Subiectul 2: Metodologia analizei financiare

Obiectivele didactice:
● cunoașterea și aplicarea metodelor principale ale analizei financiare;
● cunoașterea tipologiei sistemului de indicatori analitici;
● însușirea importanței ratelor financiare prin funcțiile ce le îndeplinesc;
Suport informațional:
2.1. Metodele principale ale analizei financiare.
2.2. Sistemul de indicatori analitici.
2.3. Esența și funcțiile ratelor (coeficienților) financiari.

2.1. Metodele analizei financiare

Obiectul principal al analizei financiare este acumularea parametrilor informaționali în
volum suficient ce vor caracteriza situația financiară a entității economice, performanțele
acesteia, modificările în patrimoniul entității, în structura financiară, în relații cu debitorii și
creditorii.
Analiza financiară a întreprinderii poate fi, privind situația actuală, poate fi retrospectivă,
se de perspectivă (previziuni, planificare).
Obiectivele analizei financiare se realizează prin soluționarea anumitor probleme analitice
ce au o corelație reciprocă. Problemele acestea pot fi soluționate în baza posibilităților
organizaționale, tehnice și metodice ale entității.
În practica analizei financiare, pe larg se aplică diferite metode, dintre care 6 se consideră
metode universale:
I. Metoda de comparație
II. Analiza orizontală (analiza în timp, în dinamică) - înseamnă comparația
indicatorilor pe perioada de gestiune cu perioadele precedente sau cu indicatorii
planificați.
III. Analiza pe verticală (analiza structurală) - reprezintă determinarea structurii
indicatorilor financiari sumari.
IV. Analiza trendului
V. Analiza ratelor sau a coeficienților - reprezintă calcularea proporțiilor dintre
datele rapoartelor și stabilirea corelațiilor dintre indicatori.
Indicatorii absoluți care permit calcularea coeficienților nu întotdeauna
caracterizează suficient fenomenul, deoarece nu există o bază de comparație, de
aceea se calculează indicatorii relativi care pot fi prezentați ca rată (coeficient) sau
procent.
 VI. Analiza factorială - stabilește influența factorilor, cauzelor asupra indicatorului
rezultativ sau integral. Poate fi directă și indirectă.
În cazul analizei directe are loc descompunerea fenomenului.
În cazul analizei indirecte are loc sinteza factorilor și determinarea rezultatelor.
Metodele prezentate contribuie la efectuarea analizei datelor reflectate în situații financiare
și alte documente relevante. În afară de aceste metode pot fi utilizate metode statistice, metode
econometrice.

2.2. Sistemul de indicatori analitici

Rezultatele analizei financiare într-o mare măsură depind de selectarea și fundamentarea
indicatorilor speciali care formează o întreagă sistemă.
Indicatorul pe de o parte este o caracteristică cantitativă a unei proprietăți sau a unui
semnal a procesului economic cercetat. Pe de o altă parte indicatorii caracterizează și partea
calitativă a fenomenului procesului.
O premisă necesară pentru elaborarea sistemului de indicatori și aprecierea corectă este
clasificarea indicatorilor după o serie de criterii:
A. După modul de calculare:
- indicatori absoluți - de regulă se regăsesc în informațiile inițiale și de regulă
caracterizează volumul activității (de ex.: profit net, profit brut, venituri din vânzări,
rezultatul activității, pierderea, volumul producției fabricate);
- indicatori relativi - sunt proporții dintre 2 valori absolute și se obțin din procesul
prelucrării datelor informaționale (de ex.: rentabilitatea, productivitatea muncii, indicatorii
lichidității).
B. După caracteristicile obținute:
- indicatori cantitativi - de regulă sunt valori absolute;
- indicatori calitativi - de regulă sunt valori relative.
C. După gradul de generalizare:
- indicatori generali - se folosesc pentru o caracteristică integrală a obiectului cercetat;
- indicatori specifici - reflectă părțile separate a fenomenului.
De exemplu: venituri din vânzări - este un indicator general, pe când venituri din
vânzarea produselor și mărfurilor, venitul din prestarea serviciilor, venituri din executarea
lucrărilor de construcție sunt indicatori specifici.
D. După componență:
- indicatori unici - caracterizează părțile separate a activității întreprinderii;
- integrali integrali - formează o evaluare complexă a activității întreprinderii.
E. După gradul de răspândire în economie:
 - indicatori economici generali (profit, venituri, costuri);
- indicatori specifici sectorului ramurii (de ex.:recolta la 1 ha în fitotehnie).
F. După cauzele modificărilor:
- indicatori rezultativi;
- indicatori factoriali.
G. După criteriul funcțional:
- indicatori normativi - stabiliți de organe abilitate, specialiști în domeniu;
- indicatori planificați - determinați în diferite planuri de activitate;
- indicatori efectivi - din contabilitate, din rapoarte, din statistică;
- indicatori analitici - calculați în procesul de analiză, pentru evaluare, previziunea
eficienței.

2.3. Esența și funcțiile ratelor (coeficienților) financiari.

Rata (coeficientul) financiară este o valoare relativă ce se determină prin împărțirea unui
indicator la altul. Coeficientul descrie proporția celor 2 valori, dar nu informează despre
conținutul acestei proporții. De aceea este nevoia de a avea o bază de comparație.
În practică se aplică 3 modalități generale pentru stabilirea bazei comparative de care va
depinde caracterul analizei.
I. Se utilizează rata (coeficienții) normativă care sunt niște standarde de comparație.
Analiza efectuată cu aplicarea coeficienților normativi se numește analiza
imperativă.
II. Se utilizează rata (coeficienții) medie pe sector, ramură a economiei naționale.
Analiza efectuată în baza acestor coeficienți se numește analiză indicativă.
III. Baza comparativă poate fi creată din indicatorii activității economice a
întreprinderilor similare sau a concurenților.
Ratele (coeficienții) financiare au următoarele funcții:
a) Informează despre situația financiară și semnalează despre problemele identificate.
b) Interpretează în mod obiectiv documentele financiare ale întreprinderii.

Întrebări recapitulative:
1. Numiți și expuneți succint esența celor 6 metode universale ale analizei financiare.
2. Prezentați exemple de indicatori (nu mai puțin de 4 de fiecare tip) după criteriul:
a) modul de calculare;
b) gradul de generalizare;
c) componență;
d) gradul de răspândire în economie.
3. Ce reprezintă rata financiară?
4. Ce înseamnă analiza imperativă?
5. Ce stă la baza analizei indicative?
6. Caracterizați funcțiile ratelor financiare.