Universitatea Politehnica din București

Facultate de Chimie Aplicată și Știința

Materialelor

Proiectarea un schimbator de caldura

multitubular

Profesor coordonator: Conf. dra. ing. Cristiana Luminita Gijiu

Student
Charyyev Abdylla
 Cuprins

I. Schimbătoare de căldură – Informații generale

II. Schimbătoare de căldură tubulare
III. Dimensionarea tehnologică a încălzitorului
IV. Calculele
1. Schimbătoare de căldură – Informații generale
Un schimbător de căldură trebuie să realizeze un schimb cât mai intens de căldură cu o
pierdere de presiune cât mai mică pentru fluidul care circulă prin utilaj.

2. Schimbătoare de căldură tubulare

Cele mai reprezentative și cele mai folosite schimbătoare de căldură sunt cele tubulare,
care sunt de asemenea, de mai multe tipuri:
2.1. Schimbătoare de căldură tubulare simple
În forma cea mai simplă, schimbătoarele tubulare sunt construite dintr-un fascicul de
tevi fixate (la capete) în găurile a două plăci tubulare; la extremitățile fascicului tubular sunt
două camere (de distribuție și de colectare) acoperite cu capace. Fasciculul de țevi este închis
într-o manta. Patru racorduri, două la capetele mantalei și câte unul la fiecare capac, pentru
intrarea și ieșirea celor două fluide. Prin această construcție se separă, în interiorul aparatului,
cele două spații ale unui schimbător de căldură:
 Spațiul dintre țevi și manta;
 Spațiul din interiorul țevilor (împreună cu camera de distribuție și cea de colectare
dintre capace și plăcile tubulare).
Când schimbătorul este încălzit cu abur, un racord pentru conducta de aerisire este necesar. În
Figura 1. este ilustrată structura explicată mai sus a unui schimbător de căldură tubular, iar în
Figura 2. dispunerea țevilor în secțiune transversală a schimbătorului.
Figura 1. Schimbător de căldură tubular
1-manta, 2-țevile fasciculului, 3-plăci tubulare, 4-capace, 5,5’-racorduri în legătură cu
spațiul dintre țevi, 6,6’-racorduri în legătură cu spațiul din interiorul țevilor.

Figura 2. Dispunerea țevilor în schimbătorul de căldură tubular

a- În hexagoane concentrice b- În cercuri concentrice

Deși schimbătoarele tubulare simple sunt indicate pentru majoritatea aplicațiilor

industriale, se construiesc, totuși numeroase variante îmbunătățite.

2.2 Schimbătoare de căldură cu mai multe treceri prin țevi

Deoarece coeficientul de transfer crește cu creșterea vitezei fluidului, se construiesc
schimbătoare de căldură cu mai multe treceri, în care fluidul care circulă prin interiorul țevilor
parcurge de mai multe ori aparatul, trecând într-un sens și în sens contrar prin câte o fracțiune
din numărul țevilor fascicului. Dirijarea lichidului se face prin pereți despărțitori etanși,
prevăzuți în camerele de la capetele țevilor.
În general, când locul permite, se preferă să se monteze mai multe schimbătoare în
serie, fiecare cu un număr mic de treceri, decât un singur schimbător cu mai multe treceri.
În figura 3 și 4 sunt prezentate schițele a două schimbătoare de căldură tubulare cu
două și șapte treceri prin țevi.

Figura 3. Schimbător de căldură tubular, cu două

treceri prin țevi.

Figura 4. Schimbător de căldurp tubular, cu șapte treceri prin țevi

3. Dimensionarea tehnologică a încălzitorului

Se dorește racirea uleiului de folarea soarelui de la 170°C la 110°C folosind
ulei rece cu temperatura initala de 30°C care se încălzeste la 80°C
 Figura 5. Schema de circulație în contracurent
Pentru dimensionarea schimbătorului este necesară alegerea unui debit de
ulei și a temperaturilor de intrare-ieșire ale amestecului ulei, respectiv a uleiului de
încălzire.
1. Bilanțul termic al schimbătorului de căldură .
- Calcul proprietatile medii

Temperatura pentru fluid cald:

t1i  170C t1e  110 C

t1i  t1e
t m1   140 C t1  140C
2
kg
1  938.075 0.673t
 1  843.855
3
m
kg
1   1.631  0.013t
5 2 3 4
 1  2.73510
  t1  10  3.471 10 m s
 
2
1   17.967  0.141t
 4 2 6 6 m
 1  2.99510
 t1  10  4.097 10
  s
3 J
cs1  1696  2.091t
 1  1.989 10
Kg  grd

W
4
 1  0.17  1.39410
  t1  0.15 m grd

Temperatura pentru fluid rece:

t2i  30 t2e  80
t2i  t2e
tm2   55C t2  55C
2
Kg
2  938.059 0.673t
 2  901.0443
m

2   7.779  0.154t
4 2 3 kg
3
 2  8.45510
  t2
   10  1.867 10
m s
2 3
2   82.337  1.616t
 3 2 6 m
5 3 m
  2  8.79910
 t 2  10
  2.007 10 Debitul uleiului
Gv  cald
6 10
s 1 s
J
cs2  1696  2.107t
 2 Kg  grd Gm1  Gv1 1  5.063

5 7 2 W 5
 2  0.168  8.39610
  t 2  4.27210
  t 2  0.162 Debitul termic
m grdQ  Gm1 cs1  ( t1i  t1e)  6.042
W 10

Q kg
Gm2   6.669
cs2 ( t2e  t2i) s
Calculul temperatura medii

t1  t1i  t2e

t2  t1e  t2i

( t1  t2 )
tm   84.902 C
t1 
ln
 t2 
 
Predimensionarea schimbătorului de căldură

k  20

Q
A   355.796 2
k  tm m

Astas  410 m

L  4 m   0.002 m

Dn  1.2 m d  0.02 m

n  1313 buc
s  0.004 m

În urma consultării tabelul de STAS, am ales următoarele schimbătoare de căldură pentru a fi

verificate:

Schimbător de căldură cu 2 treceri şi fără şicane

Dn, s, , d, n, Diam. A, aria de transfer de căldură, m2
mm m mm mm buc. echiv. al L, lungimea ţevii, mm
m
mantalei, 1000 1500 2000 3000 400 6000
0
mm
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
150 4 2 20 14 63 0.792 1.19 1.53 2.38 3.17 4.75
25 10 72 0.723 1.08 1.45 2.17 2.89 4.34
200 4.5 2 20 30 60 1.7 2.54 3.39 5.09 6.79 10.2
25 26 47 1.88 2.82 3.76 5.64 7.51 11.3
38 6 164 0.679 1.02 1.36 2.04 2.71 4.07
300 4 2 20 98 34 5.54 8.31 11.1 16.6 22.2 33.3
25 56 50 4.05 6.07 8.09 12.13 16.2 24.3
38 28 67 2.94 4.41 5.88 8.82 11.3 17.6
400 5 2 20 184 30 10.4 15.6 20.8 31.2 41.6 62.4
25 110 41 7.95 11.9 15.9 23.8 31.8 47.7
38 48 60 5.43 8.14 10 16.3 21.7 32.6
500 6 2 20 294 28 16.6 24.9 33.3 49.9 66.5 96.8
25 192 34 13.9 20.9 27.7 41.6 55.5 83.2
38 80 53 9.05 13.6 18.1 27.1 36.2 54.4
600 - 2 20 416 26 23.5 35.3 47 70.6 94.1 141
2
25 274 30 19.8 29.7 39.6 59.4 119
79.2
38 110 51 12.4 18.6 24.9 37.3 74.6
49.8
700 - 2 20 570 26 32.2 48.3 54.35 98.7 129 197
3.8
25 372 30 26.9 40.3 80.6 108 161
34.4
38 152 49 17.2 25.3 51.6 68.8 103
800 - 2 20 776 24 41.9 55.3 82 138 178 263
25 492 29 35.6 53.3 71.1 107 142 213
38 212 44 24 36 48 71.9 95.9 144
1000 - 2 20 1232 23 89.7 105 139 209 279 415
25 808 27 58.4 87.6 117 175 234 350
38 346 40 39.1 58.7 78.3 117 157 235
1200 - 2 20 1782 23 101 151.1 202 - 403 605
25 1172 26 84.7 127 169 254 339 508
38 506 39 57.2 85.8 114 172 229 343
1400 - 2 20 2424 22 140 210 280 450 668 856
25 1616 26 117 175 234 350 467 701
38 708 37 80.1 120 160 240 320 457
 Pentru calculul coeficientului parţial de căldură pentru fluidul tehnologic (α1) se
utilizează următoarea expresie[2]:
Nu⋅λ1
α 1=
di
unde:
λ1- conductivitatea termică a fluidului primar ( W/m·grad)
di – diametrul interior al ţevilor (m)
Nu se calculează ȋn funcţie de criteriul Re astfel:
w⋅d i⋅¿ ρ
1
Re= < 2300 ¿
a) pentru curgerea laminară, η1 , rezultate bune sunt obţinute

0 , 0668⋅B
cu relaţia Hansen:
[
Nu= 3 , 65+
1+0 , 045⋅B0 ,66 ]
Re⋅Pr⋅d i
B=
l
G
w= v
unde: A
Gv – debitul volumetric al lichidului, (m2/s);
A- aria secţiunii de curgere, (m2);
di- diametrul interior al ţevii (m);
l- lungimea ţevii (m);
In tevi

di  d  2   0.016 m

4 Gv1 m
w   0.023
2 s
n    di
w di 1
Re   884.178 W 
0.0668B
1 Nu  3.65   4.495
2 0.66
1  cs1
m K 1  0.045B

Pr   4.587
1 Pentru calculul coeficientului parţial de transfer
termic pentru agentul termic (α2) se utilizează formula lui
Regim laminar Re Pr  di
B  Nusselt :
L

Nu   1 Nu=1.16∗d e 0.6∗ℜ0.6∗Pr 0.33

1   42.272
di
 unde: α2 – coeficientul parţial de transfer termic pentru fluidul secundar,
(W/m2·grad);
d e - diametrul echivalent al matalei,( m);
Re – Numărul Reynolds în manta,
Pr – Numărul Prandtl în manta, g- acceleraţia gravitaţională, (m/s2);
Printre tevi

Gm2 3
3 m
Gv2   7.401 10
2 s


  Dn  n  d
2 2
Ac 
4    0.718

Gv2 m
w2   0.01
Ac s
w2 d  2
Re2   99.449
2

 D 2  n d 2
d ech 
 n   0.033 m
Dn  n  d

0.6
c  1.16 d ech  0.151

 2 cs2
Pr2   20.866
2

0.6 0.33
Nu 2  c Re2  Pr  3.934

Nu 2   2 W
2   31.887 2
d m K

Calculele se efectuează pe baza dimensiunilor standard pentru un schimbător de căldură ce

poate satisface aria necesară de transfer termic pe baza coeficientului de transfer termic
presupus inițial şi conform ecuaţiilor de mai sus se calculează coeficientul de transfer termic
real în ecuaţia:
 1
K=
1 δ 1
+ +
α1 λ α 2

unde: α2 – coeficientul parţial de transfer termic pentru fluidul secundar,

(W/m2·grad);
α1 – coeficientul parţial de transfer termic pentru fluidul primar, (W/m 2·grad);
δ – grosimea caracteristică (m)
λ – conductivitatea termică a materialului din care este confecţionat
schimbătorul d căldură (W/m·grad);
1
r1  0.0002
W 
 m grd 
 

1
r2  0.0002
W 
 
 m grd 
p  17.5


1( t )  1.631  0.013t
  2.73510

5 2
t   10 3

2( t )  7.779  0.154t
  8.45510

4 2
t   10 3
3
tp 1  150   2 10

tp2  60

Given

p
1 1 tm1  0.14 1 tp1  0.14  tm1  tp1  tp1  tp2  
p
2 2 tm2  0.14 2 tp2  0.14  tp2  tm2  tp1  tp2  

 99.472

Find tp1 tp 2    
 99.291

tp1  117.447

tp2  116.992
kg
 1 tm1    0.14
m s
c1  
p1 1
 p1 

1 tp1  4.814 10 4c1  40.379
kg

p2  2 tp 2  1.335 10
3
 m s
 2  tm2 
0.14
c2  2   c2  33.42
 p2 
1
kc 
r  r   1  1
 1 2 c1  p  c2 
 
Pe baza ariei calculate cu noii parametrii se generează o eroare privind aria schimbătorului
de căldură ales şi cea necesară:
Astas−Ac
Astas

Aria necesara transferului termic se calculeaza cu relatia:

Q
Ac   392.811
kc tm

Astas  410

Ac  392.811

Ac  ASTAS

A stas  Ac
 0.042
A stas

Bibliografia
1. Floarea O. şi colaboratorii, “Operaţii şi utilaje în industria chimică. Probleme pentru
subingineri”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.