TERMOREZISTENȚA ȘI REGLAREA TEMPERATURII DINTR-UN

PROCES INDUSTRIAL
Prof. ing. Anghele Desilia, Liceul Tehnologic ,,Aurel Vlaicu” Galați

În prezentarea de față, ca proces industrial, au fost alese turnurile de răcire care există la
Compania siderurgică, Liberty Galați. Acestea utilizează aer atmosferic pentru a răci apa care
trece prin bateria de condensare prin evaporare, evacuându-se căldura din sistem. În general
există două tipuri de turnuri de răcire, denumite în funcție de relația dintre debitul de aer generat
de ventilator și debitul de aer din turnul de răcire: turnuri de răcire cu circuit închis și turnuri de
răcire cu circuit deschis.
Utilizarea ventilatoarelor cu viteze variabile, cu două, trei trepte de viteză sau cu
convertizor de frecvență, este o modalitate de a optimiza controlul capacității de răcire a
turnurilor, în scopul de a reduce consumul de energie și de a asigura o capacitate adecvată de
evacuare a căldurii. Ventilatoarele astfel controlate, vor menține o diferență de temperatură
constantă, care variază, de obicei, între 3° - 7° C.
Utilizarea convertizorului de frecvență pentru comanda motorului ventilatorului,
îmbunătățește atât regimul tranzitoriu de funcționate a sistemului de reglare automată a
temperaturii din turn cât și asigurarea rotației ventilatorului în sensul dorit în momentul pornirii.
Când turnurile de răcire sunt folosite în timpul iernii, cantitatea de aer trebuie să fie
controlată cu atenție, astfel încât jetul de apă să nu înghețe. Iarna și în anotimpurile intermediare
când temperatură este scazută (T ext < 0C), este necesar un element de încălzire în interiorul
turnului de răcire (în cuvă), pentru prevenirea înghetului. Deși se utilizează frecvent elementele
de încălzire cu rezistența electrică în acest scop, este mai eficient să se utilizeze apa fierbinte sau
abur ca sursă de încălzire, bineînțeles dacă acestea sunt disponibile.
În concluzie un turn de răcire este un dispozitiv care evacuează căldura reziduală a unei
instalații industriale în atmosferă prin răcirea unui curent de apă relativ cald, la o temperatură
mai scăzută.
S-a realizat o lucrare practică, aceasta urmărește principiul de fucționare al turnurilor de
răcire. Lucrarea este utilizată ca material didactic în studiul traductoarelor de temperatură,
lucrare în care este prezentat un sistem automat de reglare a temperaturii care pune în funcțiune
un ventilator atunci când temperatura din incintă depășește valoarea prescrisă. Când temperatura
a revenit la valoarea prescrisă ventilatorul se oprește automat.
Traductoarele de temperatură sunt dispozitive care convertesc temperatura într-o
deplasare sau dilatare (gaz sau metal), într-o variaţie a unui parametru al circuitelor electrice (de
obicei rezistenţă) sau într-o tensiune electromotoare.
Funcţionarea traductoarelor de temperatură are la bază proprietatea materialelor conductoare de
a-şi modifica rezistivitatea electrică (deci şi rezistenţa electrică), în funcţie de temperatură,
conform relaţiei :

1
Măsurând rezistenţa electrică a unui conductor cu o anumită temperatură, se pot obţine informaţii
despre valoarea temperaturii respective.
Traductoare de temperatură termorezistive; Din această categorie fac parte :
 Termorezistoarele, care sunt traductoare termorezistive metalice, realizate cu materiale
conductoare, fie ca o înfăşurare pe un suport izolant (termorezistenţe), fie ca un ansamblu
de două conductoare (traductoare bimetalice), fie ca o peliculă (film) depusă pe o placă
din aluminiu, oxidată (timbre termorezistive);
 Termistoarele, care sunt traductoare termorezistive realizate cu materiale
semiconductoare.
Termorezistenţele sunt traductoare la care, odată cu modificarea temperaturii se modifică
rezistenţa electrică a materialului conductor. Aspectul exterior al termorezistenţelor tehnice este
similar cu cel al termocuplelor. Elementul sensibil al termorezistenţei este realizat dintr-o
înfăşurare conductoare plată sau cilindrică, peste un suport izolant din mică, ceramică, textolit
ş.a.; înfăşurarea conductoare este un fir din platină (-180 ÷ +6000 C şi mai rar –200 ÷ +10000
C), nichel (-100 ÷ +2500 C), cupru, wolfram, fier. Cele mai utilizate sunt termorezistenţele din
platină, care se folosesc şi ca etaloane de temperatură în intervalul 0÷6000C.
Traductoare bimetalice sunt realizate din materiale metalice, fabricate din table sau benzi din
componente diferite, lipite între ele şi caracterizate de coeficienţi de dilatare termică liniară
diferiţi. Prin deformarea lamelei bimetalice la variaţii de temperatură, se pot închide sau deschide
contacte electrice. În aplicaţiile industriale traductoarele bimetalice sunt elemente esenţiale în
cazul protecţiei la suprasarcini a masinilor electrice, transformatoarelor, conductelor electrice, iar
în scopuri mai puţin “industriale” sunt utilizate la aparatele şi dispozitivele electrocasice
(calorifere, perne, plite, uscătoare, fiare de călcat etc.).
Termistoarele sunt traductoare de temperatură realizate din material semiconductor, fenomenele
de conducţie în acest caz fiind mult mai complexe. Termistoarele de siliciu au o bună stabilitate
pentru temperaturi între –50 ÷ +1200C. Până la 1200C, în mecanismul de conducţie intervine
dopajul ce reduce mobilitatea purtătorilor de sarcină, pentru temperaturi mai mari, datorită
ionizărilor termice, rezistenţa scade cu temperatura. Termistoarele au sensibilitate mai mare decât
termorezistenţele, dar sunt neliniare.

Bibliografie
1. Constantin Vlaicu şi Costin Cepisca, Senzori şi traductoare, editura Bucureşti 2001;
2. Dragoș Simulescu, Constantin Popescu, Aparate, echipamente și instalații de
electronică industrială, manual cl. XI și XII, Editura Didactică și Pedagogică București;
3. https://eprofu.ro/docs/mm/12/sisteme-reglare-automat%C4%83/fisa%20de
%20documentare%209%20-%20Traductoare%20de%20temperatura.pdf