UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE APLICATE ȘI INGINERIE

PROGRAM DE STUDII:PRELUCRAREA PETROLULUİ ȘI PETROCHIMIE

ANUL 4

PROIECT

TEHNOLOGIE PETROCHIMICǍ 3

ÎNDRUMǍTOR

S.L. SIBEL OSMAN

STUDENT

Munteanu Alexandru

CONSTANŢA

2020-2021

1
 UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE APLICATE ȘI INGINERIE

PROGRAM DE STUDII:PRELUCRAREA PETROLULUİ ȘI PETROCHIMIE

ANUL 4

DIMENSIONAREA REACTORULUI DE
FABRICARE A STIRENULUI PRIN
DEHIDROGENAREA ETILBENZENULUI

ÎNDRUMǍTOR

S.L. SIBEL OSMAN

STUDENT

Munteanu Alexandru

CONSTANŢA

2020-2021

2
 REZUMAT
Proiectul intitulat „Dimensionarea reactorului de fabricare a stirenului prin
dehidrogenarea etilbenzenului” este structurat astfel:
 Introducere,o trecere în revistă despre stiren şi domeniile de utilizare ale acestuia;
 Capitolul 1,intitulat „Stirenul” cuprinde câteva date despre stiren,metode de
obţinere,utilizări şi catalizatori utilizaţi;
 Capitolul 2,intitulat „Calculul tehnologic” reprezintă calculul propriu-zis pentru
proiectarea unui reactor folosit la obtinerea stirenului prin dehidrogenarea
etilbenzenului;
 Capitolul 3,intitulat „Securitate şi sănătate în muncă’ prezintă principalele norme
legislative de sănătate şi securitate;
 Concluzii

3
 CUPRINS

Introducere ………………………………………..............................……………..……5

Capitolul: Stirenul .................. .......................................................................................6

Scurt istoric…................................................................................................................6

Utilizari …………………………………..........…………………………………………7

Procedeul conventional de dehidrogenare…………………………………........………8

Proprietatile fizice ale stirenului ………...………………………………………...........10

Catalizatori de dehidrogenare ………….……………………………………........…… 11

Tipuri de reactoare ……………........………………………………………………......12

Capitolul II: Calculul tehnologic..................................................................................16

Date de proiectare .......................................................... ............................................16

Calculul bilanțului de materiale ...................................................................................16

Calculul conversiei in reactor......................................................................................16

Calculul de predimensionare a reactorului ................................................................. 27

Calculul bilantului termic ………………......……………………….......................... 20

Calculul cantității de stiren marfă, stiren curat și stiren total de producere a instalației
........................................................................................................................................27

Calculul de predimensionare al reactorului…………………………………......……… 30

Capitolul III. REGULI S.S.M- .S.I……………………………………………………….33

Concluzie .....................................................................................................................35

Bibliografie .....................................................................................................................36

4
 INTRODUCERE

Stirenul este un compus organic cu formula moleculară C8H8, este un derivat al

benzenului, are un miros dulceag, este incolor și uleios și se evaporă cu ușurință. Stirenul
mai este cunoscut sub numele de vinil-benzen, feniletenă sau etenilbenzen. Denumirea de
stiren provine de la copacul de Styrax din seva căruia se poate extrage acest compus
chimic.

Acesta este utilizat în domeniul obținerii polimerilor și al copolimerilor, prezența

grupării vinil conferindu-i stirenului capacitatea de a polimeriza. În momentul în care
stirenul intră în contact cu aerul atmosferic începe să oxideze, formând peroxizi care
inițializează reacția de polimerizare, mecanismul reacției poate fi radicalic, cât și ionic.
Producția de stiren s-a dezvoltat foarte mult în anul 1940 când acesta se utiliza ca
intermediar de sinteză pentru cauciucul sintetic.

Procesul de dehidrogenare este aplicat in industria petochimică pentru fabricarea

unor monomeri pentru obţinerea diferitelor tipuri de cauciuc sintetic,mase plastice şi fibre
sintetice.

5
 CAPITOLUL 1. STIRENUL

1.1 Scurt istoric

Stirenul, cunoscut și sub numele de feniletilenă, vinilbenzen sau stirol, este un

monomer aromatic nesaturat de importanță industrială. În natură, se găsește în cantități
mici în unele plante și alimente precum scorțișoara, boabele de cafea, arahidele, dar și
în gudronul de cărbune.

CH=CH 2

Figura 1.1 Formula structurală a stirenului

Stirenul a fost izolat pentru prima dată în secolul al XIX-lea dintr-o rășină cu
numele de “storax”, iar dezvoltarea proceselor comerciale de obținere a stirenului care
au la bază dehidrogenarea etilbenzenului a început în Germania și în Statele Unite în
anul 1930.

Cererea crescută pentru cauciuc sintetic de tip stiren-butadienă din timpul celui
de-al doilea război mondial a condus la producerea la scară industrială a stirenului.
După anul 1946 această capacitate a devenit disponibilă pentru fabricarea unui
monomer de înaltă puritate, care prin polimerizare conducea la un material plastic,
stabil, limpede, incolor și ieftin.

Domeniul de utilizări ale materialelor plastice pe bază de stiren s-a extins rapid
pe timp de pace, astfel că polistirenul este unul dintre termoplasticele cu cele mai mici
costuri raportate la volum.

Stirenul este un lichid care poate fi manipulat cu ușurință și în siguranță. Activitatea

grupării vinil este responsabilă pentru ușurința cu care stirenl dă reacții de polimerizare și
copolimerizare. Dezvoltarea tehnologică a condus la transformarea rapidă a stirenului într-
un produs de mare tonaj, capacitatea de producție la nivel mondial fiind estimată la 17x106
t/an în anul 1993, ajungând la 18 x 106 t/an în anul 1995.

6
 1.2 Utilizări

Stirenul este utilizat ca materie primă într-o varietate mare de produse

polimerice: termoplastice, elastomeri, dispersii și materiale plastice termoizolante.

Aproximativ 65% din producția de stiren este transformată în polistiren. Polistirenul

este folosit pentru a fabrica o gamă largă de produse, de la jucării și carcase pentru
aparatele de aer condiționat până la piepteni și piese de mobilă. Polistirenul poate fi spumat
pentru a produce plăci de izolație, umpluturi afânate pentru ambalare sau recipiente de
unică folosință pentru depozitarea alimentelor.

6% este folosit pentru producerea de elastomeri de tip stiren-butadienă (SRB) ce este

utilizat pentru a fabrica anvelope pentru autoturisme, furtune industriale și încălțăminte.

7% este transformat în latexuri de tip stiren-butadienă ce sunt folosiți în fabricarea

covoarelor, tapetelor și drept componentă în vopselele de latex.

9% se transformă în stiren – acrilonitril copolimer (SAN) și terpolimeri de

acrilonitril, butadienă și stiren (ABS). SAN se folosește pentru pahare și pentru carcase de
baterii, iar ABS pentru conducte, componente auto, uși de frigidere și cabine de dus
deoarece are o duritate ridicată și o rezistență termică bună.

Un alt procent de 7% este combinat cu rășini poliesterice nesaturate pentru

ambarcațiuni armate cu fibre de sticlă, rezervoare de stocare și produse care imită
marmura.

Restul de aproximativ 6% are diverse utilizări, în principal în amestecuri cu

termoplastice pentru a asigura o diversitate continuă de produse, inclusiv rășini
schimbătoare de ioni și adezivi.

1.3 Procedeul convențional de dehidrogenare

Dehidrogenarea etilbenzenului la stiren este realizată industrial în reactoare cu

catalizator în strat fix, care funcționează în regim adiabatic sau izoterm.

7
 Cele două tipuri de reactoare diferă prin maniera de aducere a căldurii în zona de
reacție, ținând seama de faptul că atât etilbenzenul, cât și stirenul suferă procese de
descompunere termică la temperaturi mai mari de 610°C, dar că operarea reactorului la
temperaturi apropiate de această valoare conduce la conversii optime ale etil-benzenului.

În reactorul adiabatic, singura sursă de căldură o constituie aburul supraîncălzit cu care

se amestecă etilbenzenul, înainte de a veni în contact cu catalizatorul; temperatura de
intrare a amestecului în reactor este de cca 630°C, realizându-se randamente de cca 88-
91% în stiren.

În reactorul izoterm, căldura este asigurată indirect prin intermediul unui fascicul
tubular, realizându-se o temperatură mai uniformă a stratului de catalizator, în limitele 580-
610°C și

randamente de 92-94% (la 40% conversie), adică cu cca 3% randamente mai bune în stiren
ca în cazul reactorului adiabatic.

Etilbenzenul supus dehidrogenării trebuie să aibă o puritate mare, neadmițându-se un

conținut de peste 0.2% xileni în cazul în care se obține prin separare din fracțiunile xilenice
sau de peste 0.04% dietil-benzen în cazul în care se obține prin alchilare; acesta din urmă
se dehidrogenează la divinilbenzen, care polimerizează foarte repede formând polimeri
insolubili și îngreunând mult exploatarea. Benzenul conținut în etilbenzen nu influențează
reacția de dehidrogenare, uneori fiind citată folosirea sa ca diluant în locul vaporilor de
apă.

În procesul adiabatic, amestecul de etilbenzen proaspăt și etilbenzen recirculat din

instalația de separare a stirenului este preîncălzit la 85°C, prin preluarea căldurii apei
provenite din condensarea aburului tehnologic și evaporate în prezență de abur (cca 10%
din aburul total circulat) la o temperature mai joasă de 106°. Cantitatea de căldură necesară
evaporării este cedată de gazele de reacție.

În continuare, vaporii de etilbenzen se supraîncălzesc de la 150 la 560°C, după care

împreună cu aburul supraîncălzit separat la 723°C intră în reactorul de dehidrogenare.
Reglarea temperaturii amestecului etilbenzen-abur la intrarea în reactor se realizează în
modul următor:

- la depășiri de temperatură: prin admisia de abur de 6 atm la intrarea în reactor se

readuce
temperature la normal;

8
 - la scăderi de temperatură: se mărește temperatură aburului supraîncălzit.

La ieșirea din reactor, produsele de reacție au o temperatură de 465-580°C, căldura

acestora fiind preluată în supraîncălzitor și evaporatorul de etilbenzen. După
supraîncălzitor, temperatura gazelor de reacție este de 396°C, iar după evaporator de
332°C.

Figura 1.2. Schema tehnologică a instalației de dehidrogenare a etilbenzenului la stiren

1, 2, 3, 8, 12 – schimbătoare de căldură; 4 – reactor adiabatic; 5 – recuperator de căldură; 6

– cuptor pentru supraîncălzire aburului; 7 – coloană; 9 – suflantă; 10 – rezervor; 11 –
pompă; 13 – coloane de adsorbție cu cărbune activ; 14 – coloană de desorbție; 15 –
rezervor pentru stiren brut.

O parte din entalpia corespunzătoare acestei temperaturi este recuperată pentru

obținerea aburului la 6 atm în cazanul recuperator. Răcirea în continuare și separarea
prafului de catalizator antrenat se realizează prin contact direct cu apă, până la atingerea
temperaturii de 105°C.

Gazele de reacție rezultate de la contactarea cu apă se condensează prin răcire

indirectă, iar cele care nu au condensate sunt comprimate la 2 atm cu ajutorul suflantei și
trecute în condensatoare cu solă.

Din gazele reziduale se adsorb hidrocarburile (benzene, toluene, stiren, etilbenzen)

pe cărbune activ. Condensatul este decantat. Faza de hidrocarburi conține: 37.0% stiren,
61.1% etilbenzen, 1.1% toluene, 0.6% benzene și 0.2% polimeri.

9
 În Figura 1.3 este reprezentat un reactor de dehidrogenare adiabatic. Randamentul

dehidrogenării este de peste 90% la conversii de 35-40%. Viața catalizatorului poate să

depășească un an.

Figura 1.3 Reactor adiabatic pentru fabricarea stirenului

1.4 Proprietățile fizice ale stirenului

Stirenul este un lichid incolor cu un miros distinctiv, dulceag. Cele mai
importante proprietăți fizice ale stirenului sunt prezentate în Tabelul 1. Datele care apar în
literatura de specialitate nu sunt întotdeauna consecvente, variind ca o consecință a
metodei de măsurare și a purității [Link] este miscibil cu majoritatea
solvenților organici, în orice [Link] reprezintă un bun solvent pentru cauciucul
sintetic, polistiren și alți polimeri nereticulați cu moleculă [Link] greu solubil în
compuși polivalenți cu grupări hidroxil, de exemplu glicolul și monoeterii diglicolului.

Tabelul 1.1 Proprietăți fizice ale stirenului

Proprietate Valoare Unitate de măsură

Masa molară 104,153 g/mol

Punct de fierbere 145,15

Punct de îngheț -30,6 °C

10
 Densitatea critică, ρc 0,297 g/ml

Presiune critică, Pc 3,83 MPa

Temperatură critică, Tc 362,1 °C

Volum critic, Vc 3,37 mL/g

Limită de inflamabilitate în aer 1,1 – 6,1 % vol.

Punct de aprindere 31,1

°C
Punct de autoaprindere 490

Căldura de combustie, ΔHc, p=ct. ( 25 °C) -4,263 MJ/mol

Gaz, 25°C 421,7

Căldura de formare, ΔHf kJ/mol

Lichid, 25°C 356,7

Coeficient de expansiune volumetrică 20°C 9,783 x 10-4

°C-1

40°C 9,978 x 10-4

1.5 Catalizatori de dehidrogenare

Stirenul poate fi obținut prin dehidrogenare termică (omogenă) a vaporilor de etilbenzen

la 500-800°C, însă pe lângă stiren se formează cantități mari de produse secundare
(benzen, etenă, metan, toluen și polimeri) care pot fi micșorate, conducând reacția de
dehidrogenare în prezența catalizatorilor selectivi. De obicei, se dehidrogenează etilbenzen
în prezență de diluant inert pentru micșorarea presiunii parțiale a etilbenzenului, ceea ce
favorizează reacția de dehidrogenare și micșorează depunerile de cărbune pe catalizator în
timpul reacției.

Ca diluanți se pot folosi dioxid de carbon, benzenul, azotul, metanul. Industrial, se

utilizează vapori de apă care în același timp regenerează catalizatorul prin formarea gazului

11
 de apă cu cocsul depus pe catalizator. Raportul hidrocarbură:abur variază în funcție de
tipul

reactoarelor de dehidrogenare de la 1:1,2, pentru reactoarele izoterme, la 1:2,6 pentru

reactoarele adiabatice.

Primii catalizatori utilizați industrial au fost amestecuri de oxizi metalici greu

reductibili, de exemplu: 50% ZnO, 40% Al2O3 și 10% CaO cu care se obțineau
selectivității de 80%.

Ulterior, s-a preparat un catalizator autoregenerativ, pe bază de oxid de zinc, cu

compoziția 77,5% ZnO, 7,5% Al2O3, 4,7% CaO, 4,7% MgO, 2,8% K2SO4,
2,8%K2CrO4. Componenta de bază a acestui catalizator este oxidul de zinc, oxidul de
aluminiu fiind un activator. (Ion & Ivănuș, 1989)

Catalizatorul preferat în instalațiile de obținere a stirenului este un amestec de oxid de

fier, carbonat de potasiu și un promotor care poate fi Cr2O3, Ce2O3, MoO3, CaO, MgO și
V2O5. Oxidul de fier formează cu apa și cu carbonatul de potasiu o pastă ce poate fi
extrudată. Prin tratare termică și calcinare are loc descompunerea carbonatului cu formarea
oxidului de potasiu.

K2CO3 K2O+CO2 R1

Unele teorii sugerează că oxidul de fier formează cu oxidul de potasiu ferită de potasiu
și că aceasta constituie centrii activi, iar altele că oxidul de potasiu crește activitatea
catalitică prin favorizarea transferului de electroni la interfața solid-gaz.

Activitatea catalitică în prezența oxidului de potasiu este mai mare cu un ordin de

mărime în comparație cu catalizatorul nepromotat de oxid de fier, dar această activitate
mare este atinsă după 3 – 4 zile de operare la presiune atmosferică, 600°C, și un raport
masic abur : stiren de 2 : 1.

Promotorul de oxid de crom trivalent adăugat în proporție de 1 – 3% acționează ca

un stabilizator structural prin prevenirea sinterizării ce are ca efect micșorarea suprafeței
specifice. Alți promotori utilizați sunt MgO cu sau fără Cr2O3 sau Ce2O3 și MoO3.

12
 Oxidul de potasiu are proprietatea de a îndepărta în mod continuu depozitele de carbon
sub formă de CO și CO2. Acestui fapt i se datoreaza durata de viață lungă a catalizatorului
de 1-2 ani.

Prin calcinarea extrudatelor sau a pastilelor de catalizator la temperaturi de 900 – 950°C

suprafața specifică este redusă la 1.5 – 3 m2/g, iar prin adăugarea unor materiale volatile, în
condițiile de la calcinare se pot obține macropori prin vaporizarea acestora. Obținerea unei
suprafețe specifice reduse prin calcinare, însoțită de obicei și de eliminarea microporilor, și
crearea de macropori, au ca scop creșterea selectivității. La temperaturile la care este
favorizat echilibrul în sensul formării stirenului, au loc reacții de cracare ce conduc la
obținerea de produși secundari nedoriți dacă timpul de staționare în pori este suficient de
mare. Prin limitarea porilor din structură la macropori, difuzia în și din pori se realizează
mai repede, minimizând astfel produșii secundari de reacție și crescând selectivitatea în
stiren.

Catalizatorii pentru dehidrogenarea etilbenzenului pot fi otrăviți cu cloruri, fluoruri,

compuși cu sulf sau fosfor și silice. Compușii organici cu sulf ce pot contamina cu ușurință
fluxurile de etenă și benzen, acționează drept otrăvuri temporare, spre deosebire de
halogenuri ce dezactivează permanent catalizatorul. Substanțele solide pe care le poate
conține fluxul de abur se pot depune pe situsurile active ducând la dezactivarea
catalizatorului. (Rase, 2000)

1.6 Tipuri de reactoare

Condițiile de operare care se folosesc în reactoarele comerciale sunt de aprox.

620°C și presiune joasă. La echilibru, se obține de obicei o conversie a etilbenzenului de
80%. Timpul și temperatura necesară pentru atingerea echilibrului conduce la o cracare
termică excesivă, reducând randamentul în stiren, așa că majoritatea untiăților operează la
conversii de 20-70% (procente masice) cu randamente de 88-95% (procente molare).

În peste 75% din fabricele de stiren, această reacție este condusă adiabat.
Reactoarele adiabate pot fi cu circulație radială și axială (Fig 1.4). În reactorul axial,
amestecul de reacție circulă de sus în jos. Construcția racodurilor de alimentare a
etilbenzenului și aburului permite o bună omegenizare a amestecului gazos. Stratul catalitic
este înalt de 1.5-2 m, este protejat atât la partea superioară cât și la bază de câte un strat de

13
 umplutură inertă. Reactorul radial poate fi centriped sau centrifug. Prezintă
avantajul unei solicitări mai reduse a granulei de catalizator.

Abur

EB

a) b)

Fig. 1.4 Dehidrogenarea adiabată a etilbenzenului a) axial; b) radial;

Dehidrogenarea izotermă a fost introdusă de BASF și a fost utilizată de către

această companie o perioadă lungă de timp. Acest reactor este construit ca un schimbător
de căldură țeavă în țeavă. Etilbenzenul și aburul curg prin interiorul tubului, în care se află
catalizatorul. Căldura de reacție este asigurată de un curent de gaze arse pe partea mantalei.
Această tehnică industrializată de BASF utilizează reactoare cu țvci de 2,5 până la 4 m
lungime și cu diametrul variind între 10 și 20 cm umplut cu catalizator. [Ullmann, 2005]

Lurgi GmbH oprează un reactor izoterm care utilizează săruri topite de sodiu, litiu
și carbonați de potasiu ca agent de încălzire. Reactorul multibular este operat la aprox.
600°C la vid și raportul molar abur:etlibenzen de 0,6-0,9. Se obțin conversii și selectivități
mari.

Gulf Publishing Company (2010) prezintă un proces de obținere a stirenului

utilizând procesul Lummus/UOP SMART și Lummus/UOP Clasic.

În procesul clasic, etilbenzenul este catalitic dehidrogenat la stiren în prezență de

abur. Reacția în fază de vapori are loc la temperatură înaltă și sub vid. Etilbenzenul
(proaspăt și recirculat) este amestecat cu abur supraîncălzit și amestecul este dehidrogenat

14
 într-un sistem de reactoare în mai multe etape. Un încălzitor reîncălzește gazele de
proces între treptele sistemului. Efluentul reactorului este răcit și căldura este recuperată
pentru a condesa hidrocarburile și aburul. Gazele necondensate, care conțin în mare parte
hidrogen, sunt comprimate și utilizate drept combustibil sau valorificate ca produs
secundar. Hidrocarburile condensate din separatorul uleiuri/apă sunt trimise în secția de
distilare. Condensatele sunt stripate pentru a înlătura aromatele dizolvare și apoi energia
lor internă este utilizată pentru generarea de abur.

Procesul de obținere SMART este la fel ca cel clasic, excepție făcând faptul că
tehnologia de reîncălzire oxidativă este utilizată între treptele sistemului de reacție. Design-
ul special al reactoarelor este utilizat pentru a putea conduce reacțiile de oxidare și
dehidrogenare. În reîncălzirea oxidativă, oxigenul este introdus selectiv să oxideze o parte
din hidrogenul produs, peste un catalizator, pentru a încălzi gazele de proces și de a
înlătura constrângerile de obținere a echilibrului. Se obține o conversie a etilbenzenului de
75% pe fiecare trecere, eliminând reîncălzirea costisitoare dintre treptele sistemului și
reducându-se consumul de abur supraîncălzit.

În procesul EBMax, etilbenzenul este dehidrogenat la stiren peste un catalizator de

potasiu promovat de oxid de fier, în prezența aburului. Reacția endotermă are loc la vid și
temperatură înaltă. La un raport masic abur:etilbenzen de 1 și la o conversie moderată a
etilbenzenului selectivitatea acestuia penru stiren este 97%. Produsele secundare, benzen și
toluen, sunt recuperate prin distilare cu o fracție de benzen reciclată în etilbenzen Error!
Reference source not found..

15
 CAPITOLUL [Link] TEHNOLOGIC

2.1 Date de proiectare

✺ capacitatea de producție a instalației este de 56 000 tone de stiren/an

✺ fond anual de ore de funcționare a instalației 8 050 ore/an

✺ raportul molar abur/materie primă: R=18

✺ temperatura aburului: T=650°C (pentru 10% din cantitatea de abur) T=680°C (pentru
restul de 90%)

✺ temperatura de alimentare a reactorului: T=650°C

✺ raportul de recirculare este de 4:1 (98% fracții molare EB, 2% stiren)

✺ puritatea stirenului obținut 98,1%

✺ presiunea de lucru în reactor: P=4 bar

✺ pierderi acceptate de stiren: -în apa de spălare a efluentului aproximativ 0,045% molar -
în gaze reziduale 1,45% molar -cu gudronul 1,45 % molar

2.2 Calculul bilanțului de materiale

Tabel 2.1. Debitele de intrare și de ieșire

COMPONENTUL INTRARE(Qi),[kmol/h] IEȘIRE (Qe), [kmol/h]

ETILBENZEN 1+3,92 (1-XA)(1+3,92)
STIREN 0,08 (1+3,92)XA+0,08
HIDROGEN - (1+3,92)XA
ABUR (1+3,92)∙ 𝑅 (1+3,92)R
TOTAL 93,56 93,48·XA+0,08

2.3 Calculul conversiei în reactor

Reacția stoechiometrică care are loc pentru obținerea stirenului este următoarea:

C6H5 – C2H5 ↔ C6H5 – C2H3 + H2

16
 La condițiile de temperatură și presiune din reactor, constanta de echilibru se
calculează în funcție de presiune cu relația de mai jos:

𝑃𝑆𝑡 −𝑃ℎ
𝐾𝑝 = 𝑃𝐸𝐵

(2.1)

unde:

Kp – constanta de echilibru

PSt – presiunea stirenului [bar],

PH – presiunea hidrogenului [bar],

PEB – presiunea etilbenzenului [bar].

Calculul presiunii pentru fiecare component se face cu formula:

𝑃𝑖 = 𝑃 ∙ 𝑦𝑗
(2.2)
𝑛𝑗
𝑦𝑗 = 𝑛
𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙

(2.3)

în care:

Pi – presiunea componentului [bar],

P – presiunea din reactor [bar],

yj – fracția molară a componentului j.

Înlocuind în formula (2.2) obținem:

(1 − 𝑋 )(1 + 3,92)
𝑃𝐸𝐵 = 4 ∙ (1 + 3,92)(1𝐴+ 𝑋𝐴 + 𝑅) + 0,08

4,92 ∙ 𝑋 + 0,08
𝑃𝑆𝑡 = 4 ∙ (1 + 3,92)(1 + 𝐴𝑋𝐴 + 𝑅) + 0,08

4,92 ∙𝑋𝐴
𝑃𝐻 = 4 ∙
(1 + 3,92)(1 + 𝑋𝐴 + 𝑅) + 0,08

Cu ajutorul presiunilor de mai sus, constanta de echilibru se prezintă sub

următoarea formă:

17
 (4,92∙+0,08)∙𝑋𝐴
𝐾 = 4 ∙ (1−𝑋
𝐴 )[4,92∙(1+𝑋𝐴 +𝑅)+0,08]

(2.4)

Constatnta de echilibru calculată experimental se face cu formula:

𝐾𝑝 = 𝑒𝑥𝑝 (16,2 − 15350/𝑇)

(2.5)

unde:

T – temperatura [K]

Se vor da valori lui T în intervalul 773 – 1073 K prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.2. Valori ale temperaturii

T[0C] 500 550 650 700 750 800

T[0K] 773 823 923 973 1023 1073

Înlocuind în formula 2.5 se obțin următoarele valori:

Tabelul 2.3 Valori ale constantei de echilibru

T[K] K
773 0,025
823 0,086
923 0,650
973 1,52
1023 3,28
1073 6,61

• Pentru K = 0,025 avem:

0,025 = (4,92 ∙ 𝑋𝐴 + 0,08) ∙ 𝑋𝐴 (1 − 𝑋𝐴 )[4,92 ∙ (1 + 𝑋𝐴 + 𝑅) + 0,08 ∙ 4

19,68𝑋𝐴 2 + 0,32𝑋𝐴 = 0,025(1 – 𝑋𝐴 )(4,92+4,92𝑋𝐴 + 4,92R + 0,08)

18
19,68𝑋𝐴 2 + 0,32𝑋𝐴 =2,414+0,123XA-2,414XA-0,123XA2

19,80𝑋𝐴 2 + 2,611𝑋𝐴 – 2,414 = 0 =>

𝑿𝑨 = 0,28

• Pentru K = 0,086

(1 − 𝑋 )(1 + 3,92)
0,086 = 4 ∙ (1 + 3,92)(1𝐴+ 𝑋𝐴 + 𝑅)+ 0,08 =

19,68𝑋𝐴 2 + 0,32𝑋𝐴 = 0,086(1 – XA)(4,92 + 4,92𝑋𝐴 + 4,92R + 0,08)

19,68𝑋𝐴 2 + 0,32𝑋𝐴 = 8,046+0,423XA-8,046XA-0,423XA2

20,1𝑋𝐴 2 + 7,943𝑋𝐴 –8,046= 0 =>

XA = 0,46

• Pentru K = 0,65 avem:

0,65 = (4,92 ∙ 𝑋𝐴 + 0,08) ∙ 𝑋𝐴 (1 − 𝑋𝐴 )[4,92 ∙ (1 + 𝑋𝐴 + 𝑅) + 0,08 ∙ 4

19,68𝑋𝐴 2+ 0,32𝑋𝐴 = 0,65(1 – 𝑋𝐴 )(4,92 + 4,92𝑋𝐴 + 4,92R + 0,08)

19,68𝑋𝐴 2 + 0,32𝑋𝐴 =60,81+3,198XA-60,81XA-3,198XA2

22,84𝑋𝐴 2 + 57,93𝑋𝐴 –60,81= 0

𝑿𝑨 = 0,79

• Pentru K = 1,52 avem:

1,52 = (4,92 ∙ 𝑋𝐴 + 0,08) ∙ 𝑋𝐴 (1 − 𝑋𝐴 )[4,92 ∙ (1 + 𝑋𝐴 + 𝑅) + 0,08 ∙ 4

19,68𝑋𝐴 2 + 0,32𝑋𝐴 = 1,52(1 – 𝑋𝐴 )(4,92+4,92𝑋𝐴 + 4,92R + 0,08) =>

19,68𝑋𝐴 2 + 0,32𝑋𝐴 = 142,21 + 7,47𝑋𝐴 –142,2XA -7,47𝑋𝐴 2 = 0

27,15𝑋𝐴 2 + 135,05𝑋𝐴 –142,21= 0

𝑿𝑨 = 0,89

• Pentru K = 3,28 avem:

3,28 = (4,92 ∙ 𝑋𝐴 + 0,08) ∙ 𝑋𝐴 (1 − 𝑋𝐴 )[4,92 ∙ (1 + 𝑋𝐴 + 𝑅) + 0,08 ∙ 4

19
19,68𝑋𝐴 2 + 0,32𝑋𝐴 = 3,28(1 – 𝑋𝐴 )(4,92+4,92𝑋𝐴 + 4,92R + 0,08) =>

19,68𝑋𝐴 2 + 0,32𝑋𝐴 = 306,87+ 16,13𝑋𝐴 –306,87XA -16,13𝑋𝐴 2 = 0

35,81𝑋𝐴 2 + 291,06𝑋𝐴 –306,87= 0

𝑿𝑨 =0,944

• Pentru K = 6,61 avem:

1,52 = (4,92 ∙ 𝑋𝐴 + 0,08) ∙ 𝑋𝐴 (1 − 𝑋𝐴 )[4,92 ∙ (1 + 𝑋𝐴 + 𝑅) + 0,08 ∙ 4

19,68𝑋𝐴 2 + 0,32𝑋𝐴 = 1,52(1 – 𝑋𝐴 )(4,92+4,92𝑋𝐴 + 4,92R + 0,08) =>

19,68𝑋𝐴 2 + 0,32𝑋𝐴 = 618,43+ 32,52𝑋𝐴 –618,43XA -32,52𝑋𝐴 2 = 0

52,2𝑋𝐴 2 +583,23𝑋𝐴 –618,43= 0

𝑿𝑨 = 0,975

2.4 Calculul bilanțului termic

∑𝑛𝑖 0 [(∆ℎ𝑓𝑖 + 𝐶𝑝𝑖) ∙ (650 − 25)] = ∑𝑛𝑖[∆ℎ𝑓𝑖 + 𝐶𝑝𝑖(𝑡𝑒 − 25)]

Din literatura se cunosc valorile entalpiilor pentru:

ΔhfEB = 29,2 · 103 kJ/kmol

ΔhfSt = 147,362· 103 kJ/kmol

ΔhH2 = 0 kJ/kmol

Δhfab = - 241,82 · 103 kJ/kmol

Căldura specifică se calculează cu formula:

Cp = R (A + BT + CT 2 )
(2.6)

unde:

R – constanta universală a gazelor, J

A,B,C – constante

20
R = 8314 J

Tabel 2.4 Valori ale constantelor A,B și C

COMPONENT A B C
EB 1,124 55,380· 10-3 18,476· 10-6
St 2,050 55,380· 10-3 16,662· 10-6
H2 3,249 0,442· 10-3 0
ABUR 3,470 1,420· 10-3 0

ETILBENZEN

T = 720K

CpEB = 8,314 (1,124+55,38·10-3·720 + 18,476·10-6·7202)

CpEB = 420,38 kJ/kmol·K

T = 750K

CpEB = 8,314 (1,124+55,38·10-3·750 + 18,476·10-6·7502)

CpEB = 463,79 kJ/ kmol·K

T = 820K

CpEB = 8,314 (1,124+55,38·10-3·820 + 18,476·10-6·8202)

CpEB = 490,17 kJ/ kmol·K

T = 850K

CpEB = 8,314 (1,124+55,38·10-3·850 + 18,476·10-6·8502)

CpEB = 550,87 kJ/ kmol·K

T = 920K

CpEB = 8,314 (1,124+55,38·10-3·920 + 18,476·10-6·9202)

CpEB = 562,88kJ/ kmol·K

21
 Tabel 2.5 Căldura specifică a etilbenzenului

Cp[kJ/kmol·K] 420,38 463,79 490,17 550,87 562,88

T [K] 720 750 820 850 920

STIREN

T = 720K

CpSt = 8,314 (2,05+50,192·10-3·720 + 16,662·10-6·7202)

CpSt = 389,24 kJ/ kmol·K

T = 750K

CpSt = 8,314 (2,05+50,192·10-3·750 + 16,662·10-6·7502)

CpSt = 407,90 kJ/ kmol·K

T = 820K

CpSt = 8,314 (2,05+50,192·10-3·820 + 16,662·10-6·8202)

CpSt = 452,28 kJ/ kmol·K

T = 850K

CpSt = 8,314 (2,05+50,192·10-3·850 + 16,662·10-6·8502)

CpSt = 471,80 kJ/ kmol·K

T = 920K

CpSt = 8,314 (2,05+50,192·10-3·920 + 16,662·10-6·9202)

CpSt = 518,15 kJ/ kmol·K

Tabel 2.6 Căldura specifică a stirenului

Cp[kJ/kmol·K] 389,24 407,90 452,28 471,80 518,15

T [K] 720 750 820 850 920

HIDROGEN
22
T = 720K

CpH = 8,314 (3,249+0,442·10-3·720)

CpH = 29,65 kJ/ kmol·K

T = 750K

CpH = 8,314 (3,249+0,442·10-3·750)

CpH = 29,76 kJ/ kmol·K

T = 820K

CpH = 8,314 (3,249+0,442·10-3·820)

CpH = 30,02 kJ/ kmol·K

T =850K

CpH = 8,314 (3,249+0,442·10-3·850)

CpH = 30,13 kJ/ kmol·K

T =920K

CpH = 8,314 (3,249+0,442·10-3·920)

CpH = 30,39 kJ/ kmol·K

Tabel 2.7 Căldura specifică a hidrogenului

C 29,65 29,76 30,02 30,13 30,39

T [K] 720 750 820 850 920

ABUR

T = 720K

CpAb = 8,314 (3,470+1,42·10-3·720)

CpAb = 37,34 kJ/ kmol·K

T = 750K

CpAb = 8,314 (3,470+1,42·10-3·750)

23
CpAb = 37,70 kJ/ kmol·K

T = 820K

CpAb = 8,314 (3,470+1,42·10-3·820)

CpAb = 38,53 kJ/ kmol·K

T = 850K

CpAb = 8,314 (3,470+1,42·10-3·850)

CpAb = 38,88 kJ/ kmol·K

T = 920K

CpAb = 8,314 (3,470+1,42·10-3·920)

CpAb = 39,71 kJ/ kmol·K

Tabel 2.8 Căldura specifică a aburului

C 37,34 37,70 38,53 38,88 39,71

T [K] 720 750 820 850 920

În continuare se va calcula cantitatea de căldură la intrare:

𝑄𝑖 = 𝑋𝐸𝐵 (∆ℎ𝑓𝐸𝐵 + 𝐶𝑝𝐸𝐵 ∙ ∆𝑡) + 𝑋𝑆𝑡 (∆ℎ𝑓𝑆𝑡 + 𝐶𝑝𝑆𝑡 ∙ ∆𝑡) + 𝑋𝐴𝑏1 (∆ℎ𝑓𝐴𝑏 + 𝐶𝑝𝐴𝑏 ∙
∆𝑡) + +𝑋𝐴𝑏2 (∆ℎ𝑓𝐴𝑏 + 𝐶𝑝𝐴𝑏 · 𝛥𝑡)
(2.7)

unde:

XAb/;1 – conversia aburului de intrare

XAb2 – conversia aburului de ieșire

10 88,56
𝑋𝐴𝑏1 = 100 ∙ 𝑋𝐴𝑏 = 0,1 ∙ 93,56 = 0,094

90
𝑋𝐴𝑏2 = 100 ∙ 𝑋𝐴𝑏 = 0,851

24
 4,92
𝑋𝐸𝐵 = 93,56 = 0,052

0,08
𝑋𝑆𝑡 = 93,56 = 0,0008

88,56
𝑋𝐻 = =0,946
93,56

În formula de mai sus (2.7) se vor înlocui fracțiile molare și căldurile specifice
𝐶𝑝𝐸𝐵(923𝐾),𝐶𝑝𝑆𝑡(923𝐾) ș𝑖 𝐶𝑝𝐴𝑏(923,953𝐾) aflate prin formula 2.6:

𝑄𝑖 = 0,052[29,2 · 103 + 565(650 − 25)] + 0,0008[147,36 ∙ 103 + 520(650 −

25] + 0,094[−241,82 ∙ 103 + 38(650 − 25)] + 0,851[−241,82 ∙ 103 +
39,6(680 − 25)]
(2.6)

𝑄𝑖 = -180997,88

Se dau valori crescătoare conversiei, iar pentru acestea se propun valori

descrescătoare ale temperaturilor începând cu 650°C (temperatura la care începe reacția de
dehidrogenare a stirenului), astfel încât eroarea să nu depășească 5%. Eroarea (E) se va
calcula cu formula:

𝑄𝑖−𝑄𝑒
𝐸 = ∙ 100
𝑄𝑒

(2.8)

Tabelul 2.9 Valori presupuse ale conversiei și temperaturii

Conversia(XA) 0,2 0,4 0,6 0,8

Temperatura(0C) 645 640 625 615

Cu ajutorul numărului total de moli (nt) se calculează fracțiile molare pentru fiecare
component.

𝑛𝑡 = [(1 − 𝑋𝐴 )4,92] + [(4,92 ∙ 𝑋𝐴 ) + 0,08] + (4,92 ∙ 𝑋𝐴 )

(2.9)

• 𝑋𝐴 = 0,2 ⟹ 𝑛t = 84,704

25
𝑋𝐸𝐵 = 3,936/ 84,704 = 0,046

𝑋𝑆𝑡 = 1,064 /84,704 = 0,013

𝑋𝐻 = 0,984 /84,704 = 0,012

𝑋𝐴𝑏 = 88,56 /84,704= 1,045

• 𝑋𝐴 = 0,4 ⟹ 𝑛t = 85,68

𝑋𝐸𝐵 = 2,952/ 85,68= 0,034

𝑋𝑆𝑡 = 2,084 /85,68 = 0,024

𝑋𝐻 = 1,968 /85,68 = 0,023

𝑋𝐴𝑏 = 88,56 /85,68= 1,033

• 𝑋𝐴 = 0,6 ⟹ 𝑛t = 86,67

𝑋𝐸𝐵 = 1,968/ 86,67= 0,023

𝑋𝑆𝑡 = 3,032 /86,67= 0,035

𝑋𝐻 = 1,968/86,67 = 0,034

𝑋𝐴𝑏 = 88,56 /86,67= 1,021

• 𝑋𝐴 = 0,8 ⟹ 𝑛t = 87,65

𝑋𝐸𝐵 = 0,984/ 87,65 = 0,012

𝑋𝑆𝑡 = 4,016 /87,65 v= 0,046

𝑋𝐻 = 3,936/87,65 = 0,045

𝑋𝐴𝑏 = 88,56 /87,65 = 1,010

În continuare se va calcula cantitatea de căldură la ieșirea din reactor:

𝑄𝑒 = 𝑋𝐸𝐵 (∆ℎ𝑓𝐸𝐵 + 𝐶𝑝𝐸𝐵 ∙ ∆𝑡) + 𝑋𝑆𝑡 (∆ℎ𝑓𝑆𝑡 + 𝐶𝑝𝑆𝑡 ∙ ∆𝑡) + 𝑋𝐴𝑏 (∆ℎ𝑓𝐴𝑏 + 𝐶𝑝𝐴𝑏 ∙
∆𝑡) + +𝑋𝐻 (∆ℎ𝑓𝐻 + 𝐶𝑝𝐻 · 𝛥𝑡)
(2.10)

26
 Tabelul 2.11 Valorile căldurilor specifice la diferite temperaturi

Te CpEB CpSt CpH CpAb

645 562,88 518,15 30,39 39,71
640 336,93 340,51 29,36 36,40
625 357,11 331,63 29,30 36,22
615 350,60 325,75 29,27 36,11

• Pentru XA=0,2

Qe=0,046·[29,2·103 +562,88(645-25)]+0,013[147,362·103 +518,15(645-25)]+1,045[

-241,82·103 +39,71(645-25)]+0,012[0+30,39(645-25)]

Qe= -179269,5

E= 3,26%

• Pentru XA=0,4

Qe=0,034·[29,2·103 +336,93(640-25)]+0,024[147,362·103 +340,51(640-25)]+1,033[

-241,82·103 +36,40(640-25)]+0,023[0+29,36(640-25)]

Qe= -167337,75

E= 8,16%

• Pentru XA=0,6

Qe=0,023·[29,2·103 +357,11(625-25)]+0,035[147,362·103 +331,63(625-25)]+1,021[

-241,82·103 +36,22(625-25)]+0,034[0+29,30(625-25)]

Qe= -170274,58

E= 6,3%

• Pentru XA=0,8

Qe=0,012·[29,2·103 +350,60(615-25)]+0,046[147,362·103 +325,75(615-25)]+1,010[

-241,82·103 +36,11(615-25)]+0,045[0+29,27(615-25)]

27
Qe= -174096,68

E= 3,96%

2.5 Calculul cantității de stiren marfă, stiren curat și stiren total de producere a
instalației

Pentru calculul fluxurilor este necesară cunoașterea schemei tehnologice a

instalației de producție a stirenului prin dehidrogenarea catalitică a etilbenzenului.

Se calculează debitele molare și masice pentru EB, St, H și Ab:

56 000 t/an : 8000 h/an = 7 t/h=7000 kg/h

7000 kg/h : 104 =67,30 kmoli/h

➢ Calculul fluxului 8 (producția de stiren+impuritati):

2
F8= 67,30 + 100 67,30 =68,64 kmoli/h

100…….98,1%........1,9%

68,64 kmoli/h……QSt……..QEB

𝑄𝑆𝑡 = 67,33 𝑘moli/ℎ

𝑄𝐸𝐵 =1,304 kmoli/h

Tabelul 2.12 Valorile debitelor pentru fluxul 8

Component Kmoli/h Kg/h

EB 1,304 138.224
St 67,33 700,232
H2 - -
Abur - -

Din datele de proiectare se cunosc pierderile acceptate de stiren:

-în apa de spălare a efluentului aproximativ 0,07% molar

28
-în gaze reziduale 1,5% molar

-cu gudronul 1,5 %molar

➢ Calculul fluxului 5 (gudron+ape de spalare):

0,07+1,45+1,45
F5=67,30+ 67,30=69,29 kmoli/h
100

0,0192…….0,0382........0,0373…….0,9051

QEB ….. 67,29….... QH…….QAb

𝑄𝐸𝐵 = 33,82 𝑘moli/ℎ= 3584,92 kg/h

𝑄𝐻 =65.68 kmoli/h = 131,360 kg/h

𝑄𝐴𝑏 =1593.84 kmoli/h= ? kg/h

Tabelul 2.13 Valorile debitelor pentru fluxul 5

Component Kmoli/h Kg/h

EB 33.82 3584,92
St 69,29 7344,740
H2 65.68 131,360
Abur 1593.84 47045,16

➢ Calculul fluxului 4 (ape reziduale):

XEB=0,0587

XSt=0,0009

XAb=0,9402

0,9402…….0,0587........0,0009

2613,62 …..….QEB…….QSt

𝑄𝐸𝐵 = 163,177 𝑘moli/ℎ

𝑄𝑆𝑡 =2,5 kmoli/h

29
 Tabelul 2.14 Valorile debitelor pentru fluxul 4

Component Kmoli/h Kg/h

EB 163,177 17296,762
St 2,5 260
H2 - -
Abur 1593.84 47045,16

➢ Calculul fluxului 3 (90% din cantitatea de abur):

90 90
𝑄Ab = 100∙ 𝑄𝐴𝑏 =100∙ 1593.84 𝑘𝑚𝑜𝑙/ℎ = 1434,45 𝑘𝑚𝑜𝑙/ℎ = ? kg/h

➢ Calculul fluxului 1 (10% din cantitatea de abur):

10 90
𝑄Ab = 100∙ 𝑄𝐴𝑏 =100∙ 1593.84 𝑘𝑚𝑜𝑙/ℎ = 159.38 𝑘𝑚𝑜𝑙/ℎ = ? kg/h

➢ Calculul fluxului 7:

𝑄St (F4) = 𝑄St (F7) = 2,5 kmoli/h

3,92……………….4,92

x……………………QEB(F4) 163,177

x= 𝑄EB (F7)=130,483 kmoli/h=13831 kg/h

➢ Calculul fluxului 2:

𝑄Ab (F2) = 𝑄Ab (F1)= 159.38 kmoli/h

QEB=QEB(F4)-QEB(F7)= 163,177 -130,483 = 32,69 kmoli/h = 3465,14 kg/h

2.6 Calculul de predimensionare a reactorului

Se alege un reactor cilindric orizontal.

30
 𝑄𝑣
𝑉𝑐 = (2.11)
𝜔

Unde:

𝑉c− volumul catalizatorului, [m3];

𝑄𝑉 − debitul volumetric la intrare în reactor, [m3/h];

𝜔 − viteza volumară, [h-1].

Pentru viteza volumară se alege o valoare între 3 − 3,5 ℎ−1, astfel:

𝜔 = 3,4 ℎ−1

Debitul volumetric total la intrare în reactor se calculează ca suma debitelor

volumetrice ale celor 3 componente.

𝑄𝑉 = 𝑄𝐸𝐵 + 𝑄𝑆𝑡 + 𝑄𝐴𝑏

(2.12)

Debitele volumetrice ale componentelor se vor calcula cu formula:

𝑄𝑖 ∙𝑀𝑖
𝑄𝑖 = 𝜌𝑖

(2.13)

Deci:

𝑘𝑚𝑜𝑙
𝑄𝐸𝐵 ∙𝑀𝐸𝐵 163,177 ∙106𝑘𝑔/𝑘𝑚𝑜𝑙
𝑄𝐸𝐵 = = ℎ
= 19,88 𝑚3 /ℎ
𝜌𝐸𝐵 870 𝑘𝑔/𝑚 3

𝑘𝑚𝑜𝑙
𝑄𝑆𝑡 ∙𝑀𝑆𝑡 2,5 ∙104𝑘𝑔/𝑘𝑚𝑜𝑙
𝑄𝑆𝑡 = = ℎ
= 0,29 𝑚3 /ℎ
𝜌𝑆𝑡 880 𝑘𝑔/𝑚 3

𝑘𝑚𝑜𝑙
𝑄𝐴𝑏 ∙𝑀𝐴𝑏 1593.84 ∙18𝑘𝑔/𝑘𝑚𝑜𝑙
𝑄𝐴𝑏 = = ℎ
= 28.77𝑚3 /ℎ
𝜌𝐴𝑏 997 𝑘𝑔/𝑚 3

Înlocuind in formula 2.12 obţinem:

𝑄𝑉 = 48.94 𝑚3 /ℎ

Prin inlocuirea in relaţia 2.11 rezultă ca volumul catalizatorului este:

48.94 𝑚 3/ℎ
𝑉𝐶 = = 14.39 𝑚3
3,4 ℎ −1

31
 Se alege raportul:

𝐻𝑐
=3
𝐷𝑐

Vc se poate calcula şi cu formula:

𝜋∙𝐷𝑐2
𝑉𝑐 = 𝐻𝑐 ∙ 4

(2.13)

Înlocuind 𝐻𝑐 = 3 ∙ 𝐷𝑐

3
𝑉𝑐 = 4 ∙ 𝜋 ∙ 𝐷𝑐3

Din care se determină Vc astfel:

3 4 𝑉𝑐
𝐷𝑐 = √3 ∙ 𝜋

3 4 14.39 𝑚 3
𝐷𝑐 = √3 ∙ 3,14

𝐷𝑐 = 1.82 m

Iar : 𝐻𝑐 = 3 ∙ 1.82 𝑚 = 5.48 𝑚

Diametrul reactorului este egal cu diametrul catalizatorului:

𝐷𝑅 = 𝐷𝑐 = 2,033 𝑚

Lungimea reactorului este:

3 3
𝐿𝑟 = 𝐻𝑐 ∙ 2 + 𝐷𝑅 = 5.48 m∙ 2 + 1.82 𝑚 = 10.04𝑚

32
 CAPITOLUL 3. REGULI S.S.M- P.S.I.

a) Pericolul de incendiu: posibilitatea formãrii amestecurilor explosive in

rezervoarele de produse petroliere este determinata de existenta in interiorul rezervorului a
unui spatiu de vapori de produs si aer la suprafata lichidului. Concentratia vaporilor in
spatial de deasupra lichidului este in functie de temperatura initiala de fierbere a produsului
si de conditiile climatice.

La cresterea temperaturii in rezervor se produce o crestere a presiunii spatiul de vapori, ca

urmare a vaporizarii unei cantitati suplimentare de [Link] conditii egale de temperatura,
presiunea in spatial de vapori este mai mare in cazul depozitarii unor produse cu punct de
fierbere scazut. Din aceasta cauza produsele petroliere volatile cum sunt : pentan, hexan,
heptan, izo-octan, se depoziteaza in rezervoare la o oarecare suprapresiune ( peste 200 mm
H2O ) in timp ce produsele greu volatile ca : petrolul lampant, motorina si uleiurile, pot fi
depozitate in rezervoare avand comunicatie libera cu atmosfera. Variatiile de temperatura
ale aerului inconjurator in cursul unei zile, produc variatii ale temperaturii si presiunii
amestecului de vapori si aer din spatial gazos al rezervorului. Ziua datorita incalzirii
rezervorului si a produsului, cantitatea de vapori si deci presiunea in spatiu gazos creste si
o parte din vapori si aer se evacueaza in atmosfera

b) Surse de aprindere - cauzele principale de aprindere a amestecurilor de vapori-aer

din rezervor sunt:

- sarcini electrostatice
- descarcari atmosferice
- producerea accidentala de scantei electrice
- formarea sulfurii de fier.

c) Masuri de securitate la depozitarea produselor petroliere – pentru a evita scaparile de

produse petroliere si raspandirea lor, care constiutuie principalul pericol de incendiu si
explozie, la depozitare se vor lua o serie de masuri :

33
cuve ( diguri ) de retentie – rezervoarele isolate sau grupurile de rezervoare se prevad cu
diguri de retentie pentru a impiedica revarsarea produsului in cazuri de avarie sau incendiu.
Inaltimea digului sau zidului de protectie precum si spatial din interiorul indiguirii se

calculeaza astfel incat sa incapa intreaga cantitate de lichid din rezervoarele grupei
respective sau a rezervorului izolat. Oglinda licidului scurs trebuie sa fie cu 0.20 m sub
inatimea digului.

d) Exploatarea rationala – pentru a micsora scaparile de vapori si a reduce pericolul de

incendiu se pot lua si o serie de masuri organizatorice :
- verificarea zilnica a etansietatii rezervoarelor
- reducerea la minim a nr. de operatii de incarcare si descarcare, ceea ce micsoreaza
pierderile datorita “ respiratiei mari “
- incarcarea produsului in rezervoare sa se faca pe cat posibil noaptea, la o
temeratura mai scazuta, iar descarcarea ziua
Echiparea rezervoarelor cu echipamentul necesar unei exploatari lipsite de pericol si
anume :

- clapeta de retinere pentru a impiedica deversarea produsului din rezervor in cazul

deteriorarii conductelor. Mecanismul de actionare a clapetei se monteaza la partea
inferioara a rezervorului.
- supapa de siguranta, in cazul rezervoarelor cu capac fix care asigura automat
comunicatia spatiului gazos al rezervorului cu atmosfera la variatiile de presiune
datorita temperaturii sau la operatiile de incarcare si golire a rezervorului.
- opritorul de flacari serveste la protectia saptiului gazos al rezervorului de
patrundere a flacarii prin supapele de respiratiei. Opritorul de flacari consta dintr-un
corp turnat avand in interior un pachet de placi metalice, alternand unele onduate
cu altele netede. Placile se confectioneaza dintr-un metal anticoroziv ( otel
inoxidabil )
Principiul de functionare al opritorului de flacari consta in faptul ca flacara trecand prin
sistemul de canale de sectiune mica este dispersata; Suprafata de contact a flacarii
marindu-se, creste schimbul de caldura cu peretii canalelor si flacara se stinge. In cursul
exploatarii opritoarele de flacari se vor controla cel putin odata pe luna, verificandu-se
starea de curatenie a pachetelor cu placi metalice si asezarea corecta a lor. Pachetele
imbacsite cu praf se curata, iar placile defecte se înlocuiesc.

34
 CONCLUZII

În cadrul acestui proiect am dimensionat un reactor folosit într-o instalație de

tehnologie petrochimică care are ca scop obținerea de stiren prin degidrogenarea
etilbenzenului cu urmatoarele date de proiectare : capacitatea de producție a instalației este
de 87000 tone de stiren/an, fond anual de ore de funcționare a instalației 8000 ore/an,
temperatura de alimentare a reactorului: T=650°C, puritatea stirenului obținut 99%,
presiunea de lucru în reactor: P=4 bar,R=18 şi pierderi acceptate de stiren în apa de spălare
a efluentului 0,07% molar
În urma efectuării calculului au fost obținute următoarele rezultate:
 debitul volumetric la intrare în reactor: QV =48.94 m3/h;
 volumul catalizatorului: VC = 14.39 𝑚3 ;
 înălțimea catalizatorului: HC = 07m;
 diametrul catalizatorului: DC = m;
 diametrul reactorului: DR = 2.033 m;
 lungimea reactorului: LR = 10,4 m.

35
 Bibliografie

[1]-Velea I., Tehnologia sintezei monomerilor. Editura Tehnică, București, 1966, 476-498
p.
[2]-[Link]
[3]-Gheorghe Cristian, Eugen Horoba, Emil Mureşan - Proiectarea reactoarelor chimice,
Editura Perforomantica Iaşi , 2005.
[4]-[Link]
[Link]
[5]-COSAR, P., Echangeurs de chaleur, techniques de l`ingenieur, B100-B103, Paris,
1973

36