Echipamente pentru transfer termic

Echipament de transfer termic – schimbătoarele de căldură sunt aparatele care transmit

căldura de la un mediu la altul.
După modul de transmitere a căldurii, acestea se pot clasifica astfel:
• Transferul de căldură se face între două medii printr-un perete solid, care le separă, de
conductivitate termică ridicată. În acest caz avem schimbătoare de căldură cu
recuperare.
• Transferul de căldură se face prin intermediul unui perete solid, fluidele intră succesiv
în contact cu aceeași față a peretelui, căldura fiind acumulată şi cedată celuilalt mediu
ulterior. În acest caz avem schimbătoare de căldură cu regenerare.
• Transfer de căldură prin contact direct (prin amestec).
Schimbătoarele de căldură au o largă aplicabilitate: instalații termice (încălzire,
refrigerare, climatizare), distilare, etc.
Cele mai frecvente sunt schimbătoarele de căldură cu recuperare.
În funcție de starea agenților termici putem avea transmiterea căldurii fără schimbarea
stării de agregare a agenților termici sau cu schimbarea stării de agregare a unuia sau a
ambilor agenți termici.
O altă clasificare este în funcție de circulația agenților termici în schimbător:
a – în echicurent;
b – în contracurent (construcție compactă și cu consum mai mic de materiale);
c - curgere încrucișată;
d - curgere mixtă.

a b c d

Diferența medie de temperatură la circulația în contracurent este mai mare decât în

echicurent. Ca urmare, la circulația în contracurent, suprafața necesară transmiterii căldurii
este mai mică decât la circulația în echicurent sau mixtă, ceea ce explică utilizarea cu
preferință a acesteia.
Schimbătoarele de căldură tubulare cu manta sunt extrem de utilizate datorită gamei
largi de presiuni și temperaturi la care acestea pot funcționa. Schimbătoarele de căldură
tubulare pot fi împărțite într-un număr de categorii, dintre care schimbătorul de căldură cu
fascicul tubular cu manta este cel mai des întâlnit (fig. 1).
 Fig.1. Schimbător de căldură cu fascicul tubular cu manta.

Schimbătoare de căldură cu fascicul tubular cu manta

Aceste schimbătoare de căldură sunt construite în general dintr-o virolă cilindrică în
interiorul căreia este montat fasciculul de țevi. Schimbătoarele cu fascicul tubular pot fi
proiectate pentru presiuni înalte în raport cu mediul și diferențe de presiune ridicate între
fluide.
Schimbătoarele cu fascicul tubular sunt utilizate în primul rând pentru aplicațiile de
transfer termic lichid-lichid cu schimbarea stării de agregare (condensare sau evaporare). Ele
mai pot fi utilizate pentru aplicații de transfer de căldură între gaz și lichid și gaz-gaz, în
primul rând atunci când temperatura și / sau presiunea de lucru sunt foarte ridicate.

Variante constructive de schimbătoare de căldură cu fascicul tubular

Datorită construcției simple și a randamentului ridicat, acest tip de schimbător de

căldură este frecvent utilizat în industria chimică.
Elementele constructive comune pentru acest tip de schimbător de căldură sunt:
fasciculul de țevi, plăcile tubulare, mantaua, șicanele.

2
 Schimbător de căldură cu fascicul tubular în construcție rigidă

Fig. 2. Schimbător de căldură cu fascicul tubular în construcție rigidă: 1 - manta; 2 - fascicul

tubular; 3 - șicane; 4 - racord pentru intrarea agentului termic; 5 - racord pentru ieșirea
agentului termic; 6 - racord pentru intrarea fluidului de lucru; 7 - racord pentru ieșirea
fluidului de lucru; 8, 9 - camere de capăt cu o singură trecere [4].

Este cel mai simplu schimbător de căldură cu fascicul tubular.

Această soluție constructivă are ca particularitate faptul că mantaua este sudată la
capete de placa tubulară. Acest tip de schimbător se poate utiliza doar în cazul în care
tensiunile ce iau naștere în țevi și manta datorită diferenței de temperatură nu depășesc o
anumită limită. În cazul în care aceste tensiuni devin periculoase, trebuie să se adopte variante
constructiv eficiente pentru compensarea diferenței de deformație termică dintre fasciculul de
țevi și manta [2]. Avantaj – simple din punct de vedere constructiv, au dezavantajul unei
suprafețe de transfer termic relative mica pe unitatea de volum, nu există posibilitatea unei
dilatări termice diferențiate între țevi și manta. Acest lucru poate fi compensat doar prin
amplasarea unui element de dilatare pe mantaua schimbătorului.
Pentru a mări viteza și turbulența agentului termic dintre țevi, în spațiul dintre țevi se
montează șicane (acestea determină mărirea vitezei agentului termic, îndreptându-l
perpendicular pe țeavă).

3
 Schimbător de căldură cu fascicul tubular rigid, cu element elastic

Fig. 3. Schimbător de căldură cu fascicul tubular rigid, cu element elastic: 1 - manta; 2 -

șicane; 3 - fascicul tubular (țevi); 4 - tije şi distanțiere; 5 - compensator de dilatare termică;
6,7 - placă tubulară cu rol de flanșă; 8 - cameră de capăt cu două treceri; 9 - cameră de capăt
cu o singură trecere; 10 - perete despărțitor; 11, 12 - racord alimentare / evacuare fluid de
lucru; 13, 14 - racord alimentare / evacuare agent termic; 15 - rezemare (șei de sprijin) [5].

4
 În cazul unei diferențe de temperatură mari dintre manta și țevi, apar solicitări
suplimentare mari ale elementelor aparatului, care pot deveni periculoase. Evitarea acestor
tensiuni se obțin prin prevederea pe manta a unor compensatoare de dilatare termică.
În cazul schimbătoarelor cu fascicul tubular rigid cu element elastic sunt de remarcat
următoarele avantaje: poate fi construit cu o singură trecere sau cu treceri multiple, este mai
puțin costisitor decât alte soluții constructive. Schimbătoarele de căldură cu mai multe treceri
se obțin prin introducerea uneia sau a mai multor diafragme sau pereți despărțitori.
Dezavantaj: nu poate fi demontat pentru curățare.
Pentru evitarea tensiunilor termice se recurge și la alte soluții constructive care permit
dilatarea independentă a fasciculului tubular și a mantalei, fie cameră de capăt mobilă fie la
țevi în formă de “U”.

Schimbător de căldură cu fascicul tubular în formă de U

Fig. 4. Schimbător de căldură cu fascicul tubular în formă de U: 1 - manta; 2 - șicane; 3 -

fascicul tubular (țevi) în formă de U cu două treceri; 4 - cameră de capăt; 5 - perete
despărțitor; 6 - placă tubulară montată între flanșe; 7,8 - racord alimentare / evacuare fluid de
lucru; 9, 10 - racord alimentare / evacuare agent termic; 11 - flanșă; 12, 13 - șei de sprijin [5].

5
 Fasciculul sub formă de „U” permite o expansiune diferențiată între manta și țevi,
precum și a țevilor individual. Fasciculul tubular poate fi curățat prin metode chimice. Este o
soluție constructivă mai puțin costisitoare decât varianta cu cap mobil sau flotant

Schimbător de căldură cu fascicul tubular cu cap flotant

Fig. 5. Schimbător de căldură cu cap flotant: 1 - manta; 2 - fascicul tubular; 3 - șicană

longitudinală; 4 - cameră de capăt; 5, 6 - racord aerisire / drenare;7 - cap flotant; 8 - perete
despărțitor; 9,10 - flanșe; 11 - placă tubulară; 12 - șicane; 13 - capac plan; 14 - perete
despărțitor; 15,16 - racord alimentare / evacuare fluid de lucru; 17, 18 - racord alimentare /
evacuare agent termic; 19, 20 - șei de sprijin [5].

6
 Placa tubulară

Placa tubulară servește fixării țevilor fasciculului tubular. În acest scop este prevăzută
cu numărul necesar de orificii, ce se amplasează în funcție de numărul de treceri ale fluidului
care circulă prin țevi. Placa tubulară se construiește de regulă ca placă plană.
Dispunerea țevilor în placa tubulară se face după rețele de hexagoane, de triunghiuri
isoscele, de pătrate, de cercuri concentrice.

7
 Fixarea țevilor în placa tubulară

Îmbinarea dintre țevi și placa tubulară se poate face nedemontabilă sau demontabilă.
Îmbinarea trebuie să fie etanșă și să reziste la forțele axiale determinate de presiune și de
temperatură.
Asamblări nedemontabile. Acestea se realizează prin mandrinare, deformare
hidraulică, sudare, explozie, lipire.
Mandrinarea constă în deformarea plastică, la rece, a capătului țevii introdus în placa
tubulară. Zona plăcii tubulare se deformează elastic. După îndepărtarea dispozitivului de
mandrinare, placa tinde să revină elastic la starea nedeformată. Capătul țevii, deformat plastic,
se împotrivește revenirii totale la deformație nulă. Pentru fluide periculoase (toxice, letale,
inflamabile, explozive) se recurge la mandrinarea cu canale inelare. Teșirea muchiilor găurilor
și evazarea conică a capătului țevii îmbunătățesc rezistența îmbinării.
Îmbinarea prin sudare se aplică din motive funcționale, dacă pasul dintre țevi este prea
mic, astfel încât nu permite o mandrinare de calitate optimă sau zona deformată plastic intră
în contact cu substanțe puternic corozive.
Sudarea se poate efectua cu sudură de colț fără șanfren sau cu șanfren la țevile
mandrinate cu canale inelare.

8
 Schimbătoare de căldură tubulare fără manta

➢ Schimbătoare de căldură cu serpentină:

Fig. 6. Schimbător de căldură cu serpentină

Serpentina poate fi montată la interiorul sau pe exteriorul unui recipient, se folosește la

debite mici, este puțin eficientă, are dimensiuni mari și nu poate fi utilizată pentru lichide care
formează cruste sau depuneri, greu de curățat, în interiorul serpentinelor. Sunt ieftine, ușor de
fabricat, suportă presiuni ridicate și sunt puțin sensibile la variațiile parametrilor de regim.

➢ Schimbătoare de căldură cu țevi coaxiale (țeavă în țeavă):

9
 Fig. 7. Schimbător de căldură cu țevi coaxiale

Aceste schimbătoare de căldură se obțin prin conectarea în serie prin intermediul unor
coturi și dispunerea a elementelor, din țevi coaxiale. În jurul țevii centrale se fixează țeava
concentrică. Prin interstițiul dintre cele două țevi circulă agentul termic, în contracurent cu cel
din țeava centrală. Prin alegerea corespunzătoare a diametrului țevii exterioare se poate
asigura, pentru agentul termic dintre țevi, o viteză mare și deci un coeficient de transfer termic
mare, ceea ce poate duce la reducerea consumului de agent termic și la arii relativ mici ale
suprafeței de transfer termic.

10
 Exemplu condensator (schimbător de căldură) instalat la ieşirea fiecărei turbine cu
abur în centralele termice.

Să se determine coeficientul global de transfer termic al condensatorului unei turbine cu

abur.
Care ar fi materialul de construcţie optim pentru ţevile condensatorului, în condiţiile în
care condensatorul cu ţevi din alamă este cu 10 % mai scump decât cel cu ţevi din oţel
inoxidabil.
Vaporii de apă condensează (  1 = 8000 W m 2  K ) în spaţiul intertubular al
condensatorului, ale cărui ţevi (având grosimea  = 0,002 m ) pot fi confecţionate din alamă
(  = 93 W m  K ) sau din oţel inoxidabil (  = 17 ,5 W m  K ). Prin ţevile condensatorului

circulă apă de răcire recirculată (  2 = 2000 W m 2  K ). După un timp de exploatare, în

interiorul ţevilor apar depuneri de crustă datorită sărurilor dizolvate în apa de răcire (crusta
are grosimea  = 2 mm şi  = 1,1 W m  K ).
La momentul iniţial (nu sunt depuneri de crustă), coeficientul global de transfer termic al
condensatorului cu ţevi din alamă:

1 1 1
K= = = = 1547 W m 2  K
1  1 1 0.002 1 −4 −4
1,25  10 + 0,215  10 + 5  10 −4
+ + + +
1  2 8000 93 2000

11
 Coeficientul global al condensatorului cu ţevi din oţel inoxidabil este:
1 1 1
K= = = = 1353 W m 2  K
1  1 1 0.002 1 −4 −4
1,25  10 + 1,14  10 + 5  10 −4
+ + + +
1  2 8000 17,5 2000

În absenţa depunerilor în ţevi, eficienţa termică a condensatorului cu ţevi din alamă va

fi:
K alama − K otel 1547 − 1353
E=  100 = = 12,5 %
K alama 1547
Rezultă că s-ar justifica investiţia în condensatorul cu ţevi din alamă, cu 10 % mai
scump decât cel cu ţevi din oţel inoxidabil.
După ce apar depunerile, coeficientul global de transfer se modifică, astfel apare o
rezistenţă termică suplimentară, aceea a depunerilor:
Astfel, în cazul ţevilor din alamă:
1 1
K= = = 405 W m 2  K
1  1 1 0.002 0.002 1
+ + + + +
1  2 8000 93 1,1 2000
În cazul ţevilor din oţel inoxidabil:
1 1
K= = = 391 W m 2  K
1  1 1 0.002 0.002 1
+ + + + +
1   2 8000 17,5 1,1 2000
Eficienţa devine:
K alama − K otel 405 − 391
E=  100 =  100 = 3,46 %
K alama 405
Coeficientul global este mai redus în condensatorul cu ţevi din oţel cu numai 3,5 %
decât în condensatorul cu ţevi din alamă, astfel investiţia în condensatorul mai scump nu se
mai justifică.

12