Tema 3.

Conţinutul şi structura capitalului

1. Capitalul întreprinderii: concept şi forme de manifestare ale acestuia
2. Structura financiară a întreprinderii. Căi de optimizare a acesteia
3. Levierul financiar. Efectul de levier financiar

1. Capitalul întreprinderii: concept şi forme de manifestare ale acestuia

Capitalul este un stoc de valori sau de active, care intrate în circuitul economic pot genera profituri posesorilor
lor.
Din punct de vedere economic capitalul poate fi caracterizat ca:
1. factorul principal al producţiei;
2. resursele financiare a întreprinderii care aduc venit.
3. sursa principală de formare a bunăstării deţinătorilor lui, etc.
Capitalul poate fi clasificat conform următoarelor particularităţi:
I. După apartenenţă:
 capital propriu
 capital împrumutat
II. După scopul de întrebuinţare
 capital de producţie – caracterizează mijloacele întreprinderii investite în activele
operaţionale pentru efectuarea activităţii;
 capital împrumutat – reprezintă acea parte care se foloseşte în procesul de investire în
instrumentele monetare (depuneri pe termen lung şi scurt în băncile comerciale), precum şi în
instrumentele bursiere (obligaţiuni, certificate de depozit, cambii);
 capital speculativ – caracterizează acea parte a acestuia, care se întrebuinţează în procesul
efectuării operaţiunilor speculative financiare (bazate pe diferenţa de preţuri la procurarea derivativelor cu
scopuri de speculaţie )
III. După formele de investire, capitalul este în formă materială, nematerială şi bănească, care este folosit
pentru formarea fondului statutar
IV. după obiectul investirii:
 capital fix;
 capital circulant.

2. Structura financiară a întreprinderii. Căi de optimizare a acesteia

Prin structura financiară a unei întreprinderi se înţelege un raport existent între finanţările sale pe TS şi
finanţările pe TL şi TM. Fiecare firmă îşi stabileşte o structură obiectivă a capitalului care constă din anumite
proporţii de capital propriu, capital împrumutat pe TL şi capital împrumutat pe TS. Capitalul este un stoc de valori
care, intrate în circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor.
Structura financiară a întreprinderii reflectă compoziţia capitalurilor acesteia, care pot fi: proprii sau
împrumutate.
Capitalul propriu este caracterizat de următoarele avantaje:
simplicitatea atragerii
capacitatea mare de generare a profitului, deoarece nu e nevoie de achita dobânzi
asigurarea stabilităţii financiare, a solvabilităţii şi micşorării riscului de faliment.
Pe lîngă calităţile pozitive finanţarea prin capitalul propriu mai are şi dezavantaje, ca:
 costul capitalului propriu este mai mare decît costul capitalului împrumutat
 posibilitatea neîntrebuinţată de creştere a coeficientului rentabilităţii capitalului propriu din contul
atragerii capitalului împrumutat.
Întreprinderea care foloseşte numai capital propriu are o stabilitate financiară mai mare însă limitează ritmul
dezvoltării sale şi nu foloseşte posibilităţile financiare de creştere a profitului din capitalul investiţiilor.
Capitalul împrumutat se caracterizează prin următoarele avantaje:
  asigurarea creşterii potenţialului financiar;
 cost mai mic în comparaţie cu cel al capitalului propriu;
 autoposibilitatea de a genera creşterea rentabilităţii.
În acelaşi timp întrebuinţarea capitalului împrumutat are şi dezavantaje ca:
 creşterea riscului şi pierderea solvabilităţii;
 dependenţa mare a costului capitalului împrumutat de conjunctura pieţii;
 procedura complicată de atragere.
Întreprinderea ce foloseşte capital împrumutat are un potenţial financiar mai mic, însă este supusă unui risc
de faliment la fel de mare.

Relaţiile ce definesc structura financiară a întreprinderii

- Datorii totale / capital propriu
- Finanţări TL / finanţări TS
Capitalul permanent / surse de trezorerie (datorii bancare TS, creditul comercial)

Factorii ce influenţează structura financiară a întreprinderii.

Interni
stabilitatea vânzărilor. O firmă care are vânzări stabile poate folosi capital împrumutat într-o
proporţie mai mare.
structura activelor – firmele a căror active sunt adecvate pentru a fi utilizate drept gaj tind să
utilizeze mai mult capital împrumutat.
rata de creştere
atitudinea echipei manageriale. Unele echipe tind să utilizeze capital împrumutat într-o
proporţie mai mare, iar altele într-o proporţie mai mică.
condiţiile interne ale întreprinderii –nivelul lichidităţii şi solvabilităţii, rentabilităţii mai
mare rata dobânzii
Externi
condiţiile pieţei financiare;
rata scăzută a economiilor
atitudinea agenţilor de plasament;
pierderea încrederii în instituţiile de capital,
fiscalitatea.
Modul de constituire a capitalului trebuie să ţină cont de anumite criterii:
1. criteriul destinaţiei fondurilor - presupune ca activele TL să fie finanţate din capital permanent, iar
activele curente din datorii pe termen scurt şi fondul de rulment (circulant),
Capital permanent = Capital propriu + Datorii pe termen lung
FR = Cap permanent - ATL
FR = A curente – P curente

2. criteriul capacităţii de îndatorare – exprimă posibilităţile unei societăţi de a primi credite care să fie
garantate şi a căror rambursare, inclusiv şi plata dobânzilor să nu creeze greutăţi financiare de nesuportat.
Capacitatea de îndatorare reprezintă limita maximă de îndatorare impusă de bănci întreprinderilor.
Pentru aprecierea situaţiei în care se poate afla un solicitator de credite banca utilizează un sistem de
indicatori:

Dat totale 2 Dat totale

CIG= ≤ CIG= ≤2
total pasiv 3 capital propriu
 Dat pe termenlung 1 Dat pe termenlung
CIT = ≤ CIT = ≤1
capital permanent 2 capital propriu

Problema:
Să se determine posibilităţile de îndatorate ale întreprinderii, cunoscând:
 Capital propriu – 270 800 lei
 Datorii pe termen lung – 190 700 lei
 Datorii pe termen scurt – 30 000 lei

Rezolvare:

 DTmax = 2*270 800 = 541 600 lei

 Suma suplimentară = 541 600 – 190 700 – 30 0 00 = 320 900 lei
Verificăm relaţia ce determină posibilităţile de finanţare pe termen lung: DTL/Cpr ≤ 1,

raportul 190 700 / 270 800 corespunde limitei stabilite. În aceste condiţii se determină capacitatea de finanţare pe
termen lung a întreprinderii
(190 700 + x) /270 800 = 1
x= 80 100 lei
astfel suma de 80 100 lei poate fi destinată ca finanţare pe termen lung, iar suma de 240 800 lei poate fi
destinată finanţării întreprinderii pe termen scurt

3. criteriul rentabilităţii Capitalul propriu şi cel împrumutat comportă costuri. Capitalul propriu este
remunerat numai atunci când întreprinderea obţine profit, iar capitalul împrumutat trebuie remunerat,
indiferent de rentabilitatea întreprinderii.
O întreprindere îndatorată are cheltuieli financiare mari, fapt ce micşorează posibilităţile
autofinanţării. Prin urmare întreprinderea va recurge la noi credite pentru a-şi acoperi nevoile de finanţare
care vor duce la creşterea cheltuielilor financiare. În aceste condiţii criteriul rentabilităţii este decisiv.
Dacă rata rentabilităţii este mai mare decât rata dobânzii este posibilă apelarea la credite.

4. Costul mediul ponderat (CMP) – reprezintă un nivel minim obligatoriu al rentabilităţii investiţiilor în care
a fost angajat acesta
n
CMPC=∑ XiPi
i=1
Unde: Xi – costul capitalului i
Pi – ponderea capitalului i
Problema:
Pentru finanţarea activităţii sale pe viitor, întreprinderea planifică să recurgă la următoarele modalităţi de finanţare:
- Credit bancar în sumă de 480 700 lei, rata dobânzii – 19%
- Împrumut financiar – 100 000 lei, costul împrumutului – 22%
- Emisiune de obligaţiuni în valoare de 200 000 lei, rata cuponului – 18%
Determinaţi rentabilitatea minimă obligatorie.
Raspuns : CMPC = 19,1%

Criterii de optimizare a structurii financiare

Decizia întreprinderii privind structura financiară presupune pe de o parte alegerea raportului dintre capital
permanent şi capital pe termen scurt, iar pe de altă parte alegerea proporției fiecărei surse de capital permanent din
totalul pasivului bilanțului în aşa fel ca să maximizăm valoarea întreprinderii.

3. Levierul financiar. Efectul de levier financiar

Levierul financiar caracterizează utilizarea mijloacelor împrumutate de către întreprindere, fapt ce
influențează schimbarea coeficientului rentabilității capitalului propriu. Adică el reprezintă un factor obiectiv, care
apare odată cu apariție mijloacelor împrumutate.
Indicatorul care reflectă nivelul beneficiului suplimentar la capitalul propriu în dependență de volumul
utilizat de mijloace împrumutate se numește efectul de levier financiar (efectul de îndatorare).
El se calculează după formula:
CÎ
ELF = ( 1 − t ) × ( Re − Rdob ) ×
CP
Efectului de îndatorare – reprezintă rezultatul pozitiv sau negativ pe care îl obţine întreprinderea ca urmare
a utilizării creditului.
Efectul de îndatorare se obţine comparând rentabilitatea economică a întreprinderii cu costul capitalului
împrumutat.
Dacă Re > rata dobânzii – efect de îndatorare pozitiv.
Dacă Re < rata dobânzii – efect de îndatorare negativ
Aplicaţii practice:
Problema 1.
Mecanismul formării efectului de levier financiar se determină conform tabelului de mai jos:
mii lei
Întreprinderea
Indicatorii
A B C
1. Valoarea medie a capitalului utilizat în perioada raportată, din ea: 1000 1000 1000
Valoarea medie a capitalului propriu
2. Valoarea medie a capitalului împrumutat 1000 800 500
3. Profitul brut - 200 500
4. Rata rentabilităţii brute a activelor (rd4 : rd1) 200 200 200
5. Rata medie a dobânzii pentru credit, % 20 20 20
6. Suma dobânzilor achitată creditorilor 10 10 10
7. Profitul întreprinderii, exclusiv suma cheltuielilor pentru dobânda la - 20 50
8. credit
Cota impozitului pe venit 200 180 150
9. Cheltuieli privind plata impozitului pe venit 0,12 0,12 0,12
10. Profitul net rămas la dispoziția întreprinderii după achitarea 36 32,4 27
11. impozitului
Rata rentabilității capitalului propriu (%) 164 147,6 123
12. Creșterea rentabilităţii capitalului propriu ca urmare a utilizării 16,4 18,5 24,6
13. capitalului împrumutat, % (faţă de întreprinderea A)
- 0,021 0,082

Analizând tabelul observăm că pentru întreprinderea A efectul de levier lipsește, deoarece ea nu utilizează
capital împrumutat. Pentru întreprinderea B efectul de levier este egal cu: ELF = (1-0,12) * (20-10) * 200/800 =
2,2%. Pentru întreprinderea C acesta este egal cu: ELF = (1-0,12) * (20-10) * 500/500 = 8.8%.
Reiese că, cu cât este mai mare ponderea capitalului împrumutat în suma totală a capitalului utilizat de
întreprindere, cu atât mai mare este nivelul profitului obținut la un leu capital propriu, cu condiția că rentabilitatea
economică este superioară ratei dobânzii.

Problema 2
Întreprinderea prezintă următoarea situație :
- Capitalul propriu 7000 lei
- Capitalul împrumutat – 16000 lei
- rentabilitatea economică (Re) - 10%
- rata dobânzii (D) – 8%
Să se determine efectul de îndatorare.
Rezolvare:
Cap. împrum . 16000
Ef . î ndatorare = (Re−D)= (10−8)= 4,6 %
Cap prorpiu 7000
Randamentul capitalului propriu:
7000 * 10%
(1−0,08)=644 lei
100 %
Randamentul final al capitalului propriu:
10% + 4,6% = 14,6%*8% = 1.168 %
Problema 3
Pasivul bilanţului unei societăţi comerciale este compus din:
 Capital propriu – 180000 lei
 Datorii pe termen lung – 120000 lei
 Datorii pe termen scurt – 160000 lei
Proiectul rentabil de finanţat este de 200000 lei. Să se stabilească capacitatea de îndatorare pentru finanţarea
proiectului.
Rezolvare:
Verificăm dacă întreprinderea se încadrează în normele uzuale bancare.
Datorii totale 280000
≤2 =1,5
CÎG = Capital propriu 180000
Datorii la termen 120000
≤1 =0,6
CÎT = Capital propriu 180000
Societatea mai poate apela la credite.
Verificăm dacă societatea mai poate apele la un credit pe termen lung de 200000 lei.
 Capital propriu – 180000 lei
 Datorii pe termen lung – 120000 + 200000 = 320000 lei
 Datorii pe termen scurt – 160000 lei
Datorii totale 480000
≤2 =2 .9
CÎG = Capital propriu 180000
Datorii la termen 320000
≤1 =2
CÎT = Capital propriu 180000
Pentru a putea realiza proiectul societatea poate adopta următoarele soluţii: a) să procedeze la creşterea minimă a
capitalului propriu şi, b) creşterea maximă a creditelor bancare, până la obţinerea sumei de 200000 lei.
X – creşterea minimă a capitalului propriu
Y - creşterea maximă a capitalului împrumutat

{ x+ y=200 000 ¿ ¿¿ ¿ ¿
¿
Concluzie: Proiectul de finanţat în sumă de 200 000 lei va fi acoperit din contul creşterii capitalului propriu cu
40000 lei şi creşterii capitalului împrumutat cu 160 000 lei.
Problema 4
Să se decidă asupra structurii optime a capitalului conform criteriului rentabilităţii financiare.
Întreprinderea dispune de un capital propriu în sumă de 60000 u. m. şi doreşte să-şi majoreze volumul de lucru pe
seama atragerii capitalului împrumutat. Rentabilitatea globală constituie 10%, iar rata minimă a dobânzii bancare
pentru credite constituie 8%. Se analizează 4 variante care indică nivele diferite de îndatorare:
№ Indicatori A B C D
1. Capital propriu (mii u.m.) 60 60 60 60
2. Capital împrumutat (mii u.m.) 15 30 60 90
3. Total capital (mii u.m.) 75 90 120 150
4. Rata rentabilității economice, % 10 10 10 10
5. Rata dobânzii, % 8 8 8 8
6. Rata dobânzii bancare, inclusiv şi prima pentru 8.25 8,5 9 9,5
 risc, % ( r.2 / r.1 + r.5)
7. Suma profitului brut (r. 4 * r.3), mii lei 7,5 9 12 15
8. Suma dobânzii pentru împrumut 1,2 2,55 5,4 8,55
(r. 6* r. 2), mii lei
9. Profitul perioadei de gestiune până la 6,3 6,45 6,6 6,45
impozitare
10. Cota impozitului pe venit 0,18 0,18 0,18 0,18
11. Suma impozitului pe venit (r.9 * r. 10) 1,134 1,161 1,188 1,161
12. Profit net (r. 9 – r.11) 5,166 5,289 5,412 5,289
13. Rata rentabilităţii financiare (r.12 / r.1) 8,61 8,815 9,02 8,815

Concluzie: Structura optimă a capitalului este când raportul capital propriu/capital împrumutat este egal cu 1 (60 /
60), varianta C.

Probleme pentru rezolvare:

Problema 2
Să se calculeze profitul net al întreprinderii în cazul când întreprinderea se finanţează: a) prin capital propriu;
b) prin capital împrumutat, cunoscând datele de mai jos:
- costul proiectului – 15700 u.m.
- costul capitalului (împrumutat şi propriu) – 17%
- rata rentabilităţii – 34%
- cota impozitului pe venit – 12%
Problema 3
O societate comercială prezintă următoarea situaţie:
Capital propriu = 46 800 lei
Datorii pe termen lung = 31 250 lei
Datorii pe termen scurt = 62 449 lei
Re = 12%
Rd = 16%
Să se determine efectul de îndatorare şi randamentul final al capitalului propriu.
Problema 4
O societate comercială prezintă următoarea situaţie:
Capital propriu = 12 537 lei
Datorii pe termen lung = 6 943 lei
Datorii pe termen scurt = 9 302 lei
Re = 11%
Rd = 8%
Să se determine efectul de îndatorare şi randamentul capitalului propriu.
Problema 5
Să se stabilească capacitatea de îndatorare maximă şi posibilităţile de îndatorare ale unei întreprinderi
cunoscând:
Capital statutar – 349 800 lei
Rezerve – 25 520 lei
Profit nerepartizat – 49 650 lei
Datorii pe termen lung – 238 452 lei
Datorii pe termen scurt – 525 380 lei
Problema 6
Să se stabilească capacitatea de îndatorare maximă şi posibilităţile de îndatorare ale întreprinderii, cunoscând:
Capital permanent – 95 255 lei
Datorii pe termen lung – 59 690 lei
Datorii pe termen scurt – 72 379 lei
Problema 7
Să se calculeze gradul de autonomie financiară şi capacitatea maximă de îndatorare a S.A. „Codru”,
cunoscând următoarea structură a capitalului:
- Capital propriu – 73730 mii lei
- Datorii pe termen lung – 7980 mii lei
- Datorii pe termen scurt – 17860 mii lei
- Active pe termen lung – 70820 mii lei
- Active curente – 28750 mii lei
Faceţi concluziile respective.
Problema 8
Să se determine posibilităţile de îndatorare ale întreprinderii, cunoscând:
- Capital propriu = 750.000 lei
- Datorii pe termen lung = 530.000 lei
- Datorii pe termen scurt = 825.000 lei
Problema 9
Situaţia unei întreprinderi se prezintă astfel:
- capital propriu - 750000 lei
- capital împrumutat pe termen lung – 430000 lei
- datorii pe termen scurt – 210000 lei
- profit până la impozitare – 245000 lei
- rata dobânzii – 8%
Calculaţi efectul de îndatorare. Indicaţi şi argumentaţi răspunsul corect:
a) 6,01% b) 8,21% c) 8,19% d)-5,62%