Tema Procesul de comEtica in afaceriunicare și dileme etice

1. Etica afacerilor
2. Nivelurile de aplicare a eticii în afaceri
3. Dilemeetice

2. Nivelurile de aplicare a eticii în afaceri.

Normele etice diferă de la o unitate economică la alta, de la o ţară la alta, la
fel, există diferenţe în diferite ramuri ale economiei naţionale. Complexitatea
normelor ce reglementează comportamentul etic, precum şi rolul diferit pe care îl
joacă, impune necesitatea clasificării lor.
Conceptele centrale cu care operează etica afacerilor sunt: datorie şi utilitate.
Afacerile sunt un mediu care este perceput ca mai puţin nobil.
Toate normele etice pot fi ierarhizate în trei nivele:
1.1. Nivelul mondial (hipernorme)
Aceste norme se bazează pe valori umane şi sunt fixate în „Principiile
businessului internaţional” – cod de etică internaţional, primit în anul 1994 în
Elveţia de către reprezentanţii companiilor de vază şi consultanţi în business din
S.U.A., Japonia şi Europa de Vest. În acest cod sunt reglementate diverse aspecte
ale eticii businessului [Boxa 2.2].
Hipernormele sunt superioare faţă de codurile de etică corporative şi
naţionale.
1.2. Nivel macro (la nivel de ramură sau economie naţională)
Conceptele centrale cu care se operează pentru acest nivel sunt: dreptate şi
legitimitate.
Acestea sunt macronorme sau principii etice, realizate în codurile de etică
ramurale şi naţionale. Este vorba despre respectul faţă de proprietatea privată şi
relaţiile de piaţă, corectitudinea informaţiei, omiterea discriminării pe piaţa muncii
etc.
1.3. Nivel micro (la nivel de întreprindere concretă şi clienţii săi)
Acest nivel este mai aproape de etica tradiţională şi cuprinde: obligaţii, promisiuni,
intenţii, consecinţe, drepturi individuale. Toate acestea se află sub principiile
schimbului cinstit, câştigului cinstit, tratamentului corect.
Sunt principiile încrederii şi lipsei discriminării în relaţiile dintre furnizori şi
consumatori, personal şi administraţie, manageri şi acţionari. Încălcarea lor duce la
diverse pierderi (creşterea cheltuielilor, situaţii conflictuale etc.). La acest nivel se
rezolvă şi permanent apar (în special în domeniul resurselor umane) problemele
etice.
Astăzi, toate organizaţiile din lume trebuie să recunoască importanţa şi
necesitatea luării în considerare a unor concepte ca: etică, morală, responsabilitate
socială, echitate şi, totodată, să încerce să le implementeze în cultura lor
organizaţională.

3. Dileme etice 
Dilemele etice reprezintă situaţii conflictuale, când conducătorul trebuie să aleagă
nu între două posibilităţi de a acţiona egale din punct de vedere etic, dar trebuie să
decidă, trebuie să facă sau nu ceva, ce cu toate că este convenabil pentru el sau
organizaţie, sau pentru ambii, se poate de considerat neetic.
situaţiile conflictuale trebuie trecute succesiv prin trei filtre pentru a obţine o
decizie etică, decizie care să optimizeze raportul: performanţa economică –
performanţa socială. De fapt, este vorba de trei tipuri de analiză:
- analiza economică;
- analiza legală;
- analiza etică.
Analiza economică abordează problema managerială din perspectiva teoriei
microeconomice. Această analiză se bazează pe convingerea că managerii unei
organizaţii trebuie întotdeauna să acţioneze pentru maximizarea veniturilor şi
minimizarea cheltuielilor.
Analiza legală tratează dilemele etice prin prisma teoriei legalităţii, pornind de la
ideea că, într-o societate democratică, fiecare lege reprezintă judecăţile colective,
morale făcute de membrii ei în legătură cu un litigiu determinat. Acest tip de
analiză ajută la cunoaşterea legalităţii unei situaţii dar, deoarece legea nu acoperă
decât parţial sfera standardelor morale, analiza legală este insuficientă în
soluţionarea unei dileme etice.
Analiza etică este bazată pe procesele de gândire raţională. Optica este aceea că un
manager va trebui să acţioneze întotdeauna în concordanţă cu anumite principii de
comportament, care mai sunt denumite „standarde etice”.
Principiul utilitarist -  acţionează într-un mod care va aduce cel mai mult bine
celui mai mare număr de oameni. Tot beneficiul, fiind comparat cu dauna
pricinuită trebuie să preleveze şi în acest caz acţiunea se consideră etică. Dacă
există mai multe alternative, fiecare soldându-se cu un anumit nivel al pagubei, se
alege varianta cu paguba minimă.
Principiul individualist - acţionează într-un mod care să se bazeze pe libertatea
conştiinţei, pe libertatea individuală. Dreptul unui individ la libertatea de conştiinţă
este sprijinit şi întărit prin oprirea altor indivizi de a limita această libertate. În
această abordare responsabilitatea faţă de societate este marginalizată (de exemplu:
un angajat al întreprinderii comerciale discută în afara acesteia despre politica de
preţ în baza dreptului de a vorbi liber).
Principiul justiţiar - acţionează într-o astfel de modalitate încât acţiunea
întreprinsă în anumite condiţii să poată fi considerată o lege, regulă sau normă de
comportament universal. Conform acestui principiu deciziile etice nu trebuie să
depindă de rezultatul concret (minţirea unui client este imorală).
Respectarea simultană a acestor trei principii este foarte dificilă, uneori chiar
imposibilă. Un manager, care urmăreşte, de exemplu, păstrarea secretului privind
pătrunderea pe o nouă piaţă încalcă libertatea cuvântului, esenţială în principiul
individualist. Prin această „lipsă” de transparenţă, managerul protejează interesele
organizaţiei, angajaţilor, fiind etic conform principiului utilitarist.
La fel, uneori este complicat de cuantificat toate daunele, pagubele şi beneficiile
cauzate de o acţiune sau activitate, precum şi de a evolua care dintre ele este
minimă sau maximă. De exemplu, în cazul unei greve ce s-a finalizat în favoarea
angajaţilor întreprinderii date, au suferit pierderi proprietarii şi furnizorii, respectiv
şi consumatorii. Determinarea pagubei minime este dificilă.
De aceea, de rând cu principiile menţionate mai sus, la soluţionarea unei dileme
etice mai pot fi folosite următoarele standarde:
Regula de aur      –    Acţionează în acelaşi   mod în care ai vrea ca alţii să te
trateze pe tine.
Etica profesională   –     Întreprinde acţiuni care vor fi percepute drept adecvate
de către un grup  dezinteresat de colegi care au aceeaşi profesie.
Testul TV        –          Managerii trebuie să se întrebe întotdeauna: „M-aşi simţi
confortabil dacă ar trebui să explic unei audienţe naţionale la TV de ce am
întreprins o asemenea acţiune?”.