3.

Schimbătorul de căldură „ ţeavă în ţeavă”

3.1 Descrierea utilajului

Schimbătoarele de căldură „ţeavă în ţeavă” sunt incluse într-o grupă separată, cu toate că
ele în realitate nu sunt decât schimbătoare de căldură simple, tubulare, în care fasciculul de ţevi
se compune dintr-o singură ţeavă. Alegând diametrul ţevii exterioare, se poate uşor obţine la
aceste schimbătoare de căldură o suprafaţă mică a secţiunii transversale pentrul spaţiul dintre ţevi
şi se poate ajunge la viteze înalte şi la coeficienţi mari de transfer de ambele părţi ale ţevii
interioare. Prin aceasta consumul de agenţi termici poate fi foarte mic. Schimbătoarele de căldură
„ţeavă în ţeavă” sunt cu contracurent şi se pot utiliza nu numai ca răcitoare şi condensatoare, ci şi
ca încălzitoare. În cazul când consumul de agenţi termici este mare, schimbătoarele de căldură
„ţeavă în ţeavă”se compun din câteva secţii racordate paralel. Vitezele înalte de circulaţie ale
agenţilor termici împiedică depunerile de precipitate. Dacă condiţiile exploatării nu impun
curăţirea spaţiului din ţeavă şi dintre ţevi, schimbătoarele de căldură se fac nedemontabile (fig.1).
Construcţia este foarte simplă şi consumul de metal, în comparaţie cu alte construcţii de acelaşi
tip, este minim.
 Fig.1

Dacă este necesară curăţirea spaţiului dintre ţevi şi pentru ca mantaua să fie confecţionată
din oţel carbon, construcţia schimbătoarelor de căldură din metale scumpe (de exemplu oţeluri
austenitice) se execută demontabilă (fig.2). Ţevile se recomandă a fi confecţionate din :
aluminiu,oţel, nichel, cupru, tungsten şi metale refractare. Se fac cercetări pentru găsirea celor
mai eficienţi agenţi termici şi materiale pentru confecţionarea ţevilor astfel încât randamentul
procesului de transfer termic să fie cât mai ridicat.

Fig.2

Pentru micşorarea numărului de îmbinări, fiecare tronson al schimbătorului de căldură

este format din elemente în formă de U.Flanşele capetelor ţevilor interioare la fiecare tronson
trebuie să fie şi ele demontabile. Etanşarea la flanşe se asigură cu o garnitură, care în acelaş timp
serveşte şi la compensarea dilatărilor termice.
Suprafaţa de schimb de căldură în aceste schimbătoare de căldură poate fi formată nu
numai din ţevi netede, ci şi din ţevi cu nervuri (fig.3). Ca şi în alte construcţii, ţevile cu nervuri
se folosesc pentru egalizarea condiţiilor schimbului de căldură de ambele părţi ale suprafeţei de
schimb de căldură. Lichidul mai vâscos, la care coeficientul de transfer este mai mic , circulă pe
partea cu nervuri, adică în spaţiul dintre ţevi.
 Fig.3

Fig.3. Tipuri de ţevi cu nervuri:

a- cu nervuri longitudinal
b- cu nervuri elicoidale
c- cu nervuri radiale.

În fig.4. este reprezentat un schimbător de căldură „ţeavă în ţeavă” cu o suprafaţă de schimb

de căldură prevăzută cu nervuri şi care se foloseşte în industria petrolieră. Pentru mărirea
compactităţii în locul îmbinării cu flanşe se folosesc îmbinările cu nipluri.

Fig.4

Schimbătoarele de căldură „ţeavă în ţeavă” sunt foarte potrivite pentru construirea

încălzitoarelor din fontă silicioasă, ceramică, sticlă şi alte materiale de acelaş gen. Cămaşa
schimbătoarelor de căldură are un astfel de diametru, încât prin ea să treacă cu un joc minim
capătul îngroşat al ţevii.
Jocurile dintre ţevi sunt etanşate de ambele părţi cu garnituri, la care şi bucşa fixă şi
bucşa de strângere se execută din două jumătăţi. Ambele jumătaţi ale fiecărei bucşe fixe se
sprijină pe patru şuruburi introduse în bosajele mantalei, după ce ţeava a fost introdusă în manta.
Flanşele care leagă coturile de ţevi au o construcţie obişnuită (fig.5).
 Fig.5. Îmbinarea ţevii din fontă silicioasă cu cămaşa de oţel

Dezavantajele schimbătoarelor de căldură „ţeavă în ţeavă”:

1) consum mare de metal la 1m2 de suprafaţă de schimb de căldură, în comparaţie cu
alte tipuri de schimbătoare de căldură;
2) dimensiuni mari de gabarit.
Aceste dezavantaje sunt compensate din plin de productivitate înaltă pe fiecare metru de
suprafaţă şi prin micşorarea suprafeţei necesare de schimb de căldură.
Schimbătoarele de căldură tip „ţeavă în ţeavă” sunt utilizabile mai ales în cazul unor
consumuri mici şi medii de agenţi termici şi constituie un tip modern de utilaj.
Schimbătoarele de căldură „ţeavă în ţeavă” sunt construite din două ţevi coaxiale prin
care circulă cele două fluide. Elementele sunt asamblate în serie prin legături fixe (sudură) sau
demontabile, dacă condiţiile de exploatare impun sau nu curăţirea spaţiului din interiorul ţevilor.
Au o construcţie relativ simplă şi permit variaţia mărimii suprafeţei de transfer prin adăugarea şi
eliminarea de elemente (fig.6).

Fig.6

Fig.6. Schema funcţională a schimbătorului de căldură tip „ţeavă în ţeavă” : a-

schimbător de căldură tubular; b- schimbător de căldură compact (cu aşezarea ţevilor în
serpentină); H- înălţimea schimbătorului; D- diametrul serpentinei; L- lungimea ţevilor; S- pasul
serpentinei; d2e- diametrul ţevii exterioare; d1e- diametrul ţevii interioare; (diametre exterioare);
t1’,t’’1- temperaturile, iniţială şi finală, ale produsului incălzit sau răcit;t2’, t2’’- temperaturile,
iniţială şi finală, ale agentului termic.
La încălzirea unui lichid pe seama căldurii cedate de aburul saturat care condensează, este
indicat ca lichidul să circule de jos în sus prin interiorul ţevii, iar aburul (şi condensatul) de sus în
jos în spaţiul inelar dintre cele două conducte, condensatul evacuându-se pe la partea inferioară
prin intermediul unui separator de condensat. În acest sistem se realizează o circulaţie în
contracurent. Aceasta se poate realiza şi în cazul transferului de căldură între două lichide, când
viteza lichidului care circulă de sus în jos trebuie să fie aleasă încât ţeava să fie tot timpul plină
(să existe curgere forţată).
Acest tip de schimbătoare de căldură este utilizat atunci când debitele de fluid sunt mici.
Ele se construiesc prin legarea în serie sau în paralel a unor elemente compuse din două ţevi
coaxiale.
Aparatul poate fi adaptat cu uşurinţă la procesul tehnologic pentru care este destinat, prin
schimbarea lungimii ţevilor sau a numărului elementelor de transfer de căldură.
În industria alimentară, schimbătoarele de căldură cu ţevi coaxiale sunt utilizate în
industria uleiului şi a vinului, în general pentru variaţii mici de temperatură.

3.2 Instalaţie din industria vinului

Industria de prelucrare a produselor horticole, în particular cea vinicolă şi de prelucrare a

fructelor, este dotată cu utilaje şi instalaţii complexe, cu un grad înalt de mecanizare şi
automatizare.
Utilizarea căldurii şi frigului în procesele tehnologice se face în diferite stadii de
prelucrare a strugurilor şi fructelor şi are ca scop obţinerea calităţilor specifice ale produsului
finit.
Operaţiile termice în procesul tehnologic de prelucrare a produselor vinicole pot fi
următoarele:
- termomaceraţia strugurilor sau a boştinei în scopul intensificării extracţiei coloranţilor şi
a altor substanţe din pieliţa boabelor;
- răcirea mustului pentru evitarea fermentării înainte de limpezirea acestuia;
- limpezire prin încălzire rapidăpentru coagularea proteinelor şi separarea suspensiilor din
sucul de fructe;
- conservarea sucurilor de fructe şi a vinului pentru pasteurizare şi refrigerare.
Maceraţia la cald sau termomaceraţia este o operaţie tehnologică care se bazează pe
încălzirea strugurilor sau mustuielii în vederea extracţiei culorii din pieliţa boabelor.
Tratamentul termic al mustului pentru evitarea fermentării înainte de limpezirea acestuia
constă în încălzirea mustului timp de 2 minute la 85...90°C şi răcirea lui imediată până la
temperaturi de 15...16°C. Acest tratament este recomandat în special pentru vinurile de consum
curent.
Practica vinicolă arată că încălzirea mustuielii la 70°C, timp de 15...30 minute, face ca
extracţia antocianilor să fie bună iar oxidazele să fie inactivate. Aducerea mustuielii la
temperatura de 70°C trebuie făcută cât mai rapid posibil, deoarece enzimele oxidazice, cu
activitate maximă în intervalul de temperatură 45...50°C, produc modificări rapide şi profunde
când încălzirea este lentă.
Termomaceraţia are, în comparaţie cu tehnologia clasică, o serie de avantaje dintre care
se pot menţiona:
 - valorificarea mai eficientă a recoltelor atinse de putregaiul cenuşiu, contaminate de
digerite mucegaiuri sau care n-au ajuns la maturitatea tehnologică ;
- permite reducerea dozelor de SO2;
- favorizează scurtarea duratei de fermentare;
- conduce la intensificarea culorii roşii;
- necesită mai puţină manoperă;
- elimină unele opetaţii greu de executat;
- favorizează o mai bună utilizare a capacităţilor de fermentare şi creează posibilitatea
diversificării producţiei vinicole;
- permite executarea procesului tehnologic de obţinere a vinurilor roşii în flux continuu,
cu productivitate înaltă;
- permite separarea operaţiilor de macerare şi de fermentare şi dirijarea individuală a
acestora;
- termomacerarea la 70°C evită apariţia gustului fenic care se percepe la vinurile obţinute
din struguri alteraţi, vinificaţi prin procedeele clasice.
În exploatarea curentă se folosesc utilaje pentru termomacerare cu funcţionare continuă,
formate în principiu dintr-un schimbător de căldură şi un recipient pentru stocarea mustuielii în
vederea termomacerării.
Schimbătorul de căldură ţeavă în ţeavă este folosit pentru termomacerarea mustuielii prin
recircularea în masa acesteia a fazei lichide (must) încălzite. În acest scop , circa 60-70% din
mustul separat se trece prin schimbătorul de căldură unde se încălzeşte la aproximativ 85°C.
Mustul îmcălzit este recirculta prin mustuiala din care provine până când temperatura acesteia
ajunge la 70°C. Pentru a atinge această temperatură, într-un timp cât mai scurt, fără ca
temperatura mustului să depăşească 85°C, este necesar ca debitul de recirculare al mustului să fie
de cinci ori mai mare decât debitul mustuielii.
Acest procedeu, prin care se poate încălzi întraga cantitate de mustuială prin recircularea
mustului, se caracterizează prin ridicarea rapidă şi omogenă a temperaturii fără riscul
supraîncălzirii părţilor solide. Procedeul poate fi folosit şi la termomacerarea strugurilor
nezdrobiţi, la care ca agent termic recirculant se foloseşte vin de circa 8% vol. încălzit la 50°C.
Acţiunea simultană a alcoolului şi căldurii permite reducerea duratei de macerare la 10 minute.
Fluxul tehnologic de obţinere a vinurilor roşii prin macerare la cald cu ajutorul mustului este
prezentat în fig.7.
Fracţiunea de must folosită pentru încălzirea mustuielii repreuintă 60-70% din cantitatea
totală de must ravac. Restul de 30-40% din mustul ravac, ce a fost în prealabil separat cu ajutorul
scurgătorului înclinat cu melc, nu se mai încălzeşte ci se colectează separat în vederea asamblării
lui cu mustul termomacerat, rezultat de la al doilea scurgător înclinat şi presa continuă.
 Schema fluxului tehnologic pentru vinificaţie în roşu prin macerare la cald:
1- mijloc de transport autobasculant;
2- buncăr de recepţie;
3- zdrobitor- dezciorchinător cu pompă;
4- scurgător înclinat cu şnec;
5- vas de încălzire a mustuielii;
6- recipient pentru maceraţie la cald;
7- scurgător înclinat cu şnec;
8- presă continuă;
9- cisternă tampon;
10- schimbător de căldură „ţeavă în ţeavă”.

4. Calcule

Într-o instalaţie termică, schimbător de căldură cu circulaţia fluidelor în contracurent,

trebuie să se încălzească o cantitate de must m1=215kg/h de la temperatura t1=42°C până la
t2=75°C.
Mustul are o capacitate termica de 3726J ⁄ kg∙K.
Pentru încălzire se foloseşte apă, care intră în schimbător cu temperatura 90°C, debitul
apei fiind de 350kg ⁄ h.
Valoarea coeficientului global de transfer de căldură este
k=1004W ⁄ m2∙K.
4.1 Bilanţul de material
∑materiale intrate = ∑materiale ieşite
Materiale intrate - 215kg must
 - 350kg apă caldă
Materiale ieşite - 213kg must
- 345kg apă răcită
- 7kg pierderi
215+350=213+345+7 565=565

4.2. Bilanţul termic

Expresia bilanţului termic este:
Qin=Qies
Qin - cantitatea de căldură intrată în schimbătorul de căldură;
Qies - cantitatea de căldură ieşită din schimbătorul de căldură;
Calculul cantităţii de căldură intrată în schimbătorul de căldură „ţeavă în ţeavă”
Qin = Qmust intrat + Qapă caldă
Qmust intrat - cantitatea de căldură adusă de must
Qapă caldă - cantitatea de căldură adusă de apa caldă (agentul termic)
Qmust int = mmust ∙ cmust ∙tmust intrat
mmust - cantitatea de must supusă încălzirii [kg]
cmust - capacitatea termică sau căldura specifică a mustului [J/kg·K]
tmust intrat = 42°C = 42+273 = 315°K
Qmust intrat = mmust ∙ cmust ∙tmust intrat= 215kg · 3726 K= 252343350 J
Qapă caldă = mapă caldă · capă caldă · tapă caldă
mapă caldă - cantitatea de apă caldă intrată în schimbător;
capă caldă - căldura specifică a apei calde;
tapă caldă - temperatura apei calde;
mapă caldă = 350kg
capă caldă = 4190J/kg·K (la 90°C)
tapă caldă = 90°C = 90+273 = 363°K
Qapă caldă = 350kg · 4190=532339500 J
Qin = Qmust+Qapă caldă = 4205722,5+8872325=13078047,5W
Calculul cantităţii de căldură ieşită din schimbătorul de căldură „ţeavă în ţeavă”
Qies = Qmust încălzit + Qapă răcită + Qp
Qmust încălzit - cantitatea de căldură primită de must;
Qapă răcită - cantitatea de căldură cedată de apa caldă;
Qp - cantitatea de căldură pierdută cu mediul extern;
Qmust încălzit = mmust încălzit ∙ cmust încălzit ∙tmust încălzit
mmust încălzit - masa de must încălzită [kg];
cmust încălzit - căldura specifică a mustului încălzit [J/kg·K];
tmust încălzit - temperatura mustului încălzit;
mmust încălzit = 213k
cmust încălzit = 3726J/kg·K
tmust încălzit = 75°C = 75+273 = 348°K
Qmust încălzit = mmust încălzit ∙ cmust încălzit ∙tmust încălzit = 213kg · 3726 = 276186020J
Qapă răcită = mapă răcită ∙ capă răcită ∙ tapă răcită
mapă răcită - masa de apă răcită;
capă răcită - 4180J/kg·k;
tapă răcită = 78°C = 78+273 = 351°K
 Qapă răcită = 345kg · 4180J/kg·k · 351°K = 506177100J
Qp = Qin - (Qmust încălzit + Qapă răcită) = 13078047,5-(46031003+8436285)= 13078047,5-
13039385 = 38662W

Bibliografie
1. Banu C., Ingineria produselor alimentare. Operaţii şi utilaje., Editura „Tehnică” ,
Bucureşti 2002
2. Cebotărescu I. D., Neagu C.,Bibire Luminiţa, Utilaj tehnologic pentru vinificaţie ,
Editura „tehnică”, Bucureşti 1997
3. Stancu Alexandru, Mămăligă Ioan, Industria chimică- Operaţii şi utilaje de bază ,
Editura „ Gh. Asachi”, Iaşi 1997
4. http://www.directindustry.com/find/coaxial-heat-exchanger
5. Ibrahim Dincer, Heat transfer in food cooling applications, University of Victoria,
1997
6. http://alisa.ucsd.edu/LIB/REPORT/UCSD-ENG/UCSD-ENG-089..
7. http://www.me.umn.edu/education/courses/me4331/heatex
8. http://www.soc.nii.ac.jp/grsj/back/back7-8.html
9. http://www.egi.kth.se/courses/4A1601/Files/VT-tenta%20
10. http://saato014.hut.fi/Hyotyniemi/publications/02_sims
11. Răşenescu, A. Badea, A. Leca, M. Marinescu; Transferul de căldură şi masă. Teorie
şi aplicaţii, Editura Didacticăşi Pedagogică, Bucureşti 1983