Sunteți pe pagina 1din 23

INTRODUCERE

Schimbătoarele de căldura reprezintă aparate care au drept scop transferul de căldura de


la un fluid la altul în procesul de încălzire, fierbere, evaporare, condensare, răcire sau în alte pro-
cese termice, în care sunt prezente două sau mai multe fluide cu temperaturi diferite.

Instalațiile tehnologice, aparatele de schimb de căldură ocupă o poziție particulară, ele


putând funcționa ca organe principale, când constituie părți determinate ale unor procese tehno-
logice sau ale unor procese exclusiv termice, fie ca organe secundare, introduse în instalații din
motive de economie de căldură sau de substanță.

Scopul acestui proiect este dimensionarea tehnologică a unui schimbător de căldură. Apa-
ratul de schimb de căldură trebuie să realizeze răcirea unui debit de 350 t/h de benzina într-o
instalație tehnologică. Tipul constructiv al schimbătorului de căldură este fascicul tubular în
manta, în care țiței care circulă prin tuburi, iar benzina prin manta.

Domeniile de utilizare de schimb de căldură sunt foarte variate, destinațiile principale ale
acestor aparate fiind următoarele: schimb complex de căldură dintre gazele de ardere şi apa-
aburul din generatoarele de abur; transferul de căldură în cadrul proceselor de încălzire, răcire,
fierbere, condensare sau alte procese speciale, practic din toate ramurile industriale; prepararea
apei calde și fierbinți în sistemele de termoficare; evacuarea în atmosferă prin turnuri de răcire a
căldurii reziduale rezultate din procesele industriale; procesele complexe de recuperare a căldurii
cu potențial termic redus pentru încălzire și scopuri tehnologice.

Schimbătorul de căldură fascicul tubular în manta dimensionat în acest proiect are rolul
15
de a realiza procesul de preîncălzire a unui flux de produs petrolier cu densitatea 𝑑15 de 0,875 şi
factorul de caracterizare 11.8, dintr-o instalaţie tehnologică de prelucrare a petrolului.

În aparat, produsul petrolier trebuie să se preîncălzească de la temperatura de 40°C la


80.73°C preluând căldură unui flux de benzină. Se consideră că țițeiulcirculă prin fasciculul de
tuburi, benzina circulă prin manta iar curgerea fluidelor este mixtă. Datele iniţiale de proiectare
sunt prezentate în tabelul 1.

Capitolul 1. STUDIUL DE LITERATURĂ

În acest capitol se vor prezenta: rolul şi clasificarea schimbătoarelor de căldură; metode


de proiectare/dimensionare a schimbătoarelor de căldură.

Capitolul 2. CALCULE DE DIMENSIONARE

În acest capitol se vor prezenta: datele de proiectare și varianta de lucru sub formă tabe-
lată; subcapitole cu etapele de proiectare; breviar cu rezultate.

Capitolul 3. CALCULUL FLUIDODINAMIC

În acest capitol se determină căderile de presiune, atât în tuburi cât și în manta, se dimen-
sionează racordurile iar în final se urmărește verificarea vitezei de curgere pentru racordul stand-
ardizat atat pentru țiței, cât și pentru benzină.

Capitolul 4. CALCULUL ECONOMIC


1
Scopul acestuia este de a determina cheltuielile totale asupra preîncălzitorului, formate
din cheltuieli cu utilitățile și cheltuieli cu amortizare.

CONCLUZII - Se vor prezenta discuţii plecând de la scopul proiectului şi pe baza principalelor


rezultate obţinute.

CAPITOLUL 1. STUDIU DE LITERATURĂ

1.1 Rolul şi clasificarea schimbătoarelor de căldură


Schimbătoarele de căldură sunt aparate în care are loc transferul căldurii de la un fluid cu
o temperatură mai ridicată (agent termic primar), către un fluid cu o temperatură mai coborâtă
(agent termic secundar), în procese de încălzire, răcire, condensare, vaporizare sau procese
termice complexe.
Clasificarea schimbătoarelor de căldură se poate face din mai multe puncte de vedere:
 clasificarea după tipul constructiv al aparatului;
 clasificarea după procesul principal de transfer de căldură;
 clasificarea după modul de contactare a fluidelor;
 schimbătoare cu sau fără transformare de fază.

După tipul constructiv al aparatului se întalnesc:

 schimbătoare de căldură tip fascicul tubular în manta (FTM);


 schimbătoare de căldură tip plăci;
 schimbătoare de căldură compacte etc.

După procesul principal de transfer de caldură:

 răcitoare,
 condensatoare,
 vaporizatoare,
 preîncălzitoare,
 generatoare de abur etc.

După modul de contactare a fluidelor:

- schimbătoare de căldură de suprafață;


- schimbătoare de căldură prin contact direct;
- schimbătoare de căldură cu fluid intermediar staționar.

Schimbătoarele de căldură de suprafaţăse caracterizează prin faptul că cele două fluide care
schimbă căldură între ele sunt separate prin pereţi metalici, în majoritatea cazurilor cilindrici
(tuburi). Aceste schimbătoare sunt cele mai frecvent utilizate.
Schimbătoarele de căldură prin contact directnu conţin pereţi despărţitori între fluide şi cum
fluidele vin în contact nemijlocit, transferul de căldură este însoţit şi de un proces de transfer de
masă.
2
Schimbătoarele de căldură cu fluid intermediar staţionarsunt de concepţie mai recentă, se uti-
lizează în cazuri practice caracteristice şi prezintă unele avantaje specifice. Ele se caracterizează
prin faptul că transferul de căldură de la fluidul cald către fluidul rece, care sunt în curgere con-
tinuă prin schimbător, este mijlocit de un fluid intermediar staţionat în aparat.

Schimbătoare de căldură fără schimbare de fază

Majoritatea schimbătoarelor lucrează fără schimbarea stării de agregare a mediilor, iar trans-
ferul termic are loc între fluide: lichid -lichid (răcitoare, încălzitoare, preîncălzitoare), lichid-
vapori (condensatoare), lichid-gaz (radiatoare, boilere, butelii de încălzire, în instalații frigo-
rifice), vapori-lichid (vaporizatoare, preîncălzitoare, fierbătoare), vapori-gaz și gaz-gaz.

Schimbătoarele de căldură cu fascicul tubular în manta sunt cele mai utilizate tipuri de
schimbătoare. Ele prezintă o arie specifică de transfer de căldură relativ mare (18-40 m2/m3, în
raport cu 4-15 m2/m3 la schimbătoarele tub în tub) şi un consum specific de metal relativ redus
(35-80 kg/m2, în raport cu aproximativ 175 kg/m2 la schimbătoarele tub în tub) .

În figura 1 este redată schema unui schimbător de căldură cu fascicul tubular în manta. El se
compune dintr-o manta cilindrică prevăzută la extremităţi cu flanşe, două capace prevăzute cu
flanşe spre interior, două plăci tubulare care se fixează (cu garnituri de etanşare) între flanşele
mantalei şi capacelor şi fasciculul de tuburi, mandrinate în plăcile tubulare. Racordurile
(stuțurile) pentru fluidul care circulă prin tuburi se află la capace şi acestfluid trece în paralel prin
toate tuburile, într-un singur sens. Mantauaconţine tot două racorduri, fluidul corespunzător cir-
culând prin spaţiul intertubular, în contracurentcu fluidul din tuburi. Mantaua conține șicane
transversale segment de cerc pentru majorarea vitezei fluidului, secțiunea de curgere e variabilă,
apar turbulențe ce îmbunătățesc schimbul de căldură.

Figura 1. Schimbător de căldură cu fascicul tubular în manta cu o trecere[3]

În figura 2 se prezintă schema unui schimbător de căldură cu placi. Sunt folosite în indus-
tria alimentară, de exemplu la încălzirea și răcirea laptelui, berii și vinului, dar și în industria
petrochimică, ele fiind uşoare şi cu gabarit mic în raport cu aria de transfer. Constau în plăci pro-
3
filate, din metal, suprapuse şi presate pentru etanşare.La extremităţile plăcilor sunt delimitate
canalele de legătură pentru fluide, acestea circulând prin spaţiile libere dintre plăci .[4]

Figura 2. Schimbătoare de căldură cu plăci [2]

În figura 3 este prezentat un schimbător de căldură cu cap flotant. Placa tubulară mică are
un diametru mai redus decît diametrul interior al mantalei şi după demontarea capacului mic
(acesta este fixat prin intermediul unui inel), fasciculul poate fi extras cu ambele plăci tubulare.
În unele cazuri, pentru o alunecare mai uşoară, şicanele inferioare se sprijină, pe nişte role.
Obişnuit, schimbătoarele cu cap mobil au un număr par de păsuri în tuburi .

Figura 3. Schimbător de căldură fascicul tubular în manta cu cap flotant

Schimbătoarele tub în tub (fig. 4) constau în două tuburi concentrice, un fluid circulînd
prin tubul interior, iar celălalt fluid prin spaţiul inelar (intertubular). Obişnuit se realizează baterii
din astfel de elemente, plasate în serie, în paralel sau în combinaţie mixtă. Aceste schimbătoare
prezintă avantajul de a lucra în contracurent, dar sînt voluminoase şi grele, în raport cu aria de
transfer.

4
Figura 4. Schimbător de căldură teavă în teavă [8]

1.2 Metode de proiectare/dimensionare a schimbătoarelor de căldură

a) METODA DIFERENŢEI MEDII DE TEMPERATURĂ (DMT)

Metoda diferenţei medii de temperatură (DMT) reprezintă metoda clasică de calcul în


care sarcina termică a aparatului, Q, este determinată din ecuaţia de transmitere a căldurii funcţie
de diferenţa medie de temperatură, ∆tmed determinată cu ecuaţia:
∆tmax−∆tmin
∆tmed = ∆tmax (1), fie cu ecuația:
ln
∆tmin

∆tmed = ∆tmed, CI(CM) = F∆tmed,CC (2), în funcție de schema de curgere.

Metoda diferenţei medii de temperatură este folosită, de obicei, în calculul de proiectare a


schimbătoarelor de căldură, în care se cunosc sau se pot determina (din bilanţul termic pe aparat)
temperaturile de intrare şi de ieşire ale agenţilor termici, necesare în stabilirea lui ∆t med.
Aplicarea metodei DMT la verificarea (alegerea) aparatelor sau în determinarea regimurilor de
funcţionare, respectiv în cazurile în care necunoscutele problemei sunt temperaturile de intrare
sau de ieşire ale fluidelor, necesită calcule laborioase (prin aproximaţii succesive).

b) METODA ε-NTC

Metoda ε-NTU (Number of Transfer Units), cunoscută în bibliografia română ca metoda


ε-NTC (Număr de unități de Transfer de Căldură), respectiv ca metoda eficienței termice, a fost
propusă prima dată în 1955 de către Kays și London ca o metodă de a determina parametrii de
funcționare a schimbătoarelor de căldură deja construite, pe baza comparării posibilităților
lor.Ulterior ecuațiile eficienței au fost completate pentru schimbătoare de căldură în echicurent și
contracurent inclusiv pentru cazul în care fluidele curg cu viteze relativ mari. În acest caz, modi-
ficările care intervin în energia cinetică a fluidelor au un efect semnificativ asupra câmpurilor
termice. S-a stabilit că eficiența depinde de mărimile adimensionale care compară fluxul termic
prin perete cu fluxurile termice maxime posibil pe părțile caldă, respectiv rece, și de patru mări-
mi adimensionale care descriu influența distribuției energiei cinetice pe părțile caldă, respectiv
5
rece a schimbătorului.Eficiența schimbătoarelor de căldură poate fi calculată cu relații de forma
P=f(NTU,R) adaptate pentru fiecare tip de curgere.
c) METODA P-NTC2

Pentru a se înlătura dezavantajul major prezentat de metoda ε-NTC s-a propus metoda de
calcul PNTC2, unde NTC2 se referă la fluidul secundar.Performanţele aparatului, caracterizate
de criteriul P, sunt direct proporţionale cu NTC şi invers proporţionale cu R.
d) METODA θ-P-R-NTC

Metoda θ-P-R-NTC se foloseşte atât în calculele de dimensionare, cât şi în cele de aleg-


ere sau verificare a regimului de funcţionare a schimbătoarelor de căldură. Această metodă in-
troduce definită ca raportul dintre diferenţa medie de temperatură din aparat şimărimea adimen-
sională „θ” diferenţa temperaturilor de intrare ale agenţilor termici (diferenţa maximă între tem-
∆𝑡𝑚𝑒𝑑
peraturile agenţilor termici): 𝜃=𝑡1′ −𝑡2′

CAPITOLUL 2. CALCULELE DE DIMENSIONARE

2.1 Date inițiale de proiectare

Tabelul 1. Date iniţiale de proiectare

Denumire Simbol U.M.


Simbol U.M.
Debit produs cald benzină mc t/h 355
Temperatura de intrare fluid cald 𝑡𝐶1 , °C 170
benzină
Temperatura de ieșire fluid cald 𝑡𝐶2 °C 135
benzină
Densitate produs cald benzină 15
𝑑15 0,780
Factorul de caracterizare benzină K 12
Temperatura de intrare țiței 𝑡𝑟1 °C 40
Debit produs rece țiței mr t/h 505
Densitate țiței, 15
𝑑15 0,875
Factor de caracterizare țiței, K 11,8

2.2CALCULUL TERMIC

2.2.1 Calculul sarcinii termice


Qcedat = mc·cpc·(tc1-tc2) = 8932,35 KW (1)
În ecuația (1): Qcedat = fluxul termic cedat de produsul petrolier, W;
6
cpc= căldura specifică a produsului petrolier la temperatura medie (tc), J/(kg·°C);

unde: tc = 0,5·(tc1+tc2). Căldura specifică a produsului petrolier se calculează în funcție de d15 15 ,


temperatura medie a produsului petrolier (tc) și factorul de caracterizare (K) din relația (3) Anexa
1. Relații și diagrame pentru calculul proprietăților fizice ale țițeiului și fracțiunilor petroliere.

2.2.2 Determinareatemperaturii de ieșire a țițeiului (produsul rece,𝑡𝑟2 , din bilanț termic)

Bilanțul termic pe schimbătorul de căldură:

Qcedat = Qprimit + Qpierderi (2)

În relația (2): Qprimit = fluxul termic primit de țiței KW;

Qpierderi = fluxul termic pierdut către mediul înconjurător, W;

Se consideră Qpierderi = 0.

Qprimit = mr·cpr·(tr2-tr1) (3)

În ecuația (3): mr = debitul de țiței kg/s;

cpr = călduraspecifică a țițeiului la temperatura medie (tr), J/(kg·°C), unde: tr = 0,5·(tr2+tr1).

Astfel, temperatura de ieșire a țițeiului, se va determina din relația entalpiei țițeiului


corespunzătoare la temperatura de ieșire a acestuia:

i𝑡𝑟2 =i𝑡𝑟1 + Qcedat/mr , KJ/Kg(4)


15 15
i𝑡𝑟1 =[(2.964-1.332·𝑑15 )·𝑡𝑟1 +(0.003074 - 0.001154·𝑑15 ) ·𝑡𝑟1 · 𝑡𝑟1 ]·(0.0538·K+0.3544),(5)
KJ/kg - entalpia țițeiului la temperatura de intrare a acestuia.

i𝑡𝑟1 =74,4332 KJ/Kg


i𝑡𝑟2 = 74,4332 KJ/Kg
74,4332 =[(2.964-1.332·0.875)·𝑡𝑟2 +(0.003074-0.001154·0.875)·𝑡𝑟2 · 𝑡𝑟2 ]·(0.0538·11.8+0.3544)

74,4332 =(1.7985·𝑡𝑟2 +0.002064·𝑡𝑟2 · 𝑡𝑟2)·0.98924

𝑡𝑟2 = 75,99 °C

7
Tabelul 2. Proprietățile fizice ale fluidelor

Simbol U.M. Valoare Valoare

Prop. Țiței Benzină

tm ℃ 58,027 Anx.1/ec9 152,53

ρ kg/m3 845,51 Anx.1/ec.9 668,709

tr 2 °C 75,99 Anx. -

cp J/kg·℃ 2016,13 Anx.1/ec.3 2588,20

i, tr2,
KJ/Kg 138,113 299,499
tc2

λ W/m·C 0,12974 Anx.1/ec.5 0,13787

ν m2/s 1,213E-05 Anx.1/ec.7 3,8573E-07

X 2798,942 Anx.1/ec.7 1231,395

i tr1,
KJ/Kg 74,43 390,082
tc1

2.3 Alegerea aparatului de schimb de căldură

2.3.1. Calculul diferenței medii de temperatură, ∆𝐭 𝐦𝐞𝐝


8
M
Se consideră curgere mixtă: ∆t med = ∆t +∆t +M (6)
ln m M
∆tm +∆tM −M

M = √∆t c 2 + ∆t r 2 (7)

∆tc = t c1 − t c2(8) ∆t r = t r2 − t r1
(9) ∆t m = t c2 − t r1
(10) ∆t M = t c1 − t r2 (11)

Tabelul 3. Diferențe medii de temperatură

Simbol U.M. Valori


∆t c , °C 20
∆t r , °C 12,61
∆t m , °C 93,39
∆contracurent °C 93,64
M °C 23,64
∆t med, °C 93,38
Fc - 0,432

2.3.2. Estimarea coeficientului global de transfer de căldură cu depuneri, ked,p.


Se admit valori ale coeficientului global de transfer de căldură cu depuneri presupuscuprins între
W W
250.......300 m2 ∗°C .Am presupus ked,p=250 m2 ∗°C.

2.3.3. Calculul suprafeței de căldură preliminare a aparatului, Ae1.


Q
Q = k ed,p · Ae1 · ∆t med =>Ae1 = = 211m2 (12)
ked,p ·∆tmed

2.3.4 Alegerea aparatului de schimb de căldură din normele de tipodimensiuni standardi-


zate
Se admit tuburi de oțel carbon cu diametrul exterior (de = 20; 25 mm), lungimea (L = 4; 6; 9; 10;
12 m) și grosime de perete tub (δp = 2;2,5 mm) urmând să se calculeze aria exterioară de schimb
de caldură a unui tub (At ).

At = π · de · L = 0,251m2 (13)

Ae1 = 𝜋 · de · ntnec · L = 211,51m2 (14)


Ae1
ntnec = At
= 842 (15)

În relația (15): ntnec = numărul de tuburi necesar.


9
Din normele de tipodimensiuni standardizate (Anexa 4.) se alege un aparat cu numărul de tuburi
real (nt) cel mai apropiat de numărul de tuburi necesar (ntnec) pentru diametrul exterior (de) ad-
mis.
La aparatul ales se stabilesc:

- Pentru tuburi: așezarea tuburilor ( triunghi sau pătrat), pasul tuburilor (s), numărul de
treceri prin tuburi (ntt).Numărul de treceri prin tuburi (ntt) se alege astfel încât viteza de
curgere (wr) să fie de 1,5…..2 m/s.
- Pentru manta: diametrul interior (Di) sau diametrul exterior (De), numărul de treceri
(nt,m).

Tabelul 4. Caracteristicile aparatului

Element Denumire Simbol U.M Valoare


Diametrul
de m 0,02
exterior,
Lungime L m 4
Grosime de perete δp m 0,002
Diametrul interior di m 0,016
Standard
Tuburi STAS, Anexa 4/tabelul 6
tipodimensiuni
Așezare tuburi Triunghi
Numărul de
ntt 2
pasuri
Pasul tuburilor s m 0,026
Numărul de tuburi nt 846
Diametrul
Manta Di m 0,9
interior

2.3.5. Calculul coeficientului global de transfer de căldură cu depuneri corectat (ked,c)


Se calculează aria efectivă de schimb de căldură a aparatului (Aef).
Aef = π · de · L · nt = 213 (16)
Q W
k ed,c = A = 249 (17)
ef ·∆tmed m2 ·°C

W
Condiție: ked,c=ked,p±50 m2 ·C .

În cazul în care nu se respectă această condiție se presupune un alt ked,p.

2.3.6. Verificarea vitezei de curgere prin tuburi (wr)


Viteza de curgere a țițeiului prin tuburi ≅ 1.5......2 m/s.
mr m
wr = n = 1,7 (18)
ρr ·π·d2i · t s
ntt

10
CALCULUL FLUIDODINAMIC
2.3.7. Verificarea aparatului ales

2.3.7.1 Calculul coeficientului parțial de transfer de căldură pentru fluidul din interiorul
tuburilor
La interiorul tuburilor transferul de căldură se realizează prin convecție forțată, astfel αI se poate
calcula cu relația Sieder – Tate.

1/3 μ
Nui = 0,027 · Re0,8
i · Pri ·( )0,14 (19)
μpi

μ
(μ )0,14=1 deoarece considerăm că nu există o variație semnificativă a viscozității produsului
pi

petrolier cu temperatura.

Fluidul care circulă în interiorul tuburilor este țițeiul. Proprietățiile fizice se iau latemperatura
medie a țițeiului.
wr ·di ·ρr
Rei = = 2662,5647 (20)
μr

cpr ·μr
Pri = = 152,250 (21)
λr

αi ·di Nui ·λr 61,841·0.1359 W


Nui = => αi = = = 504,75 m2 ·°C (22)
λr di 0,016

2.3.7.2Calculul coeficientului parțial de transfer de căldură pentru fluidul din manta


1/3 μ
Nue = c · Rene · Pre ·( )0,14 (23)
μpe

μ
(μ )0,14 = 1deoarece considerăm că nu există o variație semnificativă a viscozității produsului
pe

petrolier cu temperatura.

Fluidul care circulă în manta este produsul petrolier, benzina. Proprietățiile fizice se iau la tem-
peratura medie aritmetică a produsului petrolier.
wc ·dechiv ·ρc wc ·dechiv
Ree = = = 24954,19 (24)
μc νc

cpc ·μc cpc ·νc ·ρc


Pre = = = 5,943 (25)
λc λc

αe ·dechiv Nue ·λc 166,622·0,13813 W


Nue = => αe = = = 1332,591 m2 ∗°C (26)
λc dechiv 0,01727126

Tabelul 5. Valorile coeficienților c și n


11
Re c n
˂200 0,641 0,46
200...5000 0,491 0,51
>5000 0,351 0,55

Diametru echivalent se calculează cu formulele:


s2
dechiv = 1,1027 · − de =>pentru așezare tuburi în triunghi echilateral (27)
de

s2
dechiv = 1,2732 · d − de =>pentru așezare tuburi în pătrat. (28)
e

Viteza de curge a fluidului prin manta se determină cu relația:


mc m
wc = ρ = 0,600 (29)
c · Sc s

Secțiunea de curgere se determină cu relația:


Di
Sc = X · (s − de ) · = 0,208 m (30)
s

Unde X = distanța dintre șicane. Se impune X = 0,5 – 1 m=1m

Tabelul 6. Caracteristicile aparatului

Simbol U.M. Valoare


dechiv m 0,017
s m 0,026
Di,manta m 0,9
𝛿perete manta m 0,002
X m 1
Sc m 0,208

2.3.7.3Calculul coeficientului global de transfer de căldură cu depuneri


Coeficientul global de transfer de căldură se calculează cu relația:

1 W
K ed = 1 de d d d 1 = 271,996 m2 ·°C (31)
· +Rdi · e + e ·ln e +Rde +
αi di di 2·λoc di αe

12
Tabelul 7. Caracteristicile aparatului și rezistențele termice ale depunerilor.

Simbol U.M. Valori


αi , W/(m2°C) 504,75
αe , W/(m2°C) 1332,591
λoc , W/mC Anexa 6/Figura 4 50
de , m 0,02
di , m 0,016
Dobrinescu D., Procese de
Rdi , 2
(m °C)/W transfer termic și utilaje 0,00018
specific/Tab. 3.13, pag 200
Dobrinescu D., Procese de
Rde , (m2°C)/W transfer termic și utilaje 0,00018
specific/Tab. 3.13, pag 200

2.3.7.4 Calculul supradimensionării aparatului, SD

Se calculează aria necesară de transfer de căldură:


Q
Anec = k = 194,358 m2 (32)
ed ·∆tmed

Aef −Anec
SD = · 100 = 9,59 % (33)
Anec

Condiție: SD = 5....15%

Dacă Anec> Aef, aparatul nu satisface serviciul cerut și se aplică următoarele măsuri:

Se admite o altă valoare pentru ked,p și se repetă calculul;

Se alege un alt aparat de schimb de căldură și se repetă calculul.

2.4. Breviar de rezultate

Valori calculate Simbol U.M. Valoare


Sarcina termică Q W 4926,069
Coeficientul global de transfer de
căldură presupus ked,p W/(m·°C) 250

Aria preliminară a aparatului, Ae1 m2 211


Diametrul exterior al tuburilor de m 0,02
Lungimea tuburilor L m 4
Grosime perete tub δp m 0,002
13
Diametrul interior al tuburilor di, m 0,016
Aria exterioară a unui tub At, m2 0,565
Numărul necesar de tuburi nt nec 842
Geometria tuburilor triunghiulară
Numărul de pasuri ntt 2
Pasul tuburilor s m 0,026
Numărul de tuburi real (tabelat) nt 846
Aria efectivă de transfer de căldură a
Aef m2 213
aparatului
Diametrul interior manta, Di m 0,9
Coeficientul global de transfer de
ked,c, W/(m·°C) 249
căldură corectat
Viteza de curgere a apei în interiorul
wr m/s 1,7
tuburilor
Reynolds la interiorul tuburilor Re,i 1595,974
Prandlt la interiorul tuburilor Pr,i 246,874
Nusselt la interiorul tuburilor Nu,i 61,841
Viteza fluidului care circulă în manta wc, m/s 0,600
Reynolds în manta Re,c 24954
Prandlt în manta Pr,c 5,943
Nusselt în manta Nu,c 166,622
Coeficientul parțial de transfer de
αe W/(m2·°C) 1332,591
căldură pentru fluidul din manta
Coeficientul global de transfer de
271,996
căldură cu depuneri
Aria necesară de transfer de căldură Anec m2 194,358
Supradimensionarea aparatului SD % 9,59

CAPITOLUL 3. CAPITOLUL FLUIDODINAMIC


3.1. Calculul căderilor de presiune
Relațiile prezentate pentru calculul căderii de presiune, la curgerea prin schimbătorul de căldură
sunt pentru cazul în care fluidele nu-și schimbă stările de agregare iar mantaua este prevăzută cu
șicane transversale.

3.1.1 Căderea de presiune pentru fluidul din tuburi


14
Pentru curgerea prin tuburi se poate utiliza relația clasică, corectată corespunzător curgerii neiz-
otermice (neadiabatice):

ρ ·w2 L N
∆p = Np · (f · F · d + 4) = 116015,9915 (34)
2 i m2

unde Np = numărul de treceri (pasuri) prin tuburi; f = coeficientul de frecare; F = factor de


corecție; ρ și w sunt pentru temperatura medie aritmetică a fluidului (care circulă prin tuburi).

Coeficientul de frecare se poate calcula cu următoarele relații [9] (p.207):


64
Re < 103 , f = Re (35)

0,4205
Re = 103 … 105 , f = Re0,243 = 0.0700 (36)

0,4458
Re > 2300, 𝑓 = Re0,261 (37)

0,1694
Re > 105 , f = Re0,164 (38)

Factorul de frecare se poate calcula cu următoarele relații [10] (p.208):


μp
Re < 2300, 𝐹 = ( μ )0,25 (39)

μp
Re > 2300, 𝐹 = ( μ )0,14 (40)

undeμp este viscozitatea dinamică a fluidului luată la temperatura peretelui.


μp
F = ( μ )0,14 = 1deoarece considerăm că nu există o variație semnificativă a viscozității pro-
dusului petrolier cu temperatura.

Căderea de presiune este mai mare decât în cazul curgerii izotermice, atunci când viscozitatea
fluidului la peretele tubului este mai mare, deci la răcirea lichidelor și respectiv încălzirea
gazelor.

În majoritatea cazurilor practice, ∆p este de ordinul (0,1...0,3)·105 N/m2. Prin creșterea vitezei
fluidului, crește coeficientul de convecție, dar crește și ∆p care duce la un consum mai mare de
energie pentru pomparea fluidului. Pentru a se reduce ∆p, trebuie redusă viteza, deci trebuie
micșorat numărul de pasuri în tuburi [11].

3.1.2 Căderea de presiune pentru fluidul din manta


ρ ·w2 L Di μp N
∆p = f · · · ( )0,14 = 6153,248 (41)
2 X dechiv μ m2

Coeficientul de frecare se calculeză cu relația:


1,816
f= = 0,24373pentru Re = 3000...106 (42)
Re0,2

15
În relația lui ∆p: raportul L/X este egal cu numărul de șicane plus unul (numărul de treceri trans-
versal peste tuburi); X = distanța dintre șicane, m; Di = diametrul interior al mantalei, m; ρ și w
sunt pentru temperatura medie aritmetică a fluidului (care circulă prin manta).
În majoritatea cazurilor, X este de ordinul 0,5...1 m sau (0,2...1)·Di. Se poate admite o grosime a
mantalei de 8 mm.
μp
( μ )0,14 = 1deoarece considerăm că nu există o variație semnificativă a viscozității produsului
petrolier cu temperatura.

Căderile de presiune locale, la intrarea și ieșirea din manta, sunt neglijabile. Căderea de presiune
a fluidului din manta este de același ordin de mărime ca și la fluidul din tuburi.

3.2. Dimensionarea racordurilor


Etape de calcul aplicate atât pentru fluidul rece cât și pentru fluidul cald:

3.2.1 Alegerea vitezei admisibile, war


m m
war= wc = 2,99 ; war = wr = 1,82 s .
s

3.2.2 Calculul debitului volumic de lichid, V


m mr m3
Vr = = = 0,142157 ;
ρ ρr s

m mc m3
Vc = = = 0,140276 .
ρ ρc s
(43)

3.2.3 Calculul diametrului interior al racordului, dir

4 ·V
dir,tuburi = √π·w r = 0,313 m ;
ar

4 ·V
dir,manta = √π·w c = 0,245 m . (44)
ar

Alegerea diametrelor standardizate pentru țevi de conductă di STAS și de STAS (Anexa 5. Tabelul 9)
cu valoarea cea mai apropiată față de dir este prezentată în tabelul 8.

Tabelul 8. Diametrele standardizate pentru țevi de conductă

Fluidul rece= Titei


di STAS, m Tabelul 9/Anexa 5 0,308
de STAS, m Tabelul 9/Anexa 5 0,3238
Fluidul cald=Benzina
di STAS, m Tabelul 9/Anexa 5 0,245
de STAS, m Tabelul 9/Anexa 5 0,273

16
3.3 Calculul vitezei de curgere a lichidului pentru noua secțiune interioară a conductei, wcr
4·V1 m
wcr1 = = 1,883 ; (45)
π·di STAS 2 s

Valoarea obținută trebuie să fie similar celei admise.


m m
wcr1 = 1, 883 ≅ wr = 1,9 ;
s s

4·V2 m
wcr2 = = 2,9999 ;
π·di STAS 2 s

Valoarea obținută trebuie să fie similar celei admise.


m m
wcr2 = 2,9999 ≅ wc = 3 .
s s

CAPITOLUL 4. CALCULUL ECONOMIC

4.1 Cheltuieli cu amortizarea


Anec 0,7
Ca = (1 + r) · R · C50 · ( ) = 17152,96 RON/an (46)
50

unde: r – cota de întreținere reparații, r = 0,4; R = rata anuală de amortizarea, R = (1/16) an -1; C50
– cost pentru schimbătorul de referință cu aria exterioră de transfer de căldură,

Anec = 194,358 m2, C50 = 200 000 RON; Anec – aria exterioră de căldură necesară, m2.

4.2 Cheltuieli cu energia electrica

Puterea de pompare a pompei care vehiculează fluidul în tuburi, Nint:


(m ·∆p) 138,88·116015,9915
Nint = (ρ·η r·1000) = = 23,24 kW (47)
p 990,48·0,7·1000

unde: mr – debit titei, kg/s; ∆p - căderea de presiune pentru fluidul care circulă prin tuburi; ρ -
densitatea la temperatura medie aritmetică pentru fluidul care curge prin tuburi; ηp - randamentul
pompei, ηp = 70%.

Puterea de pompare a pompei care vehiculează fluidul în manta, Next:


(m ·∆p) 97,22·6153,24
Next = (ρ·η c·1000) = (683,89·0,7·1000) = 1,24 kW (48)
p

unde: mc – debit benzina, kg/s; ∆p - căderea de presiune pentru fluidul care circulă prin manta; ρ
- densitatea la temperatura medie aritmetică pentru fluidul care curge prin manta; ηp - randamen-
tul pompei, ηp = 70%.

Puterea totală de pompare, Nt:

Nt = Nint + Next = 23,24 + 1,24 = 24,49kW (49)

unde: Nint – puterea de pompare a pompei care vehiculează fluidul în tuburi, kW; Next – puterea
de pompare a pompei care vehiculează fluidul în manta, kW.
17
Energia consumată pentru acționarea pompelor, Ei:

Ei = Nt · τ = 24,49 · 8000 = 195988,81 kWh/an (50)

unde: Nt – puterea totală de pompare, kW. Se consideră timpul de funcționare τ = 8000 h/an

Cheltuieli cu energia electrică, Ceng.el.:

Ceng.el. = Ei · Peng.el. = 195988,81 · 0,36 = 70555,81 RON/an (51)

unde: Ei - energie consumată pentru acționarea pompelor, kWh/an; Peng.el. – preț energie elec-
trică, RON/kWh, Peng.el. = 0,36 RON/kWh.

4.3 Cheltuieli cu utilitățile

Cu = Ceng.el = 70555,81 RON/an (52)

unde: Ceng.el. – cheltuieli cu energia electrică.

4.4 Cheltuieli totale

Ct = Ca + Cu = 17152,96 + 70555,81 = 87708,77 RON/an (53)

unde: Ct – cheltuieli totale; Ca – cheltuieli cu amortizarea; Cu – cheltuieli cu utilitățile.

18
CONCLUZII

În acest proiect am realizat dimensionarea unui schimbător de căldură de tip fascicul tub-
ular în manta (FTM), care funcționează fără pierderi de căldură către mediul înconjurător, acest
lucrul reducând volumul de calcule.
Schimbătoarele de căldură sunt aparatele termice în care are loc transferul de căldură de
la un agent termic primar la un agent termic secundar. Energia termică a agentului secundar este
aceea care se utilizează în diferite scopuri tehnologice, de încălzire. Sarcina termică a
schimbătoarelor de căldură, reprezintă mărimea fundamentală pentru proiectarea acestor aparate.

Datorită faptului că prin tuburile schimbătorului circulă țiței într-o cantitate considerabilă
pe an, trebuie avut în vedere depunerile care pot apărea.

19
BIBLIOGRAFIE

1. Dobrinescu D.- Procese de transfer termic si utilaje specifice,Editura Didactica si Peda-


gogica,Bucuresti-1983.

2. Suciu George – Ingineria prelucrarii hidrocarburilor,Volumul II, Editura Tehni-


ca,Bucuresti-1985.

3. Badea A. si Nicoleta H. – Schimbatoare de caldura, Editura Agir,Bucuresti-2000.

4. Bratu Emil – Operatii unitare in ingineria chimica,Editura Tehnica,Bucuresti-1984.

5. Somoghi V. s.a. – Proprietati fizie utilizate in calculue termice si fluido-


dinamice,Editura UPG,Ploiesti-1997.

6. Robert W. Serth and Thomas G. Lestina – Process Heat Transfer: Principles,Applications


and Rules of Thumb,Second Edition,2007

7. Suciu, G.C.,Ingineria prelucrării hidrocarburilor, volumul II, Editura Tehnică, București,


1985

20
21
22
23