UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT
SPECIALIZAREA-CIG

SINTEZA- ANALIZA ECONOMICO- FINANCIARA- 1

CAP.1.ABORDĂRI CONCEPTUALE ŞI METODOLOGICE PRIVIND

ANALIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ
Bibliografie recomandata:
1). Iosefina Morosan: Analiza economico-financiară. Ed.FRM. Bucuresti, 2006.
2). Iosefina Morosan: Analiza economico-financiara-probleme rezolvate, Ed. FRM,
Bucuresti, 2006.
1.1. NoŃiuni şi concepte
- Analiza economică financiară studiază mecanismul de formare şi modificare a
fenomenelor prin descompunerea lor în elemente componente, în părŃi simple, prin
stabilirea factorilor de influenŃă. Descompunerea se face în trepte, de la complex la
simplu, în vederea identificării cauzelor finale care explică o anumită stare de fapt, un
anumit nivel de performanŃă sau o evoluŃie a lor.
- Analiza economică studiază activităŃile economice din punct de vedere economic:
- al consumului de resurse;
- al rezultatelor obŃinute.
Analiza economică poate avea ca obiect nu numai o activitate economică, ci şi una
tehnică, socială, administrativă, financiară, concurenŃială, aspecte care sunt în directă
legătură cu rezultatele finale obŃinute de întreprindere şi care pot explica şi completa
concluziile rezultate în urma anlizei.
- Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode,
tehnici, procedee şi instrumente care asigură tratarea informaŃiilor interne şi externe în
vederea:
- formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaŃia economico-
financiare a unei firme;
- identificării factorilor, cauzelor şi condiŃiilor care au determinat acea
situaŃie economică a firmei;
- identificării rezervelor interne de îmbunătăŃire a activitatii acesteia, din
punct de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale şi financiare.
Analiza economico-financiară se realizeaza în sensul invers evoluŃiei reale a
fenomenului cercetat şi anume de la rezultatele activităŃii economice către elemente şi
factori.
1.2. Tipologia analizei economico-financiare
Caracterul complex al fenomenelor economice determinat de complexitatea
relaŃiilor cauză-efect reclamă utilizarea mai multor tipuri de analiză, structurate după
diverse criterii:
a. În funcŃie de raportul dintre momentul în care se efectuează analiza şi momentul
desfăşurării fenomenulu se distinge:
- analiza post-factum, post-operativă sau analiza realizării obiectivelor. Această
analiză furnizează informaŃii privind gradul de realizare a obiectivelor programate;

www.e-referate.ro 1
 - analiza previzională sau prospectivă presupune determinarea evoluŃiei viitoare a
unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor de influenŃă (a relaŃiilor de
cauzalitate), a acŃiunii lor în perspectivă. Prin această metodă se stabilesc obiectivele ce
trebuie realizate în perioada viitoare.
Analiza post-factum se bazează pe variabile certe, în timp ce metoda previzională,
pe variabile incerte.
b. Din punct de vedere al determinării cantitative sau al caracteristicilor calitative
ale fenomenelor se poate evidenŃia:
- analiza calitativă prin care se abordează sistemic, cibernetic desfăşurarea
fenomenelor.
Rolul acestei analize este de a elabora modele în care sunt cuprinse elementele
esenŃiale ale fenomenului cercetat.
- analiza cantitativă presupune cercetarea fenomenelor prin determinări cantitative:
greutate, grad, suprafaŃă, volum, număr, durată, etc. Analiza cantitativă se pretează la
aplicarea metodelor matematice moderne.
c. După nivelul la care se aplică analiza economico-financiară:
- analiza microeconomică studiază comportamentul individual sau cel al
întreprinderilor în activitatea economică şi rezultatele obŃinute, relevă factorii care
determină orientarea în investirea capitalurilor, în utilizarea resurselor şi a rezultatelor
obtinute;
- analiza mezoeconomică are ca scop să evidenŃieze poziŃia firmei pe piaŃă şi
capacitatea concurenŃială a acesteia;
- analiza macroeconomică studiază economia naŃională şi mondială şi are drept
scop evidenŃierea conjuncturii interne şi internaŃionale a factorilor demografici, de
cultură, probleme sociale, nivel de dezvoltare, operând preponderent cu mărimi globale
sau agregate (podus intern brut, produs naŃional brut, rata medie a rentabilităŃii pe sector
de activitate etc.).
d. După modul de urmărire în timp a fenomenelor se disting:
- analiza statică studiază fenomenele la un moment dat, relevând relaŃiile dintre
elementele şi factorii care determină o anumită poziŃie a fenomenului cercetat;
- analiza dinamică cercetează fenomenele şi procesele economice în schimbarea
lor, pune în evidenŃă poziŃia lor în diverse momente de timp. Prin această analiză se
stabilesc factorii care eu generat schimbările şi se evidenŃiază tendinŃele evoluŃiei
viitoare.
e. După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul:
- analiza pe termen scurt operează cu date ce nu depăşesc 1 an şi servesc
managementului firmei pentru conducerea operativă a activităŃii;
- analiza pe termen lung operează cu date pe 3-5 ani folosind modele de tip
statistic.
f. După criteriile de studiere a fenomenelor se distinge:
- analiza tehnico-economică îmbină abordarea tehnică cu cea economică în analiza
problemelor (creşterea producŃiei fizice, reducerea costului unui produs sau serviciu,
creşterea rentabilităŃii pe produs);
- analiza economico-financiară abordează corelaŃiile dintre activitatea economică
(de exploatare) şi cea financiară (analiza riscului financiar corelată cu analiza riscului de
exploatare);

www.e-referate.ro 2
 - analiza financiară studiază fluxurile financiare care se formează la nivelul firmei,
modul de formare, gestionare şi plasare a capitalului.
g. În funcŃie de poziŃia analistului:
- analiza internă foloseşte conducerii firmei pentru cunoaşterea nivelului
performanŃelor economico-financiare realizate de firma în perioadele trecute, modul de
realizare a obiectivelor programate, dar mai ales pentru fundamentarea activităŃii viitoare;
- analiza externă se efectuează de partenerii externi (furnizori, clienŃi, statul prin
autorităŃile locale, guvern, organele de urmărire penală, instanŃele judecătoreşti) pe baza
informatiilor furnizate de analiza financiară.
1.3. FuncŃiile analizei economico-financiare şi etapele procesului decizional
Un management performant al firmei presupune organizarea şi coordonarea
activităŃii acesteia, având în vedere prerogativele unui sistem complex socio-economic,
dinamic şi deschis, în care se iau decizii în scopul realizării obiectivelor curente şi
strategice.
FuncŃiile analizei economico-financiare sunt
- descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne;
- întărirea autonomiei economico-financiare şi creşterea eficienŃei economice;
- diagnoza şi reglarea activităŃii firmei.
Aceste funcŃii sunt complementare în realizarea obiectivului analizei economico-
financiare şi anume utilizarea rezultatelor analizei economice la actul decizional. Decizia
reprezintă unul din obiectivele esenŃiale ale managementului modern.
Elaborarea masurilor care constituie conŃinutul deciziilor menite să asigure
valorificarea optimă a resurselor, să contribuie la sporirea eficienŃei economico-financiare
în viitor a firmei, presupune parcurgerea unor etape care să asigure un caracter complet,
complex şi totodată ştiinŃific al anlizei economico-financiare.
Etapele procesului decizional de management:
Etapa I:
- obŃinerea unui set complet de informaŃii;
- stabilirea elementelor constitutive ale deciziei;
- cercetarea prospectivă a evoluŃiei variabilelor decizionale;
- evaluarea liniilor de acŃiune;
- adaptarea deciziilor;
- implementarea şi controlul aplicării deciziilor.
Etapa II:
Stabilirea elementelor constitutive ale deciziei:
- câmpul de alegere a liniilor de acŃiune (analiza cantitativă, calitativă, statică);
- ansamblul stărilor naturii (analiza factorilor);
- sistemul criteriilor de analiză (analiza multicriterială);
- spaŃiul rezultatelor (previziunea şi prognoza);
- scara valorilor (priorităŃi).
1.4. ConŃinutul procesului de analiză economico-financiară
Analiza economico-financiară se realizează în sens invers evoluŃiei reale a
fenomenului economic cercetat, de la rezultatele activităŃii economice către elemente şi
factori.
Asupra unui fenomen acŃionează:

www.e-referate.ro 3
 Elementele care reprezintă părŃi componente ale fenomenului analizat. Ex: costul
produsului pe articole de calculaŃie.
Factorii care reprezintă forŃele motrice care provoacă un fenomen. Ex:
productivitatea muncii faŃă de cifra de afaceri.
Cauzele care reprezintă fenomene care provoacă şi explică apariŃia fie a
fenomenului analizat, fie a unui factor care acŃionează asupra acestuia.
Etapele procesului de analiză economico-financiară (dupa A. Işfănescu, C.
Stănescu, A. Baicusi, Analiza economico-financiară ,Editura Economică, Bucureşti,
1999):
- Identificarea anumitor fenomene, care presupune constatarea anumitor fapte, şi
comportamentul lor în timp şi spaŃiu, precum şi stabilirea unor metode de evaluare a
acestora;
- Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului cercetat şi stabilirea
factorilor cu acŃiune directă şi indirectă precum şi a cauzelor finale;
- Stabilirea relaŃiilor de condiŃionare dintre fiecare factor şi fenomenul analizat
(relaŃie cauză-efect);
- Măsurarea influenŃelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului
analizat;
- Sintetizarea rezultatelor analizei reprezintă etapa stabilirii concluziilor şi
aprecierilor asupra activităŃii desfăşurate în funcŃie de obiectivul analizat. Managerii
elaborează măsuri şi decizii pentru obŃinerea unor randamente maxime.
1.5. Factorii care intervin în rezultatul activităŃii economice
Cunoaşterea factorilor, a naturii lor şi a legăturilor prin care concură la formarea şi
modificarea rezultatelor unei activităŃi, cât şi la îmbunătăŃirea funcŃiilor firmei reprezintă
un obiectiv important al analizei economico- financiare.
Factorii care determina schimbări de stare în funcŃionarea microsistemelor sunt
grupaŃi în funcŃie de anumite criterii:
* după conŃinut:- tehnici, organizatorici, economici, sociali, politici.
* după caracterul lor:cantitativi,de structură (se referă la mărimi agregate),
calitativi.
* după modul cum acŃionează:
- cu acŃiune directă (influenŃeaza nemijlocit fenomenul);
- cu acŃiune indirectă.
* după sensul influenŃei: pozitivi, negativi, indiferenti.
* după gradul de sintetizare:
- simpli (nu mai pot fi descompuşi);
- compuşi (fiind determinaŃi de alŃi factori).
* după posibilităŃile de previziune:
- previzibili (cerŃi);
- imprevizibili (aleatori).
1.6. Metode şi tehnici utilizate de analiza economico-financiară
La nivelul unei firme, finalitatea oricărui tip de activitate se exprimă cu ajutorul
indicatorilor economico-financiari care pot fi grupaŃi pe categorii.
Categorii principale de indicatori economico-financiari:
- indicatori ai resurselor (umane, materiale, financiare, informaŃionale);
- indicatori ai consumului de resurse (indicatori ai cheltuielilor);

www.e-referate.ro 4
 - indicatori ai potenŃialului financiar (capitalurile, patrimoniul net, fondul de
rulment, lilichiditatea, autonomia financiară);
- indicatori de performanŃă şi rezultate (cifra de afaceri, valoarea adaugata
profitul);
- indicatori de eficienŃă, calculaŃi sub forma „ratelor” prin raportarea a doi
indicatori exprimaŃi în mărime absolută, în una din variantele:
Efect Efort Efect Efort
E1 = ; E2 = ; E3 = ; E4 =
Efort Efect Efect Efort
Metodologia de analiză cuprinde un complex de metode, tehnici şi procedee.
Metoda reprezintă o succesiune de procedee folosite pentru atingerea obiectivului
său.
Procedeul reprezintă latura practică a efectuării unei lucrari, pentru atingerea
obiectivelor propuse. Totalitatea procedeelor folosite în aplicarea practică a unei
discipline ştiinŃifice formează tehnica acesteia.
Metodele de analiză economico-financiară sunt:
- metode de analiză calitative (vizează esenŃa fenomenului, surprinderea legăturilor
cauzale);
- metode de analiză cantitative (cuantificarea influenŃelor factorilor).
A. Metode şi tehnici de analiză calitativă:
Principalele metode de analiză calitativă sunt: modelarea, comparaŃia, gruparea,
diviziunea şi descompunerea rezultatelor.
1. Modelarea fenomenelor economice este o reprezentare simplificată a realităŃii,
exprimată sub formă de ecuaŃii, inegalităŃi, corelaŃii dinte indicatori, funcŃii de producŃie
etc. Se cunosc 3 tipuri de modele:
- modele imitative;
- modele analogice;
- modele simbolice.
Modelele imitative sunt modele materiale şi reprezintă fenomenul la altă scară
(fotografia, macheta, harta).
Modelele analogice utilizează tehnica vizualizării (ex. graficele). Principalele tipuri
de grafice utilizate: cronograma, diagrama cu două variabile, sectorială, cu coordonate
plane pentru a studia sezonalitatea, histograma.
Modelele simbolice utilizează simbolurile şi iau forma unor ecuaŃii matematice,
fiind modele abstracte.
2. ComparaŃia permite analiza prin raportare la o bază de referinŃă care poate fi:
altă perioadă, altă firmă, media sectorială sau pe ramură, standarde, norme.
Se utilizează următoarele tipuri de comparaŃii:
- în timp (comparaŃie cu anul precedent sau cu programul de activitate);
- în spaŃiu (comparaŃie cu alte firme);
- faŃă de un criteriu prestabilit (comparatie cu alte programe, norme sau standarde);
- cu caracter special (strategii de dezvoltare pentru firme aflate în dificultate);
- mixte (comparări realizate în timp şi spaŃiu).
3. Gruparea presupune împărŃirea entităŃii studiate în grupe relativ omogene.
4. Diviziunea şi descompunerea rezultatelor unei firme se poate realiza:
- diviziunea în timp (realizarea producŃiei pe decade, luni, trimestre);
- diviziunea rezultatelor după locul de formare;

www.e-referate.ro 5
 - descompunerea pe părŃi componente (permite localizarea rezultatelor favorabile şi
nefavorabile, pe categorii de resurse).
B. Metode ale analizei cantitative
Aceste metode permit comensurarea acŃiunii fiecărui element sau factor asupra
rezultatului analizat, prin care se dă finalitate de mărime şi sens legăturilor cauzale, de a
reliefa factorii cu acŃiune mai importantă asupra rezultatelor şi de a aprecia măsura în
care au fost folosite resursele întreprinderii.
Acestea sunt: metoda substituirilor în lanŃ, metoda balanŃieră, metoda ratelor,
metoda scorurilor, grilelor de evaluare, diagrama Pareto, metoda cercetărilor
operaŃionale, metoda analizei regresionale, metoda calculului matricial, metoda calculului
marginal, metoda fluxurilor, metoda sociologică, banchmarkingul.
1. Metoda substituirilor în lanŃ se aplică când între factorii de influenŃă există
relaŃia matematică de produs sau raport.
Principiile metodei substituirilor în lanŃ numită şi metoda iterării:
- ordonarea factorilor se face după:
- factorii cantitativi;
- factorii de structură;
- factorii calitativi.
- substituirile se fac succesiv, în ordinea factorilor: cantitativi, de structură,
calitativi.
- un factor substituit rămâne substituit până la final.
2. Metoda balanŃieră se utilizează când între factori există relaŃia matematică de
sumă sau diferenŃă.
3. Metoda ratelor. Rata este un raport între două mărimi comparabile logico-
economic, cu o valoare informaŃională şi operaŃională mai mare decât a celor doi
indicatori judecaŃi separat. Aceste rate sunt folosite cu preponderenŃă în diagnosticarea şi
evaluarea activităŃii întreprinderilor.
După conŃinut ratele pot fi:
- rate de structură;
- rate de eficienŃă (corelaŃia efect/efort; efort/efect);
- rate de echilibru financiar (ratele de lichiditate, rata solvabilitatii globale).
4. Metoda scorurilor (scoring) – se foloseşte de regulă în bănci.
Scorul Z calculat la nivelul unei firme indică gradul de vulnerabilitate al acesteia,
punând în evidenŃă existenŃa disfuncŃionalităŃilor.
5. Metoda grilelor de evaluare se foloseşte în diagnosticarea mediului concurenŃial
şi în poziŃionarea globală a firmei.
Etapele:
- identificarea criteriilor de evaluarea a firmei;
- stabilirea coeficienŃilor de semnificaŃie pentru fiecare criteriu;
- determinarea unei note medii ponderate şi poziŃionarea firmei în sistemul dat.
6. Diagrama Pareto (metoda ABC) folosită în analiza stocurilor, analiza costurilor,
analiza cifrei de afaceri, analiza furnizorilor.
7. Cercetările operaŃionale – reprezintă un ansamblu de metode matematice
folosite în adoptarea deciziilor în cazul în care intervin numeroşi factori care trebuie avuŃi
în vedere.
8. Metoda analizei regresionale

www.e-referate.ro 6
 Etape:
- determinarea legăturii de cauzalitate dintre fenomen şi factori şi formalizarea
matematică (liniară, hiperbolică, parabolică, exponenŃială);
- stabilirea valorii parametrilor ecuaŃiei de regresie cu ajutorul metodei celor mai
mici pătrate;
- determinarea intensităŃii legăturii dintre fenomen şi factori cu ajutorul
coeficientului de corelaŃie sau a raportului de corelaŃie;
- evidenŃierea influenŃei factorilor asupra fenomenului cu ajutorul coeficienŃilor de
determinare.
9. Metoda calculului matricial se foloseste în toate domeniile analizei economice,
iar utilizarea calculatorului electronic îi conferă un mare grad de detaliere, exactitate,
operativitate şi eficienŃă.
1.7. Sursele de informaŃii şi principalii utilizatori ai rezultatelor analizelor
economico-financiare
Principalele surse de informaŃii pentru analiza economico-financiară sunt:
- după natura lor: informaŃii economico-financiare, tehnice, tehnologice, politice,
sociale, juridice, etc.;
- după gradul de accesibilitate: informaŃii deschise, limitate, închise (protejate);
- după provenienŃă: informaŃii interne, externe;
- din punct de vedere funcŃional: informaŃie normativă, efectivă, de stare a
performanŃelor economico-financiare.
Cerinele fundamentale ale informaŃiei economice sunt: utilitate, exactitate,
profunzime, actualitate, valoarea informaŃiei, costul informaŃiei.
Principalii utilizatori ai informaŃiilor furnizate de analizele economico-financiare
sunt:
- furnizorii de capital (acŃionarii, investitorii, băncile);
- partenerii de afaceri (furnizorii, clienŃii, angajaŃii, sindicatele);
- statul (fiscul, guvernul, autorităŃile locale);
- alŃi utilizatori (managementul firmei, analiştii şi consultanŃii, auditorii, publicul).
CAP.2.ANALIZA REZULTATELOR ACTIVITĂłII DE PRODUCłIE ŞI
COMERCIALIZARE
2.1. Principalii indicatori de masurare a activităŃii de producŃie şi
comercializare şi corelaŃiile dintre aceşti indicatori
În activitatea practică a societăŃilor comerciale principalii indicatori de măsurare a
activităŃii de producŃie şi comercializare sunt: cifra de afaceri, producŃia marfă fabricată,
producŃia exerciŃiului (producŃia globală), valoarea adăugată.
1. Cifra de afaceri (CA) reflectă performanŃa comercială a întreprinderii şi
reprezintă suma veniturilor realizate din:
- vânzările de mărfuri;
- executarea de lucrări şi prestări servicii.
2. ProducŃia marfă fabricată (Qf) – exprimă valoarea produselor fabricate,
lucrărilor executate şi serviciilor prestate destinate vanzarii.
3. ProducŃia exerciŃiului sau producŃia globală reflectă în expresie valorică
volumul total al activităŃii de producŃie desfăşurată de firmă pe o perioadă determinată,
de obicei un an. ProducŃia exercitiului este formată din producŃia vândută, variaŃia
producŃiei stocate şi producŃia realizată în scopuri proprii şi capitalizată.

www.e-referate.ro 7
 4. Valoarea adăugată (VA) reprezintă surplusul de venituri peste valoarea
consumurilor provenind de la terŃi, bogaŃia creată prin valorificarea resurselor tehnice,
umane şi financiare ale întreprinderii. VA este un indicator de performanŃă al firmei dar
şi un indicator în sistemul fiscalităŃii.
Analiza dinamicii activităŃii de producŃie şi comercializare se realizeaza cu scopul
de pune în evidenŃă:
- obiectivele stabilite în raport cu realizările perioadelor precedente;
- gradul de realizare a obiectivelor stabilite prin planul de afaceri;
- cauzele care pot determina anumite abateri;
- măsurile ce se impun pentru corectarea situaŃiilor nefavorabile intervenite.
Analiza situatiei concrete într-o întreprindere se realizează în raport cu corelaŃiile
normale care trebuie să existe între indicatorii valorici, corelaŃii care se bazează pe teoria
indicilor statistici.
Indicii exprimă un raport între două mărimi ale aceluiaşi indicator, dintre care
numărătorul este valoarea curenta (1), iar numitorul, baza de comparaŃie (0).
CorelaŃii între indicatorii valorici (tabelele 1,2,3,):
1. CorelaŃia între indicele producŃiei vândute (IQv) şi indicele producŃiei marfă
fabricate (IQf):
IQv = IQf - arată menŃinerea ponderii imobilizărilor în stocuri de produse finite;
IQv > IQf – semnifică tendinŃa de reducere a ponderii imobilizărilor de produse
finite, adică creşterea gradului de valorificare a producŃiei obŃinute.
2. CorelaŃia între indicele valorii adăugate (IVA) şi indicele producŃiei exerciŃiului
(IQe):
IVA > IQe – exprimă reducerea ponderii consumurilor provenite de la terŃi în
volumul total al activităŃii firmei, adică creşterea gradului de valorificare a resurselor
materiale.
O situaŃie normală a firmei apare astfel:
ICA ≥ IQf > IQe < IVA
Raportul static dintre indicatorii valorici:
 CA 
- Raportul dintre cifra de afaceri şi valoarea producŃiei marfă fabricată  
 Qf 
exprimă modificările intervenite în stocurile de produse finite şi alte venituri din
activitatea de baza. Se considera favorabilă situaŃia firmei care prezintă valoarea acestui
raport mai mare sau egală cu 1.
- Raportul dintre valoarea producŃiei marfă fabricată şi valoarea producŃiei
 Qf 
exerciŃiului   care caracterizează evoluŃia stocurilor de producŃie neterminată şi a
 Qe 
consumului intern.
 Qf 
Situatie favorabila în cazul în care   mai mare sau egal cu 1.
 Qe 
- Raportul dintre valoarea adăugata şi valoarea producŃiei exerciŃiului evidenŃiază
modificarea consumurilor provenite de la terŃi. SituaŃia favorabilă este când valoarea
acestui raport este mai mare sau egală cu 1.

www.e-referate.ro 8
 Raportul dinamic se stabileşte pe baza indicilor (în bază fixă) şi caracterizează
evoluŃia comparativă a indicatorilor valorici faŃă de o anumită perioadă, respectiv
perioada precedentă:
I 
- Raportul dintre cifra de afaceri şi producŃia fabricată  CA  evidenŃiaza raportul
I 
 Qf 
între ritmul vânzărilor (livrărilor) şi ritmul fabricaŃiei. SituaŃia normală este când
valoarea acestui raport este mai mare sau egală cu 1;
 I Qf 
- Raportul dintre producŃia fabricată şi producŃia exerciŃiului   care exprimă
I 
 Qe 
legătura dintre ritmul producŃiei şi ritmul volumului total. Valoarea indicatorului mai
mare sau egală cu 1 indică o situaŃie normală desfăşurării activităŃii întreprinderii;
I 
- Raportul dintre valoarea adăugată şi producŃia exerciŃiului  VA  exprimă
I 
 Qe 
creşterea sau scăderea gradului de valorificare a resurselor materiale provenite de la terŃi.
Situatia este pozitiva când valoarea rapotului este mai mare sau egală cu 1.
2.2. Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri reprezintă veniturile totale provenite din operaŃiunile comerciale
ale unei firme într-o perioadă determinată. OperaŃiunile comerciale luate în considerare în
determinarea cifrei de afaceri sunt:
- vânzări de bunuri, de mărfuri, de produse;
- contravaloare lucrărilor efectuate;
- venituri din redevenŃe, locaŃii de gestiune şi chirii;
- alte venituri.
În cifra de afaceri nu se includ:
- veniturile financiare;
- veniturile extraordinare.
Indicatori de măsurare a cifrei de afaceri:
1. Cifra de afaceri netă (CA) cuprinde sumele rezultate din vânzare de produse şi
furnizarea de servicii după deducerea reducerilor comerciale şi a TVA şi a altor taxe
legate direct de cifra de afaceri.
( )
2. Cifra de afaceri medie CA numită şi preŃ mediu de vânzare:
CA
CA = ; unde: Q – volumul fizic al vânzărilor.
Q
3. Cifra de afaceri marginală (CAm) care exprimă variaŃia veniturilor generate de
creşterea cu o unitate a volumului fizic al vânzărilor:
∆CA CA1 − CA0
CAm = =
∆Q Q1 − Q0
Cifra de afaceri poate fi analizată sub următoarele aspecte:
- analiza nivelului CA;
- analiza dinamicii CA;
- analiza structurii CA pe tipuri de venituri;
- analiza factorială a CA.
2.3. Analiza nivelului cifrei de afaceri

www.e-referate.ro 9
 Pentru a reflecta o situaŃie normală cifra de afaceri trebuie să îndeplinească unele
condiŃii:
- nivelul CA să acopere cheltuielile de exploatare şi să permită realizarea de profit;
- să deŃină o pondere de minimum 85% din venitul de exploatare, respectiv 75% din
veniturile totale;
- în dinamică să prezinte o tendinŃă de creştere reală pentru a asigura o creştere
reală a volumului de afaceri al firmei;
- să fie realizată corespunzător cu specificul activităŃii pe elementele sale
componente de venituri.
Dinamica CA trebuie să prezinte o tendinŃă de creştere în preŃuri comparabile de la
o perioadă la alta pentru a asigura o creştere reală a afacerilor firmei.
Cifra de afaceri în preŃuri comparabile (tabelul nr.4) se determină:
Structura cifrei de afaceri pe elemente componente oferă informaŃii despre
modul de realizare a afacerilor pe tipuri de venituri, adică din vânzarea producŃiei şi
comercializarea mărfurilor. Analiza structurii CA se face în funcŃie de specificul
activităŃii.
Pentru o firmă industrială ponderea majoritară (85% din CA) ar trebui să o deŃină
producŃia vândută.
2.4. Analiza factorială a CA
Analiza factoriala a cifrei de afaceri are scopul de a identifica factorii care
influenŃează evoluŃia acesteia, mărimea şi sensul acesteia, informaŃii necesare pentru
aprecierea situaŃiei existente, cât şi pentru adoptarea deciziilor în perioada viitoare.
Analiza factorială a CA în cazul firmelor de producŃie cu profil industrial se
realizează după urmatoarele modele:
Q f CA
1. CA = Ns ⋅ ⋅ ;
Ns Q f
2. CA = Ns ⋅ Nz ⋅ Nh ⋅ Wh ;
Mf Q f CA
3. CA = Ns ⋅ ⋅ ⋅ ;
Ns Mf Q f
Mf Mf ' Q f CA
4. CA = Ns ⋅ ⋅ ⋅ ;
Ns Mf Mf ' Q f
S CA
5. CA = Ns ⋅ t ⋅ ;
Ns S t

6. CA = Q ⋅ p unde: p =
∑g i ⋅ pi
.
100
unde:
CA – cifra de afaceri;
Ns - numărul mediu de personal;
Qf – producŃia marfă fabricată destinată livrării;
Qf
- productivitatea medie anuală a muncii (calculată pe baza producŃiei
Ns
fabricate);

www.e-referate.ro 10
 CA
- gradul de valorificare a producŃiei obŃinute destinate livrării;
Qf
Nz - numărul mediu de zile lucrate de un angajat în perioada analizată;
Nh - numărul mediu de ore lucrate de un angajat într-o zi;
Wh - productivitatea medie orară a unui angajat;
Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mf ' - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive;
Mf
- gradul de înzestrare tehnică a muncii;
Ns
Mf '
- compoziŃia tehnologică a mijloacelor fixe;
Mf
Qf
- randamentul mijloacelor fixe direct productive (producŃia marfă fabricată la
Mf '
1 u.m. mijloace fixe);
St – stocuri de materii prime, materiale;
p - preŃul mediu de vânzare unitar;
gi – structura producŃiei vândute pe produse;
pi – preŃul de vânzare aferent producŃiei de tip „i”.
Q f CA
Conform primului model de analiză ( CA = Ns ⋅ ⋅ ) orice modificare a unuia
Ns Q f
din cei trei factori:
- numărul de salariaŃi;
Qf
- productivitatea muncii pe salariat în funcŃie de producŃia fabricată ( );
Ns
CA
- gradul de valorificare a producŃiei fabricate ( );
Qf
conduce la o modificare a CA.
Concluzii:
Dacă indicele producŃiei marfă fabricată devansează indicele de creştere a
numărului de personal, atunci productivitatea muncii va înregistra şi se va reflecta
favorabil şi asupra CA:
I Qf
I Qf > I Ns ⇔ >0
I Ns
Dacă ritmul de creştere a CA este superior ritmului de creştere a producŃiei marfă
fabricate, atunci gradul de valorificare a producŃiei marfă fabricate creşte, determinând şi
o creştere a CA:
I
I CA > I Qf ⇔ CA > 0
I Qf
Factorii de influenŃă asupra CA după primul model de analiză:

www.e-referate.ro 11
 Mf
∆ Ns ∆
Ns
Qf Mf ' Qf Mf Mf ' Q f
∆CA ∆ ∆ , iar = ⋅ ⋅
Ns Mf Ns Ns Mf Mf '
CA Qe
∆ ∆
Qf Mf '

Metoda substituirilor în lanŃ:

∆CA = CA1 − CA0
Al doilea model de analiză a CA ( CA = Ns ⋅ Nz ⋅ Nh ⋅ Wh ):

∆ Ns
∆T ∆ Nz
∆CA ∆t
∆ Nh
∆Wh

Indicatorul T = Ns ⋅ Nz ⋅ Nh exprimă fondul total de timp de muncă al firmei (ore-

om).
Indicatorul t = Nz ⋅ Nh exprimă timpul mediu de muncă al unui salariat (ore).
CA
Indicatorul ∆Wh = - productivitatea medie orară a unui salariat.
T
Mf
Indicatorul - gradul de înzestrare tehnică a muncii exprimă efortul
Ns
investiŃional al firmei. Acesta va sporii atunci când ritmul de creştere a valorii medii a
mijloacelor fixe va devansa ritmul de creştere a personalului.
'
Mf
Indicatorul - compoziŃia tehnologică a mijloacelor fixe exprimă ponderea
Mf
mijloacelor fixe direct productive în totalul mijloacelor fixe.
Qf
Indicatorul - randamentul mijloacelor fixe direct productive (producŃia marfă
Mf '
fabricată la 1 u.m. mijloace fixe), este factorul determinant al creşterii CA. Acesta este un
factor cu o încărcătură informaŃională mare şi complexă pentru că exprimă eficienŃa
muncii (productivitatea ei) precum şi calitatea managementului în toate zonele de
manifestare a lui: producŃia şi comercializarea.
Determinarea influenŃei fondului de timp asupra cifrei de afaceri
Nr.
Indicatori p0 p1
crt.
1 Numărul mediu de salariaŃi ( Ns ) 1120 950
2 Numărul mediu de ora lucrate ( t ) 2500 2600

www.e-referate.ro 12
 3 Cifra de afaceri medie orară în u.m. 0,9 1,1
Să se determine influenŃa fondului de timp asupra cifrei de afaceri.
Rezolvare:
Modelul utilizat: CA = Ns ⋅ Nz ⋅ Nh ⋅Wh
unde:
Nz - numărul mediu de zile lucrate de un angajat;
Nh - numărul mediu de ore lucrate de un angajat într-o zi;
Wh - productivitatea medie orară a unui angajat.
Sistemul factorial:
∆ Ns
∆T ∆ Nz
∆CA ∆t
∆ Nh
∆Wh cah ( )
∆T (∆CA ) = (T1 − T0 )cah = (950 • 2600 – 1120 • 2500) 0,9 = - 297 mii u.m.
- 330.000
Concluzii:
Scăderea fondului de timp cu 330 mii ore lucrate a condus la scăderea cifrei de
afacerii cu 297 mii u.m.
Determinarea influenŃei factorilor asupra modificării cifrei de afaceri
Nr.
Indicatori UM p0 p1
crt.
1 Cifra de afaceri (CA) mii u.m. 90 120
2 ProducŃia marfă fabricată (Qf) mii u.m. 110 150
3 Valoarea medie a activelor fixe ( Mf ) mii u.m. 50 55
4 Valoarea medie a activelor fixe productive ( Mf ' ) mii u.m. 35 40
5 Numărul mediu de salariaŃi ( Ns ) pers 550 635
Să se analizeze influenŃa factorilor asupra modificării cifrei de afaceri.
Rezolvare:
Analiza se poate realiza cu ajutorul modelului multiplicativ:
Mf Mf ' Q f CA
CA = Ns ⋅ ⋅ ⋅
Ns Mf Mf ' Q f
unde:
Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mf ' - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive;
Mf
- gradul de înzestrare tehnică a muncii;
Ns

www.e-referate.ro 13
 Mf '
- ponderea mijloacelor fixe direct productive în totalitatea mijloacelor fixe
Mf
(compoziŃia tehnologică a mijloacelor fixe);
Qf
- randamentul mijloacelor fixe direct productive (producŃia obŃinută destinată
Mf '
livrării la o u.m. mijloace fixe).
Se foloseşte metoda substituŃiei în lanŃ:
∆CA = CA1 − CA0 = 120 – 90 = 30 mii u.m.
1. influenŃei modificării numărului de salariaŃi asupra cifrei de afaceri:

∆ Ns
( ∆CA )
( )
= Ns1 − Ns 0 ⋅
Mf 0 Mf 0' Q f 0 CA0
⋅ ⋅ ⋅
Ns0 Mf 0 Mf 0' Q f 0
=

50 35 110 90
= (635 – 550) ⋅ ⋅ ⋅ = + 13,79 mii u.m.
550 50 35 110
2. influenŃei modificării gradului de înzestrare tehnică a cifrei de afaceri:
( ∆CA )
Mf s  Mf Mf  Mf ' Q f CA
∆ = Ns1 ⋅  1 − 0  ⋅ 0 ⋅ 0 ⋅ 0 =
 Ns1 Ns0  Mf 0 Mf 0 Q f 0
'
Ns
 55 50  35 110 90
= 635  − ⋅ ⋅ ⋅ = - 4,926 mii u.m.
 635 550  50 35 110
3. influenŃei modificării structurii mijloacelor fixe (ponderii mijloacelor fixe direct
productive în totalul mijloacelor fixe) asupra cifrei de afaceri:
( ∆CA )
Mf ' Mf  Mf ' Mf '  Q f CA
∆ = Ns1 ⋅ 1 ⋅  1 − 0  ⋅ 0 ⋅ 0 =
Mf Ns1  Mf1 Mf 0  Mf 0' Q f 0
55  40 35  110 90
= 635 ⋅ − ⋅ ⋅ = + 3,8266 mii u.m.
635  55 50  35 110
4. influenŃei modificării randamentului mijloacelor fixe asupra cifrei de afaceri:
( ∆CA )
Qf Mf Mf '  Q f Q f  CA
∆ = Ns1 ⋅ 1 ⋅ 1 ⋅  1 − 0  ⋅ 0 =
Mf ' Ns1 Mf1  Mf1' Mf 0'  Q f 0
55 40  150 110  90
= 635 ⋅ ⋅ − ⋅ = + 19,9 mii u.m.
635 55  40 35  110
5. influenŃei modificării gradului de valorificare a producŃiei fabricate asupra cifrei
de afaceri:
CA Mf Mf ' Q f  CA CA 
∆ = Ns1 ⋅ 1 ⋅ 1 ⋅ 1  1 − 0  =
Qf Ns1 Mf1 Mf1'  Q f1 Q f 0 
55 40 150  120 90 
= 635 ⋅ ⋅ ⋅ −  = - 3,01 mii u.m.
635 55 40  150 110 
Se constată o creştere a CA comparativ cu baza de raportare cu 300 mii u.m.
(+33,3%).

www.e-referate.ro 14
 Creşterea numărului de salariaŃi cu 85 de persoane, în condiŃiile menŃinerii
constante a celorlalŃi factori de influenŃă, a determinat în mod justificat şi o creştere a CA
cu 13,79 mii u.m.
Determinarea influenŃei gradului de valorificare a producŃiei exerciŃiului
asupra cifrei de afaceri
Nr.
Indicatori UM p0 p1
crt.
1 Numărul mediu de salariaŃi ( Ns ) pers 550 400
2 ProducŃia exerciŃiului (Qe) mii u.m. 2500 2300
3 Cifra de afaceri (CA) mii u.m. 2400 2470

Să se analizeze influenŃa gradului de valorificare a producŃiei exerciŃiului asupra

cifrei de afaceri.

Rezolvare:
Q CA
CA = Ns ⋅ e ⋅
Ns Qe
( ∆CA )
Qe1  CA1 CA0 
∆
CA
= Ns1 ⋅ ⋅ −  = 400 ⋅ 2300 ⋅  2470 − 2400  = +261,97 mii u.m.
Qe Ns1  Qe1 Qe0  400  2300 2500 

Determinarea influenŃei numărului de salariaŃi asupra cifrei de afaceri

Nr.
Indicatori UM p0 p1
crt.
1 Numărul mediu de salariaŃi ( Ns ) pers 550 400
2 ProducŃia exerciŃiului (Qe) mii u.m. 2500 2300
3 Cifra de afaceri (CA) mii u.m. 2400 2470
Să se determine influenŃa numărului de salariaŃi asupra cifrei de afaceri.
Rezolvare:
Q CA
CA = Ns ⋅ e ⋅
Ns Qe
∆ Ns
( ∆CA )
(
= Ns1 − Ns0 ⋅ ) Ns
Q e0
⋅
CA0
Qe0
= (400 − 550) ⋅
2500 2400
⋅
550 2500
= −654,48 mii u.m.
0

InfluenŃa numărului de salariaŃi asupra cifrei de afaceri se realizează pentru

compararea rezultatelor efective cu cele din baza de raportare.
Reducerea numărului mediu de salariaŃi cu 150 persoane în condiŃiile menŃinerii
constante a celorlalŃi factori de influenŃă, a determinat în mod justificat şi o diminuare a
CA cu 654,48 mii u.m. din cauze diverse: restructurarea activităŃii, scaderea gradului de
înzestrare tehnică, pensionări, transferuri, reducerea activitatii.
Determinarea influenŃei numărului mediu de ore lucrate de un salariat asupra
cifrei de afaceri
Nr.
Indicatori UM p0 p1
crt.
1 Numărul mediu de salariaŃi ( Ns ) pers 550 500

www.e-referate.ro 15
 2 Numărul mediu de ore lucrate/salariat ( t ) ore 2600 2100
3 Cifra de afaceri medie orară ( Wh ) mii u.m. 92 105

Să se analizeze influenŃa numărului mediu de ore lucrate de un salariat asupra cifrei

de afaceri.
Rezolvare:
CA = Ns ⋅ Nz ⋅ Nh ⋅Wh
unde:
Nz - numărul mediu de zile lucrate de un angajat;
Nh - numărul mediu de ore lucrate de un angajat pe zi;
Wh - productivitatea medie orară a unui angajat (cifra de afaceri medie orară);
t - numărul mediu de ore lucrate de un angajat ( t = Nz ⋅ Nh ).
∆t
(∆CA )
( ) ( )
= Ns1 ⋅ Nz1 ⋅ Nh1 − Nz0 ⋅ Nh0 ⋅ Wh0 = Ns1 ⋅ t1 − t 0 ⋅ Wh0 = 500 (2100 – 2600)
92=
= - 23 mil. u.m.
Scăderea numărului mediu de ore lucrate de un salariat de la 2600 ore în perioada
precedentă ( t ) la 2100 în perioada curentă a generat o reducere a CA cu 23 mii u.m.
2.5. Analiza valorii adăugate (VA)
Valoarea adaugata exprimă gradul de bogăŃie care se obŃine prin activitatea
productivă şi comercială a unei firme. VA reflectă contribuŃia firmei la formarea PIB
reprezentând o expresie a performanŃei economice a firmei.
Analiza dinamicii şi structurii valorii adaugate evidenŃiaza aspecte deosebit de
interesante privind activitatea firmei.
Metode de calcul a valorii adăugate:
1. Metoda sintetică prin care din volumul total al activităŃii de producŃie şi
comercializare a firmei se scad consumurile intermediare de la terŃi.
- când firma desfăşoară numai activităŃi de producŃie:
VA = Qe − M
unde:
M – consumuri intermediare;
- când firma desfăşoară activităŃi de producŃie şi activităŃi de comercializare:
VA = ( Qe + Mc ) − M '
unde:
Mc – marja comercială;
M’ – consumurile intermediare pentru producŃie şi comerŃ.
2. Metoda de repartiŃie prin care VA este rezultatul însumării următoarelor
elemente:
- salarii şi contribuŃii pentru asigurările şi protecŃia socială;
- amortizare;
- provizioane aferente exploatării;
- dobânzi, impozite şi taxe (exclusiv impozitul pe profit);
- rezultatul exploatării recalculat (rezultatul aferent CA din care se scad dobânzile).
Valoarea adăugată este formată din remunerarea următorilor parteneri sociali:

www.e-referate.ro 16
 - salariaŃilor;
- acŃionarilor;
- statului;
- instituŃii care acordă credite;
- firmei.
Analiza factorială a valorii adăugate se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor
modele de analiza:
 M
1. VA = Qe ⋅ 1 −  = Qe ⋅ va ;
 Qe 
Qe VA
2. VA = Ns ⋅ ⋅ = Ns ⋅ Wa ⋅ va ;
Ns Qe
Q VA
3. VA = T ⋅ e ⋅ = T ⋅ Wh ⋅ va = Ns ⋅ t ⋅ Wh ⋅ va ;
T Qe
Mf Mf ' Qe VA
4. VA = Ns ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
Ns Mf Mf ' Qe

Determinarea influenŃei cheltuielilor cu materialele (consum intermediar) la 1 u.m.

producŃie a exerciŃiului asupra valorii adăugate.
Nr.
Indicatori UM p0 p1
crt.
1 ProducŃia exerciŃiului (Qe) mil. u.m. 2,5 2,7
2 Consumuri intermediare (M) mil. u.m. 1,5 1,8

Model de analiză:
 M
VA = Qe ⋅ 1 − 
 Qe 
InfluenŃa cheltuielilor cu materialele:
(∆VA )
 M  M   M   1,8   1,5 
∆1 −  = Qe1 ⋅ 1 − 1  − 1 − 0  = 2,7 ⋅ 1 −  − 1 −  = −0,189

   
e0   2,7   2,5 
 Qe  Qe1   Q 
mil. u.m.
Sporirea consumurilor intermediare cu 0,3 mil. u.m. a determinat sporire a valorii
adăugate cu 0,189 mil. u.m.
Determinarea influenŃei productivităŃii muncii medii orare asupra valorii
adăugate
Nr.
Indicatori UM p0 p1
crt.
1 ProducŃia exerciŃiului (Qe) mil. u.m. 1,1 1,2
2 Fondul total de timp de muncă (T) ore 430000 410000
Valoarea medie adăugată la 1 u.m. producŃie
3
va ( ) mil. u.m. 0,6 0,5

www.e-referate.ro 17
 Qe
Wh
VA
va

InfluenŃa productivităŃii medii orare asupra valorii adăugate:

∆Wh
( ∆VA )
( )  1,2
= T1 ⋅ Wh1 − Wh 0 ⋅ va0 = 410000 ⋅  −
1,1 
 ⋅ 0,7 = 0,08615 mil. u.m.
 410000 430000 
Qe
Creşterea productivităŃii medii orare a muncii ( Wh = ) a dus la creşterea cu 86,1
T
mii u.m. a valorii adăugate.
Determinarea influenŃei fondului de timp asupra valorii adăugate
Nr.
Indicatori UM p0 p1
crt.
1 ProducŃia exerciŃiului (Qe) mil. u.m. 2,0 2,5
2 Fondul total de timp de muncă ore 500000 490000
Valoarea medie adăugată la 1 u.m.
3 mil. u.m. 0,43 0,6
producŃie

VA = Qe ⋅ va = T ⋅ Wh ⋅ va

T
Qe
Wh
VA
va

2
∆T (∆VA) = (T1 − T0 ) ⋅Wh0 ⋅ va0 = (490000 − 500000) ⋅ 0,43 = −0.0172 mil. u.m.
500000
Reducerea timpului de muncă cu 10.000 ore a determinat o scădere a valorii
adăugate cu 17,2 mii u.m
2.6. Analiza producŃiei fizice
În analiza statistică şi economică producŃia fizică este necesară pentru urmărirea
modului în care firmele îşi realizeaza obligaŃiile contractuale, pentru urmărirea modului
în care se asigură concordanŃa dintre cerere şi ofertă. Pe baza producŃiei fizice se poate
stabili gradul de valorificare a unor categorii de resurse materiale.
De asemenea, producŃia fizică stă la baza calculării tuturor indicatorilor valorici.
Analiza productiei fizice se realizează sub următoarele aspecte:
1. analiza realizării programului de producŃie pe sortimente;
2. analiza structurii producŃiei;
3. analiza ritmicităŃii producŃiei şi a vânzărilor;
4. analiza calităŃii producŃiei şi a implicaŃiilor economico-financiare ele acesteia.

www.e-referate.ro 18
 Pentru a caracteriza gradul de realizare a programului de fabricatie pe total
firmă, în cazul unei producŃii eterogene, se calculează coeficientul mediu de sortiment şi
coeficientul de nomenclatură.
Coeficientul mediu de sortiment (Ks) se stabileşte având în vedere principiul de
bază conform căruia nu se acceptă compensarea nerealizărilor la anumite sortimente de
către depăşirile de la alte sortimente.
Coeficientul de nomenclatură conform căruia se acordă aceeaşi importanŃă tuturor
produselor, indiferent de ponderea lor în volumul producŃiei. Valoarea informaŃională a
acestui indicator este mai limitată decât coeficientul mediu de sortiment.
Gradul de realizare a structurii programate se calculează cu ajutorul indicatorului
„coeficientul mediu de structura” care reflectă intensitatea modificării structurii
producŃiei la nivelul de ansamblu al productiei fizice.
Analiza ritmicităŃii producŃiei şi al vânzărilor vizeaza un aspect important, cel al
realizării programului de producŃie şi vânzări pe subdiviziuni de timp.
Caracterizarea ritmicităŃii se poate realiza cu ajutorul următorilor indicatori:
- indicii producŃiei pe subdiviziuni de timp;
- structura producŃiei şi a vânzărilor;
- coeficientul mediu al ritmicităŃii.
Calitatea produselor poate fi definită ca fiind măsura, gradul în care un produs,
prin totalitatea caracteristicilor tehnice, economice, sociale şi de exploatare, satisface
nevoia pentru care a fost creat.
3. ANALIZA CHELTUIELILOR FIRMEI
Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru:
- consumuri, lucrări executate şi serviciile prestate de terŃi;
- remunerarea personalului;
- executarea unor obligaŃii legale sau contractuale;
- constituirea amortizărilor şi provizioanelor;
- consumuri excepŃionale.
Costurile reprezintă totalitatea consumurilor exprimate în formă bănească pe care le
efectuează firma în vederea realizării unei anumite producŃii sau a unui singur produs.
3.1. Criterii de clasificare a cheltuielilor
A. După natura lor:
a. cheltuieli de exploatare:
- cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terŃi;
- cheltuieli cu personalul;
- cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele aferente exploatării;
- alte cheltuieli de exploatare.
b. cheltuieli financiare:
- pierderi din creanŃe legate de participaŃii;
- cheltuieli privind investiŃiile financiare cedate;
- diferenŃe nefavorabile de curs valutar;
- dobânzile aferente creditelor atrase, privind exerciŃiul financiar în curs;
- sconturi acordate clienŃilor.
c. cheltuieli extraordinare legate de evenimente excepŃionale:
- pierderi din calamităŃi;

www.e-referate.ro 19
 - debitori diverşi.
B. După comportamentul faŃă de volumul producŃiei:
a. cheltuieli variabile care sunt dependente de volumul de activitate şi conŃin:
- cheltuieli cu materii prime şi materiale aferente obŃinerii producŃiei;
- cheltuieli cu salariile personalului productiv;
- cheltuieli cu servicii şi lucrări prestate de terŃi în scopul obŃinerii producŃiei.
b. cheltuieli fixe care sunt constante, pe termen limitat, în raport cu volumul de
activitate, dar dependente de capacitatea de producŃie şi distribuŃie, formate în principal
din:
- amortizare;
- cheltuieli cu caracter fix (materiale, cheltuieli salariale).
C. După conŃinutul lor:
a. cheltuieli materiale care cuprind consumuri de resurse materiale şi amortizarea
mijloacelor fixe;
b. cheltuieli cu salariile şi aferente utilizării personalului (asigurări şi protecŃie
socială).
3.2. Analiza cheltuielilor totale aferente veniturilor totale
Cheltuielile şi veniturile întreprinderii reflectă o arie largă de fenomene economico-
financiare legate de consumul şi utilizarea factorilor de exploatare (de producŃie), natura,
munca şi capitalul, respectiv de recuperarea resurselor utilizate.
Problemele de bază ale diagnosticării cheltuielilor se referă, pe de o parte, la
cheltuielile aferente veniturilor întreprinderii (în mod deosebit cele de exploatare), iar pe
de altă parte, la eficienŃa diferitelor categorii ale acestora (variabile, fixe, directe,
indirecte, materiale, salariale, cu dobanzile, etc.).
Cheltuielile totale ale întreprinderii sunt grupate în cadrul contului de profit şi
pierdere, în cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare şi cheltuieli extraordinare.
Corespunzator acestor categorii de cheltuieli, veniturile totale ale întreprinderii se
grupează în: venituri din exploatare (venituri din vânzarea produselor, mărfurilor,
executarea lucrarilor şi prestarea serviciilor, venituri din producŃia stocată şi venituri din
producŃia de imobilizări), venituri financiare (dobânzi încasate, venituri din titluri de
plasament, diferenŃe favorabile de curs valutar, venituri din participaŃii) şi respectiv
venituri extraordinare (venituri cu caracter conjunctural).
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utilizând rata de
eficienŃă a cheltuielilor totale, al carui studiu se poate efectua prin metoda substituirilor
în lanŃ.
Rata de eficienŃă a cheltuielilor totale sau cheltuieli la 1000 u.m. venituri totale:
Ch
Ci1000 = i ⋅1000 ;
Vi
unde:
c i = rata de eficienŃă a cheltuielilor pe structură;
1000

Chi = cheltuielile pe structură (exploatare, financiare);

Vi = venituri pe structură.
3.3. Analiza cheltuielilor din exploatare la 1000u.m. venituri din exploatare
Cheltuielile din exploatare sunt aferente ciclului de exploatare, deŃin ponderea cea
mai mare în totalul cheluielilor firmei şi cuprind ansamblul următoarelor operaŃiuni:
aprovizionarea cu materii prime şi materiale, depozitarea acestora, folosirea lor în cadrul

www.e-referate.ro 20
 procesului de producŃie, stocarea semifabricatelor, produselor finite şi vânzarea acestora,
pecum şi achiziŃionarea de mărfuri şi ambalaje şi vânzarea lor.
Analiza cheltuielilor la 1000 u.m. venituri din exploatare se realizează cu ajutorul
indicatorului rata de eficienŃă a cheltuielilor de exploatare sau cheltuieli la 1000 u.m.
venituri din exploatare.
Rata de eficienŃă a cheltuielilor de exploatare se determină:
Che
R e = 1000 ;
Ve
unde:
R e = rata de eficienŃă a cheltuielilor pe tipuri de venituri din exploatare;
Che = cheluieli aferente activităŃilor componente ciclului de exploatare;
Ve = venituri pe tipuri de activităŃi ale ciclului de exploatare.
Aplicatie:
Cifra de afaceri şi cheltuielile aferente cifrei de afaceri
Nr.
Indicatori p0 p1 %
crt.
1 Cifra de afaceri (∑ qv pi ) 15 13 86,7
i

Cheltuieli aferente cifrei de afaceri, din

2 care: (∑ qv ci ) 10 10,5 105,0
i

- cheltuieli variabile 0,7 0,6 85,7

- cheltuieli fixe (chf) 0,4 0,3 75,0
Volumul efectiv al cifrei de afaceri la preŃul
3 de vânzare din perioada de referinŃă p0 - 14 -
(∑ q vi pi0 )
Volumul efectiv al cifrei de afaceri la costul
4 perioadei de referinŃă p0 (∑ qv ci ) - 10 -
i 0

5 Cheltuieli variabile recalculate ∑ qv c0 1

- 0,6 -

Se cere analiza factorială a cheltuielilor la 1000 u.m. cifră de afaceri.

g

C 1000 =
∑ qvi ci ⋅1000 p
∑ qvi pi
c
unde:
g - structura cheltuielilor;
p – preŃul de vânzare;
c – costul pe produs.
10,5 10
∆C 1000 = C11000 − C01000 = ⋅1000 − ⋅1000 = 807,7 − 666,7 = 141 u.m.
13 15
1. InfluenŃa structurii cifrei de afaceri:
∆g i =
∑q vi1 i0c
⋅1000 −
∑q c
vi0 i0
⋅1000 =
10 10
⋅1000 − ⋅1000 = 714,3 − 666,7 = 47,6 u.m.
∑q vi1 pi0 ∑q
vi0 pi0 14 15
2. InfluenŃa modificării preŃului de vânzare:

www.e-referate.ro 21
 ∆pi =
∑q vi1 i0c
⋅1000 −
∑q c
vi1 i0
⋅1000 =
10 10
⋅1000 − ⋅1000 = 769,23 − 714,29 = 54,94
u.m.
∑q vi1 pi1 ∑q vi1 pi0 13 14
3. InfluenŃa modificării costului pe produs:

∆ci =
∑ qv ci ⋅1000 − ∑ qv ci ⋅1000 = 807,7 − 769,23 = 38,47 u.m.
i1 1 i1 0

∑ qv pi ∑ qv pi
i1 1 i1 1

Aplicatie:
Cifra de afaceri, cheltuielile aferente cifrei de afaceri şi indicele preŃurilor de
vânzare şi a costurilor
Nr.
Indicatori UM p0 p1
crt.
1 Cifra de afaceri (∑ qv pi ) mil.
10 8,5
u.m. i

Cheltuieli aferente cifrei de mil.

2 afaceri: (∑ qv ci ) 7 6,5
u.m. i

3 Indicele preŃurilor de vânzare ( pi ) % - 107

4 Indicele costurilor (ci ) % - 110

Să se determine influenŃa preŃurilor de vânzare asupra cheltuielilor la 1000 u.m.

cifră de afaceri.

Rezolvare:
qvi

C 1000 =
∑q vi i c
⋅1000 pi
∑q vi pi
ci
ci1
110% = ⋅100
ci0
ci1 ⋅100
ci0 =
110
pi1 ⋅ 100
pi0 =
107
ci1 ⋅100 ci1 ⋅100
∑q vi1 ci0 ∑q vi1 ci0
∑q ⋅ vi1
110
∑q vi1 ⋅
110 ⋅1000 =
∆p i = ⋅1000 − ⋅1000 = ⋅1000 −
∑q vi1 pi1 ∑q vi1 p i0 ∑q vi1 pi1
∑q vi1 ⋅
pi1 ⋅100
107
6,5 ⋅100 6,5 ⋅100
= 110 ⋅1000 − 110 ⋅1000 = 695,2 − 744,2 = −49
8,5 8,5 ⋅100
107
Aplicatie:
Cifra de afaceri, cheltuieli aferente cifrei de afaceri, indicele preŃurilor de vânzare
şi a costurilor

www.e-referate.ro 22
 Nr.
Indicatori UM p0 p1
crt.
1 Cifra de afaceri (∑ q p )
vi i
mil.
u.m.
60 70
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri: mil.
2 (∑ q c ) vi i u.m.
50 55

3 Indicele preŃurilor de vânzare ( pi ) % - 110

4 Indicele costurilor (ci ) % - 113

Să se determine influenŃa structurii asupra cheltuielilor la 1000 u.m. cifră de

afaceri.
qvi

C 1000 =
∑q vi ic
⋅1000 pi
∑q vi pi
ci

ci1 ⋅100
∑q vi1 i0c ∑qvi0 i0c ∑q vi1 ⋅
113 ⋅1000 − ∑ qvi0 ci0 ⋅1000 =
∆qv i = ⋅1000 − ⋅1000 =
∑q vi1 pi0 ∑qvi0 pi0
∑q vi1 ⋅
pi1 ⋅100 ∑ qv pi i0 0

110
55 ⋅100
50
= 113 ⋅1000 − ⋅1000 = 764,77 − 833,3 = −68,53
70 ⋅100 60
110
Modificarea structurii producŃiei a avut o influenŃă pozitivă deoarece a dus la
scăderea cheltuielilor la 1000 u.m. cifră de afaceri cu 68,53 u.m.
3.5. Analiza cheltuielilor variabile la 1000 u.m. cifră de afaceri
Analiza cheltuielilor variabile prezintă importanŃă în activitatea de conducere
pentru asigurarea încadrării într-un nivel de rentabilitate care să permită practicarea unor
preŃuri menite să conducă la menŃinerea şi eventual creşterea cotei de piaŃă.
Analiza factorială poate avea ca obiect nivelul cheltuielilor variabile la 1000 lei
venituri din exploatare şi nivelul cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri.
Analiza cheltuielilor variabile la 1000 u.m. CA:

C 1000 =
∑ qv ⋅ cv ⋅1000 ;
∑ qv ⋅ p
3.6. Analiza eficientei cheltuielilor fixe
Cheltuielile fixe constituie o premisă şi o consecinŃă a desfăşurării activităŃii de
exploatare. Aceste cheltuieli nu sunt în dependenŃă direct proporŃională sau invers
proporŃională cu producŃia sau cu vânzările ci, în anumite limite, acestea rămân
constante sau independente de volumul activităŃii de exploatare.
Raportul dintre cheltuielile fixe şi cele variabile caracterizează, în activitatea
practică, aşa-numita structură de exploatare şi serveşte la analiza riscului operaŃional ca o
componentă a riscului global al întreprinderii. Întreprinderile care au cheltuieli fixe mari
trebuie să practice preŃuri mari şi să realizeze un volum mare al activităŃii de exploatare.

www.e-referate.ro 23
 Cheltuielile fixe cuprind următoarele cheltuilei:
- cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe;
- cheltuieli cu serviciile telefonice;
- cheltuieli cu servicii radio-tv;
- prime de asigurare;
- impozite şi taxe legale.
EficienŃa cheltuielilor fixe se apreciază prin nivelul lor la 1000 u.m. venituri sau
cifră de afaceri.
Analiza cheltuielilor fixe la 1000 u.m. CA:
Cf Cf
Cf 1000 = ⋅1000 ; Cf 1000 = ⋅ 1000 ;
CA ∑ qv ⋅ p
APLICAłII:
Nr.
Indicatori p0 p1 %
crt.
1 Cifra de afaceri (∑ qv pi ) i
15 13 86,7
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri, din care:
2 ( q c) ∑ vi i
10 10,5 105,0
- cheltuieli variabile 0,7 0,6 85,7
- cheltuieli fixe (chf) 0,4 0,3 75,0
Volumul efectiv al cifrei de afaceri la preŃul
3 de vânzare din perioada de referinŃă p0 - 14 -
(∑ q vi pi0 )
Analiza cheltuielilor fixe la 1000 u.m. cifră de afaceri:
qv
Cf
C 1000 = ⋅ 1000 p
f
∑ qv p
Chf

0,3 0,7
∆Cf 1000 = Cf11000 − Cf 01000 = ⋅1000 − ⋅1000 = 23,0 − 26,6 = −3,6
13 15
1. InfluenŃa modificării volumului fizic al produselor vândute:
Chf 0 Chf 0 0,4 0,4
∆qv = ⋅1000 − ⋅1000 = ⋅1000 − ⋅1000 = 28,6 − 26,7 = 1,9
∑ 1 0
qv p ∑ 0 0
qv p 14 15
2. InfluenŃa modificării preŃului de vânzare:
Chf 0 Chf 0 0,4 0,4
∆p = ⋅1000 − ⋅1000 = ⋅1000 − ⋅1000 = 30,77 − 28,6 = 2,17
∑ v1 1
q p ∑ v1 0
q p 13 14
3. InfluenŃa modificării sumei cheltuielilor fixe:
Chf1 Chf 0 0,3 0,4
∆Chf = ⋅1000 − ⋅1000 = ⋅1000 − ⋅1000 = 23,1 − 30,8 = −7,7
∑ 11
qv p ∑ 1 1
qv p 13 13

Aprecierea eficienŃei cheltuielilor fixe se realizează prin determinarea indicilor de

creştere a celor doi indicatori. Creşterea mai rapidă a CA faŃă de cheltuielile fixe

www.e-referate.ro 24
 ( I CA > I Chf ) conduce la micşorarea cheltuielilor fixe la 1000 u.m. CA faŃă de nivelul de
referinŃă (p0).
3.7. Analiza diagnostic a cheltuielior materiale
Cheltuielile materiale deŃin o pondere mai mare sau mai mică în totalul cheluielior
de exploatare, în funcŃie de profilul de activitate al întreprinderii.
Aceste cheltuieli cuprind consumurile de resurse materiale şi a prestărilor de
servicii şi însumează:
- cheltuielile cu materiile prime şi materialele;
- cheltuielile cu combustibilii, energia şi apa;
- cheltuielile cu amortizarea;
- cheltuielile cu obiectele de inventar;
- cheltuielile cu lucrările şi serviciile prestate de terŃi;
- alte cheltuieli materiale.
Reducerea cheltuielilor materiale se realizează ca urmare a introducerii progresului
tehnic, a folosirii obiectelor muncii cu parametri superiori care determină micşorarea
consumurilor specifice.
Analiza factorială a cheltuielilor materiale se realizează, metodologic, asemanator
cheltuielilor la 1000 u.m. cifra de afaceri.
Analiza cheltuielilor materiale la 1000 u.m. CA:

Cm1000 =
∑ qv ⋅ cm ⋅1000 ;
∑ qv ⋅ p
c = cheltuieli materiale;
m
qv = cantitate realizată;
p = preŃul unitar pe produs.
APLICAłIE:
InfluenŃa preŃului de vânzare asupra cheltuielilor materiale la 1000 u.m. cifră de
afaceri
Nr.
Indicatori p0 p1
crt.
1 Cheltuieli materiale (∑ qv cm ) 50 56
2 Cifra de afaceri (∑ qv p ) 85 106
Indicele preŃurilor de vânzare
3
( pi ) - 110
Indicele costurilor
(materiale) (ci )
4 - 116

Să se determine influenŃa preŃului de vânzare asupra cheltuielilor materiale la 1000

u.m. cifră de afaceri.
Rezolvare:
g
1000
Cm p
cs (consum specific)
cm

www.e-referate.ro 25
 p’ (preŃul de aprovizionare)

cm1 ⋅100 cm1 ⋅100

∑q c ∑q c ∑q v1 ⋅
116
∑q v1 ⋅
116 ⋅1000 =
∆p = ⋅1000 − ⋅1000 = ⋅1000 −
v1 m0 v1 m0

∑q p v1 1 ∑q p
v1 0 106 p1 ⋅100
∑ qv1 ⋅ 1110
= 455,43 − 500,99 = −45,56
3.8. Analiza cheluielior cu amortizarea
Cheltuielile cu amortizarea au un caracter constant, în anumite limite, şi se
analizează ca nivel la 1000 u.m. venituri din exploatare. Amortizarea reprezintă expresia
valorică a uzurii mijloacelor fixe, inclusă în costul produselor.
Analiza cheltuielilor cu amortizarea la 1000 u.m. CA:
A
C a1000 = ⋅1000 ;
CA
unde: A = cheltuielile cu amortizarea.
Cheltuielile cu amortizarea la 1000 u.m. CA s-au modificat în sens favorabil din
punct de vedere economic, respectiv au scăzut cu 10,4 mil. u.m. Creşterea CA de la 135
la 170 mil. u.m. a determinat o reducere a cheltuielilor cu amortizarea cu 3,93 mil. u.m.
De asemenea, totalul cheltuielilor cu amortizarea, diminuându-se de la 2,576 la
1,476 mil. u.m., a determinat reducerea indicatorului cu 6,47 mil. u.m.
Reducerea cheltuielilor cu amortizarea s-a datorat atât scăderii valorii medii anuale
a mijloacelor fixe cu 5,02 mil. u.m., cât şi scăderii cotei de amortizare cu 1,45 mil. u.m.
3.9. Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul
Cheltuielile cu personalul cuprind cheltuielile firmei legate de remunerarea
muncii(cheltuielile cu salariile) si cheltuielile privind protectia sociala.
Analiza cheltuielilor cu salariile se ralizeaza atat in marimi absolute cat si la 1000
u.m. cifra de afaceri, venituri din exploatare sau valoare adaugata, prin utilizarea unor
modele de corelatie sau modele multiplicative.
Analiza cheltuielilor cu salariile ( c s ):
a. C S = Ns ⋅ S ;
CA C S
b. C S = Ns ⋅ ⋅ ;
Ns CA
T CS
c. C S = Ns ⋅ ⋅ .
Ns T
unde:
T
- numărul mediu de ore lucrate/salariat ( t );
Ns
CS
- cheltuieli medii cu salariile/1 u.m. CA ( cs );
CA
CA
- productivitatea medie anuală ( Wa );
Ns
CS
- salariul mediu orar ( csh ).
T

www.e-referate.ro 26
 CorelaŃia dintre creşterea productivităŃii muncii şi cea a salariului mediu se reflectă
cu ajutorul indicelui de corelaŃie stabilit după una dintre relaŃiile:
I csa
IC = ;
I Wa
sau
I csa − 100
IC = - când cei doi indici au valori mai mari decât 100.
I Wa − 100
IC < 1 – este favorabil, adică productivitatea muncii a înregistrat un ritm superior de
creştere faŃă de salariul mediu.
3.10.Analiza cheltuielilor cu dobânzile
Cheltuielile cu dobânzile reprezintă componenta cea mai importantă a cheltuielilor
finaciare ale întreprinderii. Aceste cheltuieli nu se includ în costurile de producŃie, însă
prezintă interes pentru analiza economică, deoarece reducera lor determină creşterea
rezultatului financiar.
Modelul de analiză cel mai utilizat în practica economică este:

= S d 1000;
1000
C d
CA
unde:
1000
C d
= cheltuielile cu dobânzile la 1000 u.m.cifră de afaceri;
s = suma cheltuielior cu dobânzile;
d
CA = cifra de afaceri.

www.e-referate.ro 27