TRANSPLANTUL DE

ORGANE
 CE REPREZINTĂ TRANSPLANTUL DE ORGANE?

Donarea de organe înseamnă transferul de organe de la un om (donatorul) la altul (recipientul). În cazul donării în
timpul vieţii, un om aflat în viaţă donează unul din organele sale. La donarea post-mortem se donează organe de
la o persoană al cărei deces cerebral a fost dovedit.
Prin transplantul de ţesuturi şi/sau organe se înţelege activitatea medicală complexă care, în scop terapeutic,
înlocuieşte ţesuturi şi/sau organe compromise morfologic şi funcţional, din corpul unui subiect uman cu altele
similare, dovedite ca fiind sănătoase.
 ISTORIE
• În 1954, rinichiul a fost primul organ uman care a fost
transplantat cu succes. Transplanturile de ficat, inimă
și pancreas au fost efectuate cu succes până la
sfârșitul anilor 1960, în timp ce procedurile de
transplant de organe pulmonare și intestinale au fost
începute în anii 1980.
• Primele tentative de transplant de organe în România
datează încă de la începutul secolului XX şi aparţin
doctorului Florescu (transplantul de piele (1958),
transplant de cornee(1960), transplant de organ solid
(1980).
• Chirurgi din Republica Moldova şi România(2013) au
efectuat primul transplant de ficat. Un tînăr de 27 de
ani a donat o parte din organul său mamei sale, care
suferă de ciroză hepatică în fază terminală.
Intervenţia a durat mai bine de 7 ore.
ASPECTUL MORAL

• Cu toate că efectele transplantului de organe de la persoanele

decedate la cele vii sunt salutare,iar Biserica nu interzice aveastă
practică,totuși există riscuri și devieri ce trebuiesc evidențiate nu ca să
fie înlăturate,fiindcă chiar practica prudentă demonstrează
imposibilitatea,ci pentru a se revizui anumite atitudini.
• Ca la orice operaţie, pot apărea complicaţii pe termen scurt, cum ar fi
blocajul vascular sau o infecţie a rănii de operaţie. Pentru a împiedica
respingerea organului donat, trebuie ca recipientul să urmeze
tratament medicamentos tot restul vieţii. Medicamentele pot avea
efecte adverse şi administrarea lor permanentă poate fi descoperită ca
fiind un motiv. Pot apărea şi probleme psihice, cum ar fi teama că
organul va fi respins sau detectat ca şi corp străin. Un pacient care a
primit un organ trebuie să trăiască cu riscul efectelor adverse.
Alternativa este decizia de a nu accepta transplantul.
 ASPECTUL JURIDIC

• Din textele tuturor documentelor internaționale referitoare la

drepturile omului se desprind spre a fi aplicate la prelevarea și
transplantul de țesuturi și organe de origine umană cîteva idei
călăuzitoare, , cum ar fi: corpul omenesc este sacru, intangibil,
trebuie respectat atât în timpul vieţii cât şi după moarte; corpul
omenesc nu poate să facă obiectul nici unui comerţ. Există în legi
indicaţii clare referitoare la consimţământul pentru prelevarea de
organe de la persoane vii, dar şi la donarea post-mortem (prin
constatarea morţii clinice este interzisă prelevarea, dacă
donatorul nu a pierdut ireversibil şi total funcţiile cerebrale, dar
se precizează că aceasta nu exclude ca unele funcţii ale anumitor
organe să fie menţinute în viaţă artificial).
 ASPECTUL RELIGIOS
• Biserica binecuvîntează orice practică medicală în vederea reducerii
suferinței din lume.
• Cerinţa de a ajuta şi a fi solidar există în credinţele creştină, islamică,
iudaică, precum şi alte convingeri religioase. Din aceasta nu rezultă
însă nicio obligaţie religioasă de a dona organe, întrucât decizia în
acest sens îi aparţine individului. Din punct de vedere creştin, nu
există nicio preocupare fundamentală împotriva prelevării de
organe. Nici Consiliul Central al Musulmanilor din Germania nu are
nicio rezervă în acest sens, atât timp cât se respectă anumite
precepte ale religiei islamice. Parţial, religia iudaică are anumite
rezerve privind prelevarea de organe, întrucât moartea cerebrală nu
este echivalentă cu moartea persoanei. Însă Rabinatul Superior al
Israelului aprobă criteriul morţii cerebrale în contextul transplantului
de organe. În buddism nu există nicio rezervă privind transplantul de
organe.
PRINCIPIILE BIOETICII AFLATE LA BAZA TRANSPLANTULUI DE ORGANE:

1. SA RESPECTE DEMNITATEA PERSOANEI (DONATOR, RECEPTOR, MEDIC.

2. SA AIBA SCOP TERAPEUTIC;
3. SA FIE IN FOLOSUL APROAPELUI.
4. SA RESPECTE VIATA SI CHIAR MOARTEA PERSOANEI UMANE;
5. SA RESPECTE DREPTURILE OMULUI SI DIMENSIUNEA DUHOVNICEASCA A
EXISTENTEI UMANE, CHIAR DINMOMENTUL CONCEPERII ACESTEIA.
6. SA NU FIE DETERMINAT DE OPORTUNISME POLITICE SAU ECONOMICE, DE
CURIOZITATI MEDICALE, LA MODAIN LUMEA NOASTRA SECULARIZATA.
 STATISTICĂ

• Pe parcursul anilor 2011-2018 în Republica Moldova, în total au fost efectuate 1377 de operații de transplant de
țesuturi, inclusiv: 880 de operații de transplant de os, 40 de operații de transplant de tendon/ligamente, 14 de
operații de transplant de nervi, 166 de operații de transplant de cornee, 84 de operații de transplant de piele și 193
de operații de transplant de membrană amniotică.
• În perioada 2013-2018, 66 de vieți au fost salvate datorită donării de rinichi și 37 datorită donării de ficat.. Însă, la
moment, alte 38 de persoane stau în lista de așteptare pentru de transplant renal și peste 60 de persoane pentru
transplant de ficat.
• Doar în anul 2018, au fost realizate 31 de transplanturi de organe, rezultatele Republica Moldova, fiind mai mari
decît România, Rusia, Grecia, etc. Însă studiile realizate recent arată că 88 % din populație ar dona organe, dacă ar fi
mai bine informați.
• În prezent, aproape 40 de persoane aşteaptă un rinichi, iar peste 90 - un ficat.