Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL1.
SCHIMBATOARE DE CALDURA
RECUPERATIVE
REGENERATIVE
CU UMPLUTURĂ CU UMPLUTURĂ
FIXĂ MOBILĂ
În cazul în care agenţii termicii au mai multe treceri prin ţevi sau manta apare
cazul curgerii compuse (figura1.6) care este o combinaţie a celor trei tipuri anterioare de
curgere.
În cazul curgerii în curent încrucişat şi curent mixt valoarea diferenţei medie de
temperatură dintre agenţii termici se situează între echicurent şi contracurent.
unde Q1, Q2 , Qma sunt fluxurile termice cedate de agentul primar, primite de
agentul secundar, respectiv pierderile în mediul ambiant, in W.
Dacă vom defini coeficientul de reţinere a căldurii în aparat hr , ca
raportul între fluxul termic primit de agentul secundar şi cel cedat de agentul
primar r Q2 / Q1 ecuaţia (1.1) se poate scrie sub forma:
r Q1 Q2 , (1.2)
8 Echipamente şi instalaţii termice
sau:
r M 1 h1i h1e M 2 h2 e h2i , (1.3)
unde: M şi M sunt debitele de agent primar şi secundar, în kg/s; h 1i, h1e, h2i,
1 2
h2e - entalpiile agentului primar respectiv secundar la intrarea respectiv ieşirea din
aparat, în J/kg.
În cazul în care cei doi agenţi termici nu îşi modifică starea de agregare,
ecuaţia (1.4) poate fi scrisă:
r M c T T M
c T T ,
1 p1 1i 1e 2 p2 2e 2i
(1.4)
sau:
r C1 T1i T1e C2 T2 e T2i ,
(1.5)
unde: C1 M c şi C M
1 p1 2
c
2 p 2 sunt capacităţile termice ale agentului primar
şi secundar, în W/K; T1i , T1e , T2i , T2e - temperaturile agentului termic primar,
respectiv secundar la intrarea, respectiv la ieşirea din aparat, în K ; c p1 şi c p2 -
căldurile specifice medii ale agentului primar şi secundar, în J/(kgK).
s K s T1 T2 dS
K s T1 T2 ,
S
(1.7)
12 K s STmed
Q [W], (1.8)
Ks 1 1
Rstot n
Rsi ,
1
Ks 1
p 2
1 R
sd 1 R sd 2 1 ,[W/(m .K)] (1.9)
1 p 2
1 1 R R
sd 1 sd 2 . (1.11)
K s K so
10 Echipamente şi instalaţii termice
a)
b)
Fig. 1.7 Variaţia temperaturii şi rezistenţele termice pentru perete plan (a) şi cilindric (b)
Kl 1 1
s
1 sd1 1 ln d e Rsd 2 1
R (1.12)
Rli d i 1 d i 2 p d i d e d e 2
1
K lo 1
1 1 ln d e 1 [W/m.K]
d i 1 2 p d i d e 2
(1.13)
Rezultă că:
1 1 Rsd1 Rsd 2
[W/mK]. (1.14)
K e K lo d i d e
K s1 1
1 S [W/m2.K], (1.15)
1 1
p
1 p S 2 2red
K s2 1
1 S2 p S2 1 [W/m2K], (1.16)
1 S1 p S1 2red
unde:
S nn S n n 2
2red , (1.17)
S2
unde: Snn, Sn sunt suprafaţa dintre nervuri, respectiv suprafaţa nervurilor, în m 2;
S2 = Snn + Sn - suprafaţa totală a pereteleui nervurat, în m 2;hn - randamentul
nervurilor.
12 Echipamente şi instalaţii termice
În tabelul 1.1 sunt date, orientativ, câteva valori ale coeficientului global de
schimb de căldură pentru diferiţi agenţi termici [1.2].
Tabelul 1.1
Valori orientative ale coeficientului global de transfer de căldură
În cazul în care agenţii termici nu îşi schimbă starea de agregare, curgerea lor
fiind în echicurent (figura 1.9.a) sau contracurent (figura 1.9.b), ecuaţiile bilanţului
termic şi transferului de căldură pentru un element de suprafaţă dS, în ipoteza
pierderilor neglijabile de căldură în mediul ambiant (hr = 1) sunt:
dQ M
c dT M
1 p1 1
c dT
2 p2 2
(1.18)
dQ K s T1 T2 dS (1.19)
a)
Schimbătoare de căldură 13
b)
Fig. 1.9 Variaţia temperaturii în lungul suprafeţei pentru curgerea în echicurent (a) şi
contracurent (b)
dQ dQ
dT1 ; dT2 ,
M 1 c p1
M 2c p2
deci:
1 1
d T1 T2 dQ (1.20)
Mc
Mc p 2
p1
Înlocuind
dQ din (19), în (20) şi separând variabilele, se obţine:
d T1 T2 1 dS
K s 1 (1.21)
T1 T2 M 1c p1 M 2 c p 2
Prin integrarea ecuaţiei (1.21), pentru curgerea în echicurent rezultă:
T1i T2i
ln Ks 1 1 S o (1.22)
T1e T2e M 1c p1 c
M
2 p2
Dar din bilanţul termic al aparatului:
c Q c Q
M 1 p1 ; M 1 p2 .
T1i T1e T1e T2i
T1i T2i K
ln s T1i T1e T2e T2e S o
T1e T2e Q
sau:
T1i T2i T1e T2e
Q K s So
T1i T2 i (1.23)
ln
T1e T2 e
Tmax Tmin
Tmed
T , (1.26)
ln max
Tmin
unde: DTmax şi DTmin sunt diferenţele de temperatură maximă şi minimă intre
agentii termici la intrarea, respectiv iesirea din aparat.
Uneori diferenţa medie de temperatură calculată cu relaţia (1.26) se notează
DTML (diferenţă de temperatură medie logoritmică) sau LMTD (log-mean
temperature difference).
Schimbătoare de căldură 15
T T
T1i = T1e = T1s
T1i
T1 T2e
e e
T T
T1i
T1s T1s
T1e
T2y T2e
T2s a) b)
T2i T2x
c) d)
16 Echipamente şi instalaţii termice
Relaţia (1.26) este valabilă numai pentru variaţii monotone ale temperaturilor
în lungul aparatului (figura 1.9 şi figura 1.10.a.b). În cazul variaţiilor
nemonotone ale temperaturilor pentru determinarea diferenţei medii de temperatură
aparatul se împarte în zone cu variaţii monotone (figura 1.10.d), calculul termic
realizându-se pentru fiecare zonă în parte.
Tmed FTmed
cc
. (1.27)
T2 T T
P 2 e 2i
Tmax T1i T2i
d
(1.28)
Criteriul R reprezintă raportul între capacităţile termice ale celor doi agenţi
termici:
Date de intrare
- Impuse prin temă:
M2, T2i, T2e, T1s
- Alese: w2, r
Determinarea lui M
1
T2m = 0,5(T2i + T2e);
2, Cp2 , Pr2, v2, 2 = f (T2m);
Q M Cp2 (T2e - T2i);
2
h1i, h1e = f (T1s);
M1 = Q / / (h -h )
r 1i 1e
1
Schimbătoare de căldură 19
H = ales
5
Tp1 = ales
3
Determinarea 1
T = T1s - Tp1;
1, 1, 1, r1 = f (T1s);
Z = TH
Z 2300
Da Nu
Re1=
Re1=3,8Z0,78
Re 1 r1 1 1
1
4T1 H
qs1=1 (Ts1-Tp1)
Determinarea 2
2
20 Echipamente şi instalaţii termice
Da Nu
Re2 2300
Th2 = 0,5(Tp3+T2m); Da
Re2< 10000
h, h, h, Prh, Cph, h = f (Th2);
Cr2 = f (Re2)
Nu2 = Cr2 Nu
(GrPr)h< 8105
Da Nu Nu2=0,021
1/ 7
1 H H
0,6 1 2,5 ;
Re 2 d i Re 2 d i d i 4M 2 C ph
4 M 2 C ph Pe2
d H H h
Pe 2 i ;
H H h 0,3 0 ,18
d di
d
1/ 3
2
0 ,14 Nu 2 0,35 Pe 2 i
H Gr Pr h H
Nu 2 1,55 Pe 2 i
H
p2
2 = Nu2 2 / di
qs2=2 (Tp3-T2m)
q s1 q s 2
0,01
q s1
Tp1 = Tp1 - 0,1
Da
1
3 Ks
1 p 1
Rsd
1 p 2
4
Schimbătoare de căldură 21
T2 e T2 i
Tmed
T T2 i
ln 1s
T1s T2 e
Q
S
K s Tmrd
S
Hr
d m n t
Nu
H Hr
0,01
H
H = Hr
Da
STOP
T1s T p1
q s1 1T1
1 [W/m2], (1.30)
1
şi
T p1 T2m T2
qs2
p p [W/m2], (1.31)
Rsd 1 Rsd 1
p 2 p 2
Suma celor două diferenţe de temperatură va fi diferenţa de temperatură
medie în aparat:
Tmed T1 T2 . (1.32)
Dând câteva valori lui DT1 şi lui DT2 se pot determina 1şi 2 şi apoi qs1
şi qs2, trasându-se cele două variaţii astfel încât să se respecte condiţia (1.32). În
acest scop variatia unuia dintre fluxurile unitare se reprezinte pornind din originea
axei diferentei de temperaturi, pentru trasarea variaţiei celuilalt flux, originea
acestei axe decalandu-se cu valoarea lui DTmed şi având sensul inversat [1.1] .
KsS
NTC1 1 K s dS (135)
C1 C1
s
KsS
NTC 2 1 K s dS (1.36)
C2 C2
s
Q K s STmed Tmed
NTC min , (1.37)
Q max C min Tmax im Tmax im
T2e T2i
P (1.38)
T1i T2i
Dacă:
R C 2 / C1 1 ,
C 2 T2 e T2i
P R. (1.39)
C1 T1i T2i
T1e T2e M c
ln K s S 1 1 KsS 1 2 p 2
T1i T2i M 1c p1 c
M M 2 c p 2 M 1c p1
2 p2
Rezultă:
T1e T2e KsS M 2c p 2
exp 1
T1i T2i
M 2 c p 2 M c
1 p1
(1.40)
M 2 c p 2
T1e T1i T2i T2e (1.41)
M c
1 p1
Înlocuind această valoare în membrul stâng al ecuaţiei (1.40), acesta devine:
T1i M 2 c p 2 / M 1c p1 T2i T2 e T2 e
T1i T2i
T1i T2i M 2 c p 2 / M 1c p1 T2i T2e T2i T2e
T1i T2i
M 2 c p 2 T2i T2e
1 1
M 1c p1 T1i T2i
M 2 c p 2 T2e T2i ks S M 2 c p 2
1 1 exp 1 (1.42)
M c T1i T2i
M 2 c p 2 M c
1 p1 1 p1
T2e T2i
(1.43)
T1i T1e
C C
1 1 min exp NTC max 1 min .
C max C max
1 exp N 1 C *
1 C* . (1.44)
Nr.
crt Tipul curgerii e = f (N, C*) N = f (e, C*)
0. 1. 2. 3.
1 exp N 1 C *
N 1 ln 1
1
contracurent
1 C * exp N 1 C * C*
1 C* 1
1 exp N 1 C * ln1 1 C
2 N
echicurent 1 C* 1 C
exp NC * n 1
1 exp
C* n
3
Curent
încrucişat, unde, n = N-0,22
ambele fluide
neamestecate
26 Echipamente şi instalaţii termice
1 exp N 1 C * 2
1/ 2 ln
o trecere prin
2 / 1 C * 1 C
*2 1 / 2
manta şi 2,4,6
1 exp N 1 C * 2
1/ 2
treceri prin ţevi
7 Schimbător cu
ţevi şi manta cu
1 p C* 1 p 1
n
n treceri prin
manta şi 2n, 4n,
n
1 p C* / 1 p C*
6n treceri prin unde:ep eficienţa pentru o
ţevi trecere prin manta
8 Orice schimbător
la care un fluid îşi
schimbă starea de e = 1 - e-N N = - ln (1 - e)
agregare (C* =0)
Schimbătoare de căldură 27
S , M 1 , M 2 , T1i , T2i
Tie ales
3
T1m 0 ,5 T1i T1e
T2 e ales
1
T2m 0,5 T2i T2e
c p1 f T1m
c p 2 f T2 m
M 1c p1 T1i T1e
T2calc
e T2i
M c2 p2
Nu T2e T2ce
T2 e T2calc
e 0 ,01
T2ce
1
Da
C1 M 1c p1
C 2 M 2 c p 2
C min min C1 , C 2
C max max C1 , C 2
C* C min / C max
2
Schimbătoare de căldură 29
Calculul lui k s
ks S
NTC max
Cmin
Cmin
T1calc
e T1i T1i T2i
C1
Nu T1calc T1e
e
0 ,01
T1calc
e
T1e T1calc
e
3
T1calc
e T2calc
e
STOP
T2e ales
2
T1m 0,5 T1i T1e
T2m 0,5 T2i T2e
c p1 f T1m
c p 2 f T2 m
1
30 Echipamente şi instalaţii termice
M 2 c p 2 T2e T2i
M 1
c p1 T1i T1e
C1 M 1c p1
C M c
2 2 p2
C min min C1 , C 2
C max max C1 , C 2
C* C min / C max
Calculul lui k s
ks S
NTC max
Cmin
Cmin
T2calc
e T2i T1i T2i
C2
Nu
e T2 e
T2calc
0,01
T2calc
e
T2 e T2calc
e Da
calc
M 1 , T 2e
2
STOP
Q
T1i T2 e T1i T2i T2i T2 e T1i T2 i ,
C2
(1.45)
Q .
T1e T2 i T1i T2i
C1
(1.46)
Considerând C1 C 2 , rezultă din ecuaţia bilanţului termic:
T1i T1e T2 e T2i , sau: T1i T2 e T1e T2i .
Rezultă că:
T1i T 2e T max
şi T1e T2 i Tmin .
Putem în acest caz determina legături între Tmax , Tmin , R, :
Tmin Q Q
1 1 1
T1i T2 i C1 T1i T2i Qmax
(1.47)
Tmax Q C Q
1 1 min
T1i T2i C 2 T1i T2i C 2 C min (T1i T2i )
Q 1 R .
=1 R Qmax
(1.48)
Atunci:
Tmin 1
.
Tmax 1 R
(1.49)
32 Echipamente şi instalaţii termice
T1i T1i
T2i T2e
I
T2e T2i
T1e T1e
T1i T1i
T2e
T1e T2e
T1e
T2i T2i
Figura 1.17
Variaţia temperaturilor într-un schimbător de căldură 1-2 cu fluidul primar prin
manta
a) fără incrucişerea temperaturilor; b) cu încrucisarea temperaturilor
Fig. 1.18 Variaţia P = f (NTC 2, R) pentru un schimbător de căldură cu o trecere prin manta
şi două treceri prin ţevi.
34 Echipamente şi instalaţii termice
Tabelul 1.3
Relaţii de calcul pentru P în funcţie de N TC 2,R şi tipul curgerii
Nr.
crt. Tipul curgerii P = f (NTC2, R)
1 exp NTC 2 1 R
1 Contracurent P
1 Rexp NTC 2 1 R
1 exp R 1 NTC 2
2 Echicurent P
R 1
exp NTC 2 Rn 1
Curent încrucişat, P 1 exp
3 ambele fluide Rn
neamestecate
unde n = NTC 20,22
Curent încrucişat
P 1 exp NTC 2 R1 exp R NTC 2 1
1 1
4 ambele fluide
amestecate
1 exp RNTC 2
Curent încrucişat un
P 1 exp
R
5 fluid amestecat, iar
celălalt neamestecat fluidul secundar neamestecat
Schimbător cu ţevi
şi manta cu o trecere
1 exp NTC 2 1 R 2 1
6 prin manta şi un
număr par de treceri
prin ţevi
P 21 R
1 exp NTC 2 1 R 2
1 R2
Modul de utilizare a metodei pentru calculele de proiectare sau verificare este
analog cu cel utilizând metoda de e-NTC. Pentru exemplificare, în figura 1.18 este
prezentat algoritmul de calcul pentru determinarea temperaturilor la ieşirea din
aparat, utilizând metoda P-NTC2.
Schimbătoare de căldură 35
S , M 1 , M 2 , T1i , T2i
T2e ales
3
T2 m 0,5 T2i T2 e
T1e ales
1
T1m 0,5 T1i T1e
c p1 f T1m
c p 2 f T2 m
M 2 c p 2 T2 e T2i
T calc
1e T1i
M c 1 p1
Nu T1e T1calc
1 T1e T1calc
e
e
0,01
T1calc
e
Da
C1 M 1c p1
C M c
2 2 p2
R C 2 / C1
Calculul coeficientului
global de transfer decaldura k s
2
36 Echipamente şi instalaţii termice
ks S
NTC 2
C2
P f NTC2 , R
Nu T2ce T2e
0,01
T2ce
T2 e T2calc
e
Da
3 T1calc calc
e , T2 e
STOP
Tmed
(1.50)
T1i T2i
Fig.1.22 Nomogramă pentru schimbătoare cu ţevi şi manta (TEMA E) cu două treceri prin
manta şi număr par de treceri prinţevi(2-2N)
40 Echipamente şi instalaţii termice
Fig.1.23 Nomogramă pentru schimbătoare cu ţevi şi manta (TEMA E) cu trei treceri prin
manta şi număr par de treceri prinţevi(3-2N)
Schimbătoare de căldură 41
Fig.1.24 Nomogramă pentru schimbătoare cu ţevi şi manta (TEMA E) cu patru treceri prin
manta şi număr par de treceri prinţevi(4-2N)
42 Echipamente şi instalaţii termice
SCHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ CU
ŢEVI ŞI MANTA
Cel mai utilizat tip de circulaţie este cel cu o trecere (TEMAE), care asigură
cea mai ridicată diferenţă de temperatură între agenţii termici (factorul de corecţie
F este maxim). Atunci când avem un număr mare de treceri pe partea de ţevi şi
factorul de corecţie F scade, în loc să se recurgă la două aparate tip E în serie se
poate utiliza un schimbător cu două treceri prin manta (TEMAF), deşi prezenţa
şicanei longitudinale poate produce scurgeri importante de fluid pe lângă şicană şi
înrăutăţirea coeficientului de transfer convectiv în această zonă.
Dacă pierderea de presiune pe partea mantalei trebuie redusă se poate utiliza
o manta cu curgere dirijată (TEMAJ), la care pierderile de presiune sunt de circa 8
ori mai mici decât la o manta tip TEMAE, reducându-se însă eficienţa termică a
aparatului.
Pierderile de presiune la mantalele cu două treceri (TEMAF) sunt de circa 8
ori mai mari ca în cazul unei singure treceri. Dacă se doreşte reducerea acestor
pierderi cu păstrarea unei duble treceri se pot adopta schemele cu curgere separată
simplă sau dublă (TEMA G şi H), cu reducerea însă a factorului de corecţie al
diferenţei medii de temperatură F.
În cazul curgerii încrucişate fără şicane interioare (TEMAX) se pot obţine
cele mai mici pierderi de presiune. Acest tip de manta se poate utiliza pentru
condensarea vaporilor. cu presiune coborâtă.
Diametrul mantalei poate varia în limite largi. În tabelele 1.4 şi 1.5 sunt date
orientativ diametrele si grosimea peretelui mantalelor în cazul schimbătoarelor cu
plăci tubulare fixe (tab. 1.4) sau cu cap mobil (tab.1.5).
Tabelul 1.4
Dimensiuni recomandate pentru manta pentru schimbătoarele de
căldură cu plăci tubulare fixe [1.65].
Tabelul 1.5
Dimensiuni recomandate pentru manta pentru schimbătoarele de
căldură cu cap mobil [1.56].
Schimbătoare de căldură 51
(1) din oţel carbon tub sudat; (2) roluită din oţel carbon; (3) din oţel inoxidabil.
d) Alegerea şicanelor
(e) (f)
Fig. 1.31 Tipuri constructive de şicane transversale
a) şicană simplu segment; b) şicană dublu segment; c) şicană triplu segment;
e) şicană fără ţevi în fereastră; e) şicană disc coroană circulară; f) orificii în şicane .
f) Alegerea ţevilor
Tabelul 1.6
Diametrele nominale standardizate pentru ţevi [1.79].
54 Echipamente şi instalaţii termice
De dp Di Ssp
mm mm mm m2/m
0.0195.06.0
0.025
0.031
0.038
0.044
0.050
0.057
0.063
0.069
0.079
0.094
0.119
0.139
0.160
5.0
7.0
9.0
10.0
12.0
14.0
16.0
17.0
20.0
25.0
33.0
39.5
46.0
8.0
10.0
(12.1)
14.0
(16.0)
18.0
20.0
(22.0)
25.0
30.0
38.0
44.5
51.0
0.5
1.5
Schimbătoare de căldură 55
1.5
1.5
2.0
2.0
2.0
2.0
2.5
2.5
2.5
2.5
2.5
2.5
Pasul dintre ţevi (distanţa între axele a două ţevi alăturate, L tp) se alege de
obicei între 1,2 şi 1,5 din diametrul exterior al ţevilor, spaţiul minim dintre
diametrele exterioare ale ţevilor trebuind să depăşească 6 mm pentru a permite
56 Echipamente şi instalaţii termice
Tabelul 1.7
Valorile minime ale pasului dintre ţevi (DIN 28182/1979)
Sudate sau
II lipite cu
capăt îngropat
Sudate sau
lipite cu
III
capăt ridicat
De II I III
Mm Ltp Ltp/De Ltp Ltp/De
Numărul de treceri (Ntr) este impus de debitul care circulă prin ţevi şi viteza
acestuia, astfel încât să se obţină un raport între lungimea si diametrul aparatului în
limite acceptabile (L/D <12). Prin mărirea numărului de treceri pentru un debit şi o
viteză dată prin ţevi, se măreşte numărul total de ţevi şi astfel diametrul
fasciculului şi al mantalei. In acelaşi timp insa cresc pierderile de presiune şi scade
diferenta medie de temperatura in aparat. Numărul maxim de treceri în funcţie de
diametrul mantalei este recomandat în tabelul 1.8.
Tabelul 1.8
Recomandări pentru numărul maxim de treceri prin ţevi.
Ds
200 400 ¸ 800 800 ¸ 1200 > 1200
[mm]
3) Presiunea. Fluidul cu presiune mai mare este indicat să circule prin ţevi, care
având diametrul mic rezistă la presiuni ridicate fără a fi necesare grosimi mari ale
peretelui. În cazul în care fluidul cu presiune ridicată ar circula prin manta,
grosimea acesteia, deci şi costul ei ar creşte considerabil.
6) Debit. Fluidul cu cel mai mic debit este indicat să se introducă în manta, pentru
a obţine un număr mai mic de treceri prin ţevi şi deoarece la curgerea peste ţevi
regimul turbulent apare la valori mai mici ale criteriului Reynolds ( Re limita= 103).
a) Lungimea ţevilor
Elementele lungimii ţevilor sunt prezentate în figura 1.37.
Fig. 1.37 Elementele lungimii ţevilor (a) ţevi drepte; (b) ţevi în formă de U.
ps
Lts 0,5Ds , [m] (1.53)
ts
unde:ps este presiunea din interiorul mantalei, in Pa;
sts - efortul admisibil al materialului plăci la temperatura de lucru, in N/m 2.
unde Dotl este diametrul cercului de curbura al ultimului rând de ţevi dinspre manta
(fig. 3.11).
Distribuţia şicanelor în lungul ţevilor este indicat să se facă la distanţe egale
(Lbc). În unele cazuri însă, atunci când recordurile de intrare şi ieşire a fluidului în
manta au diametre mari, distanţa până la prima şicană L bi şi de la ultima şicană la
placa tubulară Lbo, pot fi diferite (fig. 1.38).
În acest caz:
b) Diametre caracteristice
· Diametrul interior al mantalei Ds;
· Diametrul exterior al şicanelor D' s este, datorită toleranţelor în execuţie
necesare pentru a se asigura montarea lor, ceva mai mic decât diametrul interior al
mantalei (fig. 1.33) . Mărimea spaţiului liber dintre şicană şi manta, L sb/2, care are
un efect negativ asupra transferului de căldură, poate fi apreciată cu aproximaţie cu
relaţia recomandată de TEMA [1.79] :
Lsb 1,6 0 ,004 Ds . [mm], atunci :
D' s Ds Lsb . [m]
(1.57)
· Diametrul ultimului rând de ţevi D ctl, reprezintă diametrul cercului pe care
sunt amplsate centrele ultimului rând de ţevi dinspre manta (fig. 1.39):
c) Numărul de ţevi
· Numărul de ţevi pentru schimbătorul cu o trecere (Ntr=1) se poate
determina cu relaţia:
Schimbătoare de căldură 63
2
0,78Dctl
N tt N tt1 (1.59)
C1 ( Ltp )2
N tt N tt1 1 c (1.60)
Lns
unde : B*c 100 .
Ds
ctl
*
sin ctl
*
c . (1.62)
360 2
64 Echipamente şi instalaţii termice
Fig. 1.42 Factorul de corecţie Yn pentru mai multe treceri ale fluidului prin ţevi
Ds Bc
N tcc 1 2 100 , (1.63)
L pp
Rezultă:
B D Dctl
Lwp 0,4 Ds c s [m] (1.64)
100 2
şi
0,8 B D Dctl
N tcw Ds c s (1.65)
L pp 100 2
B
ds 2 arccos 1 2 c (1.66)
100
şi
D B
ctl 2 arccos s 1 2 c . (1.67)
Dctl 100
sin ds
Awg Ds 2 ds . [m2] (1.68)
4 360 2
ctl sin ds
Fw , (1.69)
360 2
Fc 1 2 Fw . (1.70)
D 2
Awt Fw . [m2] (1.71)
4
4 Aw
Dw . [m] (1.73)
De Fw N t Ds ds / 360
Lti
Ns 1 . (1.74)
Lbc
d) Suprafeţele de curgere
· Suprafaţa între fasciculul de ţevi şi manta poate fi determinată cu relaţia:
Lsb 360 ds
Asb Ds . [m2] (1.76)
2 360
Atb De Ltb 2 De2 N tt 1 Fw .[m2]
4
(1.77)
Schimbătoare de căldură 67
ef Ltp De
D
Amb Lbc Lbb ctl , [m2] (1.78)
Ltp
unde :
Lbc este distanţa între şicane,in m; Lbb- distanţa între ultimile ţevi şi manta,în m;
(Ltp)ef = Ltp pentru aşezarea în triunghiuri sau pătrate şi cu 0,707 L tp pentru
aşezarea în pătrate rotite; Dctl = diametrul ultimului rând de ţevi, in m.
Fig. 1.45. Distribuţia debitelor la curgerea în spaţiu dintre ţevi şi manta în prezenţa şicanelor
Fig. 1.46. Debitul de fluid prin spaţiul dintre ţevi şi găurile din şicane (debitul A)
M tot M A M B M C M E M F . (3.29)
Dintre cele 5 debite, active pentru transferul de căldură sunt numai debitul B
şi parţial (circa un sfert) debitul A. Ţinând seama că debitul A apare de două ori:
ef 0 ,5M A M B
M . (3.30)
Schimbătoare de căldură 69
M i Ai 1
, pentru i = B, C, F (1.81)
ki
şi
M i Ai 1 z , pentru i = A, E , (1.82)
ki
unde:
pw
z ; ki - rezistenţa hidraulică a tronsonului i, Dpw - pierderea de
px
presiune la curgerea peste şicană (prin fereastra şicanei); Dpx - pierderea de
presiune la curgerea peste fasciculul de ţevi; Ai - secţiunea de curgere i.
Tabelul1.1.9
Ponderile fluxurilor de fluid prin manta .
Regimul Regimul
Debitul
turbulent laminar
B 40 ¸ 70 % 25 ¸ 50 %
C+F 15 ¸ 20 % 20 ¸ 30 %
E 6 - 20 % 6 ¸ 40 %
A 9 - 20% 4 ¸ 10 %
s i J c J l J b J s J r , (3.33)
unde:
ai este coeficientul de convecţie ideal la curgerea peste un fascicul de ţevi;
Jc - factor de corecţie al ferestrei şicanei, care este funcţie de numărul de ţevi
in zona fereastrei şicanei. Valoarea sa este 1 pentru schimbătoarele care nu au
ţevi în fereastra şicanei, creşte la 1,15 pentru şicanele cu tăieturi mici şi scade
la 0,65 pentru şicanele cu decupări mari. Pentru calcule de proiectare curente,
valoarea sa este în jur de 0.95.
Jl - factor de corecţie pentru debitele A şi E. Valoarea sa se situează între 0,7
şi 0,8.
Jb - factor de corecţie pentru debitele de ocolire (C şi F). Pentru
schimbătoarele cu plăci tubulare fixe J b @ 0,9, iar pentru cele cu cap mobil J b
@ 0,7.
Js - factor de corecţie pentru variaţia spaţiului dintre şicane la intrarea şi
ieşirea din aparat. Uzual Js = 0,85¸1.
Jr - Factor de corecţie pentru gradienţi negativi de temperatură la curgerea
laminară (Re < 100).
Dacă se notează:
Dpbi - pierderile ideale de presiune la curgerea peste un fascicul de ţevi;
Dpwi - pierderile ideale de presiune la curgerea prin fereastra şicanei,
se pot calcula:
· pierderile de presiune la curgerea transversală în zona centrală dintre
ferestrele şicanelor:
72 Echipamente şi instalaţii termice
p w p wi N s R1 ; (1.85)
N c N tcw
pe pbi Rs Rb , (1.86)
N tcc
unde:
N c N tcw N tcc ;
M m
Gm , [ kg/m2s ] (1.88)
Amb
unde: M m este debitul fluidului prin spaţiul dintre ţevi şi manta;
Amb - secţiunea minimă de curgere peste ţevi (relaţia 3.28).
G m De
Rem , (1.89)
f
i j c pf Gm Prf2 / 3 t , (1.90)
Schimbătoare de căldură 73
unde :
j este criteriul lui Colburn;
cpf, Prf - căldura specifică şi numărul Prandtl la temperatura medie a fluidului;
et - factor de corecţie care ţine seama de variaţia proprietăţilor fizice ale
fluidului în stratul limită:
· pentru lichide:
0 ,14 0 ,25
f Prf
t
sau t
;
p Prp
· pentru gaze:
- care se răcesc : et = 1;
0 ,25
T f 273
- care se încălzesc : t
.
T p 273
a3
a , (1.92)
1 0,14( Re f )a4
Valorile a1, a2, a3, a4 se pot determina din tabelul 1.10 [ 1.55 ]
Tabelul 1.10
Valorile coeficienţilor a1, a2, a3, a4, b1, b2, b3, b4
74 Echipamente şi instalaţii termice
Asb Atb
rlm (1.94)
Amb
şi
Asb
rs (1.95)
Asb Atb
unde Asb, Atb şi Amb sunt ariile calculate cu relaţiile (1.76), (1.77), respectiv (1.78).
76 Echipamente şi instalaţii termice
Aba
rb , (1.96)
Amb
N ss
N ss , (1.97)
N tcc
2n 2n
Rs 1*
1*
, (1.99)
Li Lc
0 ,18
J r 10 pentru Ref £ 20 . (1.101)
N
c
Gm
pbi 2 f N tcc . (1.102)
m t
b
1,33
f b1
Re f
b ,
2
(1.103)
Ltp / De
unde:
b3
b (1.104)
1 0,14( Re f )b4
Valorile b1, b2, b3, b4 pot fi citite în tabelul 1.10, valoarea lui f putând fi
determinată şi grafic din fig. 1.49.
Gw2
p wi ( 2 0 ,5 N tcw ) (1.105)
2 f
unde:
M m
Gw . (1.106)
Amb Aw
80 Echipamente şi instalaţii termice
Gw f N tcw L G2
p wi 26 bc2 0,002 w , (1.107)
f Ltp De Dw 2 f
unde:
Dw este diametrul echivalent al ferestrei şicanei, determinat cu relaţia (1.73).
12. Calculul pierderilor de presiune Dpc, Dpw şi Dpe se face cu relaţiile 1.84-
1.86 şi în final se poate determina pierderea totală de presiune Dptot cu relaţia 1.87.
În cazul utilizării în aparat a ţevilor cu aripioare joase, cu înălţimea de 1 ¸ 2
mm şi cu 630 ¸ 1000 de aripioare pe metru, (fig. 1.55) suprafaţa de transfer de
căldură se extinde de circa 2 - 3 ori faţă de cazul ţevilor lise.
unde:
Dfr este diametrul la baza nervurilor,in m; Nf - numărul de nervuri pe un
metru de ţeavă; Lfs - grosimea nervurilor,in m; Lfh - înălţimea nervurilor, in m.
j J f jlise (1.109)
Tabelul 1.11.
Principalele tipuri de condensatoare
Cu ţevi şi manta
Vaporii în ţevi Vaporii în manta Cu
0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
Condensare parţială
- monocomponent B X B S S P M X
- multicomponent S X B M S X S M
- cu gaze necondensabile B X B B B X M M
- cu pierderi de presiune
- ridicate B S B B B X B X
- coborâte S M B B S M B B
B – bună; M – medii; S – slabe; X - neaplicabil
Schimbătoare de căldură 85
Coeficient
global de
Vapori Agent de răcire schimb de
căldură
[W/(m2K)]
Alcool Apă 550 – 1100
Dowtherm Ulei 340 – 450
Dowtherm Dowtherm 450 – 680
Hidrocarburi cu temperatură de Apă 100 – 280
vaporizare ridicată
Hidrocarburi cu temperatură de Apă 450 – 1140
vaporizare coborâtă
Hidrocarburi Ulei 140 – 230
Solvenţi organici Apă 550 – 1140
Kerosen Apă 170 – 370
Nafta Apă 280 – 430
Nafta Ulei 110 – 170
Abur Apă 2200 – 5700
Ulei vegetal Apă 110 – 280
Vapori de agenţi organici azeotropi Apă 220 – 450
(a)
Intrare condensat
Zona
Supor\i desupra[nc`lzire Intrare
Sican` de \evi abur
Sicane Ie]ire
protec\ie desupra[nc`lzitor ap`
|evi [n U
Pere\i
desp`r\itori Nivel ap` Capa
Ie]ire
Suport ]i tiran\i c
condens Intrare ap`
pre[nc`lzitor
at
(b)
Fig. 1.58. Tipuri de preîncălzitoare regenerative
a) fără desupraîncălzire şi subrăcire ;b) cu desupraîncălzire ; c) cu subrăcire ; d) cu
desupraîncălzire şi subrăcire
88 Echipamente şi instalaţii termice
Ie]ire
condensat Zona de
|evi [n U Capac
Nivel ap` [nainte de subr`cire
subr`cire Ie]ire Intrare ap`
Suport (op\ional)
pre[nc`lzitor condensat
(c)
Intrare
condensat
Zona
Sican` de Supor\i \evi desupra[nc`lzire Intrare
protec\ie abur Ie]ire ap`
Sicane
desupra[nc`lzitor
|evi [n U
– condensează aburul rezultat la ieşirea din turbină, sub un vid cât mai
avansat;
– constituie o rezervă de condensat în circuitul regenerativ, prin
cantitatea de apă acumulată în rezervorul de condensat al
condensatorului;
– la pornirea instalaţiei condensează aburul care ocoleşte turbina până la
atingerea parametrilor admişi pentru introducerea acestuia în turbină;
– aeriseşte o parte sau întreaga instalaţie de preîncălzire regenerativă.
. .
Q M v hv hc M a c p t 2 t1 , kW (1.111)
.
unde: M v este debitul masic de vapori, în kg/s; hv – entalpia vaporilor, în kJ/kg;
hc – entalpia condensatului, în kJ/kg; t1 – temperatura de intrare a agentului de
răcire în condensator, în °C; t2 – temperatura de ieşire a agentului de răcire în
.
condensator, în °C; M a – debitul masic al agentului de răcire, în kg/s; cp – căldura
specifică a agentului de răcire, în kJ/kg °C.
0. 1. 2. 3. 4.
Avantaje: întreţinere simplă
Atmosferic uscat, cu curgere
Dezavantaje: spaţiu mare ; dependenţa procesului 3 10
liberă a aerului
Aer de condiţiile atmosferice 25 35
Atmosferic uscat, cu curgere Avantaje: compactitate
20 35
forţată a aerului Dezavantaje: curăţire mai dificilă
Avantaje: consum de apă relativ redus
Atmosferic umed (prin
Dezavantaje: spaţiu mare, dependenţa procesului
stropire cu curgere liberă a 500 900
de condiţiile atmosferice. Se ameliorează în parte
aerului)
Aer şi prin construcţia cu ţevi nervurate
37
apă Avantaje: consum minim de apă de răcire
Umed, cu evaporare forţătă a Dezavantaje: consum sporit de energie electrică.
450 700
apei de răcire Se poate folosi şi în acest caz construcţia cu ţevi
nervurate
96
Pentru caracterizarea suprafeţelor extinse se pot lua în considerare mai multe criterii
[1.69].
Ţeava de bază poate avea secţiunea: rotundă, eliptică, plată sau în formă de picatură.
d) c) b) a)
Tipul aripioarei
Aripioarele se împart în două mari categorii: aripioare individuale care înfăşoară o singură
ţeavă şi aripioare continue, atunci când ele sunt comune pentru mai multe ţevi.
a) b)
c) d)
e) f)
g)
Aripioarele individuale cele mai răspândite sunt cele elicoidale realizate dintr-o
banda metalică rulată pe ţeava de bază sau prin extrudere din ţeava de bază sau din altă
ţeava dintr-un material mai maleabil ( aluminiu, cupru, alamă), care înveleşte ţeava de
bază. Banda din care sunt realizate poate fi continuă ( figura 1.62 a) , perforată ( figura
1.62 b), sau decupată ( figura 1.62 c). Aripioarele inelare ( figura 1.62 d) sunt formate din
discuri, circulare sau de altă formă separate între ele prin inele distanţoare sau decupări
din aripioară. Aripioarele aciculare ( figura 1.62 e) sunt realizate din sudare sau turnare
având forma trapezoidala şi o secţiune în formă de picătură. Ele se utilizează pentru ţevi de
dimensiuni mari ,care lucrează la temperaturi ridicate, cum este cazul recuperatoarelor de
căldură ( vezi capitolul 1.9). Aripiorele din fir resort ( figura 1.62 f) sunt realizate prin
rularea şi sudarea în puncte, în elice, pe o teavă de bază a unui resort. Aripioarele
longitudinale ( figura 1.62 g) sunt utilizate în cazul curgerii în lungul axei ţevilor. Ele sunt
realizate prin extrudare din materialul ţevii sau prin sudare unor benzi în lungul ţevilor de
bază.
Aripioarele continue sunt comune mai multor ţevi, fiind utilizate în marea
majoritate a bateriilor cu aripioare. Constructiv se disting trei geometrii principale pentru
aceste aripioare:
- aripioarele lise ( figura 1.63 a) constituie cea mai răspândită geometrie. Pasul
dintre placi este în general in limitele 1,5-6 mm, putănd ajunge la 10 mm în cazul gazelor
cu depuneri sau la care poate apare fenomenul de givraj;
- aripioarele ondulate ( figura 1.63 b ) sunt realizate prin ambutisare, realizând o
mărire a turbulenţei la perete care permite o mărire a coeficientului de convecţie cu circa
20% faţă de aripioarele lise;
-aripioarele perforate (figura 1.63 c ) reprezintă geometria cea mai evoluată din
punct de vedere al performanţelor de transfer termic, în ultimii ani apărând numeroase
tipuri constructive de astfel de aripioare. Ele sunt însă mai sensibile la depuneri şi la jivraj.
Legătura între ţeavă şi aripioare poate reprezenta în unele cazuri o rezistenţă termică
de contact importantă care înrăutăţeşte coeficientul global de schimb de căldură.
Cele mai ineficiente din acest punct de vedere sunt aripioarele in I ( figura 1.64 a ),
la care contactul între ţeavă şi aripioară se realizează numai prin tensiunea mecanică a
înfăşurării (aripioarele elicoidale) sau prin expansiunea (umflarea) mecanică sau hidraulică
a ţevii ( aripioarele inelare sau continue). Acest tip de prindere care este cel mai ieftin nu
se recomandă în cazul temperaturilor de lucru care depăşesc 100C. In cazul unor
temperaturi de lucru mai ridicate se recomandă nervurile îngropate ( figura 1.64 b), care
sunt inserate in canale în ţeava de bază sau într-o ţeavă din alt material trasă peste aceasta.
Prinderea se realizează prin presarea marginilor canalelor din ţeavă pe baza aripioarelor.
Un tip de prindere care asigură şi o protecţie a ţevii de baza se realizează în cazul
aripioarelor in L ( figura 1.64 c). Piciorul în formă de L al aripioarelor acoperă în
întregime suprafaţa ţevii, reglând şi pasul dintre aripioare. Prinderea aripioarelor pe ţevi se
face fie prin expansiunea mecanică sau hidraulică a ţevii, fie prin sertizare in canale
practicate în peretele ţevilor (figura 1.64 d). Pentru eliminarea completă a rezistenţelor
termice de contact între ţeavă şi aripioare acestea pot fi utilizate aripioarele integrale
99
( figura 1.64 e) obţinute prin extruderea ţevii de bază sau a altei ţevi din cupru sau
aluminiu cu grosimea suficientă, trasă la rece peste ţeava de bază.
a)
b)
100 Echipamente şi instalaţii termice
c)
a) b)
c) d)
e)
Bateriile cu aripioare sunt constituite dintr-un fascicul de ţevi din cupru sau, mai
rar, oţel inoxidabil, legate intre ele prin coturi şi grupate în rânduri, la exterior ţevile fiind
prevăzute cu aripioare, de cele mai multe ori continue, din aluminiu sau cupru. (Figura
1.65). Prin interiorul ţevilor circula apa, un purtător de frig sau un fluid frigorific, iar peste
aripioare un gaz, deobicei aer. Numărul de rânduri de ţevi poate varia de la unul singur, în
cazul unora dintre bateriile de climatizare până la câteva zeci.
101
Pentru calculul termic se poate utiliza metoda NTC , principala problemă fiind
determinarea coeficientului de convecţie pe partea aripioarelor. Diversitatea mare
constructivă a acestora, precum şi luarea în considerare a unei eventuale condensări a
umidităţii din aer în cazul răcirii acestuia, face dificilă determinarea unor relaţii valabile
pentru un mare număr de soluţii constructive.
In cazul bateriilor cu aripioare continui drepte, cu mai mult de trei rânduri de ţevi,
pentru calculul coeficientului de convecţie pe partea cu aripioare se pot utiliza relaţiile
propuse de TURAGA [ 1.66 ]:
0.24
S 0.18
j 0.053 2 Re Dh , (1. 112)
S1
102 Echipamente şi instalaţii termice
0.28
S
f 0.589 2 Re Dh 0.27 (1.113)
S1
în cazul aripioarelor umede:
1.15
s 0.92
j w 0.0025 j 0.94 Re Dh , (1.114)
e
0.4
0.04 s 0.42
f w 0.318 f Re Dh , (1.115)
e
unde: j, j w sunt factorii lui Colburn pentru aripioarele uscate, respectiv umede
j St Pr 2 3 ; St - criteriul lui Stanton St Nu / Re Pr ; D - diametrul hidraulic al
h
Gz > 25:
Nu 0.83Gz 0.76
A 0.13 B 0.16 C 0.25 D 0.43 , (1.117)
103
1.24 2.09
f f
F j 1 1.093 1.097
0.944 0.58 2.26
s Re s Re 0.88 , (1.118)
a a
s
2ns 1l s ss ,
2
S t S l 3.14d p / 4
(1.119)
f
unde:
a este raportul între grosimea aripioarei şi pasul între aripioare, celelalte mărimi
fiind dimensiuni geometrice prezentate în figura 1.67.
SCHIMBATOARE CU SCHIMBATOARE CU
SUPRAFATA PRIMARA SUPRAFATA SECUNDARA
Mai recent, s-au realizat două tipuri de garnituri nelipite, lucru ce permite
reducerea timpului de mentenanţă a acestor aparate [5.1]. Garniturile sunt elemente
care limitează nivelul presiunilor şi temperaturilor în schimbătoarele de căldură cu
plăci. Materialele cele mai frecvent utilizate sunt prezentate în tabelul 1.14.
Materialul garniturilor, forma acestora, geometria canelurilor şi modul lor de
aplicare continuă să fie subiectul multor cercetări.
Tabelul 1.14
Materialele pentru garnituri [1.58]
Temperatura
Materialul
maximă Aplicaţii
garniturii
de lucru (°C)
Acrilonitril 135 Materii grase
Izobutan -
150 Aldehide, cetone, esteri
izopropan
Etilenă - propilenă Temperaturi ridicate pentru o
150
(EPDM) gamă largă de produse chimice
Fluorcarbon Combustibili, uleiuri minerale,
175
(Viton)TM vegetale şi animale
Fibre de azbest
260 Solvenţi organici
presate
Circulaţie cu o singură
trecere pe ambele fluide
Montaj în Z cu racorduri
(intrare ieşire) la ambele
extremităţi
Montaj în U cu racordurile la
o singură extremitate
Această analiză pune în evidenţă faptul că fiecare tip de aparat răspunde unor
anumite cerinţe specifice domeniului său de aplicabilitate. Totodată se observă o
concurenţă pentru un număr mare de aplicaţii între schimbătoarele de căldură
tubulare şi cele cu plăci sudate.
< 100
CCurgere laminară uniformă
200
CCurgere turbulentă instabilă în tot canalul
2000
w2 L
p 4 f [Pa] (1.122)
2 dh
f a Re b (1.123)
b
f a (1.124)
Re
Comparaţia între diversele relaţii pentru coeficientul de frecare pune în evidenţă o
creştere importantă a acestuia cu unghiul de ondulare al plăcii (fig.5.13). Aceasta
se traduce pentru Re=1000 printr-o creştere a pierderilor de presiune de
aproximativ 9 ori pentru =30° şi 80 ori pentru =60°, comparativ cu suprafaţa
netedă. Trebuie totuşi precizat că pentru Re = 1000, curgerea printr-un canal
ondulat este turbulentă în timp ce pentru o ţeavă netedă regimul este laminar.
115
=60°, coeficientul de frecare la p*=2 este de două ori mai mare ca cel pentru
p*=3,33. Pentru unghiuri de ondulare mici această influenţă este mai mică şi chiar
neglijabilă la =0°.
Fig. 1.79. Variaţia coeficientului de frecare cu unghiul de ondulare (p/H 0=3,33) [1.63]
Tabelul 1.15.
Valorile constantelor a şi b pentru determinarea coeficientului de frecare (p/H 0=2) [1.34]
a b Domeniul Re
0 24,0 1,0 Re < 2500
0,079 0,25 Re > 2500
30* 0,059 57,5 260 < Re < 3000
30 0,898 0,263 3000 Re < 50000
45* 0,303 91,7 150 < Re < 1800
45 0,365 0,177 1800 < Re < 30000
60* 1,258 189,0 90 < Re < 400
60 6,7 0,209 400 < Re < 16000
72* 4,75 191,0 110 < Re < 500
72 33,0 0,296 500 < Re < 12000
116 Echipamente şi instalaţii termice
Tabelul 1.16.
Valorile constantelor a şi b pentru determinarea coeficientului de frecare (p/H 0=3,33) [1.34]
a b Domeniul Re
0 24,0 1,0 Re < 2500
0,079 0,25 Re > 2500
15 27,55 0,895 40 < Re < 900
0,888 0,391 900 < Re < 14000
30 23,33 0,809 40 < Re < 500
0,557 0,211 500 < Re < 17000
45 21,26 0,708 40 < Re < 260
0,690 0,0866 260 < Re < 15000
60 47,45 0,680 20 < Re < 140
3,917 0,175 140 < Re < 15000
75 46,05 0,633 25 < Re < 115
5,739 0,191 115 < Re < 10000
90 63,8 0,809 40 < Re < 180
4,82 0,312 180 < Re < 700
a b Domeniul Re
0,021 0,54 120 < Re < 1000
30
0,77 0,64 1000 < Re < 14600
1,67 0,54 300 < Re < 2000
45
0,405 0,70 2000 < Re < 20000
0,57 0,70 150 < Re < 600
60
1,12 0,60 600 < Re < 16000
72 1,45 0,58 200 < Re < 4000
90 0,98 0,63 300 < Re < 14000
Tabelul 1.18.
Valorile constantelor a şi b (pH 0 = 3,33) 5.4
a b Domeniul Re
15 0,122 0,685 40<Re<12600
30 0,254 0,638 45<Re<14600
45 0,347 0,653 50<Re<14600
60 0,344 0,705 45<Re<13200
75 0,338 0,698 45<R2<12500
90 0,270 0,700 50<Re<15000
Fig. 1.80. Variaţia numărului Nusselt cu cel al lui Reynolds (p/H 0=3,33) 5.4
Calculul pierderilor de presiune totale ale unui fluid aflat în curgere bifazică
presupune luarea în consideraţie a trei termeni: pierderile de presiune prin frecare,
pierderile de presiune prin accelerare datorate diferenţei de densitate între cele
două faze şi pierderile (curent ascendent) sau creşterile de presiune (curent
descendent) datorate gravitaţiei. Evaluările acestor pierderi de presiune au arătat că
ultimii doi termeni nu reprezintă în general decât câteva procente (<5%) din
pierderile totale. Din acest motiv în general în calcule nu se consideră decât primul
termen neglijându-se ceilalţi doi.
Pentru evaluarea pierderilor de presiune prin frecare bifazice, corelaţia cel
mai des utilizată este cea a lui Lockhart-Martinelli 1.46 ce stabileşte legătura
între pierderile de presiune bifazice Pbf şi cele monofazice corespunzătoare fazei
de lichid PL sau vapori PV, utilizând multiplicatorul bifazic a lui Chisholm
1.16:
Pbf C 1
2L 1 2 ;
PL X X
(1.126)
Pbf
V
2
1 C X X ,
2
PV
unde : C este constantă funcţie de regimurile de curgere a celor două faze (tab.
5.6) iar X este parametrul lui Lockhart - Martinelli, care are următoarea expresie:
0 ,1 0 ,5
0 ,9
X tt 1 x L V , (1.127)
x V L
Faza de
Faza de vapori Indice X C
lichid
Turbulent turbulent tt 20
Turbulent laminar tl 10
Laminar turbulent lt 12
Laminar laminar ll 5
120 Echipamente şi instalaţii termice
bf
a X ttb B0c , (1.128)
L
Pentru studierea condensării în film există numeroase modele mai mult sau
mai puţin elaborate. Marea majoritate a acestora se bazează pe studiul lui Nusselt
care presupune că filmul de lichid curge datorită gravitaţiei. În acest model se
presupune ca viteza fazei de vapori este redusă şi că aceasta nu influenţează
transferul de căldură. Dacă exprimăm numărul Reynolds al filmului de lichid în
funcţie de debitul masic de condensat, putem obţine expresia coeficientului local
de schimb de căldură la condensare prin convecţie naturală cn 1.57:
1/ 3
cn 2L
g 1,1ReL1 / 3 , (1.129)
L L L V
Re L 4m , (1.130)
Ll
cu: m
debitul de condensat, în kg/s.
0 ,5
cf
1 x L 1 (1.132)
L V
Date de intare:
Temperatura agentului termic primar la intrare, T1i
Temperatura agentului termic secundar la intrare, T2i
Debitul de agent primar, [kg/s]
Debitul de agent secundar, [kg/s]
Sarcina termică a aparatului, [W]
Suprafaţa de schimb de căldură a unei plăci, Sp [W]
Distanta dintre placi, H0
Conductivitatea termică a plăcii, [W/(m.K)]
Dimensiunile geometrice ale placii (L,l, )
Bilanţul termic:
Temperatura agentului termic primar la ieşire,
Temperatura agentului termic secundar la ieşire,
Numerele Reynolds :
124 Echipamente şi instalaţii termice
Numerele Nusselt :
NU Q Q r
100 1 %
nc nc 1 Q r
DA
REZULTATE
Fig. 1.82. Algoritmul pentru calcul de proiectare al unui schimbător cu plăci monofazic.
Tubul termic este o incintă etanşă (cel mai des sub formă de ţeavă închisă la
cele două capete) care conţine un lichid în echilibru cu vaporii săi, în absenţa totală
a aerului sau a altui gaz [1.13].
Primul brevet privind tubul termic este datorat americanului Gangler (1942),
dar adevărata sa naştere este în anul 1964 în urma articolului publicat de
americanii Grover, Cotter şi Erickson [1.26].
FLUIDUL compatibilitate
cost DE cu tubul
LUCRU
Nivelul
Temp. de Temp. de Domeniu
perfor-
Fluidul topire fierbere la 1 de Costuri
manţelo
[°C] bar [°C] temp. [°C]
r
Heliu -272 -269 -271...-269
Azot -210 -196 -203...-160
Amoniac -78 -30 -60...70 ridicate ridicat
Freon 11 -111 24 -40...120 coborâte coborât
Pentan -130 28 -20...120
Freon 113 -35 48 -10...100 coborâte coborât
Acetonă -95 57 0...120 medii mediu
Metanol -98 64 10...130 medii mediu
Etanol -112 78 0...130 medii mediu
Heptan -90 98 0...150
Apă 0 100 30...250 medii ridicate
Toluen -95 111 70...270 coborâte mediu
Gilotherm 12 250 130...350 coborâte mediu
DO -39 357 220...600 ridicate ridicat
128 Echipamente şi instalaţii termice
Între materialul din care este executat tubul şi fluidul interior nu trebuie să
se producă absolut nici o reacţie chimică sau acţiune corozivă, acestea putând avea
efecte negative, mergând până la blocarea circulaţiei în tub.
De exemplu apa este incompatibilă cu oţelul inoxidabil, la temperaturi peste
100°C putând avea loc o reacţie cu degajare de hidrogen, care, chiar în cantitate
foarte mică, va bloca funcţionarea tubului termic prin perturbarea procesului de
condensare datorită prezenţei unui gaz necondensabil.
Tabelul 1.21.
Materiale pentru tuburi termice
Acetonă Cupru
Apă Cupru
materialul din care se execută tubul este totdeauna cupru, nervurat longitudinal la
interior.
Fluidele organice cele mai utilizate sunt toluenul (până la 280°C) şi
Gilothermul DO sau Dowthermul A, până la 300-350°C.
Tuburile termice de înaltă temperatură (250°C-400°C) utilizează, în cele
mai multe cazuri mercurul, care poate fi utilizat până la 600°C şi cu tubul construit
din oţel inoxidabil neted la interior.
În cazul în care agenţii termici sunt gaze suprafaţa exterioară a tubului termic se
extinde de obicei, prin nervurare.
Schimb` tor
“CALD”
Tci Tce
T12
T11
Fluid intermediar
Tre Tri
Schimb` tor
“RECE”
Fig. 1.89. Modelarea unui rând de tuburi termice
134 Flui Echipamente şi instalaţii termice
d
cald
Fluid
rece
Fig. 1.90. Modelarea unui rând de tuburi termice
Un alt domeniu unde aceste aparate şi-au găsit o largă utilizare este în
climatizare undese folosesc tuburi termice ieftine din aluminiu umplute cu fluide
frigorifice (R11, R113), încadrate la exterior în nervuri placă tot din aluminiu.
sunt tipizate, fiind prevăzute cu flanşe la cele două capete, prin care se realizează
asamblarea la cutiile de admisie şi evacuare ale aerului (fig.1.101).
drumuri pe partea aerului (recuperatorul clepsidră) (figura 1.105a) fie cele cu două
drumuri pe partea gazelor de ardere (figura 1.105b).
Este foarte important ca separarea între circuitele de aer şi gaze de ardere din
regenerator să se facă cât mai bine. Dispozitivele de etanşare perfecţionate nu
permit scăpări mai mari de 10% din debitul de aer intrat. Acestea funcţionează fără
frecări, cu jocuri la 1-2 mm, sunt reglabile în timpul funcţionării şi posedă o
rezistenţă mecanică mare. Creşterea infiltrărilor de aer în gazele de ardere necesită
mărirea consumului de energie, atât la ventilatorul de aer, cât şi la exhaustorul de
tiraj, datorită creşterii debitelor fluidelor gazoase vehiculate.
Valorile grosimii efective l pentru diferite forme ale apaţiului ocupat de gaz
0,8 1,6 p H 2O T
k 1 0,38 g (1.138)
ps l 1000
0 ,42 E Tg
Z 3 (1.139)
p d 2p
151
' "
- debitul D a , compoziţia, temperaturile iniţială Ta şi finală Ta ale
aerului sau combustibilului gazos preîncălzit în regenerator;
- viteza aerului, respectiv a combustibilului gazos wa şi viteza gazelor de
ardere w g care circulă în regenerator;
- grosimea cărămizii, sistemul de înzidire al grilajului, precum şi
proprietăţile fizice ale materialului cărămizii;
- durata perioadelor de încălzire, respectiv răcirea regeneratorului.
152 Echipamente şi instalaţii termice
Tmin T g T gr
"
(1.141)
şi prin urmare:
T g
'
T g
"
Tme d ,1
T g
'
T
ln
T g
"
T
. (1.142)
k1 S 1
D g c g
T g' T gr ,
ln
T g
"
T gr
(1.143)
de unde:
T g
"
T gr
T g
'
T gr
(1.144)
şi prin urmare:
Tg"
T gr T g
'
T
(1.145)
Din egalitatea ultimilor doi termeni ai relaţiei (1.140), în care se înlocuieşte
expresia lui t "g din (1.145) se obţine:
S1k1
D g c g T Tgr 1 e
' D g c g d G c dT
g
gr gr gr (1.146)
Separând variabilele, se poate scrie:
D g c g 1 1
Sk
dTgr D g c g
1 e d (1.147)
Tg' Tgr G gr c gr
Prin integrarea expresiei (8.14) în limitele: pentru T gr de la T gr ,i la
T gr , f , iar pentru de la o la 1 , se obţine:
D g c g
Sk
T g' T gr ,i 1 1
D g c g
ln 1 e (1.148)
T g T gr , f
'
G gr c gr 1
în care: T gr ,i şi T gr , f reprezintă temperatura grătarului la începutul perioadei de
încălzire (la 0 ), respectiv la sfârşitul perioadei de
încălzire (la 1 ).
Din relaţia (8.15) se poate scoate expresia suprafeţei de încălzire S1 , în
cazul calculului termic de proiectare, sub forma:
D g c g 1
S1 ln
k1 G gr c gr 1 Tg' Tgr ,i ( 1.149)
1 ln '
D g c g 1 Tg Tgr , f
sau expresia perioadei de încălzire 1 sub forma:
154 Echipamente şi instalaţii termice
T g' Tgr ,i
ln
Tg' T gr , f
1
D g c g
Sk
1 1
1 e
D g c g
G gr c gr
(1.150)
În cazul peroadei de răcire, bilanţul elementar de căldură va avea forma:
dQ S 2 k 2 Tmed , 2 d G gr c gr dTgr
1
Da c a Ta" Ta' d (1.151)
Tgr ,i Ta'
ln
Tgr , f Ta'
2 . (1.153)
Da c a S k
2 2
1 e D a c a
G gr c gr
scruber pelicular; f – aparat cu spumă într-o treaptă; g – aparat cu spumă în trei trepte;
1 – duză; 2 - ţevi pentru distribuirea apei; 3 – plăcile care formează cascada; 4 – umplutură; 5, 6 –
ajutajele primei şi celei de a doua trepte ale amestecătorului cu jet; 7 – pompă; 8 – ventilator
centrifugal; 9 – ventilator axial; 10 – motor electric; 11 – suprafeţe cilindrice concentrice; 12 –
separator de umiditate; 13 – încălzitor pentru aer; 14 – corpul schimbătorului; 15 – grătar; 16 –
închizător hidraulic; 17 – prag.
157
S 6
a (1.154)
V d
Separarea fazelor este simplă în cazul dispersiei unei faze solide într-un gaz
ca şi în cel a unei dispersii lichid-lichid datorită diferenţei de greutate
specifică. Separarea devine mai complicată când faza dispersată este solidă
iar faza continuă lichidă, fiind necesar în acest caz utilizarea, de exemplu, a
unei site sau a unei centrifuge.
Dintre aplicaţiile schimbătoarelor de căldură cu contact direct amintim
următoarele:
turnurile de răcire de la centralele termoelectrice (vezi cap.3): în acest
sistem, apa caldă este dispersată la partea superioară a unui turn,
intrând în contact cu aerul ce circulă în contacurent, care se umidifică;
în acest caz, transferul de căldură este însoţit şi de transfer de masă;
recuperatoare de căldură de la aerul umed evacuat din instalaţiile de
uscare;
recuperatoare de caldură de la gazele de ardere, care asigură şi
reţinerea prafului sau gudroanele din acestea ;
generatoarele de vapori cu contact direct: un lichid cald ce constuie
faza continuă transmite căldura fazei dispersate care vaporizează.
Vaporii pot fi generaţi de la o sursă de joasă sau medie temperatură
cum ar fi o resursă energetică secundară sau de la o sursă geotermală,
pentru producerea de electricitate sau desalinizarea apei de mare;
producţia de bile de gheaţă, generate prin dispersia apei într-un curent
de azot gazos rece, după care se realizează o răcire bruscă în azot
lichid pentru decapare şi decontaminare.
hi c gu Tgi d i hvi ,
(1.157)
he c gu Tge d e hve ,
unde: c gu este căldura specifică a gazelor uscate , în kJ/(kg.K) ; hvi , hve
entalpiile vaporilor de apă la temperaturile Tgi ,respectiv Tge ,in kJ/kg, Qma -
pierderile de caldură în mediul ambient, în W.
Wi
M u c gu Tgi Tge d i hi c pwTwe d e he c pwTwe .
[kg/s]
Twe Twi
(1.158)
W
Twe Tum 1 0,1 i . (1.159)
Mu
Temperatura gazelor la ieşire trbuie să fie c mai coborâtă pentru a realiza o
recuperare maximă. In cazul curgerii în contracurent gazele pot fi răcite teoretic
până la temperatura cu care apa intră în aparat Twi , laechicurent, temperatura
limită de răcire este Twe .
Q We c pwTwe Wi c pwTwi
(1.160)
Wi c pw Twe Twi M u d i d e M u hi he
Se poate defini un flux termic specific, raportat la 1 kg de gaze uscate:
Q We c pwTwe Wi c pwTwi
q hi he (1.161)
Mu Mu
Q k S S u Tmed kV Vu Tmed ,
(1.162)
unde : k S , kV sunt coeficienţii globali de transfer de căldură în aparat de
suprafaţa, respectiv volumic, în W/(m 2K),respectiv W/(m3K) ; S u ,Vu -suprafaţa,
respectiv volumul umpluturii, în m 2,respectiv m3 ; Tmed - diferenţa medie de
temperatură.
kS de
Ki , (1.163)
g
unde : d e este diametrul echivalent al umpluturii, în m; g -conductivitatea
termică a gazelor, în W/(mK).
6
gu wg 0 gu o ,8 H 0,7
k 1,15 10 [W/(m2K)] (1.165)
f 0,5 v 0,3 gu l
0,8 0 , 7
161
Tabelul 1.25
Caracteristicile umpluturilor
Bucăţi de cocs:
25 120 0,53 600 0,018
40 85 0,55 590 0,026
75 42 0,58 550 0,055
Bucăţi de cuarţ :
25 120 0,37 1600 0,012
40 85 0,43 1450 0,020
75 42 0,46 1380 0,044
Grătar de lemn
10x100x10 100 0,55 210 0,022
10x100x20 65 0,68 145 0,042
10x100x30 42 0,77 110 0,063
Plasă metalică 160 0,95 390 0,024
H min 0,12 f ,
[m3/(m2h)]
H max ( 4 6) H min .
(1.167)
d ex
0 ,
d in
(1.173)
unde :a este spaţiu dintre scănduri, in m ; b- grosimea scândurii,
în m; dex,,din-diametrul exterior, respective interior al inelelor, in
m.
Pierderile de presiune pentru umplutura umedă sunt mai mari decât
pentru cea uscată, daturită prezenţei peliculei de lichid care micşorează secţiunea
de curgere. Ele se pot calcula cu relaţia [1.2] :
pum pus ,
1,2 0,04u ,
(1.174)
unde : u este densitatea de stropire, în m3/(m2h).
M g p
P . [kW]
3600 102 gv
(1.175)
3600Wi
F , [m 2]
l H
(1.178)
Vv
F . [m 2]
wg 0
(1.179)
Rezultă ca trebuie ca între mărimile caracteristice ale aparatului să
existe egalitatea :
Wi l Hv
. (1.180)
V 3600 wg 0
In cazul în care egalitatea nu poate fi respectată cu valorile recoman-
date pentru H si wg0, se va alege o schemă de funcţionare a aparatu-
lui cu recircularea gazelor.
6. Calculul coeficientului global de schimb de căldură de suprafaţă se
face cu una dintre relaţiile prezentate in paragraful 1.10.3. Calculând
165
(1.182)
S 6
a (1.154)
V d
Separarea fazelor este simplă în cazul dispersiei unei faze solide într-un gaz ca şi
în cel a unei dispersii lichid-lichid datorită diferenţei de greutate specifică.
Separarea devine mai complicată când faza dispersată este solidă iar faza continuă
lichidă, fiind necesar în acest caz utilizarea, de exemplu, a unei site sau a unei
centrifuge.
Dintre aplicaţiile schimbătoarelor de căldură cu contact direct amintim
următoarele:
turnurile de răcire de la centralele termoelectrice (vezi cap.3): în
acestsistem, apa caldă este dispersată la partea superioară a unui turn,
intrând în contact cu aerul ce circulă în contacurent, care se umidifică;
în acest caz, transferul de căldură este însoţit şi de transfer de masă;
recuperatoare de căldură de la aerul umed evacuat din instalaţiile de
uscare;
recuperatoare de caldură de la gazele de ardere, care asigură şi
reţinerea prafului sau gudroanele din acestea ;
generatoarele de vapori cu contact direct: un lichid cald ce constuie
faza continuă transmite căldura fazei dispersate care vaporizează.
Vaporii pot fi generaţi de la o sursă de joasă sau medie temperatură
cum ar fi o resursă energetică secundară sau de la o sursă geotermală,
pentru producerea de electricitate sau desalinizarea apei de mare;
producţia de bile de gheaţă, generate prin dispersia apei într-un curent
de azot gazos rece, după care se realizează o răcire bruscă în azot
lichid pentru decapare şi decontaminare.
hi c gu Tgi d i hvi ,
(1.157)
he c gu Tge d e hve ,
unde: c gu este căldura specifică a gazelor uscate , în kJ/(kg.K) ; hvi , hve
entalpiile vaporilor de apă la temperaturile Tgi ,respectiv Tge ,in kJ/kg, Qma -
pierderile de caldură în mediul ambient, în W.
Wi
M u c gu Tgi Tge d i hi c pwTwe d e he c pwTwe .
[kg/s]
Twe Twi
(1.158)
W
Twe Tum 1 0,1 i . (1.159)
Mu
Temperatura gazelor la ieşire trbuie să fie c mai coborâtă pentru a realiza o
recuperare maximă. In cazul curgerii în contracurent gazele pot fi răcite teoretic
până la temperatura cu care apa intră în aparat Twi , laechicurent, temperatura
limită de răcire este Twe .
Q We c pwTwe Wi c pwTwi
(1.160)
Wi c pw Twe Twi M u d i d e M u hi he
Se poate defini un flux termic specific, raportat la 1 kg de gaze uscate:
Q We c pwTwe Wi c pwTwi
q hi he .
Mu Mu
(1.161)
Q k S S u Tmed kV Vu Tmed ,
(1.162)
unde : k S , kV sunt coeficienţii globali de transfer de căldură în aparat de
suprafaţa, respectiv volumic, în W/(m 2K),respectiv W/(m3K) ; S u ,Vu -suprafaţa,
respectiv volumul umpluturii, în m 2,respectiv m3 ; Tmed - diferenţa medie de
temperatură.
kS de
Ki , (1.163)
g
unde : d e este diametrul echivalent al umpluturii, în m; g -conductivitatea
termică a gazelor, în W/(mK).
6
gu wg 0 gu o ,8 H 0,7
k 1,15 10 [W/(m2K)] (1.165)
f 0,5 v 0,3 gu l
0,8 0 , 7
Tabelul 1.25
Caracteristicile umpluturilor
Bucăţi de cocs:
25 120 0,53 600 0,018
40 85 0,55 590 0,026
75 42 0,58 550 0,055
Bucăţi de cuarţ :
25 120 0,37 1600 0,012
40 85 0,43 1450 0,020
75 42 0,46 1380 0,044
Grătar de lemn
10x100x10 100 0,55 210 0,022
10x100x20 65 0,68 145 0,042
10x100x30 42 0,77 110 0,063
Plasă metalică 160 0,95 390 0,024
H min 0,12 f ,
[m3/(m2h)]
H max ( 4 6) H min .
(1.167)
pum pus ,
1,2 0,04u ,
(1.174)
unde : u este densitatea de stropire, în m3/(m2h).
M g p
P . [kW]
3600 102 gv
(1.175)
3600Wi
F , [m 2]
l H
(1.178)
Vv
F . [m 2]
wg 0
(1.179)
Rezultă ca trebuie ca între mărimile caracteristice ale aparatului să
existe egalitatea :
Wi l Hv
. (1.180)
V 3600 wg 0
In cazul în care egalitatea nu poate fi respectată cu valorile recoman-
date pentru H si wg0, se va alege o schemă de funcţionare a aparatu-
lui cu recircularea gazelor.
176 Echipamente şi instalaţii termice
(1.182)
1 1 m2 K
Rdi Rde , (1.183)
k gl k gl W
md
, m K ,
2
Rd (1.184)
d d W
179
dmd dR
D R d d d (1.185)
d d
Evoluţia în timp a depunerilor se poate desfăşura după una dintre curbele din
figura 1.118.
Rd k , (1.186)
Rd R 1 e , (1.187)
Transferul către perete al acestor particule se poate face prin mai multe
mecanisme, schematizate în figura 1.119 1.51.
Depunerile încrustate (tartru) se prezintă sub forma unui strat aderent, dur pe
suprafeţe, în general, metalice.
Principalii constituenţi ai depunerilor încrustate sunt : carbonatul de calciu
CaCO3 (calcit, aragonit), sulfatul de calciu (anhidru, semianhidru, gips), hidroxidul
de magneziu, silicatul de calciu CaSiO 3, silicatul de magneziu MgSiO 3,
ferosilicatul de sodiu , silico-aluminatul de sodiu, bioxidul de siliciu SiO 2 .
Pentru formarea depunerilor încrustate trebuie reunite două condiţii:
- depăşirea limitei de solubilitate a produsului respectiv în agentul termic
(aspectul termodinamic);
- viteza de depunere să fie suficient de rapidă (aspectul cinetic).
În cinetica formării tartrului intervin două procese: nucleaţia şi creşterea
cristalină.
Formarea de germeni iniţiali de depuneri (nucleaţia) se produce în condiţiile
unei suprasaturări locale cu săruri. Ea este un fenomen lent, care este intensificat
de creşterea temperaturii şi agitaţiei lichidului.
Creşterea depunerilor dintr-o soluţie se poate considera că se face în două
etape succesive: difuzia particulelor către stratul de depuneri şi integrarea lor în
reţeaua cristalină. După caz, una dintre etape va fi mai rapidă şi va controla
cinetica globală.
2 H 2O O2 4e 4OH
Depunerile prin reacţii chimice apar atunci când o reacţie chimică se produce
în apropierea suprafeţei de schimb de căldură, produsul solid rezultat în urma
reacţiei depunându-se pe aceasta. De cele mai multe ori reacţia este o polimerizare,
rezultând un produs solid cu masă moleculară mare.
Principiul schemei de reacţie este: 1.11
Iniţiere RH Z R HZ
R O2 ROO
Propagare
ROO RH ROOH R
R R RR
Oprire
ROO R ROOR
k gl 1
CH (1.188)
k
gl 1 k gl Rd
Sd S0 1 CH
CS k gl0 Rd (1.190)
S0 CH
Q0 Q d k gl0 Rd
. (1.191)
Q0 1 k gl0 Rd
Cea mai utilizată metodă este bineînţeles prima, ea având însă o serie de
neajunsuri:
- tabelele conţin date numai pentru apă sau hidrocarburi;
- nu se ia în considerare influenţa vitezei sau temperaturii agentului termic
asupra depunerilor;
- valorile sunt date pentru rezistenţa asimptotică sau după o perioadă lungă
de exploatare (neprecizată);
- metoda tratează fenomenul de depunere ca şi când valoarea rezistenţei
recomandate s-a atins imediat, în realitate fenomenul fiind, aşa cum s-a
arătat tranzitoriu.
Tabelul 1.26.
Valorile rezistenţei termice a depunerilor pentru apa (norme TEMA).
Tabelul 1.27
Valorile rezistenţei termice a depunerilor pentru diferite fluide industriale (norme TEMA).
Natura fluidului
Rd
[(m 2K)/W]
ULEIURI
Păcură 0,00088
Ulei de transformator 0,00018
Ulei ungere motoare 0,00018
Ulei pentru tratamente termice 0,00070
GAZE ŞI VAPORI
Gaz 0,0018
Gaz de eşapament de la motoare 0,0018
Vapori de apă (fără ulei antrenat) 0,00009
Vapori de apă (cu ulei antrenat) 0,00018
Vapori de agenţi frigorifici (cu ulei antrenat) 0,00035
Aer comprimat 0,00035
Fluide organice 0,00018
Vapori solvenţi 0,00018
Gaz natural 0,00018
LICHIDE
Lichide de răcire 0,00018
Fluide hidraulice 0,00019
Fluide organice 0,00018
Săruri topite 0,00009
Soluţii caustice 0,00035
Uleiuri vegetale 0,00053
Uleiuri sărace 0,00035
Uleiuri bogate 0,00018
Benzină 0,00018
Gaz de sondă lichefiat 0,00018
Combustibil lichid uşor 0,00035
Combustibil lichid greu 0,00088
Tabelul 1.28.
Valorile rezistenţei termice a depunerilor pentru petrol (norme TEMA).
18 – 93°C 93 – 139°C
Viteza [m/s] Viteza [m/s]
< 0,6 0,6 – 1,2 > 1,2 < 0,6 0,6 – 1,2 > 1,2
< 0,6 0,6 – 1,2 > 1,2 < 0,6 0,6 – 1,2 > 1,2
Sec 0,00070 0,00053 0,00035 0,00088 0,00070 0,00053
sărat 0,00106 0,00088 0,00070 0,00020 0,00106 0,00088
191
Rezistenţa
Viteza Temperatura
termică a
Fluidul Tipul depunerilor peretelui
depunerilor
[m/s] [°C]
[m 2K/W]
Carbonat de 0,0005 -
Apă 60
calciu 0,00025
Produse 0,00015 -
Apă de râu
corozive 0,008
Produse
Apă 0,009
corozive
Fosfat de
Apă de turn 2 37 0,00025
calciu
Apă de mare 0,00005 -
Film biologic 2…8 31
(zona litoral) 0,00035
Apă de mare 0,00009 -
Film biologic 1,8 25
(larg) 0,00015
Apă
Silicaţi 70 0,00002
geotermală
Apă de răcire 0,00001 -
Silicat de zinc 1 ... 2,5 53 ... 175
cu inhibitori 0,0003
Tabelul 1.30
Rezistenţa termică a depunerilor în schimbătoarele de caldura cu plăci.
Rd
Agentul termic
[m2K/W]
Apă demineralizată 0,00001
Apă potabilă normală 0,00002
Apă potabilă dură 0,00005
Apă de turn 0,00004
Apă de ocean (estuar) 0,00005
Apă de mare 0,00003
Apă de râu şi puţ 0,00005
Apă de răcire motoare 0,00006
Ulei de ungere 0,00002 … 0,00005
Ulei vegetal 0,00002 … 0,00006
Solvenţi, produse organice 0,00001 … 0,00003
Vapori de apă 0,00001
Pentru gazele de ardere valorile recomandate pentru rezistenţa depunerilor, în
funcţie de combustibilul utilizat, sunt prezentate în tabelul 1.31.
Tabelul 1.31.
Rezistenţa termică a depunerilor pentru gazele de ardere.
Rd Viteza gazului
Natura combustibilului
[m2K/W] [m/s]
GAZE CURATE
(curăţare ne necesară)
Tabelul 1.32.
Acţiuni pentru limitarea depunerilor în schimbătoarele de căldură.
Faza de Faza
Faza de funcţionare Faza de oprire
dimensionare construcţii-montaj
Menţinerea condiţiilor
Alegerea tipului de Asigurarea calităţii Demontarea şi
de funcţionare
schimbător de fabricaţie curăţarea manuală
(temperaturi debite)
Alegerea
Protecţia la Curăţare mecanică a
configuraţiei şi Penetrarea fluidelor
transport şi stocare depunerilor dure
geometriei
Alegerea condiţiilor
Operaţii despălare
de funcţionare Utilizarea de aditivi Curăţare hidraulică
şi pasivizare
(temperaturi debite)
Punerea în
Curăţarea continuă Curăţare chimică
funcţiune
Depunerile vor avea tendinţa să se aglomereze în această zonă, în care ţevile vor fi
mai slab răcite.
Fig. 1.124 Vizualizarea numerică a curgerii exterioare într-un schimbator tubular cu şicane
Spirala, care este executată dintr-un fir metalic cu diametrul între 0,3-1 mm,
pe lângă reducerea cu cca 80 % a depunerilor, realizează şi o intensificare a
transferului de căldură prin mărimea turbulenţei.
Schimbătoarele de căldură cu plăci la care înălţimea canalului de curgere este
de câţiva milimetri sunt sensibile la înfundare prin intrarea între plăci a unor
particule de dimensiuni mai mari. Pentru a se evita acest fenomen se introduc
sisteme de filtrare a agenţilor termici sau se utilizează procedeul de inversare a
debitului.(figura 1.130)
Fig. 1.130. Sistem de curăţire prin inversarea sensului de curgere prin schimbător.
a) curgere normala; b) curgere inversată.
În cazul unor depuneri puternic aderente, cum este cazul fluidelor care pot
cristaliza în aparat se pot adapta soluţii speciale de schimbătoare. În figura 1.131
este prezentat un astfel de schimbător cu lame racloare rotative.
(b)
Tabelul 1.34
Efectul diferitelor rezistenţe termice asupra transferului global de căldură
kS
Cazul W/(m2.K) W/(m2.K) mm W/(m2.K) %
W/(m2.K)
1 50 5000 3 30 49.26 0.493
2 50 10000 3 30 49.5 0.495
3 100 5000 3 30 97.1 0.971
4 10000 5000 3 30 2500 25
5 10000 5000 3 300 322 3.25
Coeficientul global de transfer de căldură este mai mic decât cel mai mic
coeficient de convecţie;
În cazul unei diferenţe mari între cei doi coeficienţi de convecţie (două ordine
de mărime) coeficientul global de schimb de căldură este determinat numai de
cel mai mic coeficient de convecţie, rezistenţa termică conductivă fiind
neglijabilă. În acest caz trebuie să intensificăm transferul de căldură pe partea
agentului termic cu coeficient de convecţie redus, sau să extindem suprafaţa de
schimb de căldură pe această parte;
În cazul în care cei doi coeficienţi de convecţie sunt apropriaţi, rezistenţa
termică conductivă poate avea o pondere importantă, micşorarea sa prin
reducerea grosimii peretelui şi utilizarea unui material cu o conductivitate
termică mai mare, putând mări coeficientul global de transfer de căldură. În
acest caz trebuie acţionat şi pentru intensificarea convecţiei la ambii agenţi
termici.
Acoperiri - - Acoperiri
poroase
Acoperiri
hidrofobe
Rugozitate - - suprafeţe
şi cu
porozitate structuri
poroase
integrale
plăci ondulate (în special plăci ondulate
pentru lichide)
0 1 2 3 4 5
208 Echipamente şi instalaţii termice
Amestec inserţii
al Kenics
fluidului
în inserţii
secţiunea Heatex
transver-
sală inserţii cu
discuri
inserţii cu
bile
(sfere)
ţevi cu
nervuri
pirami-
dale
ţevi cu
caneluri
exterioare
1.12.1.2. NERVURILE
209
a) b)
c) d)
210 Echipamente şi instalaţii termice
e) f)
b grosimea nervurii h înălţimea nervurii
l lungimea nervurii hp înălţimea fantei
s pasul dintre nervuri lp lungimea fantei
t grosimea nervurii sp pasul între fante
H pasul [ntre
canale
s pasul [ntre
212 Echipamente şi instalaţii termice
Inserţiile în formă de stea (tab. 1.34) sunt constituite dintr-o piesă extrudată
din aluminiu, prezentand o formă de stea cu 5, 6 sau 12 colţuri. Contactul între
inserţie şi ţeavă este asigurată prin etirarea ţevii. Extinderea suprafeţei de transfer
de căldură este foarte importantă în acest caz iar o intensificare semnificativă a
transferului de căldură poate fi obţinută şi prin generarea unei curgeri secundare
dacă inserţia este răsucită.
Rugozitate uniformă
Rugozitate în două Rugozitate în două
dimensiuni tip ondulări dimensiuni tip caneluri
(în trei dimensiuni)
Geometrie
de bază
Geometrii
cu diferite
valori p/e
Geometrii
cu diferite
forme ale
obstacolelor
sensul curgerii
- - strat limit`
recirculare
50
Pred = 0,03
Pred=0,3
Pred=0,9
40
rugozitatea de 1 m (%)
30
20
10
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Rugozitatea sprafe\ei (m)
a b
Fig. 1.141 Cavitate conică dezactivată (a) şi cavitate tip “pungă” (b)
(a)
(b)
Fig. 1.142 Efectul Vapotron:
a – regimurile de transfer termic pe suprafaţa nervurilor
(A – fierbere în film stabil; B – fierbere în film instabil; C – fierbere nucleică la saturaţie;
D – convecţie în fază lichidă); b – forme tipice de nervuri [11.15]
o 0,728 H 1 4
, (1.192)
v 0,943 D
Condens
ssssat
Taler
rrrr
221
100000
\eav` neted`
Nervuri joase
Coeficientul global de schimb de c`ldur` (W,m K )
-1
Thermoexcel-C
-2
10000
1000
1 10 100
Diferen\a de temperatura fluid la satura\ie-perete (K)
Fig. 1.144 Coeficientul global de schimb de căldură funcţie de diferenţa dintre temperatura
fluidului la saturaţie şi cea a suprafeţei peretelui, la condensarea freonului
R113 la exteriorul unei ţevi netede şi nervurate [1.7]
Când coeficienţii convectivi realizaţi de cele două fluide sunt de acelaşi ordin
de mărime, creşterea fluxului termic este determinată de intensificarea ambelor
procese convective, atăt la suprafaţa interioară a ţevii, căt şi la suprafaţa exterioară
a acesteia. În acest scop, au fost create ţevi cu profile speciale ca, de exemplu,
ţevile tip funie prezentate în fig. 11.12. Acestea se pot utiliza în bune condiţii în
schimbătoarele de căldură lichid-lichid sau gaz-gaz la care curgerea între ţevi este
longitudinală, în instalaţiile vaporizatoare (la aparatele de preîncălzire în care
aburul condensează la exterior şi apa circulă la interior) etc.
222 Echipamente şi instalaţii termice
Fluxul radiant net cedat de gazele de ardere învelişului solid care le conţine
este determinat de suprafaţa de schimb de căldura, temperaturile şi factorii de
emisie ce caracterizează gazele de ardere şi respectiv suprafaţa [1.44]. Conform
acestor dependenţe, intensificarea transferului de căldură, în acest caz, este
determinată de folosirea unor suprafeţe cu factori de emisie mari şi de creşterea
factorului de emisie al gazelor de ardere. La o temperatură şi o compoziţie date
pentru gazele de ardere, factorul de emisie al gazelor de ardere creşte cu mărirea
grosimii efective a stratului radiant, care poate realiza prin alegerea
corespunzătoare a geometriei spaţiului în care se află gazele astfel încât raportul
între volumul ocupat de acestea şi suprafaţa închisă de volum să fie cât mai mare.
224 Echipamente şi instalaţii termice
BIBLIOGRAFIE
[1.1] BADEA, A., NECULA, H. Schimbatoare de caldură, Editura AGIR, Bucureşti, 200
[1.2] BADEA, A. Instalaţii termice industriale, Ed. Institutului Politehnic Bucureşti, 1981
225
[1.4] BELL,K.J., Exchangers Design Based on the Delaware Research Program, Pet.
Engeneering, vol 32, nr.11, 1960.
[1.5] BELL,K.J., Final Raport of the Cooperative Research Program on Shell-and-Tube Heat
Exchaugers., University of Delaware Eng. Exp. Sta. Bull.5, 1963.
[1.6] BONTEMPS A., GARRIGUE, A., GOUBIER C., HUETZ, J., MARVILLET, C.,
MERCIER, P., VIDIL, R. Technologie des échangeurs thermiques. Ed. Techniques de
l’Inginieur, Paris, 1998.
[1.7] BONTEMPS, A., GARRIGUE, A., ş.a. Technologie des échangeurs thermiques.
Techniques de l’Ingénieur. Paris, 1998, 159 p.
[1.8] BRIGGS, D. E., YOUNG, E. H. Convection heat transfer and pressure drop of air flowing
across triangular pitch banks of finned tubes. Chem. Eng. Progr. Symp. Series n° 41, vol.
59, 1983, p. 1-10.
[1.9] CARABOGDAN, I.G., BADEA. A., ş.a., Instalaţii termice industriale, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1978.
[1.10] CAVALLINI, A., LONGO, G., A. AND ROSETTO, L. - Condensation hrat transfer and
presure drop of refrigerants in tubes of finned tube hrat exchangers. Recentdevelopment in
finned tube hrat exchangers: theoretical and practical spects, DTI Energy Technology,
Denmark, 1993.
1.11 CHARUAU, J., - Etude du dépot de particules dans les conduites, Rapport CEA R5158,
1982
1.12 CHAUDAGNE, D., - Fouling costs in the field of heat exchance equipement in the French
market. EVROTHERM, Seminar 23, Grenoble 1992
[1.15] CHIRIAC, F., ş.a., Transferul de caldură şi masă în industrie, Editura Tehnică, Bucureşti,
1977.
[1.16] CHISHOLM, D. - Two-Phase flow in pipelines and heat exchangers, Edition G. Godwin,
1983.
[1.17] COLLIER, J. G., THOME, J. R. Convective boiling and condensation. Third Edition,
Clarendon Press, Oxford, 1994, 596 p.
1.18 COOPER, SUITOR, - Cooling water fouling in plate heat exchangeurs. Heat Transfer
Engineering, vol 1, nr.3, 1980.
[1.19] COOPER, A. - Condensation of steam in plate hrat exchanger. AICHE SYmposium Series,
n°138, Vol. 70, 1970.
226 Echipamente şi instalaţii termice
[1.20] COSAR, P., Echangeurs de chaleur, techniques de l`ingenieur, B100-B103, Paris, 1973
[1.22] DAVENPORT, C. J. Correlations for heat transfer and flow friction caracteristics of
lourered fins. Heat Transfer. Seattle 1983. AIChE Symp. n° 225, vol. 79, 1983, p. 19-27.
[1.23] DEPEW, C. A., REISBIG, R. L. Vapor condensation on a horizontal tube using teflon to
promote dropwise condensation. Industrial Engineering Chemistry, Processing, Design
and Development, vol. 11, 1964.
[1.24] DE RONZIER, J., C., LAURO, F. Les échangeurs de chaleur en matière plastique,
GRETh, Grenoble, 1989.
[1.29] FOCK, W., ş.a - The effect of the corrugation inclination angle on the thermohydraulic
performance of a plate heat exchanger - Int. Journal of Heat and Mass Transfer, Vol. 28,
n°8, 1985.
[1.30] GAISER, G., KOTTKE, V. - Effect of corrugation parametres on local and integral heat
exchangers and regenerators. Proceedings of the 9 th Heat Mass Transfer Conference,
Vol.
5,1990.
[1.32] GRAY, D. L., WEBB, R. L. Heat transfer and friction correlations for plate fin and tube
heat exchangers having plain fins. Heat transfer, vol. 6, 1986, p. 2745-2750.
[1.33] HOLMAN, J.P. Heat transfer, 6-th edition,Mc Graw-Hill, New York, 1990
[1.35] HONG, S. W., BERGLES, A. E. Augmentation of laminar flow heat transfer in tubes by
means of twisted tape inserts. J. Heat Transfer, vol. 91, 1969, p. 434-442.
[1.36] JOSHI, H. M., WEBB, R. L. Prediction of heat transfer and friction in the offset strip fin
array. Int. J. Heat Mass Transfer, vol. 30, n° 1, 1987, p 69-84.
1.37 KAKAC, SHAH - Handbook of single phose convective heat transfer, 1987.
227
[1.38] KAYS, W.M., LONDON, A.L., Compact Heat Exchangers, Mc Graw-Hill, New York,
1975
[1.40] KUMAR, R., JUDD, R. L. Heat transfer with coiled wire turbulence promotors. Canad. J.
Chem. Eng., vol. 48, 1970, p. 378-383.
[1.42] LAURO, F., HUYGHE, J. Utilisation des matières plastiques comme surface d’échange
de chaleur. Revue Physique Appl. 17, 1982.
[1.43] LECA, A., POP, M., STAN, N., BADEA, A., LUCA, L. - Procese şi Instalaţii Termice în
Centralele Nucleare Electrice. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1979.
[1.44] LECA, A., MLADIN, E. C., STAN, M. Transfer de căldură şi masă. Editura tehnică,
Bucureşti, 1998.
[1.45] LECA, A., ş.a., Transfer de căldură si masă, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1977
[1.48] MARTO, P. J., LEPERE, V. J. Pool Boiling Heat Transfer from enhanced surfaces to
dielectric fluids. Advances in Enhacned Heat Transfer, HTD-18, ASME, New York, 1981.
[1.50] NAKAYAMA, W., XU, L.P., ASME-JSME Thermal Engineering Joint Conference, vol
1, pp. 495-502, 1983.
[1.53] RABAS, T. J. The effect of fin density on the heat transfer and pressure drop
performance of low finned tube banks. ASME paper n° 80-HT-97, 1980.
[1.54] ROBINSON, H., BRIGGS, D. E. Pressure drop of air flowing across triangular pitch
banks of finned tubes. CEP Symp. Series n° 64, vol. 62, 1966, p. 177-188.
[1.56] ROSHENOW, W.M, HARTNETI, Handbook of Heat Transfer, Mc Grow - Hill, New-
York, 1973.
[1.58] SAUNDERS, E., A., A. ş.a - Heat Exchangers, Longman Scientific & Technical, New
York, 1985.
[1.60] SHAH, R.K., SUBBARAO, E.C., MASHELKAR, R.A., Heat Transfer Equipement
Design, Hemispher Publishing Corporation, New-York, 1988.
[1.64] THORSEN, R., LANDIS, F. Friction and heat transfer characteristics in turbulent swirl
flow subjected to large transverse temperature gradients. J. Heat Transfer, vol. 90, 1968,
p. 87-89.
[1.65] TINKER,T, Shell Side Characteristics of Shell and Tuble Heat Exchangers, Posts I,II,II,
General Discussion of Heat Transfes, Proc. Institution of Mecanical Engineers London,
1951.
[1.67] UTTAWAR, S. B., RAJA RAO, M. Turbulent flow friction and heat transfer
characteristics of single spirally enhanced tubes. J. Heat Transfer, vol. 107, 1985, p. 930-
935.
[1.68] VIDIL, R., MARVILLET, CH., ş.a - Les échangeurs à plaques: description et éléments
de dimensionnement, Imp. Coquand, Grenoble, 1990.
[1.69] VINCENT, J., Etude bibliographique sur les ailettes en conditionnement de l`air. Lois
d`echange et perte de
charge,Rapport AFME/CETIAT, Paris, 1987.
[1.70] WEBB, R. L. Principles of Enhanced Heat Transfer. John Wiley & Sons, Inc., New York,
1994, 556 p.
[1.72] ZAHAROVA, Z.L., RACINSCHII, A. C., Gazovîe contactnîe vodonagrevateli, Izd. Nedra,
1966.
229
1.74 *** BEAMA - British Electrical and Allied Manufaturers Association , Publication
222, Recommended
practice for the design of surface type steam.
[1.75] *** Heat Exchanger Design Handbook, vol 3, VDI-Verlag Dusseldorf, 1986.
[1.76] *** Heat Exchanger Design Handbook, Hemispher Publishing Corporation, 1985.
[1.77] *** HTFS (Heat Transfer and Fluid Flow Service) HANDBOOK- CE7 Power-Plant
Feedwater Heaters. USA. 1990.
[1.78] *** CETIAT, Initiation a la pratique des échangeurs, Editions Lavoisier, 1984.
1.79 *** TEMA - Standard of the tubular. Heat Exchanger Manufactures Association 6 th
edition, 1978.