USCAREA

 Materialele naturale si produsele fabricate contin proportii variabile de umiditate:

– Din contactul cu apa lichida;
– Din contactul cu vaporii din atmosfera;
– Rezultata in urma unor reactii.
 Reducerea sau indepartarea – partiala sau totala a apei este necesara din ratiuni de:
– Prelucrare;
– Depozitare;
– Transport;
– Conservare;
– Conveniente de utilizare.

 USCAREA – operatia prin care apa din materiale solide sau lichide este indepartata cu ajutorul
aerului care are rolul:
– De a aduce (integral sau partial) caldura necesara vaporizarii umiditatii;
– De a evacua vaporii de apa rezultati prin incalzire.
 In sens larg, USCAREA este operatia de indepartare a unui lichid (nu neaparat apa) dintr-un
material solid, o suspensie sau o pasta, folosind ca agent de uscare un gaz oarecare (nu numai aer
sau gaze de ardere).
 Materialul supus uscarii se poate prezenta ca:
– Solutii, Paste, Granule, Pulberi, Foi, Placi, Bulgari.
 Cand materia prima contine multa apa, este rational ca in prima faza sa se elimine cat mai multa apa
prin procedee mecanice.
 In procesul de uscare, presiunea partiala a vaporilor de apa din faza gazoasa este mai mica decat
presiunea la care are loc operatia.
FACTORI CARE INFLUENTEAZA USCAREA
 REFERITORI LA PRODUSUL SUPUS USCARII:
– Cantitatea (debitul);
– Forma: pulbere, granule, placi, foi etc.;
– Umiditatea si forma sub care se gaseste;
– Sensibilitatea termica si la oxigen (aer);
– Friabilitatea si abraziunea;
– Agresivitatea, toxicitatea, inflamabilitatea;
– Densitatea in vrac.
 REFERITORI LA AGENTUL DE USCARE:
– Natura agentului de uscare;
– Modul de obtinere;
– Temperatura;
– Umiditatea;
– Debitul;
– Impuritati;
– Presiunea.
 REFERITORI LA PRODUS (MATERIALULUSCAT):
– Umiditatea finala;
– Temperatura;
– Granulometria;
– Deformari;
– Degradarea chimica si organoleptica;
– Impurificarea.
 REFERITORI LA OPERATIA DE USCARE:
– Temperatura maxima admisa in timpul uscarii;
– Durata uscarii;
– Modul de operare: continua sau discontinua;
– Prafuirea si recuperarea prafului;
– Recuperarea solventului;
– Evacuarea aerului rezidual (dupa uscare).
 CRISTALIZAREA P6

 F Operatia prin care dintr-un sistem omogen (solutie sau topitura) se separa, sub forma de
cristale, unul sau mai multi componenti. (congelare)

 Scopul cristalizarii
1. PURIFICAREA unei substante prin dizolvarisi cristalizari repetate;
2. RECUPERAREA unui component dintr-osolutie;
3. OBTINEREA unui produs intr-o forma comercializabila (indeplinind conditiile impuse asupra formei,
aspectului si marimii cristalelor).
Cristalul
 Solid poliedric, rezultat din dispunerea ordonata a particulelor constituente (atomi, molecule, ioni) in
nodurile unei retele spatiale bine definite si specifice fiecarei substante;
 Retelele spatiale sunt definite prin cele 3 directii ale planelor care genereaza reteaua si prin distanta
dintre ele;
 Efectul organizarii interne a structurii cristaline: caracterul ANIZOTROP al proprietatilor mecanice,
electrice, amgnetice, optice etc.
Sisteme Sisteme de cristalizare
a. CUBIC: 3 axe de simetrie egale si perpendiculare
intre ele;
b. TETRAGONAL: 3 axe de simetrie perpendiculare,
dintre care doua egale;
c. ROMBIC: 3 axe de simetrie perpendiculare,
inegale;
d. MONOCLINIC: 3 axe de simetrie de lungimi
diferite, 2 axe fiind perpendiculare intre ele;
cristalizare
e. TRICLINIC: 3 axe de simetrie neegale si cu
inclinatii oarecare intre ele;
f. HEXAGONAL: 3 axe de simetrie dispuse la 60°
intre ele si o a 4-a axa perpendiculara pe planul
celorlalte 3; primele 3 axe au lungimi egale; a 4-a
poate fi egala sau diferita de celelalte;
g. TRIGONAL: 3 axe de simetrie egale intre ele, cu
inclinatii oarecare.

Proprietatile cristalelor
  IZOMORFISM: proprietatea a 2 sau mai multe substante de a prezenta retele spatiale identice (sau
cu mici diferente intre ele). Substantele izomorfe dau cristale mixte (solutii solide);
 POLIMORFISM: proprietatea unor substante de a cristaliza, functie de conditiile de cristalizare, in
sisteme de cristalizare diferite;
 ALOTROPIE: polimorfismul elementelor chimice (S, P, Sn etc.).
EXTRACTIA
EXTRACTIA LICHID – LICHID
• Extractia L – L, operatie unitara frecvent utilizata in industria farmaceutica pentru:
– recuperarea si purificarea unui anumit component din solutia in care a fost preparat;
– indepartarea unor impuritati din solutia care contine componentul valoros;
• EX: recuperarea penicilinei din lichidul de cultura prin extractie cu solventi ca: acetat de butil, acetat de
amil, metil-izobutil-cetona (MIBC).
• Alte separari:
– Izolarea eritromicinei cu acetat de amil;
– Recuperarea steroizilor;
– Purificarea vitaminei B12 din surse microbiene;
– Izolarea unor alcaloizi (morfina, codeina) din materiile prime naturale.
• Cel mai simplu echipament utilizat in laborator: palnia de separare

• Se considera o solutie initiala formata din A si B;

• Comp. B (solut) se separa de comp. A cu ajutorul
solventului (dizolvantului) S.
• Pt. ca extractia sa fie realizabila:
– S este nemiscibil sau partial miscibil cu A;
– B este solubil in S;
• Dupa amestecare/sedimentare →2 straturi:
– RAFINAT – majoritar A + urme de B si S
– EXTRACT – majoritar S + B dizolvat + urme de A

• Solutul B, solubil atat in A cat si in S se repartizeaza intre cei 2 solventi dupa un coeficient de distributie
(de partitie, de repartitie):
• Repartizarea solutului B in extract si rafinat corespunde coef. de distributie numai daca amestecarea a atins
echilibrul fazelor;

• Unitatea de extractie (amestecator + separator) care are eficienta 1 (100 %) = unitate ideala (teoretica) de
extractie
• O instalatie de extractie = una sau mai multe unitati de extractie
• O coloana de extractie (in care unitatile de extractie nu sunt distincte) este echivalenta ca eficienta cu un nr.
de unitati teoretice de extractive.
EXTRACTIA LICHID – SOLID
Definitie: solubilizarea preferentiala a unuia sau mai multor componenti ai amestecului de constituenti aflat
in solidul supus contactarii cu un mediu lichid adecvat (solvent).
 Scopul operatiei:
– obtinerea unei solutii concentrate a unui component valoros dintr-o faza solida;
– indepartarea unei faze solide insolubile dintr-un produs.
 Metoda de extractie depinde de:
– concentratia solutului in faza solida din care se extrage;
– distributia solutului in solid;
– natura solidului;
– granulometria solidului.
 Procesul de extractie L-S decurge in general in 3 etape distincte:
– dizolvarea solutului in solvent (transformarea de faza a solutului)
– difuzia solutului dizolvat in solvent prin porii solidului catre exteriorul particulei (difuzia interna)
– difuzia solutului dizolvat in solvent prin filmul de solvent care inconjoara granula de solid, catre volumul
de solvent (difuzia externa)
• Oricare dintre procese poate fi limitative
• Structura celulara a solidelor (caracteristica materialelor de origine vegetala sau animala) incetineste
difuzia: peretii celulari induc rezistente suplimentare la transfer;
• Peretii celulari din sfecla de zahar impiedica extractia unor component nedoriti, cu mase moleculare mari
[sfecla se marunteste sub forma de “taitei”, a.i. peretii celulari sa fie cat mai putin distrusi.
VITEZA DE EXTRACTIE
• Alegerea extractoarelor = functie de factorii care limiteaza viteza de extractie;
• Difuzia solutului prin porii solidului este determinanta de viteza:
– materialul solid trebuie maruntit a.i. distanta parcursa de solut sa fie minima;
• Difuzia solutului prin filmul de solvent este determinanta de viteza:
– trebuie asigurata agitarea intensa a fazei lichide →marirea vitezei difuziei externe.
 Factorii care influenteaza viteza extractiei
1. Dimensiunea particulelor solide
2. Solventul
3. Temperatura
4. Agitarea
1. Dimensiunea particulelor solide
• Particule de dimensiuni mici:
– →arie interfaciala S-L mare →flux de solute transferat mare
– dificil de separat de faza lichida;
– retentie mare de faza lichida.
• Este de dorit ca particulele solide sa aiba dimensiuni aproximativ egale →toate particulele necesita acelasi
timp de extractie
• Part. cu granulometrii mult diferite:→ part. Cu dimensiuni mici blocheaza interstitiile dintre part. mari→se
impiedica patrunderea solventului
2. Solventul
• Selectivitate ridicata;
• Viscozitate scazuta;
• Caracteristicile cerute solventilor utilizati in extractia L-L;
3.Temperatura
• De regula, solubilitatea materialului extras creste cu cresterea temperaturii →viteza de extractie creste;
• Coeficientii de difuziune cresc cu cresterea temperaturii → viteza de extractie creste;
• Uzual, cresterea temperaturii este limitata de considerente secundare (necesitatea evitarii actiunii enzimelor
la extractia zaharului, de ex.)
4. Agitarea
• Cresterea agitarii→ cresterea turbulentei →cresterea rolului difuziunii turbulente→ cresterea valorii
coeficientilor de transfer de masa.
• Agitarea previne sedimentarea particulelor solide→ utilizarea mai completa a suprafetei interfaciale L-S.
Metode de operare si echipamente
• Extractie:
– in regim nestationar:
• extractie discontinua
• extractie semicontinua
– in regim stationar
• extractie continua
– utilaje cu contact in trepte
– utilaje cu contact diferential
• Tehnici de lucru cuprinse intre doua limite:
– pulverizarea lichidului deasupra solidului
– imersarea completa a solidului in lichid