Indicatorul statistic reprezintă expresia numerică concretă sau dimensiunea unei colectivităţi sau fenomen.

Poate fi definit ca „rezultat numeric al unei numărări, al unei măsuri statistice a fenomenelor şi proceselor
de masă sau al unui model de calcul statistic pe baza datelor înregistrate”.

Clasificarea indicatorilor statistici:

1. După modul de determinare distingem:

 Indicatorii primari – se obţin în etapa de sistematizare a datelor statistice prin centralizarea acestora.
Aceşti indicatori constituie baza de calcul pentru indicatorii derivaţi.
Centralizarea datelor trebuie făcută numai pentru date care au aceeaşi unitate de măsură şi acelaşi conţinut şi
acceptă însumarea.
Ex.: - numărul total al studenţilor unei facultăţi, numărul studenţilor pe fiecare an de studiu (volumul total
sau pe grupe al unei colectivităţi). - veniturile salariaţilor unei firme (nivelul total al valorilor individuale al
unei caracteristici)
 Indicatori derivaţi – reprezintă rezultatul prelucrării indicatorilor primari prin diferite modele de
calcul statistic. În categoria indicatorilor derivaţi pac parte: mărimile relative, indicatorii tendinţei centrale,
indicatorii variaţiei şi asimetriei, indicatorii de concentrare, etc.
Pentru caracterizarea fenomenelor de masă se utilizează atât indicatori primari cât şi derivaţi.

2. După gradul de cuprindere se disting:

 Indicatori sintetici care reprezintă expresii numerice ale categoriilor economice de sinteză ce
caracterizează rezultatele economice la nivel macroeconomic.
Ex.: Produsul intern brut. Modelul de calcul al acestor indicatori se bazează pe Sistemul Conturilor
Naţionale.
 Indicatorii analitici – care exprimă structura unei colectivităţi şi influenţa factorilor care
acţionează asupra acesteia.

3. După forma de exprimare se disting:

 Indicatori exprimaţi în mărimi absolute adică în unităţi concrete de măsură aceleaşi cu ale
caracteristicii analizate şi cu acelaşi conţinut ca şi caracteristica analizată.
 Indicatori exprimaţi sub formă de mărimi relative adică exprimaţi în coeficienţi, procente,
promile, prodecimile, etc. şi care s-au obţinut prin raportarea a doi indicatori cu acelaşi conţinut sau cu
conţinut diferit, dar aflaţi în relaţie de interdependenţă.

Media aritmetică , numită adeseori “medie” este indicatorul cel mai utilizat pentru caracterizarea tendinţei
centrale.
Media se calculează însumând toate valorile individuale şi împărţind suma la numărul lor, ea reprezentând
acea valoare care înlocuind toţi termenii unei serii nu modifică nivelul lor totalizator.
Mediana este acel parametru care prin pozitia sa, se afla în mijlocul seriei de date. Ea reprezinta punctul
central al seriei, deoarece la stânga si la dreapta ei se situeaza câte 50% din totalitatea datelor. Mediana
coincide cu media în cazul unei distributii teoretice normale si se îndeparteaza mult de aceasta daca
distributia este asimetrica.
Modul este parametrul care corespunde celei mai mari frecvente, adica este valoarea cea mai frecvent
întâlnita.