Capitolul 5

DIAGNOSTICUL FINANCIAR-CONTABIL
AL ÎNTREPRINDERILOR. APRECIEREA FIABILITĂŢII SITUAŢIILOR FINANCIARE.
EXAMINAREA
ŞI APRECIEREA STĂRII DE SĂNĂTATE FINANCIARĂ –COMPONENTĂ A
DIAGNOSTICULUI FINANCIAR-CONTABIL

5.1.Aspecte de ordin general ale diagnosticului financiar-contabil. Rolul diagnosticului financiar-

contabil în aprecierea fiabilităţii situaţiilor financiare ale întreprinderilor
Funcţia contabil-financiară are ca scop principal obţinerea resurselor financiare şi contabilizarea
tuturor mişcărilor economico-financiare ale activităţilor întreprinderii.
În viziunea CECCAR diagnosticul contabil-financiar are următoarele obiective1: a)aprecierea
fiabilităţii datelor cuprinse în situaţiile financiare; b)examinarea şi estimarea stării de sănătate financiară
privind: creşterea activităţii, echilibrul financiar, rentabilitatea şi riscurile financiare.
Efectuarea acestui diagnostic se va baza pe analiza elementelor componente ale funcţiei financiar-
contabile, pentru o întreprindere, cu respectarea obiectivelor diagnosticului, adică: a)evaluarea
informaţiilor cuprinse în situaţiile financiare; b)examinarea şi evaluarea stării de sănătate financiară.
Întrebările la care trebuie să răspundă diagnosticul financiar-contabil ar putea fi următoarele:
Structura capitalului este adecvată activităţii desfăşurate? Întreprinderea reuşeşte să-şi menţină echilibrul?
Întreprinderea reuşeşte să-şi plătească obligaţiile pe termen scurt, mediu şi lung? Gestiunea resurselor este
corespunzătoare? Eficienţa resurselor utilizate depăşeşte nivelul mediu al domeniului de activitate? Care
este tendinţa indicatorilor urmăriţi?
Procesul parcurs de analiză este inversul evoluţiei reale a fenomenului, pornind de la rezultate către
elementele componente şi factorii de influenţă.
Etapele parcurse în elaborarea diagnosticului financiar sunt următoarele: 1)prelucrarea
informaţiilor contabile, prin corecţii şi regrupări în vederea realizării bilanţului financiar; 2)identificarea
caracteristicilor diagnosticului şi calculul indicatorilor financiari; 3)interpretarea şi aprecierea
indicatorilor din punct de vedere al echilibrului, stării, gestiunii, şi eficienţei activităţii; 4)stabilirea punctelor
tari şi a punctelor slabe ale activităţii întreprinderii, a oportunităţilor şi riscurilor; 5)stabilirea premizelor
privind activitatea viitoare a întreprinderii.2
Procedurile de lucru se referă numai la teste de validitate, nu şi la cele de conformitate, expertul
evaluator de întreprinderi intervenind în avalul sistemului contabil şi anume asupra situaţiilor de ieşire, adică
asupra situaţiilor financiare pe ultimii trei ani, compuse din: bilanţ; cont de profit şi pierdere; situaţia
modificării capitalurilor proprii; situaţia fluxurilor de trezorerie; politici contabile şi note explicative, dacă
întreprinderea evaluată aplică Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS/IAS).
Dacă întreprinderea aplică Reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene,
atunci Situaţiile financiare anuale simplificate vor fi formate din: bilanţ; cont de profit şi pierdere; situaţia
modificării capitalurilor proprii; politici contabile şi note explicative; situaţia fluxurilor de trezorerie
(opţional).
Dacă entitatea este microîntreprindere, atunci situaţiile financiare anuale vor fi compuse din bilanţ,
cont de profit şi pierderere, date informative şi notele explicative la situaţiile financiare anuale.
Aprecierea fiabilităţii datelor cuprinse în situaţiile financiare se bazează pe două elemente-cheie:
a)cunoaşterea suficientă a întreprinderii şi a concluziilor celorlalte diagnostice: administrarea sau
managementul întreprinderii, juridic, comercial şi tehnic de exploatare; b)cunoaşterea principiilor şi
metodelor proprii de contabilitate ale sectorului de activitate.

1
CECCAR, Standardul profesional nr. 37-Misiunea de evaluare a întreprinderii. Ghid de aplicare, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2011, pag.79;
2
Horia Cristea şi colectiv, Evaluarea întreprinderii, Editura Marineasa, Timişoara, 2000, pp. 69-70;

1
 După fundamentarea acestor elemente-cheie, se va proceda la verificarea situaţiilor financiare
evaluate, pentru a urmări dacă:
-sunt coerente: există corelaţia datelor din bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţiile modificării capitalului
propriu, fluxurilor de trezorerie, politicile contabile şi notele explicative;
-sunt prezentate conform principiilor contabile şi reglementărilor contabile în vigoare;
-ţin cont de elementele posterioare încheierii exerciţiului financiar;
-prezintă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţelor şi modificărilor acesteia, bazată pe
existenţa inventarului întregului patrimoniu (din ultimul an), efectuat în acord cu Normele în cauză aprobate
de ministrul finanţelor publice;
-prezintă o corectă întocmire a contului de profit şi pierdere;
-prezintă o corectă stabilire a profitului net şi a destinaţiilor acestuia, potrivit dispoziţiilor legale3.

5.2.Examinarea şi aprecierea „stării de sănătate financiară” – componentă a diagnosticului financiar-

contabil
Această componentă a diagnosticului financiar-contabil are ca obiectiv examinarea evoluţiei activităţii
întreprinderii prin compararea multianuală (trei ani), grupând datele şi informaţiile avute la dispoziţie în
raport cu categoria informaţiei utilizate.
În mod obişnuit, aceste informaţii sunt calitative, dar în general diagnosticul financiar-contabil se
sprijină pe prelucrarea informaţiilor exprimate în termeni monetari provenind în mod deosebit din
componentele situaţiilor financiare.
După suportul contabil utilizat se disting, de regulă: 1)Analiza structurii bilanţului contabil;
2)Analiza performanţelor întreprinderii.
O altă abordare a elementelor definitorii despre diagnosticul financiar o întâlnim în lucrarea editată de
ANEVAR4 privind puncte tari şi puncte slabe în analiza-diagnostic. Astfel, prin diagnostic se fixează
punctele tari şi punctele slabe într-un domeniu de activitate, ceea ce permite stabilirea măsurilor de
reabilitare a domeniului analizat.
În mod concret, se cunosc două mari categorii de diagnostic: diagnosticul pe componente
(elemente) ale întreprinderii şi diagnosticul global, care se referă la ansamblul întreprinderii.
Diagnosticul financiar se referă la componenta cotată cu cea mai mare importanţă, în ansamblul
componentelor diagnosticului global.
Într-un raport de evaluare, se tratează componentele principale ale diagnosticului global, respectiv:
diagnosticul juridic, diagnosticul capacităţii de producţie, al bazei tehnice şi tehnologice, diagnosticul forţei
de muncă, diagnosticul pieţei şi al capacităţii de concurenţă, diagnosticul calităţii produselor, diagnosticul
aprovizionării cu materii prime şi materiale, diagnosticul financiar.
Resursele financiare şi modul lor de utilizare au rolul hotărâtor în asigurarea funcţionării tuturor
celorlalte componente. Este evident că, datorită acestui fapt, se acordă importanţă maximă atât asigurării
întreprinderii cu resurse financiare, cât şi modului de utilizare a lor.
Prin diagnosticul financiar se stabileşte starea de sănătate economico-financiară a întreprinderii şi se
adoptă măsuri de redresare în viitor.
Diagnosticul financiar este rezultatul analizei financiare a întreprinderii, care presupune parcurgerea
unor etape şi utilizarea unor metode şi procedee pentru realizarea obiectului ei.
Etapele analizei financiare a întreprinderii, stabilite prin cuvinte cheie, sunt: a)Obiectul; b)Modelul;
c)Măsurarea (cuantificarea); d)Concluzii; e)Recomandări.
a)Obiectul analizei fixează ce se analizează. Ca exemplu, putem menţiona că dacă analizăm
beneficiul (profitul), simbolizăm cu:
3
CECCAR, Standardul profesional nr. 37-Misiunea de evaluare a întreprinderii. Ghid de aplicare, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2011, pp.79-80;
4
Stan V. Sorin, Anghel Ion, Evaluarea întreprinderii. Ediţia a cincea revizuită, Editurile IROVAL, Bucureşti, 2013,
pp.75-78;

2
 În care:
B – semnifică variaţia beneficiului;
B1 – este beneficiul perioadei analizate (curente);
B0 – este beneficiul perioadei de referinţă (anul precedent, beneficiul altei întreprinderi, beneficiul
mediu pe ramură etc.).
b)Modelul este un instrument al cunoaşterii bazat pe reprezentarea simplificată a realităţii. Modelele
pot fi: imitative (iconice); analogice; simbolice.
Modelele imitative reproduc sau imită realitatea, de obicei la altă scară: macheta unei uzine, hărţile
geografice, fotografiile etc.
Modelele analogice sunt bazate pe o analogie. De exemplu, graficele cu ajutorul liniilor,
dreptunghiurilor, sferelor, paraleli-pipedelor etc. reproduc producţia, beneficiile, costurile, productivi-tatea
muncii etc.
Modelele simbolice sunt, prin excelenţă, modele matematice, care operează cu cifre, litere, simboluri
etc; acestea sunt modele abstracte, spre deosebire de modelele imitative, care sunt modele materiale.
În analiza economico-financiară se folosesc toate tipurile de modele, dar sunt preponderente modelele
simbolice şi cele analogice.
c)Măsurarea (cuantificarea) se realizează prin modele matematice, care se pot grupa în trei
categorii: modele de tip determinist; modele de tip stochastic (statistic); modele de tip fuzzy (vagi).
Relaţia de tip determinist presupune o asemenea dependenţă între variabile, încât la variaţia
determinată a unui factor (variabilă) să corespundă o valoare bine determinată a caracteristicii (variabilei)
rezultative. Deci, valoarea pe care o ia una dintre variabile determină valoarea celeilalte.
În cazul relaţiei de tip stochastic (statistic), fiecărei valori a factorului determinant îi corespund mai
multe valori ale variabilei rezultative, care sunt eşalonate într-o zonă de minim şi maxim.
În cazul relaţiei de tip fuzzy (mulţimi vagi), elementele aparţin mulţimii, nu cu certitudine, ci cu un
anumit grad de apartenenţă, grad exprimat printr-un număr real, cuprins în intervalul de la 0 la 1. Se ajunge,
în final, la o problemă de programare liniară standard.
Adeseori, problemele cu variabile aleatoare se transformă în probleme cu variabile deterministe, prin
înlocuirea variabilelor aleatoare cu valoarea lor medie.
d)Concluziile se elaborează pe baza interpretării celor stabilite în etapele anterioare şi reprezintă
îmbinarea analizei cu sinteza, stabilind diagnosticul în domeniul respectiv.
e)Recomandările decurg din etapa anterioară şi din cerinţa majoră a oricărei analize economice de a
urmări ridicarea eficienţei valorificării resurselor (umane, materiale, informaţionale şi finan-ciare).
Se constată că, în realizarea tuturor atributelor managementului, vizavi de toate funcţiile întreprinderii,
analiza este indispensabilă.
Analiza financiară are o problematică largă, însă în cele ce urmează o limităm numai la cerinţele de bază
ale evaluării întreprinderii, având în vedere şi exigenţele standardelor internaţionale de evaluare.
Problematica analizei financiare, utilă evaluării întreprinderii, poate fi sistematizată astfel:
1)Analiza structurii activului întreprin-derii; 2)Analiza structurii pasivului întreprinderii; 3)Analiza lichi-
dităţilor (solvabilităţii); 4)Analiza echilibrului financiar; 5)Analiza ges-tiunii (rotaţii ale activelor şi
pasivelor); 6)Analiza rentabilităţii; 7)Analiza fondului de rulment.
Pentru rezolvarea acestor probleme se folosesc diferite metode şi procedee de analiză, cum ar fi:
indici, ponderi, metoda substituirilor în lanţ ş.a. O metodă folosită pe scară largă în toate ţările occidentale,
inclusiv SUA, este metoda ratelor. Prin rată se înţelege raportul dintre două mărimi care se condiţionează
din punct de vedere economic. Toată teoria ratelor derivă din concepţia eficienţei economice, reconstituie
obiectivul major al analizei economico-financiare.

3
 În cele ce urmează, vom explica trei concepte utilizate în analiza financiară: eficacitatea,
economicitatea şi eficienţa. Toate cele trei concepte implică raportul dintre efort şi efect.
În cazul în care, în raportul Efect/Efort, considerăm constant efortul şi se modifică numai efectul,
apare conceptul de eficacitate. Dacă în raportul Efect/Efort considerăm constant efectul şi se modifică
efortul, avem conceptul de economicitate. Dacă se modifică ambii termeni, apare noţiunea de eficienţă.
Pentru a surprinde gama tuturor ratelor de eficienţă, în anumite momente ale activităţii economico-
financiare, se pot construi matrici.
O altă abordare despre diagnosticul financiar contabil şi rolul său în evaluare o întâlnim în lucrarea
„Evaluarea întreprinderii” avându-l ca autor pe dr.Alexandru Bologa5.
În ansamblul diagnosticului, diagnosticul financiar – contabil este o componentă importantă a
diagnosticului general al unui sistem economic, alături de diagnosticul juridic, uman, tehnic şi comercial.
Diagnosticul financiar – contabil este menit să scoată în evidenţă punctele forte şi punctele slabe
susceptibile a fi semnalate pe plan financiar. Din această perspectivă, punctele forte se referă la: abundenţa
de resurse şi lichidităţi, calitatea portofoliului de creanţe, active rentabile, calitatea relaţiilor firmei cu mediul
financiar etc. Punctele slabe pot, deopotrivă, corespunde unei fragilităţi a echilibrului financiar, caracterul
puţin lichid al activelor, fragilităţii rezultatelor şi a rentabilităţii, insuficienţei fondurilor pentru
autofinanţare, structurii financiare instabile şi neadecvate caracterizată printr-un nivel insuficient al
capitalurilor proprii sau unui nivel prea ridicat al îndatorării.
Conţinutul diagnosticului financiar-contabil poate fi redat în următoarele etape:
a)delimitarea obiectivului diagnosticului, care presupune constatarea anumitor fapte, fenomene,
rezultate. Delimitarea obiectivului se face în timp şi spaţiu, calitativ şi cantitativ, utilizând anumite metode
de evaluare şi calcul;
b)determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat. Descompunerea în
elemente presupune o analiză structurală. Factorii se urmăresc în mod succesiv, trecând de la cei cu acţiune
directă la cei cu acţiune indirectă (prin intermediul celor cu acţiune directă), şi aşa mai departe, până la
stabilirea cauzelor finale (primare);
c)stabilirea factorilor presupune şi determinarea, atât a corelaţiei dintre fiecare factor şi fenomenul
analizat, cât şi a corelaţiei dintre anumiţi factori care acţionează. Este necesară stabilirea raporturilor de
condiţionare;
d)măsurarea influenţelor diferitelor elemente sau factori. În această etapă intervine analiza
cantitativă pentru cuantificarea influenţelor, a măsurării rezervelor interne, a aprecierii cât mai exacte a
rezultatelor;
e)sintetizarea rezultatelor diagnosticului, stabilindu-se concluziile şi aprecierile asupra activităţii
din sfera cercetată;
f)elaborarea măsurilor care constituie conţinutul deciziilor menite să asigure o folosire optimă a
resurselor, să contribuie la sporirea eficienţei activităţii în viitor.
Parcurgerea acestor etape, cu prilejul analizei fiecărui fenomen economic, asigură caracterul complet
şi, totodată, ştiinţific al diagnosticului financiar-contabil.
În continuare, prezentăm unele aspecte legate de delimitări conceptuale: diagnostic financiar şi
diagnostic contabil.
Diagnosticul financiar, din perspectiva evaluatorului, are rolul de a aprecia manifestarea funcţiei
financiare a întreprinderii ce face obiectul evaluării. Dacă funcţia financiară este bine reprezentată în
întreprindere, în sensul existenţei unui personal specializat care să facă analize financiare pertinente şi
formalizate, constatările acestuia pot fi preluate de către evaluator. Totuşi, acesta le va aprecia calitatea şi, în
situaţia în care corespund, le va valida. Dacă în întreprindere nu există materializată o analiză financiară pe o
perioadă trecută (3-5 ani) luată în calcul de către evaluator, acesta va trebui să o facă singur.
Diagnosticul contabil se referă la modul de organizare a contabilităţii financiare, la modul de
reflectare, potrivit unor principii şi norme existente, a activităţii întreprinderii. Contabilitatea financiară
reflectă situaţia patrimoniului şi a rezultatelor financiare ale întreprinderii la un moment dat, prin culegerea

5
Bologa A., Evaluarea întreprinderii, Editura CIBERNETICA MC, Bucu-reşti, 2011, pp.75-112;

4
şi înregistrarea tuturor informaţiilor furnizate de celelalte funcţii ale întreprinderii, spre deosebire de care,
funcţia contabilă constă în înregistrarea unor fapte sau operaţii deja petrecute, adoptând o poziţie neutră de
redare cu exactitate şi fidelitate a realităţii întreprinderii.
Contabilitatea este un instrument de cunoaştere, de urmărire, verificare şi control a activităţii
întreprinderii, care este în relaţie directă cu utilizatorii externi ai acestor informaţii. Deschiderea spre
exterior a contabilităţii obligă la transparenţă, rigurozitate, consecvenţă, continuitate şi exactitate în aplicarea
normelor şi principiilor care o ghidează.
Contabilitatea este domeniu şi instrument de cunoaştere a realităţii economice, referitoare la resursele
economice separate patrimonial. Conform acestei definiţii, contabilitatea devine un instrument strategic de
cunoaştere şi analiză a patrimoniului unei entităţi, pornind de la resursele pe care aceasta le are la dispoziţie
(Ionescu L., 2015).
Din perspectiva evaluării, specificul funcţiei contabile influenţează modul de abordare şi stabilire a
diagnosticului contabil de către evaluator. Acesta va aprecia fiabilitatea valorilor contabile existente şi
modul în care contabilitatea a reuşit să-şi realizeze obiectivul de redare a imaginii fidele a patrimoniului, a
situaţiei financiare şi a rezultatelor. Diagnosticul contabil pus de evaluator va consta în stabilirea unor
puncte forte sau slabe ale acesteia sub aspectul bunei credinţe, a corectitudinii şi a exactităţii aplicării
normelor contabile. În concluzie, examenul modului de organizare a contabilităţii şi stabilirea diagnosticului
contabil reprezintă o validare a datelor care vor fi utilizate în calculele de evaluare propriu-zise sau poate să
releve unele puncte slabe care vor penaliza valoarea întreprinderii.
În demersul său, evaluatorul se poate servi de constatările auditorului financiar-contabil materializate
în raportul de audit. De obicei, evaluatorul recunoaşte competenţa profesională şi probitatea morală a
auditorului, nerecurgând personal la verificările proprii ale lucrării de audit decât prin câteva sondaje.
Concluziile diagnosticului contabil pot fi:
-puncte forte: îndeplinirea tuturor cerinţelor anunţate, prezentarea reglementată ca formă şi fond;
-puncte slabe: registrele de contabilitate nu au valoare probantă; s-au constatat omisiuni totale sau parţiale,
intenţionate sau nu ale unor operaţiuni; s-au constatat cheltuieli şi venituri neînregistrate; s-au constatat erori
prin compararea informaţiilor furnizate de documentele de sinteză; unele informaţii nu sunt sincere, putând
fi înşelătoare pentru acţionari sau terţi în caz de publicare; nu s-au publicat informaţiile obligatorii privind
întreprinderea.
Într-o abordare integrativă, diagnosticul financiar-contabil reprezintă o sinteză a paşilor făcuţi de
evaluator, o concluzionare din punct de vedere contabil şi financiar a activităţii întreprinderii pe o perioadă
determinată de timp (3-5 ani).
În continuare, vom face o succintă prezentare cu privire la tipologia diagnosticului financiar-
contabil.
Întreprinderile pot fi considerate ca fiind organisme vii, mai mult sau mai puţin complexe, ele se nasc,
trăiesc şi mor. Pornind de la aceasta perspectivă, există o multitudine de unghiuri din care poate fi analizată
o întreprindere.
Unul dintre cele mai interesante şi mai complexe demersuri vizează abordarea diagnosticului
financiar pentru evaluare, această componentă de diagnostic având un rol cheie în procesul de
evaluare a întreprinderii datorită rolului major jucat în cadrul raportului, şi anume:
-rolul de sintetizare a concluziilor rezultate din celelalte piese de diagnostic;
-rolul de asigurare a coerenţei în cadrul relaţiei diagnostic şi aplicare a metodelor de evaluare
(îndeosebi metode de randament).
Având în vedere interesele utilizatorilor informaţiei financiare, care sunt fie informative, fie
operaţionale, în analiza financiară acţiunea are două finalităţi:
-analiza financiară este utilizată a priori (analiza previzională), în vederea elaborării, evaluării şi
controlului deciziilor de gestiune. Ea furnizează reguli în conformitate cu strategia adoptată, care permit
fundamentarea unei decizii;
-asistarea deciziilor manageriale se face cu ajutorul unor indicatori simpli şi apropiaţi utilizatorilor, în
vederea elaborării unor proiecte de investiţii, de finanţare, de gestionare a operaţiilor curente ale agentului
economic.

5
 Astfel, se pot aminti, cu titlu de exemplu:
-studiul capacităţii de finanţare a agentului economic, care permite aprecierea compatibilităţii nevoilor
generate de anumite proiecte cu mărimea resurselor deja obţinute de agentul economic sau posibil a fi
obţinute prin împrumut sau creştere de capital;
-relaţia dintre creşterea vânzărilor, autofinanţare şi nevoile de finanţare legate de ciclul de exploatare
permite aprecierea efectelor pe care un plan de dezvoltare comercială îl poate induce asupra echilibrului
financiar al agentului economic;
-analiza retrospectivă a utilizărilor şi resurselor deja constituite de agentul economic serveşte ca punct
de plecare pentru pregătirea operaţiunilor proiectate legate de investiţii sau finanţare;
-analiza financiară este utilizată a posteriori (analiza retrospectivă) ca mijloc permanent de descriere şi
măsurare care serveşte la evaluarea de o manieră continuă a stării sistemului, a abaterilor faţă de obiective,
făcând posibilă elaborarea unor reguli de decizie în funcţie de rezultatele observate.
Comparându-se valorile prevăzute cu cele obţinute, se pot evidenţia abateri care, prin analiză, pot să
indice: greşeli de gestionare, slăbiciuni, erori, influenţe ale mediului extern.
Literatura de specialitate relevă că, în ceea ce priveşte obiectivele analizei financiare, cu toate că
acestea se caracterizează printr-o mare diversitate, în funcţie de interesele, uneori divergente, ale
utilizatorilor, se pot totuşi găsi trei direcţii comune:
1)cunoaşterea structurii financiare, a modului de combinare a resurselor de finanţare şi a efectelor
acestor combinări asupra solvabilităţii, lichidităţii şi autonomiei financiare a agentului economic;
2)studiul structurii activelor deţinute de agentul economic, a alegerii făcute în domeniul investiţiilor
sau operaţiilor curente de exploatare, aptitudinii acestora de a fi rentabile (a avea randament);
3)aprecierea performanţelor, a rezultatelor financiare, deter-minarea unor indicatori de randament
care să indice aptitudinea agentului economic de a-şi majora bogăţia şi de a controla eventuala volatilitate
a rezultatelor sale.
În cele ce urmează, vom prezenta unele aspecte fundamentale legate de obiectivele diagnosticului
financiar-contabil.
Obiectivele diagnosticului financiar-contabil sunt deosebit de complexe. Această complexitate
decurge din varietatea de poziţii ocupate de cei care o realizează şi, ca o consecinţă, din diversitatea de
puncte de vedere, de obiective pe care şi le propune, respectiv de informaţii la care au acces.
Diagnosticul financiar-contabil se integrează în diagnosticul global, deoarece activitatea unei firme
(tehnică, economică, financiară, de personal şi de conducere) trebuie studiată ca un sistem care are un scop
unitar: obţinerea de profit – raţiunea de a fi a unei întreprinderi, cu alte cuvinte, diagnosticul financiar-
contabil urmăreşte activitatea desfăşurată de întreprindere într-o anumită perioadă de timp, sub aspectul
gestiunii financiare şi a modului de alocare a resurselor de finanţare la nevoile de finanţat.
Diagnosticul financiar-contabil poate fi privit dintr-o perspectivă defensivă, când se doreşte
identificarea şi explicarea dificultăţilor efective sau potenţiale cărora trebuie să li se găsească soluţii curative
sau preventive, ori dintr-o perspectivă ofensivă, când se doreşte aprecierea marjelor de acţiune ale firmei
pentru a pregăti deciziile sale strategice sau tactice.
Prin urmare, diagnosticul financiar-contabil poate fi declanşat: 1)fie în cazul întreprinderilor aflate
în dificultate, când efectuarea diagnosticului reprezintă o obligaţie legală în cadrul procedurii de
reorganizare şi lichidare judiciară; 2)fie în cazul întreprinderilor sănătoase, având caracterul unui
instrument de control al realizării performanţelor.
În cazul „diagnosticului de criză”, dificultăţile întâlnite de firmă impun o examinare globală a
situaţiei şi performanţelor acesteia. Astfel, dificultăţile temporare de plată pot ridica semne de întrebare cu
privire la posibilităţile întreprinderii de aprovizionare, de demarare a producţiei, cu privire la aptitudinea
întreprinderii de a-şi menţine solvabilitatea. „Diagnosticul de control” intern sau extern este angajat într-o
manieră preventivă. Fundamentarea programului de activitate se bazează, de exemplu, pe un examen
complex al evoluţiei întreprinderii; acordarea unui credit presupune efectuarea unei analize financiare a
activităţii solicitantului de către bancher etc.
Unii specialişti pledează pentru realizarea unei sinteze a analizei financiare, având la bază o
serie de elemente cum ar fi: 1)evenimentele majore ale exerciţiilor analizate şi

6
problemele esenţiale întâmpinate de întreprindere; 2)modificările în mediul economic al întreprinderii, de
natură a modifica comportamentul său şi performanţele sale; 3)în exerciţiile analizate, dacă întreprinderea
a avut o creştere, o stagnare sau o diminuare; 4)care sunt schimbările intervenite în condiţiile de producţie
şi ce perspective se desprind; 5)dacă există ameninţări pe termen mediu şi scurt pentru
întreprindere; 6)care sunt provocările pentru întreprindere în următorii 5 ani; 7)care sunt măsurile luate,
planurile şi proiectele întreprinderii, menite să facă faţă situaţiilor şi evenimentelor viitoare6.
Informaţiile astfel furnizate vor caracteriza în ansamblu situaţia financiară a întreprinderii analizate.
5.3.Structura actuală a situaţiilor financiare a întreprinderilor
care fac obiectul diagnosticului de profil
Obiectivul situaţiilor financiare anuale îl constituie furnizarea de informaţii despre poziţia financiară,
performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie ale unei entităţi, utile unei categorii largi de utilizatori.
Situaţiile financiare se compun din: 1)bilanţ; 2)cont de profit şi pierdere; 3)situaţia modificărilor
capitalului propriu; 4)situaţia fluxului de trezorerie; 5)note la situaţii financiare; 6)raportul
administratorului.
Formatul bilanţului întocmit de entităţile mijlocii şi mari, precum şi de entităţile de interes public, este
urmatorul:
A. Active imobilizate:
I.Imobilizări necorporale: 1.Cheltuieli de constituire; 2.Cheltuieli de dezvoltare; 3.Concesiuni, brevete,
licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare şi alte imobilizări necorporale; 4.Fondul comercial;
5.Active necorporale de explorare si evaluare a resurselor minerale 6.Avansuri;
II.Imobilizari corporale:1.Terenuri şi construcţii; 2.Instalaţii tehnice şi maşini; 3.Alte instalaţii,
utilaje şi maşini; 4.Investitii imobiliare; 5.Imobilizari corporale in curs de executie; 6.Investitii
imobiliare in curs de executie; 7.Active corporale de explorare si evaluare a resurselor minerale;
8.Active biologice productive; 9.Avansuri;
III.Imobilizări financiare: 1.Acţiuni deţinute la filiale; 2.Împrumuturi acordate entităţilor din
grup; 3.Actiunile detinute la entitatile asociate si la entitatile controlate in comun; 4.Împrumuturi
acordate entităţilor asociate si entitatilor controlate in comun; 5.Alte titluri imobilizate; 6.Alte
împrumuturi;
B.Active circulante:
I.Stocuri:1.Materii prime şi materiale consumabile; 2.Producţia în curs de execuţie; 3.Produse
finite si marfuri; 4.Avansuri;
II.Creanţe (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie
prezentate separat pentru fiecare element.): 1.Creanţe comerciale; 2.Sume de încasat de la entităţile
afiliate; 3.Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare; 4.Alte creanţe; 5.Capital subscris şi nevărsat; 6.Creanțe reprezentând dividende repartizate
în cursul exercițiului financiar;
III.Investiţii pe termen scurt: 1.Acţiuni deţinute la entităţile afiliate; 2. Alte investiţii pe termen
scurt;
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an: 1.Împrumuturile din
emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni
convertibile; 2.Sume datorate instituţiilor de credit; 3.Avansuri încasate în contul comenzilor; 4.Datorii
comerciale - furnizori; 5.Efecte de comerţ de plătit; 6.Sume datorate entităţilor din grup; 7.Sume
datorate entităţilor asociate si entitatilor controlate in comun; 8.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi
datoriile privind asigurările sociale;
E. Active circulante nete/datorii curente nete

Toma Marin, prof.univ.dr., Iniţiere în evaluarea întreprinderii, Ediţia a III-a revizuită, Editura CECCAR,
6

Bucureşti, 2009, pag.65;

7
 F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite intr-o perioadă mai mare de un an: 1.Împrumuturile din
emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni
convertibile; 2.Sume datorate instituţiilor de credit; 3.Avansuri încasate în contul comenzilor; 4.Datorii
comerciale - furnizori; 5.Efecte de comerţ de plătit; 6.Sume datorate entităţilor din grup;7.Sume datorate
entităţilor asociate si entitatilor controlate in comun; 8.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile
privind asigurările sociale;
H. Provizioane: 1.Provizioane pentru litigii; 2.Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor;
3.Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare; 4.Provizioane pentru impozite; 5. Alte provizioane;
I. Venituri în avans;
J. Capitaluri proprii:
I. Capital subscris: 1.Capital subscris şi vărsat; 2.Capital subscris nevărsat;
II. Prime de capital;
III. Rezerve din reevaluare;
IV. Rezerve: 1.Rezerve legale; 2.Rezerve statutare sau con-tractuale; 3.Alte rezerve;
V. Profitul sau pierderea reportat(ă);
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar.
În continuare, prezentăm câteva aspecte definitorii despre bilanţul prescurtat. Entităţile micro şi cele
mici întocmesc bilanţ prescurtat. Formatul bilanţului prescurtat întocmit de aceste entităţi este următorul:
A.Active imobilizate: I.Imobilizări necorporale; II.Imobilizări corporale; III.Imobilizări financiare;
B.Active circulante: I.Stocuri; II.Creanţe (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai
mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element); III.Investiţii pe termen scurt; IV.Casa şi
conturi la bănci;
C.Cheltuieli în avans;
D.Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an;
E.Active circulante nete/datorii curente nete;
F.Total active minus datorii curente;
G.Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an;
H.Provizioane;
I.Venituri în avans;
J.Capitaluri proprii: I. Capital subscris; II. Prime de capital; III. Rezerve din reevaluare; IV.
Rezerve; V. Profitul sau pierderea reportat(ă); VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar;
Potrivit OMFP 1802/20147 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare
anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, formatul bilanţului prescurtat întocmit de către
microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii pentru anul 2020 este prezentat în Anexa nr. 1.
O altă componentă a situaţiilor financiare anuale este Contul de profit şi pierdere.
Prin structura sa, Contul de profit şi pierdere are rolul de a asigura informarea corectă a
managementului întreprinderii, deoarece permite detalierea rezultatului obţinut la finele exerciţiului. În
cadrul contului de profit şi pierdere se consemnează atât tipurile de venituri, cât şi tipurile de cheltuieli
grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului şi, în speţă, profitul sau pierderea pentru fiecare
categorie de activităţi şi pe total întreprindere.
În România, conform Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 1802/2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale
consolidate, Contul de profit şi pierdere este prezentat sub formă de listă, cu structurarea veniturilor şi
cheltuielilor după natură, astfel:
1)Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii care se
înscriu în categoria activităţii curente a firmei, după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea
adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.

7
Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, Nr.963 din 30.12.2014.

8
2)Venituri aferente costului producţiei în curs de execuţie reprezintă variaţia în plus (creştere) sau în minus
(reducere) dintre valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi producţie în curs de la
sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi producţiei în curs, neluând în calcul
ajustările pentru depreciere constituite.
3)Venituri din producția de imobilizări necorporale și corporale reprezintă costul lucrărilor şi cheltuielilor
efectuate de firmă pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active imobilizate necorporale şi corporale.
4)Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale evidențiază creșterea rezultatelor din reevaluarea
imobilizărilor corporale, recunoscută ca venit, care să compenseze cheltuiala cu descreșterea, recunoscută
anterior la acel activ.
5)Venituri din producția de investiții imobiliare reprezintă venituri din producția de investiții imobiliare
realizate pe cont propriu.
6)Veniturile din subvenții de exploatare evidenţiază subvenţiilor cuvenite entităţii în schimbul respectării
anumitor condiţii referitoare la activitatea de exploatare a acesteia.
7)Alte venituri de exploatare sunt veniturile din creanţe recuperate şi alte venituri din exploatare (din
valorificare de bunuri sau servicii) precum și venituri din subvenții pentru investiții sau din fond comercial
negativ.
8.a)Cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile, costul de achiziţie al obiectelor de inventar
consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea
energiei şi apei consumate; valoarea animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
9)cheltuieli cu personalul:
a)salarii şi indemnizaţii;
b)cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială.
10.a)Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale cu acele cheltuieli de
exploatare privind amortizările şi provizioanele;
10.b)Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depăşesc suma ajustărilor de
valoare care sunt normale.
11)Alte cheltuieli de exploatare: cheltuieli privind prestaţii externe; cheltuieli cu alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate; cheltuieli cu protecția mediului înconjurător; cheltuieli cu reevaluarea imobilizărilor
corporale; cheltuieli privind calamități și alte evenimente similare; alte cheltuieli (cheltuieli cu lucrările şi
serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări;
cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol,
reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi
taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele; pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi
şi penalităţi; cheltuieli efectuate în avans; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital;
cheltuieli din operațiuni de fiducie; cheltuieli cu donații acordate; cheltuieli cu valoarea neamortizată a
imobilizărilor necorporale, corporale sau în curs, scoase din activ; sume prescrise, scutite sau anulate,
potrivit prevederilor legale în vigoare, reprezentând creanțe față de clienți, debitori diverși; cheltuieli cu
protecția mediului înconjurător; cheltuieli cu reevaluarea imobilizărilor corporale; cheltuieli privind
calamități și alte evenimente similare; alte cheltuieli ce nu se regăsesc în cele enumerate);
12)Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate;
13)Venituri din dobânzi, cu precizarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate;
14)Venituri din subvenții de exploatare pentru dobânda acordată;
15)Alte venituri financiare, cu indicarea distinctă a veniturilor din alte imobilizări financiare;
16)Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile financiare deţinute ca active circulante
(venituri;cheltuieli);
17)Cheltuielile privind dobânzile, cu menţiunea separată a cheltuielilor în relaţia cu entităţile afiliate;
18)Alte cheltuieli financiare;
19)Profit sau pierdere financiară;
Venituri totale;
Cheltuieli totale;
19)Profitul sau pierderea brută;

9
20)Impozitul pe profit;
21)Impozitul specific unor activități;
21)Profitul sau pierderea net(ă) a exerciţiului financiar;
22)Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus;
23)Profitul sau pierderea netă a exercițiului financiar.
22)Contul de profit şi pierdere cuprinde:
-toate veniturile generate de activitatea firmei pe parcursul exerciţiului;
-toate cheltuielile aferente, pe parcursul aceleiaşi perioade.
Veniturile corespund resurselor obţinute din operaţiunile industriale, comerciale, financiare, iar
cheltuielile corespund resurselor consumate cu ocazia realizării acestor operaţiuni.
În consecinţă, compararea veniturilor obţinute cu cheltuielile efectuate permite obţinerea unui rezultat
global de tipul:
Rezultat = Venituri - Cheltuieli
Prezentăm în Anexa nr. 2 un model al contului de profit şi pierdere pentru anul 2020, potrivit
formatului prescurtat al situaţiilor financiare pentru microîntreprinderi şi întreprinderi mici, conform OMFP
nr. 1802/2014.
O altă componentă a situaţiilor financiare anuale este situaţia fluxurilor de trezorerie. Sunt obligate
să întocmească situaţia fluxurilor de trezorerie entităţile mijlocii şi mari, precum şi entităţile de interes
public.
Aceste entităţi întocmesc situaţia fluxurilor de trezorerie şi o prezintă drept parte integrantă a
situaţiilor lor financiare, pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate situaţiile financiare anuale.
Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din cursul perioadei,
clasificate pe activităţi de exploatare, de investiţii şi de finanţare. Fluxurile de trezorerie sunt intrările sau
ieşirile de numerar şi echivalente de numerar.
Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi producătoare de venit ale entităţii, precum şi alte
activităţi care nu sunt activităţi de investiţii sau de finanţare.
Activităţile de investiţii constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de alte investiţii
neincluse în echivalentele de numerar.
Activităţile de finanţare sunt activităţi care au drept rezultat modificări ale dimensiunii şi compoziţiei
capitalurilor proprii şi împrumuturilor entităţii.
Fluxurile de trezorerie provenite din activităţi de exploatare sunt derivate, în primul rând, din
principalele activităţi producătoare de venit ale entităţii. Acestea rezultă în general din tranzacţiile şi alte
evenimente care intră în determinarea profitului sau a pierderii. Exemple de fluxuri de trezorerie provenite
din activităţi de exploatare sunt: a) încasarile în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii; b)
încasarile în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri; c) plăţile în numerar
efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii; d) plăţile în numerar efectuate către şi în numele
angajaţilor; e) plăţile în numerar sau restituiri ale impozitului pe profit, cu excepţia cazului în care pot fi
asociate în mod specific activităţilor de investiţii şi de finanţare.
Activităţi de investiţii: Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de investiţii sunt:
a)plăţile în numerar pentru dobândirea de imobilizari corporale, necorporale şi alte active imobilizate.
Aceste plăţi le includ şi pe acelea care se referă la costurile de dezvoltare capitalizate şi la construcţia, în
regie proprie, a imobilizărilor corporale; b)încasarile în numerar din vânzarea de imobilizări corporale,
necorporale şi alte active imobilizate; c)plăţile în numerar pentru dobândirea de instrumente de capitaluri
proprii sau de datorie ale altor entităţi şi de interese în asocierile în participaţie (altele decât plăţile pentru
instrumentele considerate a fi echivalente de numerar sau pentru cele deţinute în vederea plasării sau
tranzacţionării); d)încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorii ale
altor entităţi şi din vânzarea de interese în asocierile în participaţie (altele decât încasările pentru
instrumentele considerate a fi echivalente de numerar şi pentru cele păstrate în vederea plasării sau
tranzacţionării); e)avansurile în numerar şi împrumuturile acordate altor părţi; f)încasările în numerar din
rambursarea avansurilor şi împrumuturilor acordate altor părţi.

10
 Activităţi de finanţare: Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de finanţare sunt:
a)încasările în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capitaluri proprii; b)plăţile
în numerar efectuate către proprietari pentru a dobândi sau răscumpăra acţiunile entităţii; c)încasările în
numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, împrumuturilor, efec-telor comerciale, obligaţiunilor,
ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung; d)rambursările în numerar ale sumelor
împrumutate; şi e)plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea datoriei existente aferente unui
contract de leasing financiar.
Fluxul de trezorerie se poate prezenta la partea de flux de exploatare prin metoda directă sau prin
metoda indirectă.
Prezentăm în Anexa nr.3 un model de flux de exploatare prin metoda indirectă și partea de flux
de exploatare prin metoda directă.
O altă componentă a situaţiilor financiare anuale este situaţia modificărilor capitalului propriu.
Sunt obligate să întocmească situaţia fluxurilor de trezorerie entităţile mijlocii şi mari, precum şi entităţile de
interes public. Aceste entităţi întocmesc situaţia modificărilor capitalului propriu şi o prezintă drept parte
integrantă a situaţiilor lor financiare, pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate situaţiile financiare
anuale.
Modificările capitalurilor proprii ale unei entităţi între începutul şi finalul perioadei de raportare
reflectă creşterea sau reducerea activului net în cursul perioadei. Cu excepţia modificărilor rezultate din
tranzacţiile cu proprietarii care acţionează în calitatea lor de proprietari (cum ar fi contribuţiile la capitalul
propriu, răscumpararea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii şi dividendele), modificarea
globală a capitalurilor proprii în timpul unei perioade reprezintă, în general, valoarea totală a veniturilor şi
cheltuielilor, inclusiv câştigurile şi pierderile, generate de activităţile entităţii pe parcursul acelei perioade.
Ajustarea reprezentând corectarea pe seama rezultatului reportat de erori contabile se prezintă distinct
în situaţia modificărilor capitalului propriu.
Un model de situaţie a modificărilor capitalului propriu îl prezentăm în Anexa nr.4.
O componentă a situaţiilor financiare care vine cu elemente informative suplimentare o reprezintă
notele explicative la situaţiile financiare anuale.
Notele explicative trebuie:
a)să prezinte informaţii despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii situaţiilor
financiare anuale şi despre politicile contabile folosite;
b)să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi pierdere şi, după
caz, în situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi/sau situaţia fluxurilor de numerar, dar sunt relevante
pentru înţelegerea oricărora dintre acestea.
Trebuie să se menţioneze, totodată, dacă situaţiile financiare anuale au fost întocmite în conformitate
cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu prevederile
cuprinse în aceste reglementări.
Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de câte ori este necesar,
pentru buna lor înţelegere: a)denumirea entităţii care face raportarea; b)faptul că situaţiile financiare
anuale sunt proprii acesteia, şi nu grupului; c)data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă
situaţiile financiare anuale; d)moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare anuale; e)exprimarea
cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei).
Notele explicative la bilanţ şi la contul de profit şi pierdere, prezentate în conformitate cu prezentul
capitol, respectă ordinea în care sunt prezentate elementele în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere.
Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din situaţiile financiare
anuale trebuie să existe informaţii aferente în notele explicative.
Ordinul la care facem referire prevede şi conţinutul notelor explicative la situaţiile financiare
anuale pentru toate entităţile.

11
 În notele explicative la situaţiile financiare, toate entităţile prezintă, în plus, informaţiireferitoare la
următoarele aspecte8:
a)politicile contabile adoptate, inclusiv: a1)bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente;
a2)conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevăzute; a3)orice modificări
semnificative ale politicilor contabile adoptate;
b)dacă imobilizările corporale au valori reevaluate, un tabel care să prezinte: b1)mişcările rezervei din
reevaluare în cursul exerciţiului financiar, cu o explicaţie a tratamentului fiscal al elementelor pe care le
conţine; b2)valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută în bilanţ, dacă imobilizarile corporale nu ar fi fost
reevaluate;
c)atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă: c1)ipotezele semnificative care
stau la baza modelelor şi tehnicilor de evaluare, dacă valorile juste au fost determinate în conformitate cu
prevederile exprese din ordin; c2)pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă,
modificarile de valoare incluse direct în contul de profit şi pierdere, precum şi modificările incluse în
rezervele de valoare justă; c3)pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informaţii despre aria
şi natura instrumentelor, inclusiv termenii şi conditiile semnificative care pot afecta valoarea, calendarul şi
certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; c4)un tabel care să prezinte mişcările recunoscute direct în
capitalurile proprii, în cursul exerciţiului financiar;
d)valoarea totală a oricăror angajamente financiare, garanţii sau active şi datorii contingente neincluse
în bilanţ, indicând natura şi forma oricărei garanţii reale care a fost acordată; separat de acestea, sunt
prezentate orice angajamente privind pensiile şi entităţile afiliate sau asociate;
e)suma avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de
supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a principalelor condiţii şi a oricăror sume restituite, amortizate
sau la care s-a renunţat, precum şi a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanţiilor de
orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie;
f)cuantumul şi natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o mărime sau o
incidenţă excepţională;
g)sumele datorate de entitate, care devin exigibile după o perioadă mai mare de cinci ani, precum şi
valoarea totală a datoriilor entităţii acoperite cu garanţii reale depuse de aceasta, cu indicarea naturii şi
formei garanţiilor;
h)numărul mediu de angajaţi în cursul exerciţiului financiar.
În mod concret, administratorii întreprinderii trebuie să aprobe politici contabile pentru operaţiunile
derulate, inclusiv proceduri proprii pentru situaţiile prevăzute de legislaţie. În cazul entităţilor care nu au
administratori, politicile contabile se aprobă de către persoanele care au obligaţia gestionării entităţii
respective. Astfel, politicile contabile trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii, de către
specialişti în domeniul economic şi tehnic, cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de
entitate.
Ca un element de noutate OMFP nr.1802/2014, față de reglementarea anterioară, solicită
prezentarea de informaţii suplimentare de către entităţile mijlocii şi mari, precum şi de către
entităţile de interes public.
Entităţile mijlocii şi mari, precum şi entităţile de interes public care preiau creanţe prezintă în notele
explicative la situaţiile financiare anuale informaţii aferente creanţelor preluate prin cesionare, astfel:
a)modificările valorii creanţelor evidenţiate în conturi bilanţiere (contul 461 Debitori diverşi), după
cum urmează (Tabelul nr. 5.3.1):

OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu
8

modificările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 bis/2009.

12
 Situaţia creanţelor preluate prin cesionare (la cost de achiziţie) la data de ...

Tabelul nr. 5.3.1: Situaţia creanţelor preluate prin cesionare

la cost de achiziţie
Sursa: www.mfinante.ro

a) modificările valorii creanţelor evidenţiate în conturi în afara bilanţului (contul 809 Creanţe preluate
prin cesionare), după cum urmează (Tabelul nr. 5.3.2):
Situaţia creanţelor preluate prin cesionare (la valoare nominală) la data de ...

Tabelul nr. 5.3.2: Situaţia creanţelor preluate prin cesionare

la valoare nominală
Sursa: www.mfinante.ro
Entităţile care preiau creanţe prezintă în notele explicative la situaţiile financiare anuale informaţii
aferente creanţelor preluate prin cesionare, referitoare la costul de achiziţie şi valoarea nominală a creanţelor
preluate, încasate, cedate terţilor, trecute pe cheltuieli, precum şi soldul creanţelor la sfârşitul exerciţiului
financiar.
În notele explicative la situaţiile financiare, entităţile mijlocii şi mari, precum şi
societăţile/companiile naţionale, societăţile cu capital integral sau majoritar de stat şi regiile
autonome prezintă, pe lângă informaţiile cerute conform secţiunii intitulate Conţinutul notelor
explicative la situaţiile financiare anuale pentru toate entităţile, informaţii referitoare la următoarele:
a)pentru diversele elemente de imobilizări: a1)preţul de achiziţie sau costul de producţie sau, dacă a
fost aplicată regula de evaluare alternativă, valoarea reevaluată la începutul şi la închiderea exerciţiului
financiar; a2)creşterile, cedările şi transferurile în cursul exerciţiului financiar; a3)ajustările cumulate de
valoare la începutul şi la închiderea exerciţiului financiar; a4)ajustările de valoare înregistrate în cursul
exerciţiului financiar; a5)mişcările ajustărilor cumulate de valoare în privinţa cresterilor, cedărilor şi
transferurilor în cursul exerciţiului financiar; a6)dacă există dobânda capitalizată, suma capitalizată, în
cursul exerciţiului financiar;
b)dacă activele imobilizate sau circulante fac obiectul ajustărilor de valoare exclusiv în scop fiscal,
valoarea ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate;
c)atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la preţul de achiziţie sau la costul de producţie:
c1)pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate: c1.1)valoarea justă a instrumentelor, dacă această
valoare poate fi determinată prin una din metodele prevăzute expres în ordin; c1.2)informaţii privind aria şi
natura instrumentelor; c2)pentru imobilizările financiare înregistrate la o valoare mai mare decât valoarea
lor justă: c2.1)valoarea contabilă şi valoarea justă a activelor individuale sau a grupărilor corespunzătoare

13
ale acelor active individuale; c2.2)motivele pentru care nu a fost redusă valoarea contabilă, inclusiv natura
dovezilor care stau la baza ipotezei că valoarea contabilă va fi recuperată;
d)valoarea indemnizaţiilor acordate în exerciţiul financiar membrilor organelor de administraţie, de
conducere şi de supraveghere pentru funcţiile deţinute de aceştia, precum şi orice angajamente care au luat
naştere sau sunt încheiate cu privire la pensiile acordate foştilor membri ai acestor organe, indicând totalul
pe fiecare categorie de organe; aceste informaţii pot fi omise dacă prezentarea lor ar face posibilă
identificarea situaţiei financiare a unui anumit membru al organelor respective;
e)numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar, defalcat pe categorii şi, dacă acestea nu
sunt prezentate separat în contul de profit şi pierdere, cheltuielile cu personalul aferente exerciţiului
financiar, defalcate pe salarii şi indemnizatii, cheltuieli cu asigurările sociale şi cheltuieli cu pensiile;
f)în cazul recunoaşterii în bilanţ a unui provizion pentru impozite, soldul aferent acestuia la închiderea
exerciţiului finan-ciar şi mişcările acestor solduri în cursul exerciţiului financiar;
g)denumirea şi sediul social al fiecăreia dintre entităţile în care entitatea raportoare deţine fie direct, fie
printr-o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul entităţii, un interes de participare,
prezentând proporţia de capital deţinută, valoarea capitalului şi rezervelor, precum şi profitul sau pierderea
entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare;
h)numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, echivalentul contabil al
acţiunilor subscrise în cursul exerciţiului financiar în limitele capitalului autorizat;
i)dacă există mai multe categorii de acţiuni, numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa unei valori
nominale, echivalentul contabil al acţiunilor din fiecare categorie;
j)existenţa oricăror certificate de participare, obligaţiuni convertibile, warante, opţiuni sau valori
mobiliare sau drepturi similare, cu indicarea numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferă;
k)denumirea, sediul principal sau sediul social şi forma juridică a fiecăreia dintre entităţile la care
entitatea raportoare este asociată cu răspundere nelimitată;
În continuare, prezentăm sintetic conţinutul notelor explicative la situaţiile financiare.
Cu prilejul auditării situaţiilor financiare anuale, sunt avute în vedere şi notele ce însoţesc aceste
situaţii, indiferent ca avem în vedere situaţii financiare anuale sau consolidate.
Conform OMFP 1802 din 20149 și reglementării anterioare (OMFP nr. 3055/2009), notele explicative
prezentate în continuare constituie doar exemple de prezentare, entităţile care elaborează situaţii
financiare anuale trebuind să întocmească note explicative care să acopere toate informaţiile necesar
a fi prezentate potrivit reglementării menţionate mai sus: 1)Active imobilizate (Anexa nr.5);
2)Provizioane; 3)Repartizarea profitului; 4)Analiza rezultatului din exploatare; 5)Situaţia creanţelor şi
datoriilor; 6)Principii, politici şi metode contabile; 7)Participaţii şi surse de finanţare; 8) Informaţii privind
salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere; 9)Exemple de calcul şi analiză a
principalilor indicatori economico-financiari; 10)Alte informaţii.
1.Active imobilizate
În această primă notă, cheltuielile de constituire şi cheltuielile de dezvoltare vor fi detaliate,
prezentându-se motivele imobilizării şi perioada de amortizare, cu justificarea acesteia.
Modificările valorii brute se vor prezenta plecând de la costul de achiziţie sau costul de producţie
pentru fiecare element de imobilizare, în funcţie de tratamentele contabile aplicate.
În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare a elementelor de natura cheltuielilor de
dezvoltare depăşeşte cinci ani, aceasta trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu motivele care au
determinat-o.
În cazul fondului comercial amortizat într-o perioadă de peste cinci ani, această perioadă nu trebuie să
depăşească durata de utilizare economică a activului şi trebuie să fie prezentată şi justificată în notele
explicative.
Se vor prezenta duratele de viaţă sau ratele de amortizare utilizate, metodele de amortizare şi ajustările
care privesc exerciţiile anterioare.

9
Ordinul este publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 30.12.2014.

14
 Se vor prezenta separat creşterile de valoare apărute din procesul de dezvoltare internă. Modelul
tabelar al acestei note e prezentat în Anexa nr. 5.

2.Provizioane
În această notă, provizioanele prezentate în bilanţ la secţiunea „Provizioane” trebuie descrise în notele
explicative, dacă acestea sunt semnificative (a se vedea Tabelul nr. 5.3.3).
– lei -
Denumirea provizionului Sold la începutul Transferuri Sold la sfârşitul exerciţiului financiar
exerciţiului financiar
în cont din cont

0 1 2 3 4 = 1+2-3
1)Provizioane pentru litigii 0 0 0 0
2)Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor 0 0 0 0

3)Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor 0 0 0 0

corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea

4)Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare 0 0 0 0

5)Provizioane pentru impozite 0 0 0 0

6)Provizioane pentru terminarea contractului de
muncă
7)Alte provizioane 0 0 0 0
8) TOTAL PROVIZIOANE (1+2+3+4+5+6+7) 0 0 0 0

Tabelul nr. 5.3.3: Situaţia provizioanelor

Sursa: www.mfinante.ro
3.Repartizarea profitului
În această notă, profitul prezentat în bilanţ va fi detaliat sub forma profitului net de repartizat, care
poate fi alocat la rezerva legală, acoperirea pierderii din anii precedenţi sau repartizarea la dividende (a se
vedea Tabelul nr. 5.3.4).
- lei –
Destinaţia profitului Suma
Profit net de repartizat: 0
- rezerva legală 0
- acoperirea pierderii contabile 0
- dividende etc. 0
Profit nerepartizat 0

Tabelul nr. 5.3.4: Repartizarea profitului

Sursa: www.mfinante.ro
În cazul acoperirii pierderii contabile reportate, se vor prezenta sursele de acoperire a acesteia.
4.Analiza rezultatului din exploatare
Această notă a fost inspirată din contabilitatea anglo-saxonă şi vine să suplinească faptul că nu se reflectă
în contul de profit şi pierdere costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (a se vedea Tabelul nr. 5.3.5).
Denumirea indicatorului Precedent Curent
1. Cifra de afaceri netă
2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor
prestate (3+4+5)
3. Cheltuielile activităţii de bază
4. Cheltuielile activităţilor auxiliare
5. Cheltuielile indirecte de producţie

15
 6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2)
7. Cheltuielile de desfacere
8. Cheltuieli generale de administraţie
9. Alte venituri din exploatare
10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)
Tabelul nr. 5.3.5: Analiza rezultatului din exploatare
Sursa: www.mfinante.ro

5.Situaţia creanţelor şi datoriilor

În această notă se vor menţiona următoarele informaţii: a) clauzele legate de achitarea
datoriilor şi rata dobânzii aferente împrumuturilor; b) datoriile pentru care s-au depus garanţii sau au fost
efectuate ipotecări: valoarea datoriei; valoarea şi natura garanţiilor; c) valoarea obligaţiilor pentru
care s-au constituit provizioane; d) valoarea obligaţiilor privind plata pensiilor.
Formatul acestei note este prezentat în Tabelul nr. 5.3.6.
– lei -
Creanţe Sold la sfârşitul exerciţiului financiar Termen de lichiditate
Sub 1 an Peste 1 an
0 1 =2 + 3 2 3
Total, din care: 0 0 0

– lei -
Datorii Sold la sfârşitul exerciţiului Termen de exigibilitate
financiar
exerciţiului financiar Sub 1 an 1-5 ani Peste 5 ani
0 1 2 3 4
Total, din care: 0 0 0 0

Tabelul nr. 5.3.6: Situaţia creanţelor şi datoriilor

Sursa: www.mfinante.ro

6.Principii, politici şi metode contabile

În această notă se vor menţiona următoarele informaţii:
a)Reglementările contabile aplicate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.
b)Abaterile de la principiile şi politicile contabile, metodele de evaluare şi de la alte prevederi din
reglementările contabile, menţionându-se: natura; motivele; evaluarea efectului asupra activelor şi datoriilor,
poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.
c)Dacă valorile prezentate în situaţiile financiare nu sunt comparabile, absenţa comparabilităţii trebuie
prezentată în notele explicative, însoţită de comentarii relevante.
d)Valoarea reziduală pentru imobilizări stabilită în situaţia în care nu se cunoaşte preţul de achiziţie sau
costul de producţie al acesteia.
e)Suma dobânzilor incluse în costul activelor imobilizate şi circulante cu ciclu lung de fabricaţie.
f)În cazul reevaluării imobilizărilor corporale:
-elementele supuse reevaluării, precum şi metodele prin care sunt determinate valorile rezultate în urma
reevaluării;
-valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate;
-tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare;
-modificările rezervei din reevaluare:
-valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar;
-diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar;
-sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar,
prezentându-se natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea legislaţiei în vigoare;
-valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar;

16
-dacă activele fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv în scop fiscal, suma ajustărilor şi
motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate în notele explicative;
-dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea metodelor FIFO, CMP sau LIFO, diferă în mod
semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de
data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total, pe categorii de
active fungibile.

7.Participaţii şi surse de finanţare

În această notă se vor menţiona următoarele informaţii:
a)se menţionează existenţa oricăror certificate de participare, valori mobiliare, obligaţiuni convertibile, cu
prezentarea informaţiilor cerute în Subsecţiunea 9.2 "Note explicative" din cadrul Capitolului II "Formatul şi
conţinutul situaţiilor financiare anuale" al prezentelor reglementări;
b)capital social subscris/patrimoniul entităţii;
c)numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise, menţionându-se dacă au fost integral vărsate şi,
după caz, numărul acţiunilor pentru care s-a cerut, fără rezultat, efectuarea vărsămintelor;
d)acţiuni răscumpărabile: data cea mai apropiată şi data limită de răscumpărare; caracterul obligatoriu sau
neobligatoriu al răscumpărării; valoarea eventualei prime de răscumpărare;
e)acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar (tipul de acţiuni; număr de acţiuni emise; valoarea nominală
totală şi valoarea încasată la distribuire); drepturi legate de distribuţie (numărul, descrierea şi valoarea
acţiunilor corespunzătoare; perioada de exercitare a drepturilor; preţul plătit pentru acţiunile distribuite;
f)obligaţiuni emise (tipul obligaţiunilor emise; valoarea emisă şi suma primită pentru fiecare tip de
obligaţiuni; obligaţiuni emise de entitate, deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită de aceasta:
-valoarea nominală;
-valoarea înregistrată în momentul plăţii).

8.Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere

În această notă se vor face menţiuni cu privire la:
a)indemnizaţiile acordate membrilor organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere;
b)obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii membri ai organelor de administraţie,
conducere şi supraveghere, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie;
c)valoarea avansurilor şi a creditelor acordate membrilor organelor de administraţie, conducere şi de
supraveghere în timpul exerciţiului: rata dobânzii; principalele clauze ale creditului; suma rambursată până
la acea dată; obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora;
d)salariaţii: număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie; salarii plătite sau de plătit, aferente
exerciţiului; cheltuieli cu asigurările sociale; alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii.

9.Exemple de calcul şi analiză a principalilor

indicatori economico-financiari
Principalii indicatori care pot fi calculaţi în cazul analizei financiare sunt:

1.Indicatorul lichidităţii curente = Active curente ;

Datorii curente
2.Indicatorul lichidităţii imediate = Active circulante - Stocuri ;
Datorii curente
Capital împrumutat
3.Indicatorul gradului de îndatorare = ;
Capital propriu
4.Indicatorul privind acoperirea dobânzilor

17
 Profit înaintea plăţii dobânzii şi impozitulu i pe profit
= ;
Cheltuieli cu dobânda
Costul vânzărilor
5.Viteza de rotaţie a stocurilor =
Soldul mediu
6.Numărul de zile de stocare = (Stocul mediu/Costul vânzărilor)*365 zile;
7.Viteza de rotaţie a debitelor – clienţi
Sold mediu clienţi
= × 365 zile;
Cifra de afaceri

8.Viteza de rotaţie a creditelor – furnizor

Sold mediu furnizori
= × 365 zile;
Achiziţii de bunuri (fără servicii)

9.Viteza de rotaţie a activelor imobilizate = Cifra de afaceri ;

Active imobilizat e
10.Viteza de rotaţie a activelor totale = Cifra de afaceri ;
Active totale
11.Rentabilitatea capitalului angajat
Profit înaintea dobânzii şi impozitului pe profit
= × 100;
Capital angajat

Profit brut din vânzări

12.Marja brută din vânzări = × 100.
Cifra de afaceri
Aceşti indicatori sunt importanţi pentru analiza profitului brut, cifrei de afaceri, stocul de mărfuri şi alte
active circulante etc.

10. Alte informaţii

În ultima notă de la situaţiile financiare anuale se prezintă:
a)Informaţii cu privire la prezentarea entităţii raportoare;
b)Informaţii privind relaţiile entităţii cu entităţile asociate, filiale sau cu alte entităţi în care se deţin
participaţii;
c)Bazele de conversie utilizate pentru exprimarea în moneda naţională a elementelor de activ şi
datorii, a veniturilor şi cheltuielilor evidenţiate iniţial într-o monedă străină;
d)Informaţii referitoare la impozitul pe profit:
-proporţia în care impozitul pe profit afectează rezultatul din activitatea curentă şi rezultatul din activitatea
extraordinară;
-reconcilierea dintre rezultatul exerciţiului şi rezultatul fiscal, aşa cum este prezentat în declaraţia de
impozit;
-măsura în care calcularea profitului sau pierderii exerciţiului financiar a fost afectată de o evaluare a
elementelor care, prin derogare de la principiile contabile generale şi regulile contabile de evaluare, a fost
efectuată în exerciţiul financiar curent sau într-un exerciţiu financiar precedent în vederea obţinerii de
facilităţi fiscale;
-impozitul pe profit rămas de plată.
e)Cifra de afaceri: prezentarea acesteia pe segmente de activităţi şi pe pieţe geografice;
f)Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanţului au o asemenea importanţă încât neprezentarea
lor ar putea afecta capacitatea utilizatorilor situaţiilor financiare de a face evaluări şi de a lua decizii corecte,
o entitate trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de
evenimente:
-natura evenimentului; şi

18
-o estimare a efectului financiar sau o menţiune conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută.
g)Explicaţii despre valoarea şi natura:
-veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în avans, în situaţia în care acestea sunt semnificative.
h)Ratele achitate în cadrul unui contract de leasing;
i)În cazul unui leasing financiar, locatorul va prezenta următoarele informaţii:
-o descriere generală a contractelor semnificative de leasing;
-dobânda de încasat aferentă perioadelor viitoare.
În cazul unui leasing financiar, locatarul va evidenţia următoarele:
-o descriere generală a contractelor importante de leasing, incluzând, dar fără a se limita la, următoarele:
-existenţa şi condiţiile opţiunilor de reînnoire sau cumpărare;
-restricţiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la datorii suplimentare şi alte
operaţiuni de leasing;
- dobânda de plătit aferentă perioadelor viitoare.
j)Onorariile plătite auditorilor/cenzorilor şi onorariile plătite pentru alte servicii de certificare, servicii
de consultanţă fiscală şi alte servicii decât cele de audit;
k)Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă;
l)Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită, diferenţa se
prezintă în notele explicative.
m)Datoriile probabile şi angajamentele acordate.
n)Angajamentele sub forma garanţiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu există obligaţia de a le
prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în notele explicative, şi trebuie făcută distincţie între
diferitele tipuri de garanţii recunoscute de legislaţia naţională. De asemenea, trebuie făcută o prezentare
separată a oricărei garanţii valorice care a fost prevăzută. Angajamentele de acest tip, care există în relaţia cu
entităţile afiliate trebuie prezentate distinct.
o)Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul de bilanţ, relaţia sa
cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea prezentare este esenţială pentru
înţelegerea situaţiilor financiare anuale.
p)Orice detaliere a elementelor din situaţiile financiare anuale, atunci când aceste elemente sunt
semnificative şi sunt relevante pentru utilizatorii situaţiilor financiare.
Cu ocazia întocmirii situaţiilor financiare, un document foarte important este Raportul
administratorilor.
Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport, denumit Raportul
administratorilor, care conţine o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţilor entităţii şi a
poziţiei sale, precum şi o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care aceasta se confruntă.
Această prezentare este o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a dezvoltării şi performanţei activităţilor
entităţii şi a poziţiei sale, corelată cu dimensiunea şi complexitatea activităţilor.
Raportul administratorilor se aprobă de către Consiliul de administraţie şi este semnat, în numele
acestuia, de preşedintele consiliului.
Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informaţii despre:
a)dezvoltarea previzibilă a entităţii;
b)activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;
c)informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni, şi anume:
c1)motivele achiziţiilor efectuate în cursul exerciţiului financiar;
c2)numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa acesteia, echivalentul contabil al acţiunilor
achiziţionate şi înstrăinate în cursul exerciţiului financiar şi proporţia din capitalul subscris pe care acestea o
reprezintă;
c3)în cazul achiziţiei şi înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acţiunilor;
c4)numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa acesteia, echivalentul contabil al tuturor acţiunilor
achiziţionate şi deţinute de entitate şi proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;
d)existenţa de sucursale ale entităţii;

19
 e)în ceea ce priveşte utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare, dacă sunt semnificative
pentru evaluarea activelor sale, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii:
e1)obiectivele şi politicile entităţii în materie de management al riscului financiar;
e2)expunerea entităţii la riscul de preţ, riscul de credit, riscul de lichiditate şi la riscul fluxului de
numerar.
Microentităţile şi entităţile mici nu sunt obligate să prezinte informaţiile nefinanciare prevăzute mai
sus, însă situaţiile financiare care se înregistrează online la organele fiscale includ declaraţia scrisă a
persoanelor răspunzătoare pentru organizarea şi conducerea contabilităţii, precum şi declaraţie de
conformitate conform legii contabilităţii nr.82/1991, republicată.

Concluzii
Diagnosticul contabil-financiar este adesea utilizat în activitatea de evaluare şi are următoarele
obiective:
a)aprecierea fiabilităţii datelor cuprinse în situaţiile financiare;
b)examinarea şi estimarea „stării de sănătate financiară” privind: creşterea activităţii, echilibrul financiar,
rentabilitatea şi riscurile financiare.
Astfel, diagnosticul financiar, din perspectiva evaluatorului, are rolul de a aprecia manifestarea
funcţiei financiare a întreprinderii care face obiectul evaluării, iar diagnosticul contabil se referă la modul
de organizare a contabilităţii financiare, la modul de reflectare, potrivit unor principii şi norme existente, a
activităţii întreprinderii. Contabilitatea este un mijloc de evidenţă şi control a informaţiilor economice şi a
tranzacţiilor comerciale, un instrument de cunoaştere, de urmărire, verificare, care este în relaţie directă cu
utilizatorii externi ai acestor informaţii.
În genere, diagnosticul financiar-contabil se bazează pe informaţiile furnizate de contabilitate,
sintetizate în situaţiile financiare, precum şi pe cele culese prin mijloace proprii.
Conform reglementărilor contabile în vigoare, situaţiile financiare se compun din: 1)bilanţ; 2)cont de
profit şi pierdere; 3)situaţia modificărilor capitalului propriu; 4)situaţia fluxului de trezorerie;
5)note la situaţii financiare; 6)raportul administratorului.
Conform reglementărilor fiscale, entităţile vor depune la organele fiscale teritoriale situaţiile financiare
anuale, împreună cu declaraţia scrisă a persoanelor răspunzătoare pentru organizarea şi conducerea
contabilităţii, precum şi declaraţie de conformitate conform legii contabilităţii nr.82/1991, republicată.

20