Tema.

Analiza financiară a întreprinderii

1. Necesitatea şi rolul analizei financiare ca metodă de cunoaștere în procesul decizional
2. Sursele de date şi organizarea muncii de analiză
3. Sistemul de indicatori utilizați în analiza financiară a întreprinderii

1. Necesitatea şi rolul analizei financiare ca metodă de cunoaștere în procesul decizional

Analiza financiară ajută la identificarea activităţii nesatisfăcătoare a întreprinderii şi la stabilirea măsurilor care vor
influenţa rezultatele în viitor. Prin cunoaşterea postfaptică, curentă şi previzională a activităţii agenţilor economici a
rezultatelor interne şi a cauzelor care le-au generat, analiza contribuie la cunoaşterea continuă a eficienţei utilizării
resurselor umane, materiale şi financiare. Deoarece obiectivul principal al unei întreprinderi îl constituie maximizarea
valorii patrimoniului, eficienţa cu care a fost folosit capitalul investit constituie obiectivul central al diagnosticului
financiar.
Obiectivele de bază ale analizei financiare le constituie:
1. descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne
2. diagnoza şi reglarea activităţii întreprinderii
3. întărirea autonomiei economico – financiare
4. creşterea eficienţei economice
5. fundamentarea deciziilor financiare
6. informarea întreprinderii cu cerinţele standardelor şi cu nivelul concurenţei pe diferite pieţe.
Îndeplinind o dublă funcţie de diagnoză şi reglare, analiza economico-financiară constituie un instrument
indispensabil al conducerii eficiente a activităţii întreprinderii. Analiza financiară fundamentează întreaga politică
economico-financiară viitoare a întreprinderii, constituie o condiţie cheie pentru elaborarea şi aplicarea unor decizii
raţionale, stă la baza efectuării de expertize şi negocieri vizînd estimarea valorii întreprinderii în cazul privatizării,
reorganizării sau vînzării activelor.
Analiza financiară îndeplineşte următoarele funcţii:
1) de informare
2) de evaluare a potenţialului tehnico-economic
3) de realizare a gestiunii eficiente a patrimoniului întreprinderii
4) de realizare a relaţiilor cu mediul extern
Reieşind din cele expuse rolul analizei economico-financiare poate fi sistematizat astfel:
 analiza financiară reprezintă un mijloc indispensabil în elaborarea unor planuri reale, temeinice
fundamentate din p. de v. ştiinţific;
 analiza financiară în acelaşi timp este un instrument operativ de cunoaştere şi de reglare a procesului
îndeplinirii planului;
 analizei financiare îi revine rolul de a contribui la asigurarea unui echilibru permanent la îmbunătăţirea
rezultatelor economico-financiare.
2. Sursele de date şi organizarea muncii de analiză
La nivelul agentului economic sistemul de informare necesar analizei se formează din 2 mari categorii de surse:
I. Sursele interne care reflectă funcţia propriu-zisă a întreprinderii, stările acesteia în anumite momente şi este
asigurată de sistemele de evidenţă contabilă. Sursa principală necesară analizei financiare o constituie raportul financiar
care este alcătuit din :
1. bilanţul contabil, care furnizează conducerii întreprinderii elementele de bază necesare pentru selectarea
direcţiilor de dezvoltare, modelelor de optimizare a procesului de producţie şi de desfacere politicii financiare,
investiţionale şi de creditare. Bilanţul contabil creează condiţii de analiză a proceselor şi fenomenelor din sfera de interes
a agenţilor economici sub aspect dialectic pentru determinarea relaţiei dintre cauze şi efecte în vederea luării măsurilor
de reglare şi de stabilire a unor norme.
2. Raportul de profit şi pierdere – se consideră ca una dintre cele mai importante şi esenţiale părţi a rapoartelor
financiare care prezintă un interes primordial atât pentru conducerea întreprinderii cât şi pentru alţi utilizatori de
informaţii.
Indicatorii prezenţi în raportul privind rezultatele financiare pot fi subdivizaţi în 3 grupe:
- venituri;
1
 - cheltuieli;
- rezultate financiare (profit sau pierdere) care reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli.
Acest raport se întocmeşte sub forma de calcul a profitului sub aspectul unor feluri de activităţi, cum ar fi:
operaţională, de investiţii, financiară şi ca urmare a evenimentelor excepţionale.

3. raportul privind fluxul mijloacelor băneşti sintetizează tranzacţiile în numerar pentru o anumită perioadă de
timp. Este destinat să arate modul în care activităţile întreprinderii au afectat lichiditatea şi solvabilitatea acestuia, relaţia
dintre fluxurile de numerar din activitatea operaţională, investiţională şi financiară. Acest raport oferă informaţii
necesare analizei surselor de încasări şi plăţi în numerar.
4. Raportul privind fluxul capitalului propriu care caracterizează acea parte a activelor care constituie
proprietatea întreprinderii.
Raportul reprezintă o garanţie pentru creditori privind achitarea datoriilor în cazul lichidării întreprinderii.
Sarcina raportului privind fluxul capitalului propriu o constituie prezentarea drepturilor proprietarilor
întreprinderii care vizează repartizarea activelor în cazul lichidării şi drepturile de proprietate asupra întreprinderii în
cazul vânzării.
5. anexele raportului financiar
II. Surse externe sunt necesare orientării activităţii întreprinderii şi adaptării ei la schimbările ce pot avea loc
brusc în mediul economic şi ajută la dimensionarea unor noi obiective strategice.
Informaţiile externe în funcţie de natura domeniului la care se referă pot fi structurate astfel:
1) tehnologice
2) economico-financiare
3) juridice
4) fiscale
Informaţiile utilizate trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
 utilitatea
 profunzimea
 vechimea informaţiei
 costul
 executarea informaţiei
În practica cotidiană munca de analiză economico-financiară necesară procesului managerial trebuie să parcurgă
următoarele etape:
I stabilirea tematicii, care conţine principalele aspecte şi probleme ale activităţii economico-financiare supuse
investigării.
II culegerea şi sistematizarea informaţiei economico-financiare
III prelucrarea şi studierea datelor
IV formularea concluziilor, pe baza cărora se vor stabili şi se vor lua măsuri ce vor permite îmbunătăţirea
rezultatelor activităţii economico-financiare.

3. Sistemul de indicatori utilizaţi în analiza financiară a întreprinderii

Analiza financiară cuprinde următoarele categorii de indicatori:
1. indicatori ai rezultatelor economico-financiare care sunt orientaţi spre studiul performanţelor şi evaluarea lor
în perioade viitoare.
Principalii indicatori care reflectă rezultatele activităţii desfăşurate sunt:
- volumul vînzărilor
- profitul brut
- rezultatele din activitatea operaţională
- rezultatele din activitatea financiară
- rezultatele din activitatea investiţională
- rezultatele din activitatea excepţională

2
 - profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare
- profitul net

2. indicatorii eficienţei utilizării potenţialului tehnico-economic şi financiar care permit de a aprecia rezultatele
obţinute în raport cu activitatea întreprinderii şi cu mijloacele economice şi financiare utilizate, măsoară gradul în care
utilizarea diverselor resurse aduce profit. Aceşti indicatori sunt:
- rata rentabilităţii economice
- rata rentabilităţii financiare
- rata rentabilităţii faţă de resursele consumate
- rata rentabilității mijloacelor fixe
- rata rentabilității activelor curente
1. rata rentabilităţii economice (a activelor) - are o accepţiune largă vizând eficienţa capitalului economic
alocat activităţii productive a întreprinderii. Cu alte cuvinte indică eficienţa utilizării activelor întreprinderii,
indiferent de sursa de finanţare.

R. economica Rezultatul economic *100%

Activ total

La numărător, prin indicatorul „rezultatul economic” se înţelege Profit până la impozitare sau Profit activităţii
operaţionale, excluzând elementul financiar şi excepţional, ceea ce permite aprecierea reală a utilizării elementelor
patrimoniale.
Rezultatul activtitat ii operationa le
R. economica * 100 %
Activ total
rd. 080 (r.de profit şi pierderi)
R. economica * 100 %
rd . 470 (bilan ţ contabil )

Se apreciază în raport cu media pe ramură. Nivelul satisfăcător > 25% în ţările dezvoltate, ceea ce reprezintă că
întreprinderea în maxim patru perioade îşi poate reînnoi capitalurile angajate prin profitul obţinut.
Rezultatul perioadei de gestiune pina la impozitare
R. economica * 100%
Activ total
rd.130 (r.de profit şi pierderi)
R. economica * 100%
rd . 470 (bilanţ contabil)

Rata rentabilităţii economice poate fi majorată fie prin creşterea numărului de rotaţie a activelor, fie prin creşterea
ratei profitului net, fie prin ambele căi. Dacă întreprinderea are o rată a rentabilităţii economice mai mare decât costul
capitalurilor împrumutate, atunci acţionarii pot beneficia de un efect de levier financiar pozitiv.
2. rata rentabilităţii financiare – măsoară randamentul capitalului propriu, deci al plasamentului financiar, pe
care acţionarii l-au depus prin cumpărarea acţiunilor întreprinderii. Deci, rentabilitatea financiară exprimă capacitatea
întreprinderii de a realiza profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa.
Profit net
R. financiara * 100%
capital propriu

rd.150 (r. profit şi pierderi)

R. financiara * 100%
rd . 650 (bilanţ contabil)

Rentabilitatea financiară depinde de rentabilitate economică şi de structura financiară a acesteia. Maximizarea

rentabilităţii financiare se poate obţine prin:
- sporirea profitului net pe seama creşterii volumului de activitate şi pe tipuri de activitate;

3
- creşterea randamentului capitalurilor investite utilizând intensiv mijloacele fixe.
3. Rata rentabilităţii faţă de resursele consumate

R. cost Profit brut *100%

Costul vinzarilor
rd. 030
R. cost * 100% ( raportul de profit şi pierderi)
rd . 020

Producerea de bunuri competitive reprezintă principalul factor care determină evoluţia pozitivă a acestui indicator şi
situarea pe o treaptă superioară faţă de concurenţi. De aceea, realizarea unei rentabilităţi competitive din vânzarea
producţiei, mărfurilor constituie o problemă managerială fundamentală, care determină caracterul activităţii
întreprinderii pe viitor.
4. Rentabilitatea mijloacelor fixe
Profit până la impozitare
R. mf * 100%
Valoarea mijloacelor fixe

rd. 130 (r. profit şi pierderi)

R. mf * 100%
rd . 060 (bilanţ contabil )

În condiţii concurenţiale de piaţă, dotarea tehnică a întreprinderii ocupă un loc deosebit de important în producerea
unor produse competitive. În această situaţie, rentabilitatea mijloacelor fixe va produce un impact favorabil asupra
rentabilităţii în ansamblu, fapt ce va permite reînnoirea mijloacelor economice într-un termen mai scurt.
5. Rentabilitatea activelor curente
Profit până la impozitare
R. ac * 100%
Valoarea activelor curente

rd. 130 (r. profit şi pierderi)

R. ac * 100%
rd . 460 (bilanţ contabil )
O valoare ridicată a rentabilităţii indică o gestionare eficientă a stocurilor şi creanţelor.

Indicatorii lichidităţii şi solvabilităţii

În cazul cînd o întreprindere solicită unele credite de la bancă sau împrumuturi de la clienţi este necesar de a
aprecia capacitatea de plată a întreprinderii date. Indicatorii ce caracterizează strategia întreprinderii din punct de vedere
a capacităţii de plată sunt indicatorii lichidităţii. Aceşti indicatori cuprind:
I Lichiditate absolută – permite analiza capacității de rambursare instantanee a debitorilor, ținînd cont de
disponibilitățile existente
L absolută (lichiditatea de gradul I) = mijloace băneşti / datorii pe termen scurt
Teoria economică apreciază o valoare de 0,2-0,3 ar exprima raționalitatea unei întreprinderi bine administrate.
Acest indicator arată în ce măsură întreprinderea poate să-şi achite datoriile pe termen scurt din contul mijloacelor
băneşti.
II L intermediară (de gradul II) =(mijloace băneşti+creanţe pe termen scurt) / datorii pe termen scurt ≤ 0,7-1
De asemenea în calculul acestui indicator sunt cointeresaţi creditorii. El ne arată ce parte din datoriile pe TS pot fi
achitate din contul mijloacelor băneşti, hîrtii de valoare, creanţelor care vor fi plătite de către întreprindere.
III L curentă (de gradul III sau coeficientul total de achitare) =
= total active curente / datorii pe termen scurt ≤ 1 – 2,5
Acest indicatori ne arată dacă întreprinderea dispune de suficiente mijloace pentru a-şi achita obligaţiunile în
perioada raportată. În calculul acestui indicator sunt cointeresaţi de obicei acţionari.
Aceşti indicatori ai lichidităţii permit de a face concluzii generale privind capacitatea de plată a întreprinderii şi de
asemenea permit avantajul că pot fi calculaţi atît de utilizatorii interni cît şi exteriori deoarece informaţiile sunt furnizate
de bilanţul contabil.

4
 Solvabilitatea este o notiune mai vasta si reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata datoriilor pe o perioada ma
de timp. Aici, intervine comparatia dintre elementele de activ si pasiv, respectiv disponibilitatile si obligatiile.

Este evident faptul ca intreprinderea este solvabila daca are disponibilitati de mijloace de plata. Pornind de aici, s-au co
diferiti indicatori, care includ ambele notiuni, fiind folosite in scopuri diferite. In cadrul studiilor de evaluare economica, in
in cazul transmiterii dreptului de proprietate, practica recomanda folosirea urmatorilor indicatori:

Active circulante
Solvabilitatea generala ═ ───────────
Datorii curente
Se apreciaza ca valoare minima admisa ce poate varia intre 1,2 – 1,8.

Active circulante + Active fixe

Solv.globala ═ ──────────────
Datorii Totale

valoarea reală a patrimoniului

Coeficientul solvabilităţii = datorii totale > 1.
În cazul cînd coeficientul < 1, întreprinderea nu mai poate primi împrumuturi şi situaţia ei economico-financiară
poate fi dezastruoasă.
Indicatorii de gestionare a activelor
Analiza activelor prevede examinarea mărimii, componenţei şi corelaţiei între diferitele elemente patrimoniale
aflate la dispoziţia firmei.
Analiza modificărilor structurale se efectuează prin calculul următorilor indicatori:
active pe TL
1. Rata imobilizărilor = total active
La aprecierea acestui indicator este necesar de ţinut cont de nivelul de însuşire al capacităţii de producţie.
active curente
2. Rata activelor curente = total active sau 1 – rata imobilizării
Modificările structurale ale patrimoniului în valoarea activelor curente se explică prin depăşirea ritmului creşterii
activelor pe TL.
mijloace fixe  stoc de măărfurşi materiale
3. Rata patrimoniului cu destinaţie de producţie = total active
Această rată reflectă ponderea patrimoniului întreprinderii care poate fi direct utilizată pentru fabricarea producţiei,
prestarea serviciilor şi executării lucrărilor. Dacă acest indicator < 0,5 atunci se consideră o situaţie patrimonială
periculoasă.
mjloace fixe
4. Coeficientul compoziţiei tehnice a întreprinderii = active curente

5
Aplicaţii practice:
Problema 1
Bilanţul S.A. „Lenox” prezintă următoarea situaţie:
mii lei
Activ Suma Pasiv Suma
1. Active pe termen lung 63450 3. Capital propriu 68690
2. Active curente, total 27630
inclusiv: 4. Datorii pe termen lung 4700
- stocuri de mărfuri şi materiale 13210
- creanţe pe termen scurt 12300
- investiţii pe termen scurt 1200 5. Datorii pe termen scurt 17690
- mijloace băneşti 700
- alte active curente 220
Total activ 91080 Total pasiv 91080

Să se calculeze indicatorii lichidităţii şi să se aprecieze capacitatea de plată a întreprinderii.

Rezolvare:

Investitii pe TS  Mijloace banesti 1200  700 Nivelul admisibil

Lichiditatea absoluta (test acid)    0.107
Datorii pe termen scurt 17690 este de 0,2 – 0,3
Active curente - Stocuri de marfuri si materiale
Lichiditatea intermediara  
Datorii pe termen scurt Nivelul admisibil este de 0,7 -1,00
27630  13210 Active curente 27630
 0.82
 Lichiditatea curenta   1.56 Nivelul admisibil este de 1,2 – 2,5
17690 Datorii pe termen scurt 17690
Concluzie: Întreprinderea are un nivel
al lichidităţii satisfăcător, fapt confirmat de rata lichidităţii intermediare şi rata lichidităţii curente. Întreprinderea poate
să întâmpine greutăţi la stingerea obligaţiunile imediate.
Problema 2
În baza informaţiilor privind efortul patrimonial şi efectele realizate de întreprindere în perioada de gestiune să se
determine nivelul eficienţei economico-financiare exprimată prin indicatorii rentabilităţii (rentabilitatea vânzărilor,
activelor, economică, rentabilitatea financiară).
Indicatori Suma (mii lei)
1. Vânzări nete 98530
2. Costul vânzărilor 74200
3. Profit brut ?
4. Profit din activitatea operaţională 14530
5.Profitul perioadei de gestiune până la impozitare 9535
6.Profit net 7628
7. Valoarea medie anuală a activelor 112350
8. Capital Propriu 82680
9. Datorii pe termen lung 7980

Problema 3
6
 Să se calculeze capacitatea de plată a întreprinderii, având în vedere următoarea situaţie a obligaţiunilor şi
mijloacelor de plată la un moment dat:
- disponibilităţi băneşti – 19 824 lei
- stocuri de mărfuri şi materiale – 80 244 lei
- creanţe pe termen scurt – 45 382 lei
- investiţii pe termen scurt – 29 735 lei
- credite bancare pe termen scurt plus rate de rambursat – 32 164 lei
- alte datorii pe termen scurt – 74 321 lei.
Faceţi concluzii respective.

Rezolvare:

Probleme de rezolvat:
Problema 1
Utilizând datele din tabel să se calculeze indicatorii de lichiditate.
mii lei
Activ Suma Pasiv Suma
1. Active pe termen lung 71 715 1. Capital propriu 84242
2. Active curente, total, 30 643 2. Datorii la termen 3300
din care: 3. Datorii pe termen scurt 14816
- SMM 16 280
- Creanţe pe termen scurt 14 090
- Investiţii pe termen scurt 150
- Mijloace băneşti 123
Total Activ 102358 Total pasiv 102358

Problema 2
Bilanţul S.A. „Trixor” prezintă următoarea situaţie:
lei
Activ Suma Pasiv Suma
1. Active pe termen lung 76410 3. Capital propriu 30300
2. Active curente, total 28830
inclusiv: 4. Datorii pe termen lung 48240
- stocuri de mărfuri şi materiale 18100
- creanţe pe termen scurt 9160
- investiţii pe termen scurt 760 5. Datorii pe termen scurt 26700
- mijloace băneşti 810
Total activ 105240 Total pasiv 105240

Să se calculeze indicatorii lichidităţii şi să se aprecieze capacitatea de plată a întreprinderii.

Problema 3
În baza informaţiilor privind efortul patrimonial şi efectele realizate de întreprindere în perioada de gestiune să se
determine nivelul eficienţei economico-financiare exprimată prin indicatorii rentabilităţii (rentabilitatea vânzărilor,
economică, financiară). Faceţi aprecierile respective.
7
 Indicatori Suma (mii lei)
1. Vânzări nete 89750
2. Costul vânzărilor 67400
3. Profit brut 22350
4. Profit din activitatea operaţională 11250
5.Profitul perioadei de gestiune până la impozitare 8300
6.Profit net 2700
7. Valoarea medie anuală a activelor 120370
8. Capital Propriu 57900
9. Datorii pe termen lung 6950

Problema 4
Bilanţul S.A. „Anixor” prezintă următoarea situaţie:
lei
Activ Suma Pasiv Suma
1. Active pe termen lung 15282 3. Capital propriu 14000
2. Active curente, total 20470
inclusiv: 4. Datorii pe termen lung 17000
- stocuri de mărfuri şi materiale 13620
- creanţe pe termen scurt 7680
- investiţii pe termen scurt 1820 5. Datorii pe termen scurt 8352
- mijloace băneşti 950
Total activ 39352 Total pasiv 39352

Să se calculeze indicatorii lichidităţii şi să se aprecieze capacitatea de plată a întreprinderii.