneratoare cu umplutura din caramizi normalizate;
- regeneratoare cu umplutura din caramizi fasonate;
- regeneratoare cu pat fix de bile (umplutura este constituita din bile).
Pna n prezent, cea mai larga aplicabilitate au gasit-o:
- regeneratoarele metalice rotative la cazane, la cuptoare din industria
prelucrarii titeiului, instalatii de turbine cu gaze, care ncalzesc aerul pna la
maximum 450C;
- regeneratoare cu functionare intermediara avnd umplutura fixa la
cuptoarele Siemens-Martin, cuptoarele pentru topirea sticlei si alte tipuri de
cuptoare, furnale, generatoare M.H.D. (generatoare magnetohidrodinamice), care
pot ncalzi puternic aerul, pna la 2050C;
- regeneratoarele cu functionare continua avnd pat mobil de bile, care pot
furniza aer prencalzit pna la 1750C.
50
51
1.9.2 TIPURI CONSTRUCTIVE REPREZENTATIVE

1.9.2.1. RECUPERATOARE DE CALDURA
Recuperatoarele cu tevi netede de otel, au suprafata de schimb de
caldura formata din fascicule de tevi drepte, putnd sa circule att prin interiorul
tevilor, ct si prin exteriorul lor. Acest tip de recuperatoare se foloseste, n special,
la cuptoarele pentru care temperatura gazelor de ardere, a caror caldura este
recuperata, nu depaseste 600C.
In figura 1.100 se prezinta un recuperator prevazut cu patru treceri ale aerului
montat pe canalul vertical de evacuare a gazelor de ardere dintr-un cuptor de
tratament termic. Aerul circula prin interiorul tevilor, care pot avea diamentrul de
12-25 mm, functionnd dupa schema echicurent-curent ncrucisat fata de gazele de
ardere.
Fig. 1.100 Recuperator cu tevi netede din otel

Pentru a evita ncovoierea datorita dilatarilor termice, lungimea tevilor nu va
depasi 0,8-0,9 m. Un asemenea recuperator poate prencalzi aerul pna la
temperatura de 250-300C, atunci cnd temperatura gazelor de ardere la intrarea n
acesta este de 500-600C. Pentru a se proteja tevile din zona de intrare a gazelor
51
52
de ardere s-a utilizat schema de circulatie echicurent-curent ncrucisat, n acest fel

n zona de intrare n aparat, unde temperatura gazelor de ardere este maxima, aerul
va avea temperatura minima. Dezavantajele principale ale acestui tip de
recuperator constau n:
- limitarea dimensiunilor la care se executa;
- obtinerea de valori relativ mari pentru suprafata de ncalzire raportata la
unitatea de caldura transmisa;
- prencalzirea aerului la temperaturi relativ mici;
- necesitatea functionarii la temperaturi relativ scazute, pentru gazele de
ardere la intrarea n recuperatoare, chiar daca se executa din oteluri
termorezistente.
Recuperatoarele cu proeminente aciculare se executa din fonta prin
turnare. Proeminentele, care pot fi situate pe suprafata interioara n contact cu aerul
prencalzit si pe suprafata exterioara n contact cu gazele de ardere, pe lnga faptul
ca maresc suprafata de ncalzire, maresc turbulenta fluidelor gazoase, ceea ce
mbunatateste sensibil conditiile de schimb de caldura, crescnd nsa pierderile de
presiune. Elementele de recuperare cu proeminente aciculare n forma de picaturi
sunt tipizate, fiind prevazute cu flanse la cele doua capete, prin care se realizeaza
asamblarea la cutiile de admisie si evacuare ale aerului (fig.1.101).
Fig. 1.101 Recuperator construit din opt elemente cu

proieminente aciculare, avnd doua treceri
Recuperatoarele acic ulare nu se construiesc, de obicei cu mai mult de patru

treceri. Frecvent, se utilizeaza constructia cu doua treceri care asigura prencalzirea
52
53
aerului pna la cca 350-400C, atunci cnd temperatura gazelor de ardere la

intrarea n suprafata recuperatorului este de 700-750C. daca este necesara
prencalzirea aerului pna la 200-250C, se utilizeaza recuperatoarele cu o singura
trecere. Folosirea unui numar mare de elemente montate n paralel, micsoreaza
sensibil, etanseitatea recuperatorului.
Recuperatoarele din tuburi de fonta cu proeminente aciculare au o eficienta
termica marita; ele, nsa, necesita executie ngrijita pentru evitarea cresterii
exagerate a pierderilor de presiune gazodinamice.
Recuperatoarele tip termobloc se utilizeaza, n special, la cuptoarele mici
de forja, la care arderea nu se termina n cuptor si la care alte tipuri de
recuperatoare ar avea o durata de functionare mai redusa. De obicei,
termoblocurile constau din doua fascicule de tuburi sau canale dispuse
perpendicular, care sunt solidarizate ntre ele prin intermediul unei carcase metalice,
n care se toarna fonta topita. Prin unul din fascicule circula gazele de ardere, iar
prin celalalt aerul care se prencalzeste. Separarea acestor fluide este perfecta, fapt
care permite si prencalzirea gazelor combustibile.
Pentru trecerea gazelor de ardere, fonta turnata n carcasa este strabatuta de
niste canale ale caror axe de simentrie sunt perpendiculare pe directia dupa care
este orientat fascicolul de tevi. Schema de ansamblu a unui astfel de recuperator
este prezentata n fig.1.102.
La termoblocurile cu o singura trecere, cresterea dimensiunilor
recuperatorului atrage dupa sine mari dificultati n privinta tehnologiei turnarii. De
aceea, pentru cresterea debitului si temperaturii aerului prencalzit, se construiesc
termoblocuri asamblate din mai multe elemente. Aceste elemente pot avea forme
diferite. Uneori, pot fi astfel construite, nct asamblndu-se alcatuiesc mai multe
treceri, ceea ce permite prencalzirea aerului la temperaturi de peste 300C, cnd
temperatura gazelor de ardere la intrarea n acestea nu depaseste 700C.
Recuperatoarele termobloc se combina, de obicei, cu recuperatoarele aciculare si
mai rar, cu recuparatoarele din tuburi netede de otel. n aceste situatii, ele servesc
ca sectiuni de protectie pentru functionarea la temperaturi ale gazelor de ardere la
intrarea n recuperatorul acicular ce depasesc valoarea admisibila.
53
54
Fig. 1.102. Recuperator monolit de tipul termobloc
Desi recuperatoarele termobloc au o mare durata de utilizare, sunt etanse, iar

constructia lor este relativ simpla, ele prezinta si dezavantaje ca:
- greutatea raportata la unitatea de caldura transmisa de 3-4 ori mai
mare dect la recuperatoarele aciculare;
- recuperarea unei parti relativ mici din caldura continuta n gazele de
ardere, temparatura acestora la iesirea din aparat fiind de 600-700C.
Recuperatoarele prin radiatie sunt alcatuite, n principiu, din doua tuburi de
tabla (exterior si interior), de diametre relativ mari, dispuse concentric, care sunt
legate elastic ntre ele printr-un compensator de dilatatie. Gazele de ardere circula
prin tubul interior, rezistenta gazodinamica suplimentara introdusa fiind neglijabila.
54
55
Fig. 1.103. Recuperator cu radiatie simpla
La
q max
prin radiatie densitatea fluxului termic maxim

= 58....93)10 W / m
este sensibil mai mare ca la recuperatoarele
recuperatoarele
3
convective, la care q max = (14....19)10 3W / m 2 [1.31]. Evolutia formelor

constructive ale recuperatoarelor prin radiatie a suferit n ultimul timp o dezvoltare
rapida, datorita posibilitatilor de a se obtine oteluri refractare, rezistnd la
temperaturi de 1100C, fara oxidare sau fluaj. Cu ajutorul acestor aparate, aerul se
poate ncalzi pna la temperatura de 950-1100C, pentru temperatura gazelor de
ardere care intra n recuperatoar de pna la 1650C.
Principalul dezavantaj al recuperatooarelor cu radiatie unilaterala l constituie
suprafata de schimb de caldura limitata. Pentru marirea acesteia s-au dezvoltat fie
recuperatoarele cu radiatie bilaterala (figura 1.104), fie recuperatoare cu doua
55
56
drumuri pe partea aerului (recuperatorul clepsidra) (figura 1.105a) fie cele cu doua
drumuri pe partea gazelor de ardere (figura 1.105b).
Fig. 1.104. Recuperator cu radiatie bilaterala
Fig. 1.105 Recuperator cu doua drumuri

a) tip clepsidra; b) cu doua drumuri pe partea de gaze de ardere
Montarea verticala a recuperatoarelor prin radiatie reduce la minim

murdarirea suprafetei de ncalzire, indiferent de tipul combustibilului folosit.
56
57
ntruct recuperarea caldurii din gazele de ardere se face incomplet este

indicata montarea n serie a unui recuperator prin radiatie cu unul convectiv.
Recuperatoarele ceramince se folosesc ndeosebi la temperaturi ridicate.
n practica, asemnea recuperatoare sunt utilizate la cuptoarele metalurgice, la
cuptoarele pentru topit sticla si la cuptoarele adnci.
Principalul dezavantaj al recuperatoarelor ceramice l constituie etanseitatea
scazuta. Aceasta apare chiar de la montaj si se accentueaza pe masura ce
recuperatorul functioneaza. Pierderile de aer infiltrat n gazele de ardere, depind n
primul rnd de diferenta ntre presiunea de pe traseul aerului si presiunea pe traseul
gazelor de ardere.
1.9.2.2 REGENERATOARE DE CALDURA

Dupa modul de functionare regeneratoarele de caldura se mpart n doua mari
grupuri:
regeneratoare cu functionare intermitenta, la care aerul cald avnd
temperatura variabila n timp se debiteaza numai n perioada de racire a
regeneratorului;
regeneratoare cu functionare continua, care debiteaza continuu aer cald.
Regeneratoarele cu functionare intermitenta se realizeaza sub forma unor
baterii cu umplutura fixa ceramica, care functioneaza alternativ (figura 1.106). n
perioada de ncalzire a umpluturii regeneratorul primeste caldura de la gazele de
ardere, iar n perioada de racire a acestuia, aerul este prencalzit primind caldura de
la umplutura.
57
58
Fig. 1.106 Regenerator ceramic vertical
Materialul din care sunt construite umpluturile regeneratoarelor ceramice

trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii [1.31]:
- sa dispuna de rezistenta mecanica, chimica si termica la temperaturi
ridicate;
- sa aiba caldura specifica mare n scopul micsorarii greutatii;
- sa aiba conductivitate termica ridicata, pentru a se putea mari grosimea
caramizii si a se micsora volumul regeneratorului.
Materialul care se foloseste frecvent pentru zidaria grilajelor este samota
superioara, stabila la temperaturi nalte si la actiunea gazelor.
Regeneratoarele cuptoarelor Martin prencalzesc, de obicei, aerul de ardere si
combustibilii gazosi la temperaturi maxime de 1200-1350C cnd temperatura
gazelor de ardere la intrarea n generator este 1550-1650C. Factorul principal care
determina alegerea materialului de constructie a umpluturilor folosite la
regeneratoarele cuptoarelor Martin este natura si compozitia fizico-chimica a
prafului care se evacueaza odata cu gazele de ardere.
Perioadele de ncalzire si racire dureaza, de obicei, 20-40 minute. n aceste
conditii, cu toate ca este suficienta grosimea caramizii de 25-40 mm, ea se ia, n
general, 63-75 mm. Uneori, pentru a se asigura o mare rezistenta, se utilizeaza o
grosime a caramizii si mai mare care poate ajunge pna la 75-160 mm.
Principalul dezavantaj al acestui tip de regeneratoare l constituie faptul ca
temperatura de prencalzire a aerului este variabila n timp, fiind maxima la nceputul
perioadei de racire a umpluturii, iar apoi scade.
Regeneratoarele cu pat fix de bile reprezinta o varianta mbunatatita a
regeneratoarelor ceramice cu umplutura din caramizi fasonate. Forma sferica a
bilelor refractare permite obtinerea unor suprafete de schimb de caldura de peste
58
59
100 m2/m3 umplutura. Datorita acestui avantaj, regeneratoarele cu pat fix de bile au
fost intens cercetate, fiind realizate cuptoare cu arzatoare regenerative la care
perioada de comutare a regeneratoarelor este de ordinul secundelor, temperatura de
prencalzire a aerului fiind practic constanta n timp.
Umplutura din bile mareste turbulenta agentului gazos, intensificnd transferul
de caldura catre si de la bile. Pentru aceeasi temperatura de prencalzire a acerului,
investitiile sunt mult mai mici ca la celelalte regeneratoare ceramice. Deoarece
rezistenta hidraulica a stratului de bile este considerabil mai mare este necesar sa se
realizeze sectiuni mari de trecere pentru fluidele gazoase si naltimi mici ale stratului
de bile. De aceea, o caracterisitica distinctiva a regeneratoarelor cu pat fix de bile
este naltimea mica a acestora.
Regeneratoarele cu functionare continua se pot realiza cu umplutura
rotativa sau cu umplutura mobila [1.9].
n figura 1.107 este reprezentat schematic un generator metalic cu axul de
rotatie vertical, functionnd continuu. Acesta se compune dintr-un rotor 1 actionat
de motorul electric 2 printr-o demultiplicare importanta, astfel ca turatia rotorului sa
fie n =2...5 rot/min. n cazurile practice, puterea motorului de actionare este
redusa, 0,5-5 kW. Aerul intra n regenerator prin racordul 3, iar gazele de ardere
prin racordul 4, traseul acestor fluide fiind separate prin peretele despartitor 5
prevazut cu dispozitiv de etansare.
Suprafata de schimb de caldura, alcatuita din table de otel netede si ondulate
cu grosimea 0,6-1,2 mm, este montata n compartimente practicate pe scheletul
rotorului. Aceste table constituie asa numita umplutura 1. Prin nvrtirea rotorului, n
timp ce o parte a suprafetei de schimb de caldura primeste caldura de la gazele de
ardere si se ncalzeste, cealalta parte se raceste cnd caldura nmagazineaza aerul
care se ncalzeste.
59
60

Fig 1.107 Regenerator metalic cu axul de rotatie vertical
Este foarte important ca separarea ntre circuitele de aer si gaze de ardere din
regenerator sa se faca ct mai bine. Dispozitivele de etansare perfectionate nu
permit scapari mai mari de 10% din debitul de aer intrat. Acestea functioneaza fara
frecari, cu jocuri la 1-2 mm, sunt reglabile n timpul functionarii si poseda o
rezistenta mecanica mare. Cresterea infiltrarilor de aer n gazele de ardere necesita
marirea consumului de energie, att la ventilatorul de aer, ct si la exhaustorul de
tiraj, datorita cresterii debitelor fluidelor gazoase vehiculate.
Regeneratoarele cu functionare continua se pot realiza si sub forma unor
aparate cu pat mobil de bile (figura 1.108) sau de material granulat (figura
1.109), fie n varianta cu strat fluidizat (figura 1.110). n toate cele trei variante
aparatul este mpartit n doua camere: n cea superioara umplutura (bile ceramice
sau material granulat) se ncalzeste primind caldura de la gazele de ardere, iar n
cea inferioara aerul se prencalzeste prelund caldura de la umplutura.
Fig. 1.108 Regenerator cu pat mobil de bile

1 - camera superoara; 2 - bile refractare
3 - focar; 4 - strangulare; 5 - camera inferioara;
6 - circuitul de retur
60
61
Fig. 1.109 Regenerator cu pat mobil de material granulat

1 - camera superioara; 2 - material granulat;
3 - camera inferioara; 4 - gtuire; 5- circuit de retur
Fig. 1.110 Regenerator cu strat fluiidizat
61
62

1 - camera superioara; 2 - ventil de reglare
a naltimii stratului fluidizat; 3 - camera
inferioara; 4- strangulare; 5 - retur.
1.9.3 PARTICULARITATI ALE CALCULULUI TERMIC

1.9.3.1 RECUPERATOARELE DE CALDURA
Recuperatoarele sunt schimbatoare de caldura cu functionare continua deci
metodele lor de calcul sunt cele prezentate n paragraful 1.2, aplicate pentru
solutiile constructive specifice
Una dintre particularitatile calculului coeficientului global de schimb de caldura
l constituie faptul ca gazele de ardere transmit caldura att prin convectie ct si
prin radiatie.
Coeficientul de transfer de caldura prin radiatie de la gazele de ardere la
peretele recuperatorului se poate determina, ntr-o prima aproximatie, din relatia
[1.45]:
4
4
' p g T g
T ps
r
g = 5 ,67
Ag
W / m 2 C ;
(1.133)

T g T ps 100
100
'
p = 0,5(1 + p ) ,
(1.134)
unde: Tg si T ps reprezinta temperaturile absolute ale gazelor de ardere si

suprafetei peretelui care primeste caldura, n K; g si p - factorii de emisie ai
gazelor de ardere si peretelui recuperatorului.
Daca pe portiunea de recuperator unde se determina coeficientul rg
temperaturile T g si T ps variaza sensibil, n calcule se vor lua valorile medii ale
acestora.
Factorul de emisie al gazelor de ardere fara particule n suspensie se
determina n functie de continutul acestora n CO 2 si H 2 O , de grosimea efectiva
medie l a stratului radiant de gaze provenite din ardere si de temperatura acestora.
Se poate considera ca [1.15]:
g = CO2 + H 2O g ,
(1.135)
unde: CO2 reprezinta factrul de emisie al bioxidului de carbon; H 2 O - factorul de
emisie conventional al vaporilor de apa; - factorul de corectie pentru presiunea
partiala a vaporilor de apa; g
- factor de corectie care tine seama ca energia
radiata de bioxidul de carbon este absorbita partial de vaporii de apa si invers.

Pentru gazele de ardere, corectia g este mica, de aproximativ 1-3% si se
ia n consideratie numai n calcule foarte precise. Factorul CO2 se determina din
62
63
figura 1.111 pentru o anumita valoare a temperaturii gazelor de ardere si a

produsului p CO2 l .
Fig. 1.111 Variatia factorului de emisie al
CO 2 n functie de temperatura,
pentru diverse valori
p CO2 l .
Marimea p CO2 reprezinta presiunea partiala a bioxidului de carbon care se

gaseste n gazele de ardere.
Grosimea efectiva l are valori diferite, dependente de forma spatiului n care
este cuprins gazul. Valorile acestui parametru se dau n tabelul 1.24.
Tabelul 1.24
Valorile grosimii efe ctive l pentru diferite forme ale apatiului ocupat de gaz
Forma volumului de gaz
Cilindru cu lunginea infinita

Cilindru drept avnd naltimea egala
cu
diamentrul
bazei, radiatia catre
centrul
Dimensiunea
caracteristica
d
Diametrul
Factor care multiplica pe

d
pentru a se obtine l
0,90
Diametrul
0,72
63
64
bazei
Idem, radiatia catre ntreaga
Diametrul
suprafata
laterala a cilindrului
Spatiu cuprins ntre doua plane Distanta dintre
paralele
plane
de suprafata infinite
Spatiu exterior unui fascicul de tevi
cu
Diametrul
diametrul d e, avnd pasul transversal
s1 si
pasul longitudinal s2 pentru:
Diametrul
s1 + s 2
7
de
s + s2
7< 1
< 1,3
de
0,60
1,8
1,87
s1 + s2
4 ,1
de
2 ,82
s1 + s 2
10 ,6
de
Analog cu CO2 se calculeaza si H 2 O . n figura 1.112 sunt prezentate

curbele de variatie ale factorului H 2 O n functie de temperatura gazelor de ardere,
pentru valori constante ale produsului p H2 O l . Marimea p H 2O reprezinta presiunea
partiala a vaporilot de apa din gazele de ardere.
Factorul de corectie se determina din figura 1.113.
Atunci cnd gazele de ardere contin particule fine solide n suspensie, factorul
de emisie g este mai mare dect valoarea data de relatia (1.135).
n acest caz, pentru calculul coeficientului rg se poate utiliza, de asemenea,
formula (1.133), daca factorul g se calculeaza din relatia:
g = 1 e (kps + Z p )l
(1.136)
p g = p H 2 O + p CO2
(1.137)
unde:
64
65
Fig. 1.112 Factorul de emisie conventional al vaporilor de apa
k =
0 ,8 + 1,6 p H 2O
T
1 0 ,38 g
1000
psl
Z =
0 ,42 E
p
Tg
(1.138)
(1.139)
d 2p
65
66
Fig. 1.113 Factorul de corectie
n care: E reprezinta un factor de corectie adimensional, variind ntre 0,12 si 0,2, n

functie de natura suspensiilor solide, care este dependenta, n special de
combustibilul ars; p - masa particulelor solide de praf dintr-un m3 gaze de ardere,
n g/m3; p - masa specifica a prafului, n g/m3; d p - diamentrul echivalent al
particulelor de praf, n . n formula (1.136) grosimea efectiva l se exprima n m.
1.9.3.2 REGENERATOARE CERAMICE

CU FUNCTIONARE INTERMITENTA
n cazul unui regenerator ceramic care lucreaza intermitent, diagramele
T = f ( ) si T = f ( S ) se traseaza att pentru perioada de ncalzire 1 a mediului
de acumulare (umpluturii), ct si pentru perioada de racire a acestuia 2 (figura
1.114).
Pentru calculul termic al regeneratoarelor ceramice folosite la cuptoare sunt
cunoscute, de obicei urmatoarele marimi:
66
67
Fig. 1.114 Diagrama variatiei temperaturii n lungul suprafetei si

n timp, pentru regeneratorul ceramic real.
- debitul D a , compozitia, temperaturile initiala T a' si finala T a" ale aerului sau
combustibilului gazos prencalzit n regenerator;
- viteza aerului, respectiv a combustibilului gazos wa si viteza gazelor de
ardere wg care circula n regenerator;
- grosimea caramizii, sistemul de nzidire al grilajului, precum si proprietatile
fizice ale materialului caramizii;
- durata perioadelor de ncalzire, respectiv racirea regeneratorului.
Din figura 1.114 se poate ntocmi bilantul termic pentru perioadele elementare
d de ncalzire si de racire ale mediului de acumulare (gratarului). n cazul perioadei
de ncalzire, bilantul termic are forma:
dQ = S 1k1 Tmed,1 d = Dg c g T g' Tg" d = G gr c gr dTgr
(1.140)
n care, n afara notatiilor deja folosite:

G gr reprezinta masa gratarului , n kg; c gr - caldura specifica a materialului din
care este confectionat gratarul, n J/kg C; S1 - suprafata de ncalzire, n m2; dt gr cresterea temperaturii gratarului n timpul elementar d , n C; k 1 - coeficientul
global de transfer de caldura n peroada de ncalzire, n W/m2 C.
Tinnd seama de variatiile temperaturii n lungul suprafetei si n timp,
prezentate n figura 1.114 se poate scrie pentru perioada de ncalzire:
Tmax = T g' Tgr
Tmin = Tg" Tgr
(1.141)
si prin urmare:
Tmed ,1 =
Tg' Tg"
ln
Tg' T gr
(1.142)
Tg" Tgr
Din egalitatea termenilor doi si trei ai relatiei (1.140), n care se nlocuieste

valoarea lui t med,1 cu cea din expresia (1.142) se obtine:
D g c g =
ln
k 1S 1
Tg' Tgr
(1.143)
Tg" Tgr
67
68
de unde:
Tg" Tgr
Tg' Tgr
=e
Sk
11
Dg c g
(1.144)
si prin urmare:
T = Tgr + T Tgr e
"
g
'
g
S1 k1
Dg c g
(1.145)
Din egalitatea ultimilor doi termeni ai relatiei (1.140), n care se nlocuieste

expresia lui t "g din (1.145) se obtine:
D g c g T Tgr
'
g
Sk
11
1 e Dg c g
d = G c dT
gr gr
gr
(1.146)
Separnd variabilele, se poate scrie:
dT gr
Tg' Tgr
Sk
1 1
D g c g
D g cg
=
1 e
G gr c gr
(1.147)
Prin integrarea expresiei (8.14) n limitele: pentru T gr de la T gr, i la T gr, f , iar

pentru de la o la 1 , se obtine:
ln
Tg' Tgr, i
Tg' Tgr, f
Sk
1 1
D g c g
D g c g
=
1 e
G gr c gr
(1.148)
n care: T gr, i si T gr, f reprezinta temperatura gratarului la nceputul perioadei de

ncalzire (la = 0 ), respectiv la sfrsitul perioadei de
ncalzire (la = 1 ).
Din relatia (8.15) se poate scoate expresia suprafetei de ncalzire S1 , n
cazul calculului termic de proiectare, sub forma:
S1 =
D g c g
k1
ln
1
Ggr c gr 1
Tg' Tgr, i
1
ln
Dg c g 1 Tg' Tgr, f
sau expresia perioadei de ncalzire 1 sub forma:
68
( 1.149)
69
ln
1 =
T g' T gr,i
T g' T gr, f
Sk
1 1
Dg c g
Dg cg
1 e
G gr c gr
(1.150)
n cazul peroadei de racire, bila ntul elementar de caldura va avea forma:
dQ = S 2 k 2 Tmed , 2 d = G gr c gr dTgr =
1
D a c a Ta" Ta' d
(1.151)
n care: S 2 reprezinta suprafata de racire a regeneratorului, n m2;
k 2 - coeficientul global de transfer de caldura n perioada de racire, n
W/m2 C.
n mod similar, pentru S 2 si 2 se obtin relatiile:
S2 =
Da c a
ln
k 2
ln
2 =
1
G gr c gr 1 T gr,i Ta'
1
ln
Da c a 2 T gr, f Ta'
(1.152)
Tgr ,i Ta'
Tgr , f Ta'
S k
2 2
D a c a
1 e Da ca
G gr c gr
69
(1.153)
70
1.10. SCHIMBATOARE DE CALDURA CU CONTACT

DIRECT
1.10.1. TIPURI CONSTRUCTIVE
Schimbatoarele de caldura cu contact direct sunt caracterizate de absenta
suprafetei de schimb de caldura, agentii termici intrnd n contact direct, realiznduse deobicei si un transfer de masa. n majoritatea cazurilor, acestea sunt aparate cu
functionare continua. Aplicatiile acestor aparate se regasesc cu precadere n
industriile chimice, petrochimice, metalurgice, s.a. cum ar fi:
transport pneumatic sau transport de particule prin intermediul unui
fluid;
reactii de natura chimica prin intermediul straturilor fluidizate sau a
sistemelor disperse n curgere;
transferul de masa combinat cu transferul de caldura (exemplu:
distilarea) ;
racirea gazelor umede sub temperatura de roua.
Avantajul principal al transferului de caldura prin contact direct este evident
legat de disparitia riscurilor de depuneri si coroziune, la care se adauga pierderi de
presiune reduse, suprafete de interfata ajustabile si coeficienti buni de transfer de
caldura. Apar nsa diverse probleme specifice cum ar fi compatibilitatea fizicochimica a fluidelor (imiscibilitate, inertie chimica) si separarea lor dupa schimbul de
caldura.
70
71
Se disting doua mari categorii de schimbatoare de caldura cu contact direct:

cu amestec sau cu barbotare .
n cazul schimbatoarelor de caldura de contact direct cu amestec agentii
termici vin n contact direct n prezenta interfetei, transferul de caldura ntre cele
doua medii realizndu-se prin aceasta.
Din punct de vedere constructiv schimbatoarele de caldura cu amestec se pot
mparti n urmatoarele grupe [1.18]:
coloane sau camere fara umplutura, n care lichidul este pulverizat
ntr-un gaz, deobicei umed (figura 1.115a);
aparate n cascada (scrubere), care au n interior o serie de placi
orizontale sau nclinate, care forteaza lichidul ca n drumul lui sa treaca
sicanat de pe o placa pe alta (figura 1.115b);
coloane cu umplutura (figura 1.115c), n care contactul ntre cei doi
agenti termici se realizeaza pe suprafata umpluturii (figura 1.116);
aparate cu jet (figura 1.115d), n care ncalzirea apei se realizeaza cu
ajutorul aburului folosit fie ca fluid motor, fie ca fluid antrenat;
aparate peliculare sau scrubere peliculare (figura 1.115e), n care
apa se poate ncalzi cu ajutorul aburului pna aproape de temperatura
de saturatie a aburului;
aparate cu spuma folosite, n special, pentru captarea din gaze a
prafului hidrofob (figura 1.115f).
Fig.1.115. Tipuri de schimbatoare de caldura cu amestec
71
72
a camera fara umplutura; b aparat n cascada; c coloana cu umplutura; d aparat cu jet; e

scruber pelicular; f aparat cu spuma ntr-o treapta; g aparat cu spuma n trei trepte;
1 duza; 2 - tevi pentru distribuirea paei; 3 placile care formeaza cascada; 4 umplutura; 5,
6 ajutajele primei si celei de a doua trepte ale amestecatorului cu jet; 7 pompa; 8
ventilator centrifugal; 9 ventilator axial; 10 motor electric; 11 suprafete cilindrice
concentrice; 12 separator de umiditate; 13 ncalzitor pentru aer; 14 corpul
schimbatorului; 15 gratar; 16 nchizator hidraulic; 17 prag.
Fig. 1.116. Diverse tipuri de umplutura

a inel Rasching asezate dezordonat; b inele cu sicane; b, c inele cu sicane; d sfere; e
umplutura elicoidala; f umplutura n forma de scaun; g umplutura n forma de retea.
Schimbatoare de caldura cu barbotare (cu contact direct volumic) sunt

caracterizate de introducerea fortata a unui agent n masa celuilalt.
Principiul consta n injectarea sub forma dispersa a unui fluid (faza
dispersata), sub actiunea gravitatii, ntr-un mediu contiuu (faza continua)
de fluid aflat n circulatie sau reapus. Faza continua este gazoasa sau lichida
iar cea dispersa este un gaz, un lichid sau un solid. Suprafata de schimb de
caldura S disponibila depinde de diametrul particulelor, d, si de coeficientul
de retinere , care caracterizeaza volumul de fluid dispersat, prezent n
aparat la un moment dat. Se defineste astfel aria suprafetei interfaze a ca
raportul dintre suprafata de schimb de caldura S si volumul V al mediului
continuu:
a=
S 6
=
V
d
(1.154)
72
73
n cazul unui contact lichid-lihchid, valori uzuale ale aria suprafetei interfaciale
a sunt de aproximativ 1500 m2/m3.
Indiferent de natura fazelor dispersate si continue, calitate transferului de
caldura este n principal dictat de hidrodinamica procesului. Trebuie astfel asigurata
o buna repartitie a fazei dispersate si trebuie evitata recircularea pentru
conservarea unei bune eficacitati a transferului de caldura.
Separarea fazelor este simpla n cazul dispersiei unei faze

solide ntr-un gaz ca si n cel a unei dispersii lichid-lichid
datorita diferentei de greutate specifica. Separarea devine
mai complicata cnd faza dispersata este solida iar faza
continua lichida, fiind necesar n acest caz utilizarea, de
exemplu, a unei site sau a unei centrifuge.
Dintre aplicatiile schimbatoarelor de caldura cu contact
direct amintim urmatoarele:
turnurile de racire de la centralele termoelectrice (vezi cap.3): n
acest sistem, apa calda este dispersata la partea superioara a
unui turn, intrnd n contact cu aerul ce circula n contacurent,
care se umidifica; n acest caz, transferul de caldura este nsotit
si de transfer de masa;
recuperatoare de caldura de la aerul umed evacuat din instalatiile de
uscare;
recuperatoare de caldura de la gazele de ardere, care asigura si
retinerea prafului sau gudroanele din acestea ;
generatoarele de vapori cu contact direct: un lichid cald ce constuie faza
continua transmite caldura fazei dispersate care vaporizeaza. Vaporii
pot fi generati de la o sursa de joasa sau medie temperatura cum ar fi o
resursa energetica secundara sau de la o sursa geotermala, pentru
producerea de electricitate sau desalinizarea apei de mare;
productia de bile de gheata, generate prin dispersia apei ntr-un curent
de azot gazos rece, dupa care se realizeaza o racire brusca n azot
lichid pentru decapare si decontaminare.
73
74
1.10.2.BILANTUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR

DE CALDURA CU CONTACT DIRECT
Pentru ntocmirea bilantului termic consideram ca n schimbator intra un gaz
umed, cu umiditatea d i [kg/kgg.us] , debitul de M u [kgg.us/s] si temperatura Tgi si
un lichid (de obicei apa) cu debitul Wi si temperatura Twi . In urma transferului de
caldura si masa, la iesirea din aparat umiditatea si temperatura gazului devin d e ,
respectiv T ge , iar temperatura apei Twe . Debitul de apa care va parasi aparatul va
fi :
We = Wi + M u (d i d e ).
[kg/s]
(1.155)
Cu aceste notatii bilantul termic este :
M u hi + Wi c pwTwi = M u he + We c pwTwe + Qma , [W]
(1.156)
unde : hi si he sunt entalpiile gazului umed la intrarea si iesirea din aparat:
hi = c guTgi + d i hvi ,
(1.157)
he = c guTge + d e hve ,
unde: c gu este caldura specifica a gazelor uscate , n kJ/(kg.K) ; hvi , hve entalpiile
vaporilor de apa la temperaturile Tgi ,respectiv T ge ,in kJ/kg, Qma - pierderile de
caldura n mediul ambient, n W.
In cazul scruberelor pentru racirea gazelor pierderile de caldura n mediul
ambiant sunt neglijabile, din ecuatia bilantului termic putnd determina debitul de apa
care se poate ncalzi n aparat:
Wi =
M u c gu (Tgi Tge ) + d i (hi c pwTwe ) d e (he c pwTwe )

. [kg/s] (1.158)
Twe Twi
Temperatura apei la iesirea din scruber nu poate depasi temperatura

termometrului umed a gazelor Tum , valoarea optima recomandata fiind [1.2 ] :
W
Twe = Tum 1 0,1 i .
Mu
(1.159)
Temperatura gazelor la iesire trbuie sa fie c mai coborta pentru a realiza o

recuperare maxima. In cazul curgerii n contracurent gazele pot fi racite teoretic
74
75
pna la temperatura cu care apa intra n aparat Twi , laechicurent, temperatura

limita de racire este Twe .
Fluxul termic transmis n schimbator este:
Q = We c pwTwe Wi c pwTwi =
Wi c pw (Twe Twi ) + M u (d i d e ) = M u (hi he )
(1.160)
Se poate defini un flux termic specific, raportat la 1 kg de gaze uscate:
q=
Q W e c pwTwe Wi c pwTwi
=
= hi he
Mu
Mu
(1.161)
1.10.3 TRANSFERUL DE CALDURA SI REGIMUL

HIDRAULIC AL SCRUBERELOR CU UMPLUTURA
Ecuatia transferului de caldura ntr-unschimbator de caldura cu amestec se
poate scrie sub forma :
Q = k S S u Tmed = k VVu Tmed,

(1.162)
unde :
k S , kV sunt coeficientii globali de transfer de caldura n aparat de
suprafata, respectiv volumic, n W/(m2K),respectiv W/(m3K) ; Su , Vu -suprafata,
respectiv volumul umpluturii, n m2,respectiv m3 ; Tmed - diferenta medie de
temperatura.
Diferenta medie de temperatura se calculeaza n functie de tipul curgerii cu
relatiile (2.24) sau (2.25) .
Pentru calculul coeficientului global de transfer de caldura se utilizeaza
criteriul lui Kirpicev [1.2] :
Ki =
kS de
,
g
(1.163)
unde : d e este diametrul echivalent al umpluturii, n m; g -conductivitatea termica a

gazelor, n W/(mK).
75
76
Pentru determinarea criteriului lui Kirpicev se poate utiliza relatia criteriala

[1.2]:
Ki = 0,01 Re 0g, 7 Re 0l , 7 Prg0,33 ,
(1.164)
unde : Re g = 4 w g 0 / g f este criteriul Reynolds pentru gaze ; Re l = Hd e / l criteriul
Reynolds
pentru
Pr g -criteriul
lichid ;
Prandtl
pentru
gaze ;
H = 3600Wi / l F - densitatea de stropire, n m /(m h) ; Wi- debitul de apa la

intrarea n scruber, n kg/s ; F- suprafata sectiunii aparatului, n m2 ; g , g , l , l 3
viscozitatea cinematica, respectv densitaea gazului, respectiv lichidului, n m2/s,

respectiv kg/m3 ; f- suprafata de transfer de caldura a unitatii de volum al
umpluturii, n m2/m3 ; d e = 4v / f -diametrul echivalent al umpluturii ; v -volumul
liber al umpluturii, n m3/m3 ; w g 0 - viteza gazelor n suprafata fara umplutura a
aparatului, in m/s.
Pentru scruberele cu umplutura din inele Rasching, pentru calculul
coeficientului global de schimb de caldura se recomanda utilizarea relatiei [1.68] :
k = 1,15 10
gu (wg 0 gu )o, 8 H 0,7

f
0, 5
v
0 ,3
0, 8 0, 7
gu l
[W/(m2K)]
(1.165)
unde : gu , gu , gu sunt conductivitatea termica,densitatea, respective viscozitatea

dinamica a gazelor uscate, n W/(mK), kg/m3,respective kg.s/m2.
Legatura ntre coeficientii globali de transfer de caldura de suprafata si volum
este :
k V = fk S .
(1.166)
Caracteristicile specifice ale ctorva tipuri de umpluturi sunt prezentate n

tabelul 1.25
Tabelul 1.25
Caracteristicile umpluturilor
Tipul si dimensiunile
umpluturii,,mm
Inele Rasching ceramice
(asezate neregulat):
15x15x2
Suprafata
specifica f
m2/m3
Volumul
liber v
m2/m3
Greutatea
specifica
kg/m3
Diametrul
echivalent de
m
330
0,70
690
0.0085
76
77
25x25x3
35x35x4
50x50x5
200
140
90
0,74
0,78
0,785
530
505
530
0,015
0.022
0,035

(asezare ordonata)
50x50x5
80x80x8
100x100x10
110
80
60
0,735
0,72
0,72
650
670
670
0,027
0,036
0,048
Bucati de cocs:
25
40
75
120
85
42
0,53
0,55
0,58
600
590
550
0,018
0,026
0,055
120
85
42
0,37
0,43
0,46
1600
1450
1380
0,012
0,020
0,044
100
65
42
160
0,55
0,68
0,77
0,95
210
145
110
390
0,022
0,042
0,063
0,024
220
165
120
0,74
0,76
0,78
610
540
520
0,013
0,018
0,026
Bucati de cuart :
25
40
75
Gratar de lemn
10x100x10
10x100x20
10x100x30
Plasa metalica
Inele cu sicane ceramice
(asezare dezordonata) :
25x25x3
35x35x4
50x50x5
Pentru realizarea unui bun transfer de caldura si de masa este necesara o

densitate de stropire uniforma si suficienta si o buna corelatie ntre debitul de lichid
si viteza gazelor care curg n contacurent cu lichidul. O densitate de stropire
insuficienta nu asigura udarea n ntregime si formarea unui film de lichid pe toata
suprafata umpluturii diminundu-se astfel suprafata de transfer a aparatului.O
densitate de stropire prea mare face ca o parte din lichid sa nu mai formeze o
pelicula pe umplutura, sa inunde aceasta si sa curga sub forma de suvite sau
picaturi. Limitele recomandate pentru densitea de stropire sunt [1.2] :
H min = 0,12 f ,
H max (4 6) H min .
[m3/(m2h)]
77
(1.167)
78
Pentru determinarea pierderilor de presiune la curgerea gazelor printr-un

scruber cu umplutura uscata (n absenta apei) se pot utiliza urmatoarele relatii :
umplutura din inele sau bucati asezte neregulat

regim laminar de curgere (Re g<70) :
pus = h
-
(1.168)
7,6 g w2g 0 g0, 2

gd e0, 2v 1, 8
; [mm col. apa]
(1.169)
regim turbulent (Re g>7000):
pus = h
; [mm col. apa]
gd e2v
regim turbulent (Re g<7000):
pus = h
-
200 g w2g 0 g
1,3 g w2g 0
gd e v 2
[mm col. apa]
(1.170)
unde: h este naltimea umpluturii, n m.

umplutura din inele sau retea de lemn asezate ordonat
regim turbulent :
2 g w1g, 625 g0, 375

v
pus = h
0,78 + 17 01, 37
1, 375 1, 625
gd e v
fz
(1.171)
unde:z-numarul de rnduri de umplutura/inele pe 1 metru naltime de

umplutura ; 0 - raportul ntre sectiunea libera maxima si minima a
umpluturii :
pentru umplutura retea din scnduri de lemn :
0 =
a+b
;
2
pentru inele asezate ordonat :
0 =
( 1.172)
d ex
,
d in
(1.173)
unde :a este spatiu dintre scanduri, in m ; b- grosimea scndurii,
n m; d ex,,din-diametrul exterior, respective interior al inelelor, in
m.
Pierderile de presiune pentru umplutura umeda sunt mai mari dect
pentru cea uscata, daturita prezentei peliculei de lichid care micsoreaza sectiunea
de curgere. Ele se pot calcula cu relatia [1.2] :
pum = pus ,
= 1,2 + 0,04u ,
(1.174)
78
79
unde : u este densitatea de stropire, n m3/(m2h).

Puterea necesara pentru circulatia gazului prin scruber va fi:
P=
M g p
3600 102 gv
[kW]
(1.175)
1.10.4 CALCULUL TERMIC AL SCRUBERELOR CU

UMPLUTURA
Pentru calculul termic al acestor aparate se utilizeaza urmatoarele date de
intrare:
debitul de gaz uscat M us , n kg/s ;
continutul de umiditate a gazelor la intrarea n aparat d i , n kg/kggu ;
temperatura gazelor la intrarea si iesirea din aparat Tgi , Tge , n oC ;
temperatura lichidului la intrarea n schimbator Twi , n oC .
Principalele etape ce trebuiesc parcurse sunt :

1. Determinarea continutului de umiditate al gazului la iesirea din aparat,
presupunnd ca la temperatura T ge ,acesta este saturat n umiditate :
Rgu pmax
,
(1.176)
Rv p p max
unde : Rgu = 848 / gu este constanta gazelor pentru gazele uscate ;
de =
Rv = 848 / v
constanta gazelor pentru vaporii suprancalziti
de apa ; gu masa moleculara a gazelor uscate ( pentru aer
au = 28,95) ; v masa moleculara a vaporilor ( v = 18,016) ;
p-presiunea gazului n aparat, n bar ; pmax- temperatura de saturatie
a apei la T ge .
2. Determinarea temperaturii termometrului umed pentru gaze Tum, ca
limita superioara de prencalzire a apei. Pentru aceasta se va scrie
bilantul termic al aparatului n momentul saturarii gazelor cu umiditate,
cnd se considera ca lichidul a atins temperatura termometrului umed.
Calculul este iterativ, alegndu-se o valoare pentru Tum si
verificndu-se bilantul termic.
79
80
3. Se determina temperatura apei la iesirea din aparat Twe cu relatia

(1.159) si debitul de apa prencalzit W cu relatia (1.158).
4. Debitul volumic real de gaz care circula prin aparat la temperatura si
presiunea medie se poate calcula cu relatia :
M gu gu d m (273 + Tgm ) p 0
1 +
,
[m3/s]
(1.177)
gu
0,805
273
p
unde : dm , Tgm sunt continutul de umiditate,respective temperatura
gazelor; p,p0 presiunea din aparat,respective presiunea
V=
atmosferica, in bar.
5. Pentru scruberele cu umplutura se recomanda ca valoarea densitatii
de stropire sa fie n limitele calculate cu relatia 1.167, iar viteza
gazelor n sectiunea libera sa fie n intervalul wg0=1-3m/s. Sectiunea
aparatului poate fi determinata cu doua relatii :
F=
3600Wi
l H
[m2]
(1.178)
F=
Vv
.
wg 0
[m2]
(1.179)
Rezulta ca trebuie ca ntre marimile caracteristice ale aparatului sa
existe egalitatea :
Wi
l Hv
=
.
V 3600wg 0
(1.180)
In cazul n care egalitatea nu poate fi respectata cu valorile recomandate pentru H si wg0, se va alege o schema de functionare a aparatului cu recircularea gazelor.
6. Calculul coeficientului global de schimb de caldura de suprafata se
face cu una dintre relatiile prezentate in paragraful 1.10.3. Calculnd
diferenta medie de temperatura pentru curgerea n contracurent,
rezulta suprafata necesara pentru umplutura :
Su =
Q
k S Tmed
[m2]
(1.181)
7. Se determina n final dimensiunile geometrice ale aparatului : volumul
umpluturii VU, naltimea umpluturii h si diametrul aparatului D :
80
81
VU =
[ ]
Su 3
V
4
m ; h = U [m]; D =
F [m].
f
F
(1.182)
1.10. SCHIMBATOARE DE CALDURA CU CONTACT

DIRECT
1.10.1. TIPURI CONSTRUCTIVE
Schimbatoarele de caldura cu contact direct sunt caracterizate de absenta
suprafetei de schimb de caldura, agentii termici intrnd n contact direct, realiznduse deobicei si un transfer de masa. n majoritatea cazurilor, acestea sunt aparate cu
functionare continua. Aplicatiile acestor aparate se regasesc cu precadere n
industriile chimice, petrochimice, metalurgice, s.a. cum ar fi:
transport pneumatic sau transport de particule prin intermediul unui
fluid;
reactii de natura chimica prin intermediul straturilor fluidizate sau a
sistemelor disperse n curgere;
transferul de masa combinat cu transferul de caldura (exemplu:
distilarea) ;
racirea gazelor umede sub temperatura de roua.
81
82
Avantajul principal al transferului de caldura prin contact direct este evident

legat de disparitia riscurilor de depuneri si coroziune, la care se adauga pierderi de
presiune reduse, suprafete de interfata ajustabile si coeficienti buni de transfer de
caldura. Apar nsa diverse probleme specifice cum ar fi compatibilitatea fizicochimica a fluidelor (imiscibilitate, inertie chimica) si separarea lor dupa schimbul de
caldura.
Se disting doua mari categorii de schimbatoare de caldura cu contact direct:
cu amestec sau cu barbotare [1.41].
n cazul schimbatoarelor de caldura de contact direct cu amestec agentii
termici vin n contact direct n prezenta interfetei, transferul de caldura ntre cele
doua medii realizndu-se prin aceasta.
Din punct de vedere constructiv schimbatoarele de caldura cu amestec se pot
mparti n urmatoarele grupe [1.9]:
coloane sau camere fara umplutura, n care lichidul este pulverizat
ntr-un gaz, deobicei umed (figura 1.115a);
aparate n cascada (scrubere), care au n interior o serie de placi
orizontale sau nclinate, care forteaza lichidul ca n drumul lui sa treaca
sicanat de pe o placa pe alta (figura 1.115b);
coloane cu umplutura (figura 1.115c), n care contactul ntre cei doi
agenti termici se realizeaza pe suprafata umpluturii (figura 1.116);
aparate cu jet (figura 1.115d), n care ncalzirea apei se realizeaza cu
ajutorul aburului folosit fie ca fluid motor, fie ca fluid antrenat;
aparate peliculare sau scrubere peliculare (figura 1.115e), n care
apa se poate ncalzi cu ajutorul aburului pna aproape de temperatura
de saturatie a aburului;
aparate cu spuma folosite, n special, pentru captarea din gaze a
prafului hidrofob (figura 1.115f).
Fig.1.115. Tipuri de schimbatoare de caldura cu amestec
82
83
a camera fara umplutura; b aparat n cascada; c coloana cu umplutura; d aparat cu jet; e

scruber pelicular; f aparat cu spuma ntr-o treapta; g aparat cu spuma n trei trepte;
1 duza; 2 - tevi pentru distribuirea paei; 3 placile care formeaza cascada; 4 umplutura; 5, 6
ajutajele primei si celei de a doua trepte ale amestecatorului cu jet; 7 pompa; 8 ventilator
centrifugal; 9 ventilator axial; 10 motor electric; 11 suprafete cilindrice concentrice; 12
separator de umiditate; 13 ncalzitor pentru aer; 14 corpul schimbatorului; 15 gratar; 16
nchizator hidraulic; 17 prag.
Fig. 1.116. Diverse tipuri de umplutura

a inel Rasching asezate dezordonat; b inele cu sicane; b, c inele cu sicane; d sfere; e umplutura
elicoidala; f umplutura n forma de scaun; g umplutura n forma de retea.
Schimbatoare de caldura cu barbotare (cu contact direct volumic) sunt

caracterizate de introducerea fortata a unui agent n masa celuilalt. Principiul consta
n injectarea sub forma dispersa a unui fluid (faza dispersata), sub actiunea
gravitatii, ntr-un mediu contiuu (faza continua) de fluid aflat n circulatie sau
reapus. Faza continua este gazoasa sau lichida iar cea dispersa este un gaz, un
lichid sau un solid. Suprafata de schimb de caldura S disponibila depinde de
diametrul particulelor, d, si de coeficientul de retinere , care caracterizeaza
volumul de fluid dispersat, prezent n aparat la un moment dat. Se defineste astfel
aria suprafetei interfaze a ca raportul dintre suprafata de schimb de caldura S si
volumul V al mediului continuu:
83
84
a=
S 6
=
V
d
(1.154)
n cazul unui contact lichid-lihchid, valori uzuale ale aria suprafetei interfaciale
a sunt de aproximativ 1500 m2/m3[1.3].
Indiferent de natura fazelor dispersate si continue, calitate transferului de
caldura este n principal dictat de hidrodinamica procesului. Trebuie astfel asigurata
o buna repartitie a fazei dispersate si trebuie evitata recircularea pentru
conservarea unei bune eficacitati a transferului de caldura.
Separarea fazelor este simpla n cazul dispersiei unei faze solide ntr-un gaz ca
si n cel a unei dispersii lichid-lichid datorita diferentei de greutate specifica.
Separarea devine mai complicata cnd faza dispersata este solida iar faza
continua lichida, fiind necesar n acest caz utilizarea, de exemplu, a unei site
sau a unei centrifuge.
Dintre aplicatiile schimbatoarelor de caldura cu contact direct amintim
urmatoarele:
turnurile de racire de la centralele termoelectrice (vezi cap.3): n
acestsistem, apa calda este dispersata la partea superioara a unui turn,
intrnd n contact cu aerul ce circula n contacurent, care se umidifica;
n acest caz, transferul de caldura este nsotit si de transfer de masa;
recuperatoare de caldura de la aerul umed evacuat din instalatiile de
uscare;
recuperatoare de caldura de la gazele de ardere, care asigura si
retinerea prafului sau gudroanele din acestea ;
generatoarele de vapori cu contact direct: un lichid cald ce constuie faza
continua transmite caldura fazei dispersate care vaporizeaza. Vaporii
pot fi generati de la o sursa de joasa sau medie temperatura cum ar fi o
resursa energetica secundara sau de la o sursa geotermala, pentru
producerea de electricitate sau desalinizarea apei de mare;
productia de bile de gheata, generate prin dispersia apei ntr-un curent
de azot gazos rece, dupa care se realizeaza o racire brusca n azot
lichid pentru decapare si decontaminare.
1.10.2.BILANTUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR

DE CALDURA CU CONTACT DIRECT
84
85
Pentru ntocmirea bilantului termic consideram ca n schimbator intra un gaz

umed, cu umiditatea d i [kg/kgg.us] , debitul de M u [kgg.us/s] si temperatura Tgi si
un lichid (de obicei apa) cu debitul Wi si temperatura Twi . In urma transferului de
caldura si masa, la iesirea din aparat umiditatea si temperatura gazului devin d e ,
respectiv T ge , iar temperatura apei Twe . Debitul de apa care va parasi aparatul va
fi :
We = Wi + M u (d i d e ).
[kg/s]
Cu aceste notatii bilantul termic este [1.3]:
(1.155)
M u hi + Wi c pwTwi = M u he + We c pwTwe + Qma , [W]
(1.156)
unde : hi si he sunt entalpiile gazului umed la intrarea si iesirea din aparat:
hi = c guTgi + d i hvi ,
(1.157)
he = c guTge + d e hve ,
unde: c gu este caldura specifica a gazelor uscate , n kJ/(kg.K) ; hvi , hve entalpiile
vaporilor de apa la temperaturile Tgi ,respectiv T ge ,in kJ/kg, Qma - pierderile de
caldura n mediul ambient, n W.
In cazul scruberelor pentru racirea gazelor pierderile de caldura n mediul
ambiant sunt neglijabile, din ecuatia bilantului termic putnd determina debitul de apa
care se poate ncalzi n aparat:
Wi =
M u c gu (Tgi Tge ) + d i (hi c pwTwe ) d e (he c pwTwe )

. [kg/s] (1.158)
Twe Twi
Temperatura apei la ie sirea din scruber nu poate depasi temperatura

termometrului umed a gazelor Tum , valoarea optima recomandata fiind [1.3 ] :
W
Twe = Tum 1 0,1 i .
Mu
(1.159)
Temperatura gazelor la iesire trbuie sa fie c mai coborta pentru a realiza o

recuperare maxima. In cazul curgerii n contracurent gazele pot fi racite teoretic
pna la temperatura cu care apa intra n aparat Twi , laechicurent, temperatura
limita de racire este Twe .
85
86
Fluxul termic transmis n schimbator este:
Q = We c pwTwe Wi c pwTwi =
Wi c pw (Twe Twi ) + M u (d i d e ) = M u (hi he )
(1.160)
Se poate defini un flux termic specific, raportat la 1 kg de gaze uscate:
q=
Q W e c pwTwe Wi c pwTwi
=
= hi he .
Mu
Mu
(1.161)
1.10.3 TRANSFERUL DE CALDURA SI REGIMUL HIDRAULIC AL

SCRUBERELOR CU UMPLUTURA
Ecuatia transferului de caldura ntr-unschimbator de caldura cu amestec se
poate scrie sub forma :
Q = k S S u Tmed = k VVu Tmed,

(1.162)
unde :
k S , kV sunt coeficientii globali de transfer de caldura n aparat de
suprafata, respectiv volumic, n W/(m2K),respectiv W/(m3K) ; Su , Vu -suprafata,
respectiv volumul umpluturii, n m2,respectiv m3 ; Tmed - diferenta medie de
temperatura.
Diferenta medie de temperatura se calculeaza n functie de tipul curgerii cu
relatiile (2.24) sau (2.25) .
Pentru calculul coeficientului global de transfer de caldura se utilizeaza
criteriul lui Kirpicev [1.2] :
Ki =
kS de
,
g
(1.163)
unde : d e este diametrul echivalent al umpluturii, n m; g -conductivitatea termica a

gazelor, n W/(mK).
Pentru determinarea criteriului lui Kirpicev se poate utiliza relatia criteriala
[1.2]:
86
87
Ki = 0,01 Re 0g, 7 Re 0l , 7 Prg0,33 ,
(1.164)
unde : Re g = 4 w g 0 / g f este criteriul Reynolds pentru gaze ; Re l = Hd e / l criteriul
Reynolds
pentru
lichid ;
Pr g -criteriul
Prandtl
pentru
gaze ;
H = 3600Wi / l F - densitatea de stropire, n m /(m h) ; Wi- debitul de apa la

intrarea n scruber, n kg/s ; F- suprafata sectiunii aparatului, n m2 ; g , g , l , l 3
viscozitatea cinematica, respectv densitaea gazului, respectiv lichidului, n m2/s,

respectiv kg/m3 ; f- suprafata de transfer de caldura a unitatii de volum al
umpluturii, n m2/m3 ; d e = 4v / f -diametrul echivalent al umpluturii ; v -volumul
liber al umpluturii, n m3/m3 ; w g 0 - viteza gazelor n suprafata fara umplutura a
aparatului, in m/s.
Pentru scruberele cu umplutura din inele Rasching, pentru calculul
coeficientului global de schimb de caldura se recomanda utilizarea relatiei [1.3] :
k = 1,15 10
gu (wg 0 gu )o, 8 H 0,7

f 0, 5v 0,3 0gu, 8 l0, 7
[W/(m2K)]
(1.165)
unde : gu , gu , gu sunt conductivitatea termica,densitatea, respective viscozitatea

dinamica a gazelor uscate, n W/(mK), kg/m3,respective kg.s/m2.
Legatura ntre coeficientii globali de transfer de caldura de suprafata si volum
este :
k V = fk S .
(1.166)
Caracteristicile specifice ale ctorva tipuri de umpluturi sunt prezentate n

tabelul 1.25[1.3].
Tabelul 1.25
Caracteristicile umpluturilor
Tipul si dimensiunile
umpluturii,,mm
(asezate neregulat):
15x15x2
Suprafata
specifica f
m2/m3
Volumul
liber v
m2/m3
Greutatea
specifica
kg/m3
Diametrul
echivalent de
m
330
0,70
690
0.0085
87
88

25x25x3
35x35x4
50x50x5
200
140
90
0,74
0,78
0,785
530
505
530
0,015
0.022
0,035

(asezare ordonata)
50x50x5
80x80x8
100x100x10
110
80
60
0,735
0,72
0,72
650
670
670
0,027
0,036
0,048
Bucati de cocs:
25
40
75
120
85
42
0,53
0,55
0,58
600
590
550
0,018
0,026
0,055
120
85
42
0,37
0,43
0,46
1600
1450
1380
0,012
0,020
0,044
100
65
42
160
0,55
0,68
0,77
0,95
210
145
110
390
0,022
0,042
0,063
0,024
220
165
120
0,74
0,76
0,78
610
540
520
0,013
0,018
0,026
Bucati de cuart :
25
40
75
Gratar de lemn
10x100x10
10x100x20
10x100x30
Plasa metalica
Inele cu sicane ceramice
(asezare dezordonata) :
25x25x3
35x35x4
50x50x5
Pentru realizarea unui bun transfer de caldura si de masa este necesara o

densitate de stropire uniforma si suficienta si o buna corelatie ntre debitul de lichid
si viteza gazelor care curg n contacurent cu lichidul. O densitate de stropire
insuficienta nu asigura udarea n ntregime si formarea unui film de lichid pe toata
suprafata umpluturii diminundu-se astfel suprafata de transfer a aparatului.O
densitate de stropire prea mare face ca o parte din lichid sa nu mai formeze o
pelicula pe umplutura, sa inunde aceasta si sa curga sub forma de suvite sau
picaturi. Limitele recomandate pentru densitea de stropire sunt [1.2] :
H min = 0,12 f ,
H max (4 6) H min .
[m3/(m2h)]
(1.167)
Pentru determinarea pierderilor de presiune la curgerea gazelor printr-un

scruber cu umplutura uscata (n absenta apei) se pot utiliza urmatoarele relatii
[1.3] :
88
89
umplutura din inele sau bucati asezte neregulat

regim laminar de curgere (Re g<70) :
pus = h
-
; [mm col. apa]
gd e2v
(1.168)
regim turbulent (Re g<7000):
pus = h
-
200 g w2g 0 g
7,6 g w2g 0 g0, 2

gd e0, 2v 1, 8
; [mm col. apa]
(1.169)
regim turbulent (Re g>7000):
pus = h
1,3 g w2g 0
gd e v 2
[mm col. apa]
(1.170)
unde: h este naltimea umpluturii, n m.

umplutura din inele sau retea de lemn asezate ordonat
regim turbulent :
pus = h
2 g w1g, 625 g0, 375

v
0,78 + 17 01, 37
1, 375 1, 625
gd e v
fz
(1.171)
unde:z-numarul de rnduri de umplutura/inele pe 1 metru naltime de

umplutura ; 0 - raportul ntre sectiunea libera maxima si minima a
umpluturii :
pentru umplutura retea din scnduri de lemn :
0 =
a+b
;
2
pentru inele asezate ordonat :
0 =
( 1.172)
d ex
,
d in
(1.173)
unde :a este spatiu dintre scanduri, in m ; b- grosimea scndurii,
n m; d ex,,din-diametrul exterior, respective interior al inelelor, in
m.
Pierderile de presiune pentru umplutura umeda sunt mai mari dect
pentru cea uscata, daturita prezentei peliculei de lichid care micsoreaza sectiunea
de curgere. Ele se pot calcula cu relatia [1.2] :
pum = pus ,
= 1,2 + 0,04u ,
(1.174)
89
90
unde : u este densitatea de stropire, n m3/(m2h).

Puterea necesara pentru circulatia gazului prin scruber va fi:
P=
M g p
3600 102 gv
[kW]
(1.175)
1.10.4 CALCULUL TERMIC AL SCRUBERELOR CU UMPLUTURA
Pentru calculul termic al acestor aparate se utilizeaza urmatoarele date de
intrare:
debitul de gaz uscat M us , n kg/s ;
continutul de umiditate a gazelor la intrarea n aparat d i , n kg/kggu ;
temperatura gazelor la intrarea si iesirea din aparat Tgi , Tge , n oC ;
temperatura lichidului la intrarea n schimbator Twi , n oC .
Principalele etape ce trebuiesc parcurse sunt :

1. Determinarea continutului de umiditate al gazului la iesirea din aparat,
presupunnd ca la temperatura T ge ,acesta este saturat n umiditate :
Rgu pmax
,
(1.176)
Rv p p max
unde : Rgu = 848 / gu este constanta gazelor pentru gazele uscate ;
de =
Rv = 848 / v
constanta gazelor pentru vaporii suprancalziti
de apa ; gu masa moleculara a gazelor uscate ( pentru aer
au = 28,95) ; v masa moleculara a vaporilor ( v = 18,016) ;
p-presiunea gazului n aparat, n bar ; pmax- temperatura de saturatie
a apei la T ge .
2. Determinarea temperaturii termometrului umed pentru gaze Tum, ca
limita superioara de prencalzire a apei. Pentru aceasta se va scrie
bilantul termic al aparatului n momentul saturarii gazelor cu umiditate,
cnd se considera ca lichidul a atins temperatura termometrului umed.
Calculul este iterativ, alegndu-se o valoare pentru Tum si
verificndu-se bilantul termic.
3. Se determina temperatura apei la iesirea din aparat Twe cu relatia
(1.159) si debitul de apa prencalzit W cu relatia (1.158).
90
91
4. Debitul volumic real de gaz care circula prin aparat la temperatura si

presiunea medie se poate calcula cu relatia :
M gu gu d m (273 + Tgm ) p 0
1 +
,
[m3/s]
(1.177)
gu
0,805
273
p
unde : dm , Tgm sunt continutul de umiditate,respective temperatura
gazelor; p,p0 presiunea din aparat,respective presiunea
V=
atmosferica, in bar.
5. Pentru scruberele cu umplutura se recomanda ca valoarea densitatii
de stropire sa fie n limitele calculate cu relatia 1.167, iar viteza
gazelor n sectiunea libera sa fie n intervalul wg0=1-3m/s. Sectiunea
aparatului poate fi determinata cu doua relatii :
F=
3600Wi
l H
[m2]
(1.178)
F=
Vv
.
wg 0
[m2]
(1.179)
Rezulta ca trebuie ca ntre marimile caracteristice ale aparatului sa
existe egalitatea :
Wi
l Hv
=
.
V 3600wg 0
(1.180)
In cazul n care egalitatea nu poate fi respectata cu valorile recomandate pentru H si wg0, se va alege o schema de functionare a aparatului cu recircularea gazelor.
6. Calculul coeficientului global de schimb de caldura de suprafata se
face cu una dintre relatiile prezentate in paragraful 1.10.3. Calculnd
diferenta medie de temperatura pentru curgerea n contracurent,
rezulta suprafata necesara pentru umplutura :
Su =
Q
k S Tmed
[m2]
(1.181)
7. Se determina n final dimensiunile geometrice ale aparatului : volumul
umpluturii VU, naltimea umpluturii h si diametrul aparatului D :
91
92
VU =
[ ]
Su 3
V
4
m ; h = U [m]; D =
F [m].
f
F
(1.182)
1.11. DEPUNERILE N SCHIMBATOARELE DE CALDURA

1.11.1. NOTIUNI FUNDAMENTALE
1.11.1.1. CLASIFICAREA DEPUNERILOR
Depunerile , n forma cea mai generala, reprezinta acumularea unor
materiale solide pe o suprafata.
n cazul schimbatoarelor de caldura suprafata pe care se formeaza depunerile
este suprafata de schimb de caldura, gradientul de temperatura existent n aceasta
zona avnd o influenta att asupra mecanismului de formare a depunerilor, ct si
asupra efectului acestora asupra functionarii aparatului.
92
93
Depunerile pot fi clasificate dupa diferite criterii, nsa cea mai utilizata
clasificare este facuta n functie de mecanismul lor de formare, putnd distinge
[1.25]:
- depuneri de particule;
- depuneri ncrustate;
- depuneri prin coroziune;
- depuneri biologice;
- depuneri prin reactii chimice;
- depuneri prin solidificare.
Depunerile de particule sunt datorate particulelor n suspensie transportate
de agentii termici care, la trecerea prin aparat se depun pe suprafata de schimb de
caldura a acestuia. Aceste particule pot fi, de exemplu produse de coroziune
generate nainte de schimbatorul de caldura, cenusa sau alte particule solide din
gazele de ardere.
Depunerile ncrustate sunt formate n general din depozite de materiale
cristaline provenind din solutii lichide.
Un exemplu tipic de depunere ncrustata l constituie carbonatul de calciu din
apa industriala. n apropierea suprafetei de transfer de caldura cu temperatura
ridicata, lichidul devine suprasaturat n saruri si acestea se depun pe suprafata sub
forma unei depuneri dure si aderente.
Depunerile prin coroziune sunt rezultate ale unor reactii chimice sau
electrochimice ntre suprafata de transfer de caldura si agentii termici care circula
prin aparat.
Depunerile biologice sunt datorate dezvoltarii microorganismelor (bacterii,
alge sau ciuperci) care formeaza un film la contactul cu suprafata de schimb de
caldura.
Depunerile prin reactii chimice sunt obtinute n urma unor reactii chimice
care au loc n apropierea suprafetei de transfer de caldura, produsele solide obtinute
n urma reactiilor depunndu-se pe aceasta. Domeniile caracteristice pentru acest
tip de depuneri l reprezinta industria petro-chimica (cracarea termica a
hidrocarburilor grele) sau industria alimentara (pasteurizarea laptelui).
Depunerile prin solidificare apar n cazul formarii unui strat de gheata pe
suprafata de schimb de caldura racita sau a unui depozit a unui component cu
temperatura nalta de topire dintr-un lichid n contact cu o suprafata rece (depuneri
de hidrocarburi parafinice).
De cele mai multe ori depunerile formate n schimbatoarele de caldura nu sunt
de un singur tip, aparnd o combinare a depunerilor prezentate anterior. Astfel, n
schimbatoarele racite cu apa depunerile pot fi de particule ncrustate, datorita
coroziunii si biologice. n perioada initiala poate predomina un tip de depuneri,
favoriznd apoi aparitia si dezvoltarea celorlalte tipuri.
93
94
1.11.1.2. REZISTENTA TERMICA A DEPUNERILOR

Valoarea coeficientului global de schimb de caldura n cazul depunerilor este
(fig.1.117)
1
1
= o + Rdi + Rde ,
k gl k gl
m2 K
W
(1.183)
unde : k g1 este coeficientul global de schimb de caldura n absenta depunerilor, n

W/(m2.K); Rdi , Rde - rezistentele termice ale depunerilor pe suprafata interioara,
respectiv exterioara.
Fig. 1.117. Variatia temperaturii printr-o suprafata cu depuneri.
Analitic rezistenta termica a depunerilor se poate calcula cu relatia :

Rd =
md
,
d d
m2 K
W
(1.184)
unde : m d - este masa depunerilor pe unitatea de suprafata, n kg/m2;

d , d 3
densitatea, respectiv conductivitatea termica a depunerilor, n kg/m , respectiv
W/(m.K).
94
95
Bilantul masic al depunerilor dupa Kern si Seaton [1.39] se poate exprima

prin diferenta ntre viteza masica de formare a depunerilor D si cea de
reantrenare a acestora R :
dmd
dR
= D R = d d d
d
d
(1.185)
1.11.1.3. EVOLUTIA N TIMP A DEPUNERILOR

Evolutia n timp a depunerilor se poate desfasura dupa una dintre curbele din
figura 1.118.
Fig. 1.118. Variatia n timp a rezistentei depunerilor.
Evolutia A este o dreapta caracterizata de ecuatia:

Rd = k ,
(1.186)
unde: k este rata de crestere a rezistentei depunerilor.

Acest tip de crestere caracterizeaza depunerile dure si aderente, viteza de
formare a depunerilor D este constanta si nu exista reantrenare, ( R = 0) sau
diferenta ntre D si R este constanta.
O serie de vaporizatoare pot avea o astfel de caracteristica de crestere a
depunerilor, mai ales n faza initiala.
95
96
Evolutia B este de tip exponential :
Rd = R 1 e ,
(1.187)
unde: R este valoarea asimptotica a rezistentei depunerilor, n m2K/ W;

- constanta ce depinde de proprietatile sistemului.
n acest caz viteza de depunere D este constanta, iar cea de reantrenare
R este proportionala cu grosimea depunerilor. Evolutia asimptotica caracterizeaza
n general depunerile "mari", fragile, care se desprind relativ usor sub actiunea
vitezei fluidului.
Evolutia C, n dinti de fierastrau, este cea mai apropiata de realitate, forma sa
fiind datorata desprinderii bruste, n pachete, a unei parti din depuneri.
Mecanismul de formare al depunerilor poate fi descompus n cinci faze
cronologice:
- Faza initiala reprezinta perioada functionarii aparatului curat fara ca sa se
observe aparitia depunerilor;
- Transferul de particule catre perete sub actiunea difuziei turbulente,
fortelor inertiale si cmpului termic.
- Adeziunea particulelor la suprafata de transfer de caldura datorita fortelor
de adeziune datorate atractiei moleculare (fortele Van der Walls), fortelor electrice
sau capilare.
- Reantrenarea particulelor depuse este datorata n special fortelor de
frecare ntre fluidul n curgere si stratul de depuneri. Daca fortele aerodinamice
sunt superioare celor de adeziune reantrenarea se produce prin eroziune.
Reantrenare unor pachete mai mari de depuneri este datorata ruperilor datorita
coeziunii insuficiente n stratul de depuneri.
- mbatrnirea depunerilor are ca efect o schimbare de origine chimica
sau cristalina a compactitatii stratului de depuneri putndu-se observa fie o
consolidare, fie o farmitare a structurii acestuia.
1.11.2. MECANISMUL FORMARII DEPUNERILOR

Pentru ntelegerea mai buna a factorilor care influenteaza formarea
depunerilor si a cailor de limitare a acestui fenomen, vom analiza n continuare
mecanismul de formare a diferitelor tipuri de depuneri, fara a se pierde nsa din
vedere ca n realitatea industriala depunerile sunt n cele mai multe cazuri mixte.
Nu se va analiza n acest paragraf depunerea prin solidificare, care reprezinta
un caz foarte specific, cu o manifestare limitata.
96
97
1.11.2.1. DEPUNERILE DE PARTICULE

Majoritatea agentilor termici utilizati n schimbatoarele de caldura transporta
particule n suspensie sub forma de aerosoli sau hidrosoli, cu dimensiuni ntre
cteva fractiuni si ctiva zeci de microni.
Transferul catre perete al acestor particule se poate face prin mai multe
mecanisme, schematizate n figura 1.119 [1.51].
Fig. 1.119 Mecanismul depunerii aerosolilor n conducte.
Depunerea prin difuzie browniana se manifesta, n general, pentru particule cu

dimensiuni inferioare a 0,01 m.
Sedimentarea datorita greutatii se poate manifesta pentru sistemele orizontale
si relativ statice pentru particule cu dimensiuni de peste 1 m.
Impactul sub efectul fortei centrifuge apare n coturi, n special n zonele de
recirculare si depinde de inertia particulei.
Difuzia termica (termoforeza) apare n cazul existentei unui gradient de
temperatura n fluid, socul molecular fiind mai intens pe partea calda dect pe cea
rece a particulei. Apare astfel o deplasare a particulei spre regiunea n care fluidul
este mai rece. Astfel, la un recuperator de caldura particulele din gazele de ardere
97
98
se vor deplasa datorita termoforezei catre suprafata de schimb de caldura mai rece,
favoriznd depunerile pe aceasta.
Fortele electrice pot avea o oarecare importanta pentru particulele cu
dimensiuni mai mici de 0,1 m.
n cazul depunerii prin difuzie turbulenta, viteza de depunere a particulelor
este functie de timpul de relaxare (timpul necesar unei particule cu viteza initiala
nula sa atinga 63 % din viteza sa de cadere libera n mediul respectiv presupus n
repaus). S-au evidentia t trei regimuri de depunere [10.4]: un prim regim controlat de
difuzie, cu o viteza constanta de depunere, un al doilea regim de viteza crescatoare
controlate de interactiunea ntre inertia particulelor si turbulenta si un al treilea regim
la care inertia devine preponderenta si la care viteza depunerilor devine usor
descrescatoare.
Particulele care ajung la perete se fixeaza pe acesta datorita fortelor de
atractie moleculara (fortele Van der Walls), fortelor electrostatice si capilare.
Reantrenarea eventuala a particulelor depuse pe perete are loc cnd fortele
de forfecare care actioneaza asupra lor depasesc fortele de adeziune si eventual,
cele de greutate.
Este evident ca factorul cel mai important n reantrenare l constituie viteza,
existnd, pentru un tip de suprafata data (n functie de adeziunea peretelui), o
valoare a numarului Reynold pentru care ncepe procesul de reantrenare.
1.11.2.2. DEPUNERILE NCRUSTATE

Depunerile ncrustate (tartru) se prezinta sub forma unui strat aderent, dur pe
suprafete, n general, metalice.
Principalii constituenti ai depunerilor ncrustate sunt : carbonatul de calciu
CaCO3 (calcit, aragonit), sulfatul de calciu (anhidru, semianhidru, gips), hidroxidul
de magneziu, silicatul de calciu CaSiO 3, silicatul de magneziu MgSiO3, ferosilicatul
de sodiu , silico-aluminatul de sodiu, bioxidul de siliciu SiO2 .
Pentru formarea depunerilor ncrustate trebuie reunite doua conditii:
- depasirea limitei de solubilitate a produsului respectiv n agentul termic
(aspectul termodinamic);
- viteza de depunere sa fie suficient de rapida (aspectul cinetic).
n cinetica formarii tartrului intervin doua procese: nucleatia si cresterea
cristalina.
Formarea de germeni initiali de depuneri (nucleatia) se produce n conditiile
unei suprasaturari locale cu saruri. Ea este un fenomen lent, care este intensificat
de cresterea temperaturii si agitatiei lichidului.
Cresterea depunerilor dintr-o solutie se poate considera ca se face n doua
etape succesive: difuzia particulelor catre stratul de depuneri si integrarea lor n
reteaua cristalina. Dupa caz, una dintre etape va fi mai rapida si va controla cinetica
globala.
98
99
1.11.2.3. DEPUNERILE PRIN COROZIUNE

Depunerile prin coroziune sunt rezultatul unei reactii chimice sau
electrochimice ntre suprafata de schimb de caldura si agentul termic.
Coroziunea chimica a metalelor este procesul de interactie metal-mediu
coroziv care se desfasoara conform cineticii chimice. n acest caz, oxidarea
metalului si reducerea agentului agresiv se fac n acela si loc si fara schimb de
sarcini electrice; produsele de coroziune formndu-se direct n zona corodata.
Coroziunea electrochimica se produce prin intermediul metalelor lichide
conducatoare de electricitate. n acest caz, procesul este nsotit de un curent
electric care circula n interiorul retelei metalice, sub actiunea unei diferente de
potential existenta n sistem (figura 10.4).
Fig. 1.120. Schema unei celule de coroziune electrochimica.
Metalul se descompune la anod sub forma de ioni pozitivi (ex:

Fe Fe+ + + 2e ) care se deplaseaza sub actiunea fortei electromotoare catre
catod. Aici ei si cedeaza sarcina electrica lund parte la o reactie chimica, n timp
ce electronii liberi trec prin metal catre catod.
Cnd agentul termic este apa aproape saturata cu oxigen, reactia catodica
esentiala este reducerea oxigenului:
2 H 2O + O2 + 4e 4OH
Ionii de hidroxid reactioneaza apoi cu cei de fier, producnd hidroxidul feros

care este usor oxidat formnd complexe de oxizi ferici hidratati insolubile (pasta
gelatinoasa maronie care acopera suprafetele de fier neprotejate n contact cu apa).
99
100
Daca suprafata vine n contact cu aerul pasta formata se deshidrateaza formnd

oxidul feric (rugina).
n functie de aspectul (morfologia) degradarilor care apar se pot distinge
diferite tipuri de coroziune: n puncte, care este localizata n locuri punctuale restul
suprafetei nefiind corodata; intercristalina, care se manifesta numai ntre granulele
de metal; sub tensiune , care se produce ntr-o zona solicitata mecanic; galvanica,
care se produce ntre doua metale diferite cu potential electrochimic diferit aflate
ntr-un mediu coroziv; biologica, la care metalul este atacat de produse secundare
datorate prezentei micro-organismelor; selectiva, la care un singur component al
unui aliaj este atacat, ceea ce are ca efect distrugerea materialului care devine
poros si pierde rezistenta sa mecanica.
Principalii factori care influenteaza procesul de coroziune sunt: natura
materialului si agentului termic, conditiile fizico-chimice (temperatura, presiune,
turbulenta, viteza de curgere etc.) si starea suprafetei metalului.
Depunerea prin coroziune poate fi un promotor potential pentru alte tipuri de
depuneri. Produsele de coroziune pot servi ca centre de nucleatie pentru solutii
suprasaturate la formarea depunerilor ncrustate, sa fixeze particulele n suspensie
sau sa reprezinte locul de dezvoltare a micro-organismelor la depunerea biologica.
1.11.2.4. DEPUNERILE BIOLOGICE

Depunerile biologice sunt datorate dezvoltarii micro-organismelor care
creeaza un film la contactul cu suprafata de schimb de caldura. Ele sunt datorate la
trei tipuri de micro-organisme : bacteriile, algele si ciupercile.
Dezvoltarea bacteriilor este conditionata de un aport nutritiv (hidrocarburi,
amoniac, etc.).
Algele se dezvolta n prezenta energiei solare care permite fotosinteza, iar
ciupercile se dezvolta cu aport de nutrimente dar mai ales cu schimbarile de
conditii fizice ambiante (pH, temperatura, umiditate).
Bacteriile sunt celule vii capabile sa se hraneasca si sa se nmulteasca n
mediul n care ele evolueaza.
Factorii care influenteaza viata bacteriilor sunt:
- respiratia , prin care creeaza energia necesara pentru realizarea
metabolismului;
- nutritia, care utilizeaza n mare cantitate C, H, O, N n stare minerala sau
organica;
- pH , care pentru o dezvoltare optima este cuprins ntre 6,5 si 7,5;
- temperatura, care are o mare influenta asupra bacteriilor, n functie de ea
existnd:
- bacterii mezofile:
20 C < t < 45 C;
- bacterii psihrofile:
0 C < t < 5 C;
100
101
- bacterii termofile:
t > 45 C;
- lumina , care intervine n procesul energetic al bacteriilor fotosintetice.
Daca factorii enumerati mai sus sunt favorabili, bacteriile se nmultesc crend
depuneri caracteristic e pe suprafetele cu care vin n contact. Daca unul sau mai
multi factori sunt defavorabili, bacteriile mor sau se transforma n spori, care la
reaparitia conditiilor favorabile dau nastere unei noi serii de bacterii initiale.
Algele sunt organisme vii care poseda clorofila si se dezvolta n medii apoase
sau foarte umede.
Cele mai raspndite alge verzi ntlnite n circuitele de apa de racire sunt:
clorococus, tetraspora, chlamidonas si ultrothrix.
Dintre algele brune, care poseda un schelet silicos, cele mai raspndite sunt
diatomeele. Ele pot creea importante depuneri cu aspect nisipos la pipait care pot
cauza nfundari de tevi.
Ciupercile sunt vegetale aerobe care se dezvolta n medii cu pH = 2...7. Ele
pot fi ntlnite n industria lemnului, hrtiei, la distilari si rafinarii.
1.11.2.5. DEPUNERILE PRIN REACTII CHIMICE

Depunerile prin reactii chimice apar atunci cnd o reactie chimica se produce
n apropierea suprafetei de schimb de caldura, produsul solid rezultat n urma
reactiei depunndu-se pe aceasta. De cele mai multe ori reactia este o polimerizare,
rezultnd un produs solid cu masa moleculara mare.
Principiul schemei de reactie este: [1.11]
Initiere
RH + Z R + HZ
R + O2 ROO
Propagare
ROO + RH ROOH + R
R + R RR
Oprire
ROO + R ROOR
unde :
RH este o molecula de hidrocarbura;

Z- un radical liber provenind din urme chiar infime de ioni metalici si
componenti sulfurati sau azotati.
Viteza de depunere creste cu temperatura peretelui dupa o lege exponentiala
si este intensificata de prezenta oxigenului sau aerului n fluidul respectiv.
Parametrii care influenteaza acest tip de depunere sunt:
- temperatura fluidului si peretelui;
- presiunea;
- compozitia fluidului;
- viteza fluidului;
- starea suprafetei de schimb de caldura;
101
102
- geometria spatiului de curgere care influenteaza distributia temperaturii,

vitezei si concentratiei la suprafata;
- prezenta vaporizarii care poate intensifica puternic aparitia acestor reactii si
depuneri.
Aspectul fizic al acestor depuneri depinde de temperatura, la temperaturi
coborte ele fiind pulverulente si usor de reantrenat, iar la temperaturi ridicate ele
devin dure si cu o crestere lineara n timp.
10.3. INFLUENTA DEPUNERILOR ASUPRA SCHIMBATOARELOR
DE CALDURA
Prezenta depunerilor, prin rezistenta lor termica suplimentara, are ca efect
reducerea coeficientului global de schimb de caldura.
Raportul ntre coeficientii globali de transfer de caldura pentru aparatul cu
o
depuneri k gl si cel curat k gl este:
CH =
k gl
k
o
gl
(1.188)
1 + k glo Rd
n cazul proiectarii unui schimbator de caldura se pune problema daca el

trebuie considerat curat sau nu. Este evident ca aparatul va ramne n stare curata
doar o scurta perioada de timp dupa punerea n functiune sau dupa curatire, n restul
vietii sale existnd depuneri. Din aceste motive se impune de obicei ca la
dimensionarea unui schimbator de caldura sa se tina seama si de rezistenta
depunerilor. n acest caz va rezulta o marime a suprafetei necesare de schimb de
caldura:
Sd
= 1 + k gl0 Rd .
S0
(1.189)
Excesul de suprafata datorat depunerilor (figura 1.121) va fi:
CS =
Sd S0
1 CH
= k gl0 Rd =
S0
CH
102
(1.190)
103
Fig. 1.121. Variatia excesului de suprafata n functie de rezistenta depunerilor.
Valorile orientative recomandate pentru coeficientul de exces de suprafata sunt

[1.79]:
CS = 10 % valoarea minima;
CS =15 ...25 % valoarea uzuala;
CS =30...50 % valoarea extrema utilizabila pentru cazuri dificile sau acolo
unde pot exista daune extreme daca schimbatorul nu-si atinge performantele.
n nici un caz supradimensionarea nu va depasi 50 %; n astfel de cazuri se
vor avea n vedere alte solutii (curatare continua, doua schimbatoare n paralel,
etc.).
n cazul unui aparat proiectat pentru un coeficient global de transfer de
o
caldura K g1 , micsorarea acestuia n timpul functionarii va avea ca efect o
diminuare a fluxului termic transmis n aparat.
n ipoteza ca diferenta medie de temperatura ramne nemodificata,
diminuarea de flux termic datorita depunerilor (figura 1.122) se poate calcula cu
relatia:
k gl0 Rd
Q0 Qd
=
.
Q0
1 + k gl0 Rd
(1.191)
103
104
Fig. 1.122. Diminuarea fluxului termic cu rezistenta depunerilor
Problema esentiala la proiectarea schimbatoarelor de caldura este stabilirea

rezistentei termice a depunerilor care va fi luata n calcul. Cum aceasta evolueaza
n timp stabilirea perioadei de timp la care apreciem depunerile de calcul este o
problema tehnico-economica. De obicei nsa se iau n calculul valorile asimptotice
ale rezistentei depunerilor Rd .
1.11.4. VALORI ALE REZISTENTEI DEPUNERILOR

RECOMANDATE PENTRU PROIECTAREA
SCHIMBATOARELOR DE CALDURA
Pentru determinarea rezistentei termice a depunerilor exista trei cai ce pot fi
observate:
a) Utilizarea valorilor indicate de catre normele TEMA ("Tubular Exchanger
Manufactures Association") [1.79] si a factorilor de corectie propusi de BEAMA
("British Electrical and Allied Manufactures Association") [1.74];
b) Utilizarea datelor recomandate de beneficiarul care poseda o experienta n
domeniu;
c) Determinarea experimentala a valorilor rezistentelor depunerilor.
Cea mai utilizata metoda este binenteles prima, ea avnd nsa o serie de
neajunsuri:
- tabelele contin date numai pentru apa sau hidrocarburi;
104
105
- nu se ia n considerare influenta vitezei sau temperaturii agentului termic

asupra depunerilor;
- valorile sunt date pentru rezistenta asimptotica sau dupa o perioada lunga de
exploatare (neprecizata);
- metoda trateaza fenomenul de depunere ca si cnd valoarea rezistentei
recomandate s-a atins imediat, n realitate fenomenul fiind, asa cum s-a
aratat tranzitoriu.
n tabelul 1.26-1.28 sunt prezentate valorile rezistentelor depunerilor
recomandate de TEMA.
Tabelul 1.26.
Valorile rezistentei termice a depunerilor pentru apa (norme TEMA).
APA
Temperatura
fluidului primar
Temperatura
apei
Tipul de apa
Apa de mare
Apa salcie
Apa de turn
tratata
netratata
Apa de put sau
mari lacuri
Apa de ru
minim
mediu
Apa murdara,
de canalizare
Apa dura
Apa racire
motoare
Apa distilata
Apa tratata
pentru cazane
Purja cazanelor
R [m2.K/W]
< 115 C
R [m2.K/W]
115... 205 C
< 50 C
Viteza apei [m/s]
> 0.91
0.91
0.00009
0.00009
0.00035
0.00018
> 50 C
Viteza apei [m/s]
> 0.91
0.91
0.00018
0.00018
0.00053
0.00035
0.00018
0.00053
0.00018
0.00018
0.00053
0.00018
0.00035
0.00088
0.00035
0.00035
0.00035
0.00035
0.00035
0.00053
0.00053
0.00018
0.00035
0.00035
0.00053
0.00070
0.00070
0.00035
0.00053
0.00053
0.00053
0.00018
0.00053
0.00018
0.00088
0.00018
0.00088
0.00018
0.00009
0.00009
0.00009
0.00009
0.00009
0.00018
0.00009
0.00018
0.00035
0.00035
0.00035
0.00035
105
106
106
107
Tabelul 1.27
Valorile rezistentei termice a depunerilor pentru diferite fluide industriale (norme TEMA).
Natura fluidului
[(m2K)/W]
Rd
ULEIURI
Pacura
Ulei de transformator
Ulei ungere motoare
Ulei pentru tratamente termice
GAZE SI VAPORI
Gaz
Gaz de esapament de la motoare
Vapori de apa (fara ulei antrenat)
Vapori de apa (cu ulei antrenat)
Vapori de agenti frigorifici (cu ulei antrenat)
Aer comprimat
Fluide organice
Vapori solventi
Gaz natural
LICHIDE
Lichide de racire
Fluide hidraulice
Fluide organice
Saruri topite
Solutii caustice
Uleiuri vegetale
Uleiuri sarace
Uleiuri bogate
Benzina
Gaz de sonda lichefiat
Combustibil lichid usor
Combustibil lichid greu
0,00088
0,00018
0,00018
0,00070
0,0018
0,0018
0,00009
0,00018
0,00035
0,00035
0,00018
0,00018
0,00018
0,00018
0,00019
0,00018
0,00009
0,00035
0,00053
0,00035
0,00018
0,00018
0,00018
0,00035
0,00088
Tabelul 1.28.
Valorile rezistentei termice a depunerilor pentru petrol (norme TEMA).
18 93C
Viteza [m/s]
Sec
sarat
93 139C
Viteza [m/s]
< 0,6
0,6 1,2
> 1,2
< 0,6
0,6 1,2
> 1,2
0,00053
0,00035
0,00035
0,00053
0,00035
0,00035
0,00053
0,00035
0,00035
0,00088
0,00070
0,00070
107
108

139 260C
Viteza [m/s]
Sec
sarat
> 260C
Viteza [m/s]
< 0,6
0,00070
0,6 1,2
0,00053
> 1,2
0,00035
< 0,6
0,00088
0,6 1,2
0,00070
> 1,2
0,00053
0,00106
0,00088
0,00070
0,00020
0,00106
0,00088
Aceste valori pot fi utilizate n special pentru schimbatoare de caldura cu tevi

si manta la care fluidul cu depuneri circula prin interiorul tevilor.
n tabelul 1.29 sunt date si alte valori pentru rezistenta termica a depunerilor
propuse n [1.37].
Tabelul 1.29.
Rezistenta termica a depunerilor pentru apa.
Fluidul
Carbonat de
calciu
Produse
corozive
Produse
corozive
Apa
Apa de ru
Apa
Apa de turn
Apa de mare
(zona litoral)
Apa de mare
(larg)
Apa
geotermala
Apa de racire
cu inhibitori
Tipul
Viteza
depunerilor
[m/s]
60
Rezistenta
termica a
depunerilor
[m2K/W]
0,0005 0,00025
0,00015 0,008
0,009
Fosfat de
calciu
37
Film biologic
28
31
Film biologic
1,8
25
Silicati
Silicat de zinc
Temperatura
peretelui
[C]
0,00025
0,00005 0,00035
0,00009 0,00015
70
1 ... 2,5
53 ... 175
0,00002
0,00001 0,0003
Pentru schimbatoarele de caldura cu placi valorile recomandate de TEMA

sau [1.12] sunt prea ridicate, unele studii evidentiind ca rezistentele depunerilor
masurate n schimbatoarele cu placi sunt pna la 4 ori mai mici (figura 1.123)
[1.25]. Pentru acest tip de schimbatoare se pot recomanda, sub rezerva unor date
experimentale nca insuficiente valorile din tabelul 1.30.
108
109
Fig. 1.123. Variatia excesului de suprafata n functie de rezistenta depunerilor.

Tabelul 1.30
Rezistenta termica a depunerilor n schimbatoarele de caldura cu placi.
Rd
[m2K/W]
Apa demineralizata
0,00001
Apa potabila normala
0,00002
Apa potabila dura
0,00005
Apa de turn
0,00004
Apa de ocean (estuar)
0,00005
Apa de mare
0,00003
Apa de ru si put
0,00005
Apa de racire motoare
0,00006
Ulei de ungere
0,00002 0,00005
Ulei vegetal
0,00002 0,00006
Solventi, produse organice
0,00001 0,00003
Vapori de apa
0,00001
Pentru gazele de ardere valorile recomandate pentru rezistenta depunerilor, n
functie de combustibilul utilizat, sunt prezentate n tabelul 1.31.
Agentul termic
Tabelul 1.31.
Rezistenta termica a depunerilor pentru gazele de ardere.
Natura combustibilului
Rd
[m2K/W]
109
Viteza gazului
[m/s]
110

GAZE CURATE
(curatare ne necesara)
Gaz natural
Propan
Butan
Turbine cu gaze
0,000088 0,00053
0,00017 0,00053
0,00017 0,00053
0,00017
30 36
0,00035 0,00070
0,00053
25 30
0,00053 0,00123
0,00070 0,00264
0,00088 0,00352
0,00088 0,0088
18 24
GAZE
CU
DEPUNERI
MEDII
(curatare eventuala)
Pacura (sulf < 1%)
Motor Diesel
GAZE CU DEPUNERI MARI
(Curatare obligatorie)
Pacura (sulf < 4%)
Petrol brut
Petrol rezidual
Carbune
15 21
1.11.5. PREVENIREA SI REDUCEREA DEPUNERILOR

N SCHIMBATOARELE DE CALDURA
Costurile legate de depunerile n aparatele de transfer de caldura sunt extrem
de importante. Pentru a avea o imagine a lor se poate mentiona ca n Franta, de
exemplu, costul total al depunerilor n aparatele de transfer de caldura
(schimbatoare de caldura, cazane, aparate casnice) este de circa 2000 de milioane
USD pe an [1.27], dintre acestea 40 % apartinnd exclusiv schimbatoarelor de
caldura. Rezulta cu claritatea necesitatea unor eforturi pentru prevenirea si
reducerea depunerilor.
Aceste actiuni, care pot fi realizate n fazele de dimensionare, constructii
montaj, functionare sau oprire a aparatelor, sunt utilizate n tabelul 1.32 [1.18].
Tabelul 1.32.
Actiuni pentru limitarea depunerilor n schimbatoarele de caldura.
Faza de
dimensionare
Alegerea tipului de
schimbator
Faza
constructii-montaj
Asigurarea calitatii
de fabricatie
Faza de functionare
Faza de oprire
Mentinerea conditiilor
de functionare
Demontarea si
curatarea manuala
110
111
(temperaturi debite)
Alegerea configuratiei
si geometriei
Alegerea conditiilor de
functionare
(temperaturi debite)
Protectia la
transport si stocare
Penetrarea fluidelor
Curatare mecanica a
depunerilor dure
Operatii despalare si
pasivizare
Utilizarea de aditivi
Curatare hidraulica
Punerea n functiune
Curatarea continua
Curatare chimica
1.11.5.1. PREVENIREA APARITIEI DEPUNERILOR N FAZA DE

DIMENSIONARE
Alegerea tipului constructiv de schimbatoare de caldura este dictata, de
obicei, de considerente de temperatura si presiune, de compactitate, de costuri, nsa,
uneori problemele legate de depuneri sau de curatarea aparatului pot avea un rol
determinant. Avantajele si dezavantajele n privinta depunerilor a diferitelor tipuri de
schimbatoare au fost prezentate n paragrafele anterioare.
n aceeasi faza de proiectare trebuie sa se tina seama si de o serie de
parametrii fizici care pot reduce tendinta de formare a depunerilor.
Printre acestia se pot mentiona:
a) Evitarea zonelor "stagnante" sau cu viteza redusa, n care depunerile se
acumuleaza mai usor. Astfel, daca se analizeaza distributia vitezelor n zona
sicanelor la un schimbator cu tevi si manta (figura 1.124), se poate observa
formarea unor zone cu slaba circulatie la peretele mantalei, n fata sicanelor [1.39].
Depunerile vor avea tendinta sa se aglomereze n aceasta zona, n care tevile vor fi
mai slab racite.
111
112
Fig. 1.124 Vizualizarea numerica a curgerii exterioare ntr-un schimbator tubular cu sicane
O alta zona sensibila din acest punct de vedere o constituie portiunea

racordurilor de intrare a agentilor termici n aparat.
b) Efectul vitezei asupra depunerilor este important, marirea acesteia
frnnd procesul de formare a depunerilor si accelernd procesul de reantrenare a
acestora.
Binenteles la alegerea vitezei optime de circulatie a agentilor termici se va avea n vedere si influenta
acesteia asupra coeficientilor de transfer de caldura prin convectie si asupra pierderilor de presiune.
c) Efectul temperaturii suprafetei de transfer de caldura asupra

depunerilor apare prin accentuarea formarii acestora n zonele cu temperatura mai
ridicata (puncte fierbinti), precum si prin influenta gradientului de temperatura
asupra fenomenului de termoforeza la depunerile de particule.
d) Rugozitatea suprafetei poate favoriza formarea stratului de depuneri n
faza initiala, ulterior rugozitatea suprafetei fiind, de fapt, rugozitatea stratului de
depuneri.
e) Materialul suprafetei de transfer de caldura poate avea o influenta
importanta asupra depunerilor. Pentru reducerea acestora se recomanda otelul
inoxidabil, aliaje de aluminiu sau bazate pe nichel si titan.
112
113
1.11.5.2. PREVENIREA FORMARII DEPUNERILOR N FAZA DE

FABRICARE, MONTAJ SI PUNERE N FUNCTIUNE
Una dintre cerintele principale n faza de fabricatie a unui schimbator de
caldura este asigurarea calitatii, pornind de la calitatea materialului, sudurilor,
lipiturilor, etansarilor pna la calitatea pasivizarii suprafetei de transfer de caldura si
protejarii sale, n special mpotriva coroziunii.
La ncercarile aparatului cu apa sub presiune este important sa se respecte
calitatea acestei ape, pentru a nu aparea depuneri, n special biologice, nca din
aceasta faza.
n perioada de nceput a functionarii sale, datorita excesului de suprafata de
schimb de caldura, aparatul nu functioneaza n conditiile de proiectare, viteza si
coeficientii de transfer termic fiind ceva mai mici si temperatura peretelui mai mare.
Acesti factori pot favoriza depunerile daca nu se iau masuri speciale.
1.11.5.3. PREVENIREA SI CURATAREA DEPUNERILOR N FAZA DE
FUNCTIONARE
n timpul functionarii aparatelor de transfer de caldura se va urmari, n primul
rnd, reducerea depunerilor prin tratarea agentilor termici, iar n cazul n care
depunerile sunt inevitabile, sau tratarea este foarte scumpa, se pot prevedea sisteme
de curatare continua.
Pentru apa, care este cel mai raspndit agent termic, tratarea chimica,
urmareste limitarea depunerilor de tartru, a coroziunii si depunerilor biologice.
Pentru evitarea depunerilor ncrustate principalele tratamente chimice ale
apei, care pot fi avute n vedere sunt:
a) Decarbonatare n filtre cu rasini, n care cationii de bicarbonati alcalini
din apa sunt schimbati prin trecerea peste rasini cationice de tip carboxilic.
b) Dedurizarea apei prin trecerea ei printr-un filtru puternic cationic (Na+).
c) Decarbonatare cu acizi, asociata cu actiunea unui inhibitor de coroziune.
Aditivarea apei cu un acid tare, H 2 SO 4 sau HCl, fixeaza bicarbonatii n
saruri stabile;
d) nsamntarea apei cu germeni de carbonat de calciu, sulfat de calciu sau
sulfat de bariu (10..20 g/l), pe care se depune tartrul,acesta fiind apoi usor de
eliminat;
e) Inhibitorii de depuneri sunt produse care se injecteaza n apa n cantitati
extrem de mici (cteva p.p.m) si care au proprietatea de a evita sau micsora
depunerile pe suprafetele de schimb de caldura. Ca aditivi pot fi utilizati
polifosfati (saruri de sodiu a acidului polifosforic) sau compusi organo-fosforici
(fosfonati, poliesteri, amino-fosfonati, fosfonati cu functii carboxilice sau
polimeri carboxilici) [1.18].
113
114
Tratamentul chimic mpotriva coroziunii utilizeaza inhibitori de

coroziune, care pot fi mpartiti n trei grupe :
- inhibitori anodici care formeaza un film subtire protector pe zonele anodice
daca sunt introdusi n doze foarte mici sau pe toata suprafata daca doza este
mai mare;
- inhibitori catodici care produc o polarizare catodica care inhiba reactiile la
catozi. Acesti inhibitori sunt considerati mai siguri ca primii, deorece chiar la
subdozaj nu permit aparitia coroziunii n puncte;
- inhibitori organici, care creaza pe suprafata protejata un film monomolecular
uniform.
Pentru protectia mpotriva depunerilor biologice pot fi utilizate, produse
oxidante sau neoxidante.
Dintre produsele care au o putere oxidanta mare capabila sa distruga
microorganismele cel mai utilizat este clorul, putndu-se utiliza si sub forma de
bioxid de clor.
Substantele ne-oxidante pot contine organo-bromati, organo-nitrati, derivati
aminici etc. Modul lor de actiune asupra celulelor vii este de mai multe tipuri:
- alterarea permeabilitatii celulelor;
- distrugerea peretelui celular;
- alterarea naturii coloidale a protoplasmei;
- inhibarea activitatii enzimatice.
Pentru a obtine o eficienta buna a tratamentului mpotriva depunerilor
biologice se recomanda utilizarea alternativa a diferitelor substante.
n unele cazuri se poate utiliza, pentru a evita clorinarea, sterilizarea apei cu
radiatii ultraviolete.
Pentru prevenirea formarii tartrului apa mai poate fi tratata si electric,
magnetic sau cu ultrasunete [1.18].
Aditivarea n scopul reducerii depunerilor se poate utiliza si la alti agenti
termici. Astfel injectia de oxid de magneziu n gazele de ardere permite
neutralizarea acizilor cu continut ridicat de sulf.
Pentru curatare mecanica continua a suprafetei interioare a tevilor unui
schimbator de caldura pot fi utilizate procedeee cu bile, perii sau resoarte.
n cazul curatarii cu bile , executate dintr-un cauciuc spongios (figura 1.125),
acestea sunt injectate n amonte de fasciculul de tevi si au un diametru usor superior
diametrului interior al tevilor. Alegerea tipului de bile (diametru, elasticitate) se face
n functie de tipul suprafetei si depunerilor, de nivelul de temperatura si de conditiile
hidrodinamice.
Astfel de sisteme au fost montate pe condensatoarele de abur ale turbinelor
din centralele electrice, unde problema depunerilor are mari implicatii economice.
114
115
Fig. 1.125. Bile de cauciuc pentru curatarea continua.

n figura 1.126 este prezentata schema unui astfel de sistem de curatare
pentru o instalatie de mare capacitate. Bilele sunt recuperate ntr-un racord cu
gratar si retrimise n circuit de o pompa, prin intermediul unei ecluze n care se pot
nlocui bilele uzate. Un automat programabil comanda secventele de spalare a
gratarului n functie de presiunea diferentiala n racordul cu gratar.
Curatarea interioara continua a tevilor se poate realiza si cu ajutorul periilor,

care se deplaseaza sub actiunea fluidului ntre doua "colivii" situate la
extremitatile tevilor (figura 1.127). O vana automata permite inversarea sensului de
curegere n timpul functionarii la intervale ntre 2 si 8 ore. Sistemul este aplicabil la
schimbatoare cu tevi cu diametru ntre 11 si 30 mm si viteza de curgere a apei de
minimum 0,6 m/s, pentru a asigura deplasarea periilor. Studiile au aratat ca pentru
condensatoarele racite cu apa de ru, prin folosirea acestui sistem, dupa 10 luni de
functionare se poate obtine un coeficient global de transfer de caldura dublu,
comparativ cu cazul cnd nu exista un sistem de curatare continua [1.47] (figura
1.128) .
115
116
1. racord cu gratar; 2. dispozitiv de masura a presiunii diferentiale; 3. pompa reciclaj bile; 4. contor de bile; 5. ecluza pentru bile; 6. control al dimensiunii
bilelor; 7. comanda electronica cu automat programabil; 8. teava de injectie pentru bile; 9. bile.
Fig. 1.126 Sistem de curatare continua cu bile de cauciuc.
116
117
Fig. 1.127. Sistem de curatare continua cu perii.

a) Placa tubulara cu colivii pentru perii; b) Perie; c) Sistem de circulatie alternativa a periilor.
Fig. 1.128. Evolutia n timp a coeficientului global de transfer de caldura pentru
117
118

doua tevi de condensator.
Un alt procedeu de curatare mecanica continua a tevilor este procedeul cu

resort.
Dispozitivul este constituit dintr-o spirala metalica n forma de resort ntins (figura 1.129)
amplasata n fiecare teava a aparatului, pe toata lungimea ei si fixata la capete. Sub actiunea curgerii
fluidului care circula spirala intra n vibratie si prin contactul alternativ cu peretii evita formarea
depunerilor.
Fig. 1.129. Teava cu resort elastic pentru autocuratare.
Spirala, care este executata dintr-un fir metalic cu diametrul ntre 0,3-1 mm,
pe lnga reducerea cu cca 80 % a depunerilor, realizeaza si o intensificare a
transferului de caldura prin marimea turbulentei.
Schimbatoarele de caldura cu placi la care naltimea canalului de curgere este
de ctiva milimetri sunt sensibile la nfundare prin intrarea ntre placi a unor
particule de dimensiuni mai mari. Pentru a se evita acest fenomen se introduc
sisteme de filtrare a agentilor termici sau se utilizeaza procedeul de inversare a
debitului.(figura 1.130)
118
119
Fig. 1.130. Sistem de curatire prin inversarea sensului de curgere prin schimbator.
a) curgere normala; b) curgere inversata.
Acesta este compus dintr-un ansamblu de vane si racorduri, comandate

automat, cu ajutorul carora periodic, pentru o perioada de cteva minute se
inverseaza directia de curgere a agentului termic cu depuneri. Sistemul poate fi
utilizat pentru ndepartarea depunerilor putin aderente.
n cazul unor depuneri puternic aderente, cum este cazul fluidelor care pot
cristaliza n aparat se pot adapta solutii speciale de schimbatoare. n figura 1.131
este prezentat un astfel de schimbator cu lame racloare rotative.
Fig. 1.131. Principiul de functionare al unui schimbator cu lame racloare.
El este compus din mai multe camere concentrice prin care circula agentii
termici. Camerele prin care circula agentul care cristalizeaza sunt prevazute cu un
sistem de lame racloare rotative pe toata naltimea lor.
Curatarea mecanica continua a schimbatorelor de caldura care
functioneaza cu gaze de ardere se poate realiza cu abur sau aer comprimat, cu
apa, prin sablare sau cu unde sonore.
Suflarea cu abur sau aer comprimat se realizeaza prin sisteme de injectie
rotative sau retractabile (fig. 1.132) , amplasate n spatiul dintre tevi. Alegerea
tipului de instalatie de suflare, presiunea aburului sau a apei, pozitia punctelor de
injectie, dimensiunilor si unghiului lor se face n functie de continutul n cenusa al
gazelor, de temperatura acestora si de solutia constructiva a schimbatorului.
119
120

(a)
(b)
Fig. 1.132. Curatarea prin injectie de abur.
a) sistem rotativ; b) sistem retractabil.
n cazul depunerilor solubile n apa, ndeparatarea acestora se poate face prin

spalare cu apa rece sub presiune. Pe lnga actiunea mecanica a apei se adauga si
socul termic care poate sparge depunerile aderente la suprafata.
Spalarea cu apa se poate realiza n periodele de oprire, fie prin izolarea
aparatului sau chiar n functionarea normala a acestuia prevazndu-se conducte si
drenaje speciale.
Pentru depunerile dure aglomerate pe suprafata de schimb de caldura se
poate utiliza curatarea cu alice care de cele mai multe ori este completata cu o
spalare cu apa, vapori sau aer. (fig.1.133).
120
121
Fig. 1.133 Sistem de curatare cu alice.
O metoda utilizata n special pentru cazanele de abur o constituie curatarea

acustica bazata pe utilizarea vibratiilor sub forma de unde sonore cu o frecventa
ntre 200 si 400 Hz. Dispozitivul este compus dintr-un numar de emitatoare sonore,
actionate cu aer comprimat si o unitate de control automat care declanseaza durata
emisiilor (15-30 secunde) si intervalul dintre acestea (10-30 minute). Pentru ca
ndepartarea depunerilor sa fie eficienta presiunea sonora trebuie sa depaseasca
130 dB.
1.11.5.4. CURATAREA DEPUNERILOR N PERIOADA DE OPRIRE A
SCHIMBATOARELOR
Curatarea depunerilor din schimbatoarele de caldura n faza de oprire a
acestora se poate realiza mecanic sau chimic.
121
122
Curatarea mecanica se realizeaza cu jet de apa sub presiune sau cu scule

speciale.
Curatarea cu jet de apa, combina de obicei actiunea mecanica a jetului, cu
actiunea termica datorata temperaturii acestuia si cu o eventuala actiune chimica a
unor detergenti dizolvanti n apa. Presiunea apei poate varia de la cteva zeci la
cteva sute de bari, existnd si instalatii speciale destinate acestui scop.
n cazul utilizarii unor perii, burghie sau molete, n functie de consistenta stratului de depunere,
actionarea acestora se poate realiza electric sau pneumatic cu racorduri speciale elastice. O atentie
deosebita trebuie acordata ca n cursul acestei curatari extrem de eficiente sa nu se afecteze si suprafata
metalica a tevilor.
Curatarea chimica a depunerilor are o serie de avantaje fata de cea

mecanica:
- este mai rapida si necesita mai putina manopera;
- se poate realiza n spatii inaccesibile curatirii mecanice si fara demontarea
aparatului;
- nu afecteaza mecanic suprafata metalului.
Curatarea chimica poate ndeparta majoritatea tipurilor de depuneri, cu
exceptia celor ceramice, de carbon dur, de materiale plastice inerte, de cauciuc
vulcanizat, latex sau sticla.
n tabelul 1.33 sunt prezentate cele mai utilizate solutii chimice pentru
curatarea depunerilor.
Tabelul 1.33
Solutii chimice utilizate pentru curatarea chimica [1.18]
Acizi
Baze
clorhidric
soda
caustica
amoniac
nitric
sulfuric
florhidric
citric
formic
fosfat
trisodic
metasilicat
de sodiu
Agenti
complecsi
EDTA
gluconati
Oxidanti
Solventi
Altii
pergament
de potasiu
bromat de
sodiu
nitrit de
sodiu
hipoclorit
de sodiu
persuflat
de amoniu
aromatici
inhibitori
alifatici
agenti de
suprafata
anti-spumanti
dispersanti
biflorura de
hidrazina
cloranti
emulsifianti
Nu exista o metoda generala de curatare chimica. n fiecare caz solutia

aleasa trebuie sa tina seama de natura depunerilor si a materialului suprafetei de
schimb de caldura.
122
123
1.12. INTENSIFICAREA TRANSFERULUI TERMIC N

SCHIMBATOARELE DE CALDURA
Una dintre principalele cerinte pentru aparatele cu transfer de caldura o
constituie transmiterea fluxului termic impus printr-o suprafata de schimb de caldura
ct mai mica. Considernd ecuatia de baza a transferului de caldura,
Q& = K S S t med , se observa ca pentru acelasi flux termic schimbat ntre cele
doua fluide din aparat, cresterea coeficientului global de schimb de caldura KS
permite fie reducerea ariei suprafetei de schimb de caldura S, deci diminuarea
costului echipamentului, fie reducerea diferentei medii de temperatura tmed, deci
diminuarea costurilor de exploatare (reducerea pierderilor exergetice).
Intensificarea transferului termic se bazeaza n special pe marirea
coeficientului global de schimb de caldura. Tot n aceasta categorie intra si utilizarea
suprafetelor nervurate (extinse) care conduce la realizarea unor aparate mai
compacte si mai ieftine.
Orice metoda de intensificare a transferului de caldura pentru a fi adoptata
trebuie justificata tehnic si economic prin considerarea investitiilor, a costului
energiei de vehiculare a fluidelor, a cheltuielilor de exploatare a aparatului, a
comportarii si efectelor produse de aparat prin ncadrarea sa n instalatia din care
face parte. De exemplu, modificarea geometriei suprafetei de schimb de caldura
prin utilizarea rugozitatilor artificiale este nsotita de cresterea coeficientului local de
schimb de caldura si n consecinta a coeficientului global de schimb de caldura,
nsotita de reducerea suprafetei necesare de schimb de caldura si deci a costului
aparatului. n acelasi timp nsa apare si o crestere a coeficientului pierderilor de
presiune prin frecare, deci cresterea energiei de pompare si a cheltuielilor de
exploatare. Este obligatorie analiza simultana a celor doi factori si determinarea pe
baza unor calcule de optimizare a solutiilor ce se justifica a fi aplicate att din punct
de vedere economic dar si functional.
Pentru evidentierea principalelor cai de marire a coeficientului global de
schimb de caldura trebuie pornit de la ecuatia de baza a transferului de caldura. n
tabelul 1.34 [1.45] s-au prezentat cteva cazuri numerice extreme, care evidentiaza
urmatoarele concluzii importante pentru stabilirea strategiei de intensificare a
transferului global de caldura:
123
124
Tabelul 1.34
Efectul diferitelor rezistente termice asupra transferului global de caldura
Cazul
W/(m2.K)
W/(m2.K)
mm
W/(m2.K)
kS
W/(m2.K)
1
2
3
4
5
50
50
100
10000
10000
5000
10000
5000
5000
5000
3
3
3
3
3
30
30
30
30
300
49.26
49.5
97.1
2500
322
0.493
0.495
0.971
25
3.25
Coeficientul global de transfer de caldura este mai mic dect cel mai mic
coeficient de convectie;
n cazul unei diferente mari ntre cei doi coeficienti de convectie (doua ordine
de marime) coeficientul global de schimb de caldura este determinat numai de
cel mai mic coeficient de convectie, rezistenta termica conductiva fiind
neglijabila. n acest caz trebuie sa intensificam transferul de caldura pe partea
agentului termic cu coeficient de convectie redus, sau sa extindem suprafata de
schimb de caldura pe aceasta parte;
n cazul n care cei doi coeficienti de convectie sunt apropriati, rezistenta
termica conductiva poate avea o pondere importanta, micsorarea sa prin
reducerea grosimii peretelui si utilizarea unui material cu o conductivitate
termica mai mare, putnd mari coeficientul global de transfer de caldura. n
acest caz trebuie actionat si pentru intensificarea convectiei la ambii agenti
termici.
124
125
1.12.1 INTENSIFICAREA TRASNFERULUI TERMIC CONVECTIV

1.12.1.1 METODE DE INTENSIFICARE
n prezent exista mai multe mecanisme de intensificare a transferului de
caldura convectiv monofazic functie de tipul curgerii [1.1]:
pentru curgerea laminara, se recomanda intensificarea transferului de
masa de la perete la centrul curgerii si invers. Acest lucru se poate obtine
prin utilizarea suprafetelor ce prezinta schimbari de directie (tevi cu
caneluri, placi ondulate) si a insertiilor (Kenics, Heatex, etc.);
pentru curgerea turbulenta, rezistenta termica fiind concentrata n
stratul limita din vecinatatea suprafetei peretelui, se recomanda perturbarea
acesteia prin obstacole de mica grosime, amplasate pe perete (nervuri, tevi
cu rugozitate continua, placi ondulate), generarea de curgeri secundare
(caneluri, insertii de benzi rasucite), limitarea dezvoltarii stratului limita prin
utilizarea suprafetelor discontinue (de exemplu nervuri discontinue) sau prin
reducerea diametrului hidraulic.
In cazul fierberii principalele cai de intensificare ale transferului de caldura
sunt legate de intensificarea procesului de nucleatie si de marirea turbulentei n
masa de fluid.
Pentru intensificarea transferului termic la condensare se realizeaza pe doua
cai principale : micsorarea grosimii sau ruperea peliculei de condensat si trecerea de
la condensarea peliculara la cea nucleica.
Principalele metode de intensificare a transferului de caldura
convectiv pot fi clasificate n sase categorii:
modificarea naturii suprafetei de schimb de caldura prin acoperiri cu
substante speciale;
modificarea starii suprafetei de schimb de caldura (porozitatea si
rugozitatea suprafetei de schimb de caldura);
exinderea suprafetelor de transfer de caldura prin utilizarea nervurilor;
125
126
utilizarea generatorilor de turbulenta ce creaza o curgere elicoidala a

fluidului;
utilizarea generatorilor de turbulenta ce favorizeaza amestecarea
fluidului n sectiunea transversala;
modificarea geometriei suprafetei de schimb de caldura prin ondulari sau
caneluri pentru producerea unui efect capilar.
Tabelul 1.35 sintetizeza domeniile de aplicare a fiecareia din cele sase metode
de intensificare prezentate.
Tabelul 1.35
Domeniile de aplicare a metodelor de intensificare a transferului termic [1.6]
Metoda de
intensifi care
0
Acoperiri
Monofazic
laminar
turbulent
1
-
2
-
Vaporizare
Condensare
Figuri
3
Acoperiri
poroase
Acoperiri
hidrofobe
Rugozitate
si
porozitate
placi ondulate (n special

pentru lichide)
Suprafete
extinse
suprafete
cu
structuri
poroase
integrale
placi ondulate
tevi cu rugozitate continua
tevi cu
tevi cu rugozitate discontinua
rugozitate
(rugozitati de naltime mica)
discontinua
(rugozitti de
naltime mare)
placi cu nervuri (n special
placi cu nervuri
pentru gaze)
126
127
tevi cu nervuri interioare (n special pentru lichide)
tevi cu nervuri exterioare

(naltimi mici pentru lichide,
mari pentru gaze)
0
Curgere
elicoidala
tevi cu nervuri exterioare

de naltimi mici
2
3
insertii de benzi rasucite
insertii n forma de stea

(cu 5, 6 sau 12 vrfuri)
tevi cu nervuri elicoidale
Amestec
al fluidului
n
sectiunea
transversala
insertii
Kenics
insertii
Heatex
insertii cu
discuri
insertii cu
bile (sfere)
insertii
resort
(diametru
mare al
srmei)
insertii cu
benzi
rasucite
insertii resort
(diametrul mic al
srmei)
127
128
Suprafete
cu efect
capilar
tevi cu caneluri interne
tevi cu
nervuri
piramidale
tevi cu
caneluri
exterioare
1.12.1.2. NERVURILE
Utilizarea nervurilor pentru intensificarea transferului de caldura este frecvent
ntalnita n cazul schimbatoarelor de caldura gaz-lichid sau gaz-gaz, acolo unde
coeficientul de schimb de caldura local dintre perete si gazul aflat n general n
circulatie fortata este foarte mic (vezi paragraful 1.5).
n cazul schimbatoarelor de caldura cu placi si nervuri, n practica sunt
ntlnite diferite geometrii de nervuri [1.7] :
nervuri netede, care formeaza sectiuni de curgere de forma rectangulara
(fig.1.134a) sau triunghiulara (fig.1.134b), pentru care corelatiile de transfer de
caldura sunt cele clasice pentru canale netede;
nervuri ondulate (fig.1.134c), care impun un canal de curgere ondulat si
permit ameliorari considerabile ale coeficientului de transfer de caldura;
nervuri perforate (fig.1.134d), ce permit o usoara ameliorare a transferului de
caldura pentru numere Reynolds mai mari ca 2000;

nervuri discontinue (fig.1.134e), cu lungimea l cuprinsa n general ntre 3 si 6
mm, pentru care exista formule generale de calcul al coeficientului de transfer de
caldura si a coeficientului de frecare pentru gaze, functie de numarul Stanton si
factorul lui Colburnj [1.36];
nervuri cu fante (fig.1.134f), care conduc la performante comparabile cu cele
ale nervurilor discontinue. Formulele generale pentru calculul coeficientului de
transfer de caldura si a coeficientului de frecare la gaze pentru aceste nervuri sunt
de asemenea exprimate functie de numarul lui Stanton si factorul lui Colburn j
[1.22].
128
129
a)
b)
c)
d)
129
130
e)
f)
b grosimea nervurii
l lungimea nervurii
s pasul dintre nervuri
t grosimea nervurii
h naltimea nervurii
hp naltimea fantei
lp lungimea fantei
sp pasul ntre fante
Fig. 1.134 Placi cu nervuri

(a) nervuri netede cu sectiunea de curgere rectangulara; b) nervuri netede cu sectiunea de curgere
triunghiulara; c) nervuri ondulate; d) nervuri perforate; e) nervuri discontinue; f) nervuri cu fante.
n cazul schimbatoarelor de caldura cu tevi cele mai utilizate geometrii de

tevi cu nervuri exterioare sunt :
tevi cu nervuri exterioare circulare netede (fig.1.135a), obtinute fie prin
extrudare, fie prin fixare directa pe teava. Corelatiile pentru calculul coeficientului
de transfer de caldura si a factorului de frecare sunt diferete pentru nervurile nalte
(naltimi mai mari ca 10 mm) [1.54] si pentru nervuri joase (naltimi mai mici ca 2
mm) [1.53];
tevi cu nervuri exterioare ameliorate: nervuri perforate (fig.1.135b si c), nervuri
constituite dintr-un fir metalic (fig.1.135d) si nervuri aciculare (fig.1.135e);
tevi cu nervuri exterioare plane continue netede (fig.1.136a), ondulate
(fig.1.136b) sau cu fante (fig.1.136c). Aceste geometrii sunt cel mai des ntlnite la
bateriile de climatizare. n cazul nervurilor ondulate sau cu fante se pot nregistra
cresteri ale coeficientului local de transfer de caldura de 30 % si respectiv de 50100 %, comparativ cu nervurile netede.
Fig. 1.135 Tevi cu nervuri exterioare circulare

(a) nervuri netede; b) si c) nervuri perforate; d) nervuri cu fir metalic; e) nervuri
aciculare
130
131
De diametrul exterior al \evii

SL pasul longitudinal [ntre \evi
ST pasul transversal [ntre \evi
s pasul [ntre nervuri
Fig. 1.136 Tevi cu nervuri exterioare plane continue

(a) nervuri netede; b) nervuri ondulate; c) nervuri cu fante
O alta categorie este cea a schimbatoarelor de caldura ce prezinta canale de

curgere cvasi rectangulare cu nervuri exterioare plane netede sau ameliorate
(figura 1.137). Aceste schimbatoare sunt utilizate n domeniul climatizarii
automobilelor. Exista corelatii specifice de calcul al transferului de caldura si a
pierderilor de presiune n cazul gazelor, functie de tipul nervurilor [1.40].
H pasul [ntre
canale
s pasul [ntre
Fig. 1.137 Canale cvasi rectangulare si nervuri externe plane
131
132
Nervurarea suprafetelor de transfer de caldura n cazul lichidelor se poate

face att la interiorul ct si la exteriorul tevilor. Deoarece coeficientul de transfer
de caldura al unui lichid este superior celui corespunzator unui gaz, nervurile sunt n
general mai putin nalte, pentru cresterea randamentului lor. Cresteri de suprafata
prin nervurare de 1,5-3 ori fata de suprafata neteda sunt frecvent ntlnite la lichide,
n timp ce pentru gaze aceste valori depasesc curent valoare de 20. n cazul
nervurilor exterioare acestea pot fi circulare netede (fig.1.134a) sau plane netede
(fig.1.135a) [1.8], obtinute prin extrudare. Nervurarea tevilor n cazul lichidelor se
poate aplica att n regimul de curgere laminar ct si turbulent.
Nervurile interioare, mai rar utilizate, pot fi drepte si paralele cu directia
curgerii sau pot prezenta o forma elicoidala (tab. 1.34).
Un aspect important n realizarea tevilor sau placilor nervurate l constituie
modul de fixare a nervurilor pe suprafata de baza, rezistenta de contact ce apare n
acest caz jucnd un rol foarte important. Se pot obtine rezistente de contact
neglijabile n cazul extrudarii nervurilor la tevile din cupru sau aluminiu si la sudare
sau lipirea nervurilor pe suprafata primara. Din contra, n cazul nervurilor fixate prin
sertizarea sau expansiunea tevii, rezistentele de contact nu mai sunt neglijabile.
1.12.1.3. INSERTIILE
Aceste dispozitive sunt introduse n tevile netede si permit ameliorarea
transferului de caldura n special prin favorizarea curgerilor rotative sau prin
amestecarea liniilor de fluid, dar si prin constituirea lor ca o rugozitate ce distruge
stratul limita din apropierea peretelui. Aceste dispozitive prezinta avantajul ca pot fi
instalate n schimbator si dupa constructia sa, natura materialului suprafetei de
transfer de caldura neconstituind un obstacol n utilizarea insertiilor.
Dispozitivele care favorizeaza amestecarea liniilor de fluid (tab.1.34)

actioneaza n general n toata sectiunea de curgere cum ar fi dispozitivele statice
(insertii statice de amestec) (Kenics si Heatex), sau insertiile cu discuri sau bile
utilizate n cazul fluidelor vscoase n regim de curgere laminar.
Utilizarea insertiilor resort (tab.1.34) n regim laminar poate conduce la

cresterea coeficientului de transfer de caldura fata de teava neteda de 4 ori (pentru
acelasi numar Reynolds), n timp ce cresterea coeficientului de frecare este
inferioara acestei valori [1.67]. Daca se considera ca indice de performanta al
suprafetelor ameliorate raportul dintre numarul Stanton si coeficientul de frecare,
insertiile resort prezinta o valoare a acestui indice net superioara celorlalte insertii
(Kenics, Heatex, insertii cu discuri sau bile). Aceste insertiile pot fi utilizate si n
regim turbulent cu perfornate foarte bune [1.40].
132
133
Insertiile n forma de stea (tab. 1.34) sunt constituite dintr-o piesa extrudata
din aluminiu, prezentand o forma de stea cu 5, 6 sau 12 colturi. Contactul ntre
insertie si teava este asigurata prin etirarea tevii. Extinderea suprafetei de transfer
de caldura este foarte importanta n acest caz iar o intensificare semnificativa a
transferului de caldura poate fi obtinuta si prin generarea unei curgeri secundare
daca insertia este rasucita.
Insertiile cu benzi rasucite (tab. 1.34) reprezinta o metoda particulara,
simplu de aplicat, pentru care performantele sunt cunoscute. Intensificarea
transferului de caldura se realizeaza prin trei actiuni : reducerea diametrului
hidraulic al tevii, generarea unei curgeri rotative ce conduce la viteze ridicate si
extinderea suprafetei interne de schimb de caldura n conditiile unui bun contact
perete-insertie si a unei conductivitati ridicate a materialului folosit pentru insertie.
Performantele obtinute cu aceste insertii sunt diferite functie de regimul de curgere
laminar [1.35] sau turbulent [1.64]. Parametrul utilizat n general pentru
caracterizarea geometriei insertiei este rata deformarii (twist ratio) y, definita ca
raportul dintre lungimea benzii corespunzatoare unei rasuciri de 180 si diametrul
interior al tevii. Unghiul elicei ce consituie banda este legat de acest parametru prin
relatia tg (a ) = 1 y .
1.12.1.4. SUPRAFETELE RUGOASE

Utilizarea suprafetelor rugoase este specifica att schimbatoarelor de
caldura cu placi ct si a celor cu tevi, la interiorul sau exteriorul peretelui.
Rugozitatile pot fi grupate n trei categorii (figura 1.138): rugozitati n trei dimensiuni
de tip granular, ondulari n doua dimensiuni caracterizate prin obstacole repartizate
uniform pe perete, caneluri n doua dimensiuni repartizate uniform pe perete. Pentru
caracterizarea geometriei acestor rugozitati au fost definite urmatoarele numere
adimensionale :
Rugozitate uniforma
(n trei dimensiuni)
Rugozitate n doua
dimensiuni tip ondulari
133
Rugozitate n doua
dimensiuni tip caneluri
134
Geometrie
de baza
Geometrii cu
diferite
valori p/e
Geometrii cu
diferite
forme ale
obstacolelor
Fig. 1.138 Tipuri de rugozitati
naltimea relativa a rugozitatii, definita ca raportul dintre naltimea e a

obstacolului si diametrul hidraulic Dh al canalului ( e* = e Dh );
pasul relativ al rugozitatilor, definit ca raportul dintre pasul p dintre doua
obstacole si diametrul hidraulic Dh al canalului ( p* = p Dh );
forma rugozitatii;
n cazul obstacolelor bidimensionale, unghiul obstacolului a cu directia
curgerii.
134
135
sensul curgerii
- - strat limit`
recirculare
Fig. 1.139 Diferite tipuri de curgere n spatele obstacolului
Curgerea n vecinatatea obstacolului, cum este reprezentata n figura 1.139,

este dependenta de raportul p/e. Astfel, dupa desprinderea de la perete, stratul
limita se reface la o distanta cuprinsa ntre 6e si 8e de ultimul obstacol. La
aproximativ ceasta distanta coeficientul de schimb de caldura atinge valoare sa
maxima, valoare n general superioara de cteva ori celeia din fata obstacolului. Cu
ct raportul p/e este mai mic, apare o recirculare ntre doua obstacole, fara punct
de de refacere a stratului limita. S-a constatat ca optimul din punct de vedere al
transferului de caldura corespunde unor valori ale raportului p/e situate ntre 10 si
15. Calculul coeficientului de transfer de caldura si a pierderilor de presiune s-a
realizat prin determinarea numarului lui Stanton si a coeficientului de frecare, cu o
formulare generala bazata pe anlogia ntre transferul de caldura si masa [1.70].
1.12.2 INTENSIFICAREA TRANSFERULUI TERMIC

BIFAZIC
1.12.2.1 FIERBEREA
135
136
La fierberea nucleica, coeficientul de schimb de caldura este determinat

de numarul centrelor de nucleatie aflate pe suprafata de schimb de caldura,
precum si de realizarea unor conditii optime de amorsare a acestora. De
aceea, folosirea suprafetelor rugoase (care prezinta un numar mare de
cavitati) conduce la obtinerea unor coeficienti de schimb de caldura mari.
Cresterea coeficientului de schimb de caldura cu marirea rugozitatii este cu
atat mai nsemnata, cu cat presiunea redusa Pred (raportul dintre presiunea de
saturatie si presiunea critica) a sistemului considerat este mai mica. De
exemplu, cresterea rugozitatii unei suprafete plane de la 1 m la 10 m
determina marirea coeficientului de schimb de caldura cu 56%, daca
presiunea redusa este de 0,03, si cu 38%, daca presiunea redusa este de 0,3
(fig. 11.7) [1.6].
Cre]terea relativ` a coeficientului local de transfer de caldura [n
fierberea nucleic` fata de valoare corespunzatoare unei placi cu
rugozitatea de 1m (%)
60
50
Pred = 0,03
Pred=0,3
Pred=0,9
40
30
20
10
0
1
10
Rugozitatea sprafe\ei (m)
Fig. 1.140 Marirea coeficientului de transfer de caldura n fierberea nucleica functie de

rugozitatea suprafetei si presiunea redusa
Trebuie sublinat ca, n timpul procesului de fierbere, o parte din cavitatile

active ale suprafetei pot fi dezamorsate: lichidul care patrunde n cavitate
dupa desprinderea bulei de vapori condenseaza vaporii ramasi n cavitate,
dezactivnd centrul de nucleatie. Acest fenomen, numit instabilitate a
centrului de nucleatie, este determinat, n special, de forma cavitatii. Astfel, o
cavitate tip punga (fig.1.141 b) [1.44] reprezinta un centru de nucleatie cu o
stabilitate superioara fata de cavitatile cilindrice sau conice (fig.1.141 a).
Deci, pentru intensificarea transferului de caldura la fierberea nucleica,
suprafata trebuie sa aiba un numar mare de cavitati (centre de nucleatie)
136
137
active si stabile n timp. Aceasta conditie este ndeplinita de suprafetele

acoperite cu straturi metalice poroase (formate, de exemplu, prin sinterizare)
sau de suprafetele cu geometrii speciale prezentate n tabelul 1.26
(Thermoexcel E, Gewa T) sub denumirile lor comerciale, care au un numar
mare de cavitati tip punga conectate ntre ele.
Fig. 1.141 Cavitate conica dezactivata (a) si cavitate tip punga (b)
Intensific area transferului termic n fierberea la convectie fortata se poate

realiza prin folosirea suprafetelor cu rugozitate artificiala (uniforma sau discreta)
sau cu geometrii speciale pentru intensificarea fierberii nucleice. Un exemplu de
teava cu rugozitate artificiala care intensifica procesul de fierbere la convectie
fortata este cea cu un numar mare (5070) de nervuri interioare elicoidale de
naltime mica (nu depaseste 0,2 mm), prezentata n tabelul 1.34. Ea este utilizata, de
exemplu, n constructia vaporizatoarelor din instalatiile frigorifice.
Fierberea la convectie fortata poate fi intensificata si prin utilizarea
generatorilor de turbulenta care realizeaza o curgere elicoidala (benzile rasucite).
Acestea pot fi amplasate n instalatiile schimbatoare de caldura, eventual, numai n
zonele cu fluxuri termice unitare maxime producndu-se astfel intensificarea
transferului termic cu un efect redus asupra puterii totale de pompare. Acest lucru
a fost deja utilizat n practica n anumite cazane de abur cu parametri supracritici
pentru a elimina pericolul arderii suprafetei de transfer de caldura cauzat de
?nrautatirea procesului de schimb de caldura la atingerea fluxului termic critic.
La fierberea n interiorul tevilor se folosesc si insertiile n forma de stea
(nervuri radiale din aluminiu dispuse n interiorul tevii), prezentate n tabelul 1.34.
Aceasta solutie este folosita, n special, la vaporizarea agentilor frigorifici n interior
si curgerea apei la exterior.
Unul dintre indicii care caracterizeaza performantele geometriilor suprafetelor
folosite pentru intensificarea fierberii este raportul dintre excesul de temperatura
(diferenta dintre temperatura peretelui si temperatura fluidului la saturatie)
corespunzator fierberii pe suprafeta neteda si excesul de temperatura realizat n
137
138
procesul de fierbere intensificat (pe suprafata cu geometrie modificata), pentru

acelasi flux termic unitar transmis, raport care reprezinta de fapt de cte ori s-a
intensificat transferul de caldura convectiv . De exemplu, n cazul fierberii agentului
frigorific R113 la un flux termic unitar de suprfata de 10 kW/m2, acest indice este 7
pentru tevi cu geometria suprafetei de tip Thermoexcel-E si 2,5 pentru tevi cu
geometria suprafetei de tip GEWA-T [1.48].
Pentru racirea tuburilor electronice de putere mare se folosesc suprafetele
cu nervuri masive de cupru, care permit evacuarea unor fluxuri termice mari. Utilizarea nervurilor masive de cupru are la baza studiile asupra efectului cunoscut sub
denumirea de Vapotron [1.70], care consta n realizarea simultana a fierberii
nucleice si fierberii n film pe o suprafata nervurata. Figura 1.142 ilustreaza efectul
Vapotron. n aceasta figura se observa ca pe suprafata dintre nervuri si la baza
nervurilor (zonele A), transferul de caldura se realizeaza prin fierbere n film, nsa,
datorita conductivitatii termice ridicate a cuprului si grosimilor mari ale nervurilor,
cresterea temperaturii suprafetei n aceasta zona nu este foarte nsemnata, ntrucat
o mare parte a fluxului termic este transferat prin nervuri. Pe suprafata nervurilor,
transferul termic se realizeaza la coeficienti de schimb de caldura mai mari, n
conditiile fierberii n film instabil (zonele B), fierberii nucleice la saturatie (zonele C)
si convectiei n faza lichida (zonele D). Intruct coeficientul de transfer termic are
variatii mari pe suprafata nervurii (fiind functie de tipul procesului convectiv din
zona respectiva), pentru aceste suprafete nu se pot utiliza relatiile uzuale de calcul
folosite n cazul suprafetelor extinse.
(a)
(b)
138
139
Fig. 1.142 Efectul Vapotron:

a regimurile de transfer termic pe suprafata nervurilor
(A fierbere n film stabil; B fierbere n film instabil; C fierbere nucleica la saturatie; D convectie
n faza lichida); b forme tipice de nervuri [11.15]
1.12.2.2 CONDENSAREA
Intensificarea transferului de caldura la condensare se obtine prin crearea
conditiilor pentru obtinerea condensarii nucleice (n picaturi) si prin micsorarea
grosimii peliculei de condensat, n cazul condensarii peliculare.
Aparitia si mentinerea condensarii nucleice poate fi determinata prin acoperirea suprafetei de schimb de caldura cu materiale hidrofobe ca, de exemplu,
metale nobile sau teflon. Folosirea metalelor nobile este limitata de pretul ridic at al
acestora. Teflonul prezinta inconvenientul unei conductivitati termice reduse, care
diminueaza efectul favorabil al condensarii n picaturi asupra transferului termic. De
aceea, stratul de teflon trebuie sa aiba o grosime foarte mica. Dintre rezultatele
experimentale se pot mentiona cele prezentate de Depew si Reisbig [1.23] care au
evidentiat ca acoperirea unei tevi de diametru de 12,7 mm cu un strat de teflon cu
grosimea de 1,27 m a condus la dublarea valorii coeficientului de transfer termic.
n cazul condensarii peliculare, ntalnita de obicei n aparatele industriale,
intensificarea transferului de caldura se bazeaza pe micsorarea rezistentei termice a
peliculei de condensat. Aceasta se realizeaza prin marirea turbulentei n pelicula si,
n special, prin micsorarea grosimii peliculei. Att cresterea turbulentei
condensatului, cat si micsorarea grosimii peliculei se obtin prin marirea vitezei
vaporilor; acesta determina ondularea accentuata a suprafetei peliculei si chiar
ruperea partiala a acesteia n picaturi.
Pentru micsorarea grosimii medii a peliculei, se prefera pozitionarea orizontala
a tevilor fata de cea verticala si se folosesc suprafete de schimb de caldura cu
obstacole artificiale, care rup pelicula de condensat formata, sau cu geometrii
speciale, care favorizeaza scurgerea condensatului sub actiunea fortelor de tensiune
superficiala. La condensarea n tevile orizontale, se pot folosi generatori de
turbulenta ca, de exemplu, benzile rasucite.
Marirea coeficientului de transfer termic la condensare prin asezarea tevilor
n pozitie orizontala se poate evidentia folosind realtiile lui Nusselt [1.45]. Notnd
coeficientul de convectie pe teava orizontala cu o , iar coeficientul de convectie pe
teava verticala cu v , mpartirea celor doua ecuatii conduce la :
139
140
o
0,728 H 1 4
=
,
v
0,943 D
(1.192)
n care D este diametrul exterior al tevii si H, lungimea acesteia. ntruct H>>D,

rezulta o > v . Aceasta comparatie este valabila numai daca curgerea peliculei de
condensat nu devine turbulenta la partea inferioara a tevii cnd aceasta este
asezata vertical.
Tevile cu talere (fig.1.143) mentin, pe toata suprafata lor, o grosime medie a
peliculei de condensat redusa. Talerele reprezinta obstacole n drumul condensatului
format, rupnd pelicula de pe suprafata tevii. Diametrul exterior al talerelor trebuie
sa fie suficient de mare pentru ca lichidul sa se scurga de pe ele n picaturi.
Dintre tevile cu geometrii ale suprafetei care favorizeaza scurgerea condensatului sub actiunea fortelor de tensiune superficiala se mentioneaza: tevile canelate,
tevile orizontale cu nervuri transversale si tevile cu nervuri piramidale (tab.1.34).
Tevile canelate reprezinta una dintre cele mai eficiente geometrii utilizate n cazul
condensarii. Ele se folosesc la aparatele vaporizatoare cu tevi verticale n care
vaporii condenseaza n exteriorul tevii, iar lichidul se vaporizeaza n teava.
Canelurile pot fi paralele cu axa tevii sau nclinate fata de aceasta, tevile din a doua
categorie avnd o capacitate mai mare de preluare a diferentelor de presiune.
Pentru aceasta geometrie, intensificarea transferului termic este rezultatul scurgerii
condensatului n santurile profilului sub actiunea fortelor de tensiune superficiala.
Astfel, n regiunea crestelor profilului, coeficientii de convectie sunt ridicati,
coeficientul de convectie mediu pe suprafata acestei tevi fiind mult mai mare
(aproximativ, de sase ori) decat n cazul unei tevi netede. In plus, teava canelata
mareste si suprafata de schimb de caldura pe unitatea de lungime. Scurgerea
condensatului n santurile profilului determina mentinerea practic constanta a
coeficientului de convectie pe lungimea tevii. Tevile canelate pot fi prevazute cu
talere pentru limitarea nivelului condensatului din santurile profilului suprafetei.
Datorita aceluiasi fenomen determinat de fortele de tensiune superficiala,
intensificarea procesului de condensare se obtine si pe tevile verticale care au lipite
n lungul lor fire de sarma.
Tevile orizontale cu nervuri transversale de naltimi mici sunt folosite pentru
intensificarea condensarii de mai multi ani. Gradientii de presiune creati de
tensiunea superficiala favorizeaza scurgerea condensatului (fenomenul de
retinere a condensatului), nsa, capilaritatea determina totodata retinerea condensatului n spatiile dintre nervuri, la partea inferioara a tevii, micsornd transferul
termic n aceasta zona. Pentru reducerea acestui efect negativ, distanta dintre
nervuri se stabileste n functie de natura fluidului si parametrii functionali. Tevile
140
141
orizontale cu nervuri transversale de naltimi mici maresc considerabil coeficientul

de convectie la condensare. Astfel, coeficientul de convectie obtinut la condensarea
vaporilor de R-11 pe o teava orizontala cu 1378 nervuri/metru, nervurile avand un
diametru exterior de 19 mm si o naltime de 0,9 mm, este de 5,28 ori mai mare decat
coeficientul de convectie la condensarea aceluiasi agent frigorific pe o teava neteda
cu acelasi diametrul exterior [1.71]. Acest rezultat a fost stabilit pentru o
temperatura a fluidului la saturatie de 35 C si o diferenta ntre temperatura la
saturatie si temperatura peretelui de 9,5 C.
Conden
Taler
Fig. 1.143 Teava cu talere
Suprafata cu nervuri piramidale este folosita, de asemenea, pentru

intensificarea transferului termic la condensare. Pe suprafata nervurilor grosimea
peliculei de condensat este redusa, condensatul fiind drenat n santurile formate
ntre sirurile de nervuri, sub actiunea fortelor de tensiune superficiala. Un exemplu
privind rezultatele utilizarii unor astfel de suprafete este reprezentat n figura 1.144
-2 -1
Coeficientul global de schimb de c`ldur` (W,m
K )
100000
\eav` neted`
Nervuri joase
Thermoexcel-C
10000
1000
1
10
100
Diferen\a de temperatura fluid la satura\ie-perete (K)
141
142
Fig. 1.144 Coeficientul global de schimb de caldura functie de diferenta dintre temperatura
fluidului l a saturatie si cea a suprafetei peretelui, la condensarea freonului
R113 la exteriorul unei tevi netede si nervurate [1.7]
Cnd coeficientii convectivi realizati de cele doua fluide sunt de acelasi ordin
de marime, cresterea fluxului termic este determinata de intensificarea ambelor
procese convective, atat la suprafata interioara a tevii, cat si la suprafata exterioara
a acesteia. n acest scop, au fost create tevi cu profile speciale ca, de exemplu,
tevile tip funie prezentate n fig. 11.12. Acestea se pot utiliza n bune conditii n
schimbatoarele de caldura lichid-lichid sau gaz-gaz la care curgerea ntre tevi este
longitudinala, n instalatiile vaporizatoare (la aparatele de prencalzire n care aburul
condenseaza la exterior si apa circula la interior) etc.
Fig. 1.145 Coeficientul global de schimb de caldura pentru diferite geometrii

de tevi de tip funie [1.62]
n cazul condensarii la ineriorul tevilor intensificarea transferului de caldura se

realizeaza cel mai frecvent prin utilizarea nervurilor interioare sau a insertiilor
142
143
statice de amestec. n figura 1.146 se prezinta rezultatele obtinute de Azer si Said

[1.62] privind marirea coeficientului mediu de transfer de caldura la condensarea n
interiorul tevilor prin mecanismele mentionate.
Fig. 1.146 Coeficientul mediu de transfer de caldura la condensarea

n interiorul tevilor [1.62]
1.12.2.3 INTENSIFICAREA
RADIATIE
TRANSFERULUI
TERMIC
PRIN
n cazul transferului de caldura prin radiatie ntre doua suprafete solide

separate printr-un mediu diaterm, fluxul termic net schimbat, respectiv coeficientul
echivalent de radiatie, cresc cu marirea factorului de emisie redus al sistemului
considerat. Ca urmare, marirea coeficientului echivalent de radiatie este
determinata de folosirea suprafetelor cu factori de emisie ridicati si stabilirea unor
pozitii reciproce a suprafetelor care sa conduca la marirea factorului de emisie
redus al sistemului.
Fluxul radiant net cedat de gazele de ardere nvelisului solid care le contine
este determinat de suprafata de schimb de caldura, temperaturile si factorii de
emisie ce caracterizeaza gazele de ardere si respectiv suprafata [1.44]. Conform
acestor dependente, intensificarea transferului de caldura, n acest caz, este
143
144
determinata de folosirea unor suprafete cu factori de emisie mari si de cresterea

factorului de emisie al gazelor de ardere. La o temperatura si o compozitie date
pentru gazele de ardere, factorul de emisie al gazelor de ardere creste cu marirea
grosimii efective a stratului radiant, care poate realiza prin alegerea
corespunzatoare a geometriei spatiului n care se afla gazele astfel nct raportul
ntre volumul ocupat de acestea si suprafata nchisa de volum sa fie ct mai mare.
BIBLIOGRAFIE
[1.1]
BADEA, A., NECULA, H. Schimbatoare de caldura, Editura AGIR, Bucuresti, 200
[1.2]
BADEA, A. Instalatii termice industriale, Ed. Institutului Politehnic Bucuresti, 1981
[1.3]
BAKLASTOV, A.M., Proiectirovanie, montaj i exploatatia teploispolzuiuscih ustanovoc,

Energia, Moskva, 1970
[1.4]
BELL,K.J., Exchangers Design Based on the Delaware Research Program, Pet. Engeneering,
vol 32, nr.11, 1960.
[1.5] BELL,K.J., Final Raport of the Cooperative Research Program on Shell-and-Tube Heat
Exchaugers., University of Delaware Eng. Exp. Sta. Bull.5, 1963.
[1.6]
BONTEMPS A., GARRIGUE, A., GOUBIER C., HUETZ, J., MARVILLET, C.,
MERCIER, P., VIDIL, R. Technologie des changeurs thermiques. Ed. Techniques de
lInginieur, Paris, 1998.
[1.7]
BONTEMPS, A., GARRIGUE, A., s.a. Technologie des changeurs thermiques. Techniques
de lIngnieur. Paris, 1998, 159 p.
[1.8]
BRIGGS, D. E., YOUNG, E. H. Convection heat transfer and pressure drop of air flowing
across triangular pitch banks of finned tubes. Chem. Eng. Progr. Symp. Series n 41, vol. 59,
1983, p. 1-10.
[1.9]
CARABOGDAN, I.G., BADEA. A., s.a., Instalatii termice industriale, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1978.
[1.10] CAVALLINI, A., LONGO, G., A. AND ROSETTO, L. - Condensation hrat transfer and
presure drop of refrigerants in tubes of finned tube hrat exchangers. Recentdevelopment in
finned tube hrat exchangers: theoretical and practical spects, DTI Energy Technology,
Denmark, 1993.
[1.11] CHARUAU, J., - Etude du dpot de particules dans les conduites, Rapport CEA R5158, 1982
[1.12] CHAUDAGNE, D., - Fouling costs in the field of heat exchance equipement in the French
market. EVROTHERM, Seminar 23, Grenoble 1992
144
145
[1.13] CHAUDOURNE, S. Les changeurs caloducs, GRETh, Grenoble, 1987.

[1.14] CHAUDOURNE, S, Caloducs. Techniques de lingnieur 8-1986, B 2450, Paris, 1986.
[1.15] CHIRIAC, F., s.a., Transferul de caldura si masa n industrie, Editura Tehnica, Bucuresti,
1977.
[1.16] CHISHOLM, D. - Two-Phase flow in pipelines and heat exchangers, Edition G. Godwin, 1983.
[1.17]
COLLIER, J. G., THOME, J. R. Convective boiling and condensation. Third Edition,

Clarendon Press, Oxford, 1994, 596 p.
[1.18]
COOPER, SUITOR, - Cooling water fouling in plate heat exchangeurs. Heat Transfer
Engineering, vol 1, nr.3, 1980.
[1.19]
COOPER, A. - Condensation of steam in plate hrat exchanger. AICHE SYmposium Series,

n138, Vol. 70, 1970.
[1.20]
COSAR, P., Echangeurs de chaleur, techniques de lìngenieur, B100-B103, Paris, 1973
[1.21]
DANILA, N. - Centrale Nucleare Electrice. Editura Academiei. Bucuresti, 1973
[1.22]
DAVENPORT, C. J. Correlations for heat transfer and flow friction caracteristics of

lourered fins. Heat Transfer. Seattle 1983. AIChE Symp. n 225, vol. 79, 1983, p. 19-27.
[1.23]
DEPEW, C. A., REISBIG, R. L. Vapor condensation on a horizontal tube using teflon to

promote dropwise condensation. Industrial Engineering Chemistry, Processing, Design and
Development, vol. 11, 1964.
[1.24]
DE RONZIER, J., C., LAURO, F. Les changeurs de chaleur en matire plastique, GRETh,
Grenoble, 1989.
[1.25]
DUFFAU, C. s.a. - L'encrassement dans les changeurs. Description , prvention, remdes

GRETh Grenoble, 1985.
[1.26]
DUNN, P.D. SI REAY, D. A. Heat Pipes, Pergamon Press, 1982.
[1.27]
EPSTEIN, N, - Fouling in heat exchangers in "Fouling of heat transfer equipment"

ed.Somerscales, Hemisphere, Wash DC, 1981.
[1.28]
[1.29]
FINKBEINER,M., GONARD.F., FILIOL.C., Echangeurs Thermiques-Enjeux ,marches,

technologie et politique, Ademe,1993.
FOCK, W., s.a - The effect of the corrugation inclination angle on the thermohydraulic
performance of a plate heat exchanger - Int. Journal of Heat and Mass Transfer, Vol. 28, n8,
1985.
145
146
[1.30]
GAISER, G., KOTTKE, V. - Effect of corrugation parametres on local and integral heat
exchangers and regenerators. Proceedings of the 9th Heat Mass Transfer Conference, Vol.
5,1990.
[1.31]
GHIA, V.V. Recuperateurs et regenerateurs de chaleur, Ed. Eyrolles, Paris,

1970.
[1.32]
[1.33]
GRAY, D. L., WEBB, R. L. Heat transfer and friction correlations for plate fin and tube
heat exchangers having plain fins. Heat transfer, vol. 6, 1986, p. 2745-2750.
HOLMAN, J.P. Heat transfer, 6-th edition,Mc Graw-Hill, New York, 1990
[1.34]
HUGONNOT, P. - Etude locale et performances thermohydrauliques fiables nombres de

Reynolds d'un canal plan corrug: Applications aux changeurs plaques. Thse de
l'Universit de Nancy, juin 1989.
[1.35]
HONG, S. W., BERGLES, A. E. Augmentation of laminar flow heat transfer in tubes by

means of twisted tape inserts. J. Heat Transfer, vol. 91, 1969, p. 434-442.
[1.36]
JOSHI, H. M., WEBB, R. L. Prediction of heat transfer and friction in the offset strip fin
array. Int. J. Heat Mass Transfer, vol. 30, n 1, 1987, p 69-84.
[1.37]
KAKAC, SHAH - Handbook of single phose convective heat transfer, 1987.
[1.38]
KAYS, W.M., LONDON, A.L., Compact Heat Exchangers, Mc Graw-Hill, New York,
1975
[1.39]
KERN, D. Q and SEATON, R, E "A theoretical analysis of thermal

British Chemical Engineering , Volume 4 , 1959.
[1.40]
surface
fouling",
KUMAR, R., JUDD, R. L. Heat transfer with coiled wire turbulence promotors. Canad. J.
Chem. Eng., vol. 48, 1970, p. 378-383.
[1.41]
LEBEDEV,P.D., Teploobmene, susilne i holodilne ustanovki. Energhi, Moscva, 1972.
[1.42]
LAURO, F., HUYGHE, J. Utilisation des matires plastiques comme surface dchange de
chaleur. Revue Physique Appl. 17, 1982.
[1.43]
LECA, A., POP, M., STAN, N., BADEA, A., LUCA, L. - Procese si Instalatii Termice n
Centralele Nucleare Electrice. Editura Didactica si Pedagogica. Bucuresti, 1979.
[1.44]
LECA, A., MLADIN, E. C., STAN, M. Transfer de caldura si masa. Editura tehnica,
Bucuresti, 1998.
[1.45]
LECA, A., s.a., Transfer de caldura si masa, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1977
[1.46]
LOCKHART, R., W. , MARTINELLI, R., C. - Proposed Correlation of Data for

Isothermal Two-Phase, Vol.45, 1994.
146
147
[1.47]
Mc.ALISTER, J. - On steam cleaning of heat exchanger tubes fouling prevented by regular

brushing ASME 68 PET 12.
[1.48] MARTO, P. J., LEPERE, V. J. Pool Boiling Heat Transfer from enhanced surfaces to
dielectric fluids. Advances in Enhacned Heat Transfer, HTD-18, ASME, New York, 1981.
[1.49]
MERCIER, P. - Etude numrique de l'coulement cot calandre d'un chaugeur tubulaire,

Note GRETh, 1985.
[1.50]
NAKAYAMA, W., XU, L.P., ASME-JSME Thermal Engineering Joint Conference, vol 1,
pp. 495-502, 1983.
[1.51]
PAPAVERGOS,P.G., HEDLEY,A.B., - Particles deposition behaviour from turbulent

flows. Chem Eng, Res Dev, nr. 62, 1984.
[1.52]
PADET, J.Echangeurs Thermiques, Edition MASSON, Paris, 1994
[1.53]
RABAS, T. J. The effect of fin density on the heat transfer and pressure drop performance of
low finned tube banks. ASME paper n 80-HT-97, 1980.
[1.54]
ROBINSON, H., BRIGGS, D. E. Pressure drop of air flowing across triangular pitch
banks of finned tubes. CEP Symp. Series n 64, vol. 62, 1966, p. 177-188.
[1.55]
ROSHENOW, W.M, HARTNETI, J.P, GANIC,E.N., Handbook of Heat Transfer

Application, Mc Grow - Hill, New-York, 1985.
[1.56]
ROSHENOW, W.M, HARTNETI, Handbook of Heat Transfer, Mc Grow - Hill, NewYork, 1973.
[1.57]
ROHSENOW, W., M. - Condensation. Part 1. Handbook of heat transfer fundamentals,

2nd edition, McGraw-Hill Publication, 1985.
[1.58]
SAUNDERS, E., A., A. s.a - Heat Exchangers, Longman Scientific & Technical, New York,
1985.
[1.59]
SCHRDER, K. - Centrale Termoelectrice de mare putere. Vol. 3. Bucuresti. Editura

Tehnica, 1971
[1.60]
SHAH, R.K., SUBBARAO, E.C., MASHELKAR, R.A., Heat Transfer Equipement

Design, Hemispher Publishing Corporation, New-York, 1988.
[1.61]
STAMATESCU, C., s.a. - Tehnica Frigului. Vol. II - Calculul si constructia masinilor

si instalatiilor frigorifice industriale. Editura Tehnica. Bucuresti, 1979.
[1.62]
STEPHAN, K. Heat transfer in condensation and boiling. Springer-Verlag Berlin

Heidelberg, 1992, 325 p.
147
148
[1.63]
THONON, B. - Echangeurs plaques: dix de recherche au GRETh, Partie I.

Ecoulements et transfert de chaleur en simple phase et double phase - Revue Gnrale de
Thermique, Tome 43, n397, janvier 1995.
[1.64]
THORSEN, R., LANDIS, F. Friction and heat transfer characteristics in turbulent swirl
flow subjected to large transverse temperature gradients. J. Heat Transfer, vol. 90, 1968, p.
87-89.
[1.65]
TINKER,T, Shell Side Characteristics of Shell and Tuble Heat Exchangers, Posts I,II,II,
General Discussion of Heat Transfes, Proc. Institution of Mecanical Engineers London,
1951.
[1.66]
TURAGA, M., ASHRAE Transactions pp. 505-530, 1985.
[1.67]
UTTAWAR, S. B., RAJA RAO, M. Turbulent flow friction and heat transfer
characteristics of single spirally enhanced tubes. J. Heat Transfer, vol. 107, 1985, p. 930935.
[1.68]
VIDIL, R., MARVILLET, CH., s.a - Les changeurs plaques: description et lments de
dimensionnement, Imp. Coquand, Grenoble, 1990.
[1.69] VINCENT, J., Etude bibliographique sur les ailettes en conditionnement de làir. Lois
dèchange et perte de
charge,Rapport AFME/CETIAT, Paris, 1987.
[1.70] WEBB, R. L. Principles of Enhanced Heat Transfer. John Wiley & Sons, Inc., New York,
1994, 556 p.
[1.71] WEBB, R. L., RUDY, T. M., KEDZIERSKI, M. A. Prediction of the Condensation coefficient
on horizontal integral-fin tubes. J. Heat Transfer, vol. 107, 1985.
[1.72] ZAHAROVA, Z.L., RACINSCHII, A. C., Gazove contactne vodonagrevateli, Izd. Nedra,
1966.
[1.73]
ZHONG-ZHENG WANG AND ZHEN-NAN ZHAO - Analysis of performance of steam

condensation heat transfer and pressure drop in plate condensers. Heat Transfer Engineering,
Vol. 14, n4, 1993.
[1.74]
***
BEAMA - British Electrical and Allied Manufaturers Association , Publication
222, Recommended
practice for the design of surface type steam.
[1.75]
***
Heat Exchanger Design Handbook, vol 3, VDI-Verlag Dusseldorf, 1986.
[1.76]
***
Heat Exchanger Design Handbook, Hemispher Publishing Corporation, 1985.
148
149
[1.77] ***
HTFS (Heat Transfer and Fluid Flow Service) HANDBOOK- CE7 Power-Plant
Feedwater Heaters. USA. 1990.
[1.78]
***
CETIAT, Initiation a la pratique des changeurs, Editions Lavoisier, 1984.
[1.79]
***
TEMA - Standard of the tubular. Heat Exchanger Manufactures Association 6 th
edition, 1978.
[1.80]
***
Teplotehniceschii spravocinic, vol.2, Energhia, Moskva, 1976.
149

Schimbatoare de Cald CURS PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Schimbatoare de Cald CURS PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Schimbatoare de caldura

Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.1. Schimbatoare de caldura cu contact indirect

Fig. 1.2. Schimbatoare de caldura cu contact direct

b) Clasificarea n functie de tipul constructiv

Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.3. Clasificarea schimbatoarelor de caldura din punct de vedere constructiv

d) Clasificarea n functie de starea de agregate a agentilor termici

Fig. 1.4. Tipuri principale de curgere

Curgerea n contracurent (figura 1.4.a) presupune ca cei doi agenti termici

Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.5. Curgerea n curent ncrucisat cu ambele fluide neamestecate

Fig. 1.6. Curgerea compusa

g) Clasificarea n functie de destinatie

1.2. CALCULUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR

ECUATIILE DE BAZA ALE CALCULULUI TERMIC

Pentru calculul termic al schimbatoarelor de caldura dispunem de doua ecuatii

Echipamente si instalatii termice

r M& 1 (h1i h1e ) = M& 2 (h2e h2i ) ,

r M& 1c p1 (T1i T1e ) = M& 2c p 2 (T2e T2i ) ,

rC1(T1i T1e ) = C2 (T2e T2i ) ,

unde: C1 = M& 1c p1 si C2 = M& 2 c p 2 sunt capacitatile termice ale agentului primar si

coeficientul global de transfer de caldura, n W / m 2 K .

Presupunnd o valoare constanta a coeficientului global de transfer de caldura

unde Tmed este diferenta medie de temperatura n lungul suprafetei de schimb de

COEFICIENTUL GLOBAL DE SCHIMB DE CALDURA

n cazul suprafetelor plane de transfer de caldura (figura 1.7.a) coeficientul

unde: 1 si 2 sunt coeficientii de convenctie pentru fluidul primar si secundar, n

Echipamente si instalatii termice

Pentru peretele tubular se utilizeaza deobicei coeficientul global linear de transfer de

Coeficientul global linear de transfer de caldura a aparatului curat este:

Fig. 1.8 Perete nervurat

n cazul peretelui nervurat (figura 1.8.), coeficientul global de schimb de

iar n cazul raportarii la suprafata extinsa S2:

Echipamente si instalatii termice

DIFERENTA MEDIE DE TEMPERATURA

n cazul n care agentii termici nu si schimba starea de agregare, curgerea lor

dQ = M& 1c p1dT1 = M& 2 c p2 dT2

n ecuatia bilantului termic semnul minus indica o scadere a temperaturii n

nlocuind d Q& din (19), n (20) si separnd variabilele, se obtine:

Echipamente si instalatii termice

Prin integrarea ecuatiei (1.21), pentru curgerea n echicurent rezulta:

Dar din bilantul termic al aparatului:

nlocuind n ecuatia (1.22) rezulta:

(T1i T2i ) (T1e T2e )

Comparnd ecuatia (1.23) cu ecuatia (1.8) rezulta ca diferenta medie de

Prin integrrea ecuatiei

(1.21) pentru curgerea in contracurent, diferenta

Pentru ca numaratorul si numitorul sa fie totdeauna pozitivi relatia generala

unde: Tmax si Tmin sunt diferentele de temperatura maxima si minima intre

T1i = T1e = T1s

Uneori diferenta medie de temperatura calculata cu relatia (1.26) se noteaza

Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.10 Variante de variatie a temperaturii n lungul suprafetei

Relatia (1.26) este valabila numai pentru variatii monotone ale

Factorul de corectie F, care multiplica diferenta medie de temperatura

Factorul de corectie F este subunitar el crescnd odata cu scaderea lui R si P.

1.2.4 CALCULUL TERMIC CU METODA DIFERENTEI

determinarea factorului de corectie F, n functie de criteriile P si R si de

Principala dificultate a calculului o constitue determinarea coeficientului global

Echipamente si instalatii termice

1.2.4.1CALCULUL TERMIC PRIN METODA ITERATIILOR

Echipamente si instalatii termice