www.referat.

ro

Definitii si preocupari ale eticii

1.1 Etica,definitii si sfera ei de cuprindere: Etica, conform dictionarului este " stiinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare si cu rolul in viata sociala". Antonio Ramirez in lucrarea "Etica in Intreprindere"( La etica en la empresa) considera etica o stiinta care ne ajuta sa cunoastem omul,comportamentul sau si societatea in ansamblul ei.Stiinta eticii are un caracter analitic- se preocupa de cauzele actiunilor noastre si normative-ne spune ceea ce avem de facut; ea nu este insa o stiinta descriptive nu ne indica cum sa facem,dar este practica, orientate spre actiune: se invata din practica. De aceea se foloseste adesea si conceptual de etica aplicata ,prin care intelem analiza din punct de vedere moral a unor situatii concrete din practica sociala sau profesionala, in vederea luarii unor decizii. A vorbi despre etica in domeniul politicii, economie, la nivel de organizatie, este astazi la moda, chiar reprezinta o noutate. Cu toate acestea se manifesta o lipsa evidenta a eticii in aceste domenii. Cu toate ca economia este cea mai predispusa la incalcari ale eticii,mai putem spera in existenta unor sanse reale de insanatosire morala a vietii economice, bazandu-ne pe exemplele unor mari companii,multe la numar care promoveaza prin actiunile lor principiile eticii, de exemplu: Johnson& Johnson, LL Bean Inc., NCR Corporation. Majoritatea oamenilor se conduc in viata dupa ceea ce numim morala convetionala sau de aparenta. Filosofia etica este aceea disciplina preocupata de ceea ce

este bine si rau,correct sau gresit. Toate societatile au avut si au reguli etice care aproba onestitatea, respectarea promisiunilor, ajutarea semenilor si respectarea drepturilor celorlalti. Etica este o trasatura umana universala chiar daca codul de etica nu este acelasi pentru toti, el prezentand particularitati pentru fiecare societate, organizatie sau pentru fiecare individ in parte. Etica sociala se ocupa de relatiile omului cu cei din jurul sau, individul fiind in centrul acestor relatii. Din ratiuni economice organizatiile actioneaza intotdeauna in serviciul unor persoane; binele comun al organizatiei reprezinta un ansamblu de obiective pe care membrii sai incearca sa le atinga. De aceea putem afirma ca etica in organizatie se bazeaza pe doua principii fundamentale: a) suprematia omului si a principiilor morale asupra organizatiei b) atingerea scopului sau binelui comun, respectand principiile morale Insasi strategia organizatiei poate oglindi pozitia acesteia din punct de vedere etic; ambitia unui nivel inalt al eticii profesionale este cel putin
1[1]

inseparabila de ambitia unui

inalt nivel al eficientei economice si al investitiei in progres; uneori exigentele eticii in intreprindere pot ajunge sa modifice strategia aleasa. Strategia si etica se conjuga astfel la nivelul organizatiei. Astfel se ajunge la concluzia ca etica este rentabila; ea trebuie perceputa ca o investitie a organizatiei, mai ales pe termen mediu si lung. Ea nu se opune profitului, ci doar acelui profit injust, illegal sau imoral. Etica managementului este o forma a eticii aplicate si reprezinta un ansamblu de norme carora trebuie sa li se subordoneze actiunile si deciziile cadrelor de conducere din organizatii, norme care pot sa fie sau nu sanctionate din punct de vedere juridic si care sunt impuse prin forta constiintei colective, a opiniei publice. Ca principii generale de conduita sau coduri etice, etica este aplicata in managementul resurselor umane, in

1[1]

Corodeanu,Daniela-Tatiana : Suport de curs :Etica in administratia publica,p18

managementul situatiilor de criza, in comunicarea de marketing in toate formele ei: branding,relatii publice, publicitate. Etica profesionala impune stabilirea unor reguli interne in fiecare profesiune, care pot lua forma "bunelor practice", "codurilor etice" sau "codurilor deontologice". Unii manageri considera legatura dintre etica si afaceri o simpla gluma. Altii privesc alaturarea celor doua notiuni ca fiind imposibila sau cel putin improbabila; o alta categorie considera discutiile despre etica irelevante. Sunt si manageri care evita sa aduca in discutie etica datorita temerii ca o asemenea conversatie ar putea fi interpretata ca o recunoastere a vinovatiei sau incorectitudinii. Catusi de putin adevarat. Etica presupune motivatie, motivatia determina o anumita maniera de actiune, iar variantele de comportament conduc la consecinte mai mult sau mai putin grave pentru persoanele aflate in interactiune.Firmele care pot fi numite etice prezinta anumite caracteristici: 1.Echilibru intre profit si etica 2.Valorile etice stau la baza comportamentului zilnic al actiunilor individuale 3.Sistem de sanctiuni care prevede penalizarea si corectarea actiunilor cu caracter neetic. 4.Prezinta un set de valori care presupune: -tratarea celorlalti cu respect si cinste asa cum doresti si tu sa fii tratat -fabricarea si comercializarea produselor astfel incat sa fii multumit daca le folosesti tu -tratarea mediului inconjurator ca si cum ar fi proprietatea ta Etica trebuie sa insoteasca intregul proces de luare a deciziei in toate etapele sale.Relatia fundamentala asupra careia se concentreaza cea mai mare parte a problematicii eticii in afaceri este de fapt conflictul intre performantele economice ale organizatiei masurate in

venituri,costuri,profituri sau datorii si performantele sale sociale, mult mai dificil de apreciat, reprezentate de obligatiile fata de angajati, clienti, creditori, furnizori, distribuitori sau publicul larg. Accentul pus in ultimii ani pe etica in organizatii se datoreaza schimbariilor rapide in domeniul fortei de munca, ca rezultat al aparitiei noilor tehnologii, internationalizarii afacerilor, impactului diferitilor factori economico-sociali si politici atat asupra sectorului privat cat si a celui public. Etica in opinia lui Dimitrios Buhalis si Eric Laws reprezinta un set de reguli care definesc ceea ce este drept si gresit in conduita noastra. Donaldson descrie etica in organizatii ca fiind un studiu sistematic cu care se confrunta domeniul afacerilor,industriei sau activitatile, institutiile sau practicile si credintele relationate acestora. Intr-o maniera mai concreta Johns, precizeaza ca etica poate fi definita ca o reflectie sistematica asupra consecintelor morale ale deciziilor(potentiale daune pentru personalul din interiorul organizatiei cat si pentru persoanele din exteriorul acesteia). Etica reprezinta modul nostrum de a interactiona ca angajatori,

angajati,colegi,clienti,prieteni,sau membrii ai comunitatii in care traim. Conduita etica reprezinta unul dintre criteriile principale care definesc felul in care o companie isi desfasoara activitatea,consolidand sau, dimpotriva, distrugand reputatia acesteia pe piata. Conduita etica necesita efort, capacitate de sinteza si inteligenta. De-a lungul timpului a fost dovedit faptul ca o conduita etica are intotdeauna rezultate positive. Exista posibilitatea de a pierde pe termen scurt dar niciodata pe termen lung.

1.2 Tehnici de implementare a eticii in afaceri si responsabilii:

Tehnici de implementare a eticii in afaceri si responsabilii Responsabilii sau organismele abilitate sa supravegheze si sa ghideze implementarea eticii in afaceri sunt: Consiliul sau Comisia de etica a afacerii, Ofiterul de etica , Consiliul de etica profesionala,urmate de programul de monitorizare a climatului etic,programul de auditul eticii si codul de etica si conduita in afaceri.

Ofiterul de etica este reprezentantul echipei de conducere responsabil cu operatiile cotidiene ale eticii in afaceri:

Coordoneaza desfasurarea si implementarea programului de etica. Desfasoara si intretine standardele si procedurile de conduita,precum si politicile aferente care vor ghida angajatii in proiectarea expectantelor.

Instituirea si coordonarea monitorizarii controalelor si masurilor care trebuie urmate.2[2]

Instituie si fondeaza un consiliu de etica reprezentativ pentru toate nivelele organizatiei. Implementarea si coordonarea programelor de comunicare si instruire pentru intreaga firma,pentru a se asigura ca toti angajatii intra in contact si cunosc standardele.

Monitorizarea si evaluarea programului de etica pentru modificarile periodice cand acestea se impun. Reactionarea adecvata cand sunt incalcate standardele ,incluzand raportarea directa a echipei de conducere sau organisme externe ,atunci cand sunt incalcate legile.

Intocmirea rapoartelor trimestriale cu privire la statusul programelor de etica. Fondarea unor canale interne de raportare,incluzand,dar nu limitand,o linie directa,unde angajatii si cei interesati pot obtine ajutor sau pot raporta preocuparile fara teama de consecinte.

Consiliul sau comisia de etica a afacerii serveste in principal drept "consilier" pentru stabilirea politicilor de rezolvare a problemelor si a monitorizarii programului de etica. Este formata din reprezentanti ai managementului financiar-executiv,afaceri

generale,resurse umane si afaceri publice.Este recomandat sa aiba o larga reprezentare,

2[2]

Corodeanu, Daniela-Tatiana: Suport de curs: "Etica in administratia publica" Dileme etice in organizatii, Iasi 2005 p.30.

din toate departamentele si nivelele, fapt care conduce la minimizarea rezistentei in acceptarea programului si a mesajului sau. In Romania au fost infiintate astfel de organisme,numite atat Comisii, cat si Consilii. Obiectivul acestora este de a solutiona diferentele aparute sau reclamate, de a oferi consultanta si de a monitoriza modul de aplicare al codului etic.Acestea sunt structuri ale organizatiei,se subordoneaza Senatului sau Consiliului Director si functioneaza pe baza unui statut aprobat de acestea. In Art. 132,alin. 1 din Legea pentru infiintarea Comisiei Nationale pentru Statut,Etica si Litigii,apare consemnat faptul ca:"In fiecare organizatie judeteana si in organizatia Municipiului Bucuresti se alege o Comisie Judeteana de Statut,Etica si Litigii( CJSEL,respectiv CMBSEL) compusa dintr-un presedinte ales de CCJ(CCMB) si 4 membrii alesi de BJP(BPMB). Comisia Nationala de Etica este un proiect care inca nu a fost dat publicitatii.Autorii acestui proiect au reusit performanta de a prevedea sanctiuni juridice pentru incalcarea unor principii etice; astfel ca,fiind,"norme de etica", prevederile acestiu proiect nu au caracter de recomandare. Una din erorile fundamentale ale mediului romanesc de afaceri consta in suprapunerea si confuzia dintre actionariat si management.De aici,falsa idee ca, a face o afacere, este sufficient sa detii capitalul necesar si o reteta de castig. Ori, a face afaceri inseamna:a avea o idee buna, un proiect sau,mai mult, o viziune si a imagina acest proiect ca activitate aducatoare de profit in conditiile legii si respectand interesele comunitatii; a elabora strategii, adica, a proiecta acea idee in timp, anticipand evolutia3[3] ei si asteptarile celorlalti; a planifica, a impartii viitorul in etape, cu termenul si obiectivul lor precis; a organiza, adica a creea departamente cu sarcini specifice si precise, supuse unui aceluiasi obiectiv; si, nu in cele din urma, a comunica: a face cunoscute oferta si valorile si a intelege interesele celor de care depinzi.
3[3]

Profesor Univ. Dimitrie Gusti, Idealul etic si personalitatea" , Edit. Floare Albastra, Bucuresti ,p. 272274

In mediul romanesc de afaceri e greu de distins intre ilegalitate si imoralitate. Imaturitatea pietei,insuficienta legislative si opusul ei, suprareglementarea, permit specularea ambiguitatilor legislative si ingreuneaza crearea unui spatiu al normelor si practicilor etice in afaceri.

1.3. Morala si etica :

Au trecut 10 ani de la schimbarea radicala a sistemului social din Romania si cand citesti oricare din marile cotidiene centrale gasesti doua elemente omniprezente: reclamele la telefoanele erotice si cel putin un articol pe zi, care sa trateze un caz de coruptie, la nivel inalt, din aproape toate domeniile din societatea romaneasca. O cercetare facuta de Banca Mondiala arata faptul ca 51 % dintre firmele romanesti ofera mita pentru a-si inlesni afacerile, acesta fiind un procent foarte ridicat in comparatie cu firmele din celelalte state central si est-europene unde acest procent se situeaza la nivelul de 20 %, in aceste conditii aproape 4% din venitul anual al firmelor reprezinta bani destinati oferirii de mita. Transparency International, o organizatie internationala a carui obiectiv il reprezinta lupta impotriva coruptiei, efectueaza anual un amplu studiu de evidentiere a acestui fenomen in 99 de tari, pozitioneaza Romania, in 1998 pe locul 61, cu "nota" 3,0, iar in 1999 pe locul 67 in ceea ce priveste lipsa coruptiei cu "nota" 3,3 , pe baza unui complex de 6 sondaje independente. In ceea ce priveste societatea romaneasca se poate observa ca ea este condusa mai mult de interese individualiste sau cel mult interese ale unul grup restrans decat de principii care sa serveasca interesului national. , Iar saracia, subdezvoltarea economica, violenta nu ar putea fi inlaturate decat prin cresterea gradului de cultura, educatie si desavarsire morala. Astazi, se poate observa ca, aprecierile facute de Spiru Haret cu mult timp in urma, referitoare la politica sunt inca de foarte mare actualitate: "Ceea ce se cheama politica, nu este de multe ori decat o textura de expediente, de meschine subtilitati, de mici intrigi,

de josnicii marunte care, de altfel nu sunt intodeauna atat de marunt in loc sa fie ceea , ce ar trebui sa fie, o stiinta foarte dificila, cladita spre baze sigure si solide". Ce este morala? "Dictionarul explicativ al limbii romane", prin editia sa din 1975 defineste morala ca fiind: "ansamblul normelor de convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate, si a caror incalcare nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica". In Dictionarul limbii franceze "Petit Robert", prin editia sa din 1982 defineste morala ca fiind: "stiinta binelui si raului; teoria actiuni umane in calitatea ei de a fi supusa datoriei si au ca scop binele; ansamblul de reguli de conduita considerate de o maniera absoluta; ansamblu de reguli de conduita care decurg dintr-o anumita conceptie despre morala". Thomas Maltus preciza in "Principles of Political Economy" (1820), ca "Economia politica are cu mai multe relatii cu morala si politica decat cu stiintele matematice". La baza moralei stau cateva principii: principiul demnitatii, principiul responsabilitatii, principiul libertatii, principiul solidaritatii, principiul dreptatii si principiul caritatii. Ce este etica? "Dictionarul explicativ al limbii romane", prin editia sa din 1975 defineste etica ca fiind: "stiinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorica, cu continutul lor de clasa si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare unei anumite clase sau societati" O intelegere a eticii este critica pentru noi ca indivizi, pentru ca o etica sanatoasa reprezinta insasi esenta unei societati civilizate. Etica este fundatia pe care sunt cladite toate relatiile noastre. Ea inseamna ansamblul nostru de a ne relationa fata de patroni, fata de angajati, de colegi, de clienti, de subordonati, de furnizori, fata de

comunitatea in care ne aflam si unii fato de altii. Etica nu se refera la legaturile pe care le avem cu alte persoane - toti avem legaturi unii fata de altii - ci la calitatea acestor legaturi. Studierea eticii ca disciplina practica numita si "etica aplicata" ca ultim , curent in abordarea acestei stiinte, a avut o contributie foarte importanta atat in domeniul dreptului cat si al medicinii in care etica legala jurisprudenta si etica medicala sunt sau subiecte bine stabilite. Aceasta abordare a dreptului si medicinii au avut o importanta contributie la dezvoltarea Business Administration ca disciplina de studiu, in special in SUA. De exemplu Universitatea Harvard, la lansarea Facultatii de Business a adoptat modelele pedagogice dezvoltate de facultatile sale de drept si medicina, in care abordarea etica a disciplinei are un rol important. Aceasta s-a datorat si faptului ca unii profesori si oameni de afaceri au considerat necesar impunerea in practica afacerilor a valorilor acceptate de catre comunitatea mai larga. Baza legala a acestei conceptii de incorporare a eticii in afaceri se presupune ca este continuta intr-o decizie a Curtii Supreme de Justitie a SUA, in 1906, care spune ca: "Corporatia (firma) este creatia statului, si ca are menirea sa existe pentru biele comunitatii". Cauza principala a coruptiei o reprezinta lipsa unui sistem de valori bine determinat si indoctrinarea societatii romanesti, timp de aproape 50 de ani, in mod barbar, cu ateismului materialist. Odata cu prabusirea sistemului social comunist, neexistand o limitare morala si etica, alta decat cea comunista, nu a mai existat nimic care sa impiedice oamenii aflati in posesia parghiilor politice, economice, juridice si sociale sa le foloseasca in interesul personal sau al cercului de prieteni apropiati. Acest lucru fiind posibil si datorita faptului ca morala nu poate fi impusa prin lege, pentru ca un om care nu accepta morala si etica nu va accepta nici legile care ar impune-o, si le-ar eluda oricum.

Modelul unui cod de etica profesionala.

A. Toti membrii unei organizatii (firme) vor actiona cu: responsabilitate si fidelitate fata de nevoile publicului;

 corectitudine si fidelitate fata de asociatii, clientii, furnizorii si patronii firmei unde este angajat; competenta prin devotament fata de idealurile inalte ale onoarei personale si integritatii profesionale; B. Un membru al unei organizatii (firme): va mentine oricand independente gandirea si actiunile sale; nu va exprima parerea sa asupra contractelor sau a declaratiilor financiare ale firmei, pana nu detine mai intai o relatie cu clientul sau pentru a determina daca se poate astepta ca opinia lui sa fie considerata independenta, obiectiva si nealeatoare de catre cineva care cunoaste toate datele; cand pregateste raporturi financiare care exprima o opinie asupra situatiei financiare a firmei destinate conducerii firmei, va prezenta toate datele materiale cunoscute de el pentru a nu omite o informatie care ar putea sa induca in eroare; va aduna suficiente informatii pentru garantarea exprimarii acelor opinii si va raporta orice erori materiale de declaratie sau devieri de la principiile profesionale general acceptate; C. Un membru al unei organizatii (firme): nu va dezvalui sau folosi nici o informatie confidentiala care priveste afacerile patronului sau clientul sau decat atunci cand actioneaza in sensul obligatiilor sale sau cand o asemenea informatie se cere dezvaluita pentru ca propria aparare sau pentru apararea vreunui asociat sau unui angajat in orice proces legal sau impotriva oricarei presupuse incorectitudini profesionale, la ordinul autoritatilor legislative sau al conducerii sau al oricarui comitet al societatii in exercitiul propriu al sarcinilor lor, dar numai in masura in care este necesar in scopul respectiv; va informa patronul sau clientul de orice conexiuni sau interese de afaceri care i-ar putea interesa;

 in cursul exercitarii obligatiilor sale in interesul patronului sau clientului sau, nu va pastra, primi, negocia sau dobandi nici o taxa, remuneratie sau beneficiu fara cunostinta si consimtamantul patronului sau clientului sau; va urma toate etapele rezolvabile in aranjarea oricarui angajament ca si consultant, pentru a stabili o intelegere clara a scopului si obiectivelor lucrarii inainte de inceperea ei si va oferi clientului un cost estimativ, profitabil inaintea angajamentului, dar in orice caz, cat mai devreme posibil; D. Un membru al unei organizatii (firme): se va comporta fata de ceilalti subordonati cu politete si buna credinta; nu va comite nici un act de natura sa discrediteze firma unde este angajat si nici profesia sa; nu se va angaja sau nu va consilia nici o afacere sau ocupatie care in opinia societatii este incompatibila cu etica profesionala a profesiei sale sau cu moralitatea societatii sale; nu va accepta nici un angajament de verificare a unui alt subordonat angajat al aceluiasi patron decat cu stiinta acelui subordonat sau in cazul in care legatura acelui subordonat cu lucrarea s-a incheiat. Exceptie face membrul a carui obligatie nominala este sa verifice lucrarile altora. nu va incerca sa obtina vre-un avantaj asupra altor subordonati prin plata sau acceptarea unui comision pentru incheierea unui contract sau realizarii unui serviciu; va sustine principiile generale profesiei sale; nu va actiona cu rautate sau in alt mod prin care sa pateze reputatia publica sau profesionala a altui membru sau sa impiedice realizarile obligatiilor acestuia; E. Un membru al unei organizatii (firme):

 se va mentine intodeauna la standardele de competenta exprimate de cerintele academice si de experienta pentru admiterea in societate si pentru continuarea activitatii ca membru al organizatiei din care face parte; va impartasi si altora din cadrul firmei sau a profesiei, cunostintele pe care le detine si pe care se intemeiaza profesia sa si va promova in general progresul organizatiei al carei membru este sau a profesiei sale; isi va asuma numai lucrari pentru care este abilitat prin natura pregatirii si experientei sale si atunci cand este in interesul patronului sau clientului sau, va angaja sau va sfatui patronul sau clientul sa angajeze alti specialisti; va dezvalui tribunalelor societatii orice practica sau actiune incompatibila, neetica, ilegala sau necinstita a unui subordonat, care lezeaza reputatia, demnitatea sau onoarea societatii; se va stradui sa se asigure ca orice parteneriat sau compromis cu care se asociaza ca partener, sef, director, inspector sau angajat functioneaza dupa codul de etica profesionala si regulile de comportament profesional stabilite de catre societate;

Sursa unei morale si etici sanatoase

Pe bancnotele celui mai puternic stat, SUA, gasim scris: "We trust in God", dar nu ceea ce scrie pe banii americani a determinat, in prezent, pozitia economica a acestei tari. Pozitia acestei tari, in ierarhia mondiala, se datoreaza insusiri unor principii ce isi gasesc radacini adanci in cartea care sta la baza religiei crestine: Biblia. Astfel documente istorice dovedesc faptul ca cel mai important document al Statelor Unite ale Americii: Constitutia, isi are sursa de inspiratie in Sfintele Scripturi. Cateva din afirmatiile persoanelor ce s-au ocupat de redactarea textului acestui document, care sta la baza sistemului social american, considerat ca fiind unul dintre cele mai reusite, pot sa argumenteze aceasta afirmatie.

Benjamin Franklin, fizician si om politic, declara inaitea momentului inceperii redactarii textului Constitutiei: "am trait o viata indelungata, si cu cat inaintez in varsta gasesc dovezi tot mai convingatoare despre acest adevar: <ca Dumnezeu conduce treburile omului>. si daca, o randunica nu poate cadea la pamant fara stirea Lui, se poate oare ca un imperiu sa se ridice fara ajutorul Sau? Gasim asigurari in Sfintele Scripturi, ca daca Domnul nu zideste o casa, cei care o construiesc, lucreaza in zadar. Eu cred aceasta cu tarie, si mai cred ca fara ajutorul Sau, si fara contributia Sa, nu vom progresa in aceasta constructie politica, mai mult decat ziditorii turnului Babel; vom fi dezbinati de interesele noastre marunte, proiectele noastre se vor duce de rapa, noi insine vom ajunge de ras si de pomina pentru vremurile viitoare". George Washington, primul presedinte al SUA, afirma: "Mai mult decat orice altceva, invatatura Bibliei a avut o influenta binefacatoare asupra omenirii, a adus multe binecuvantari asupra omenirii". John Adams, al doilea presedinte al SUA, afirma: "Prima si probabil singura carte care merita sa fie studiata de toti este Biblia". Thomas Jefferson, afirma: " Am spus si voi mai spune: studierea atenta a Bibliei te va transforma intr-un cetatean mai bun". Abraham Lincoln, un alt presedinte al SUA, afirma: "Imi este de folos sa citesc Biblia. Caut sa inteleg cat pot de mult din ea, iar ce nu pot intelege accept prin credinta. Facand si tu asa vei fi un om mai bun, vei trai mai bine, vei muri in pace". William H. Seward, ministru al SUA, contemporan cu Abraham Lincoln, afirma: "Nu stiu cat timp poate rezista forma de guvernare republicana in cazul in care poporul se indeparteaza de Biblie". Si cat a putut rezista forma de guvernare republicana, in cazul tarilor a caror politica de guvernare se baza pe o doctrina declarat ateista, se poate vedea urmarind firul istoriei a tarilor foste comuniste.

1.4 Etica responsabilitatii in afaceri:4[4]

4[4]

Max Weber, "Etica protestanta si spiritual capitalismului", Editura Anima, Bucuresti 1996.

Geneza si consacrarea economiei de piata constituie un proces complex ce presupune mecanisme si institutii purtatoare de valori, norme si principii adecvate competitiei. Afirmarea pietii ca mecanism al valorizarii sociale este in esenta conditionata de fenomene specific economice cu un mare grad de obiectivitate. Functionarea optima a regulilor pietii este, la randul sau, determinata de calitatea mediului sociologic, de cultura si valorile morale propuse si exprimate. Cultura si ethosul unei comunitati sunt vector si surse din care se aprovizioneaza comportamentul. Ele definesc, in zona de maxima obiectivitate a economicului, limitele si permisibilitatile, acceptabilul si inacceptabilul, dezirabilul si indezirabilul. De aceea calitatea si functionalitatea normelor si valorilor care regleaza mediile comunitare sunt suporturile producerii si reproducerii unui anumit model de conduita si comportament in afaceri. Fireste, intr-o societate sunt create structuri si institutii, norme si reguli, in special de natura juridica, solicitate sa promoveze acele valori existentiale care sunt compatibile cu asteptarile oamenilor. Economia de piata este insa o concurenta deschisa. Finalitatea competitiei este profitul. Regulile de conduita sunt, la limita, conditionate de calcul. Intr-o celebra lucrare intitulata "ETICA PROTESTANTA SI SPIRITUL CAPITALISMULUI", sociologul german MAX WEBER, in secolul al XIX-lea, avertiza asupra riscurilor ca lumea capitalului sa divorteze iremediabil de valorile morale. Sesizand faptul ca este diferita compatibilizarea afacerii cu lumea valorilor morale, ca urmare a finalitatii diferite dar si a mecanismelor de exprimare, adesea opuse, Weber punea cele doua categorii de activitati umane sub semnul "... a doua precepte fundamentale diferite din punct de vedere etic si indiscutabil contrare". Pe acestea el le numeste "etica convingerilor" (morala) si "etica responsabilitatii" (business-ul). Etica convingerii indica o atitudine autentic morala, in sensul unei morale pure, abstracte, pe baza caruia cel ce actioneaza se supune strict convingerilor sale, fara a se gandi la consecintele actiunii. Etica responsabilitatii este specifica omului de afaceri dator sa prevada nu doar consecintele imediate intentionate, ci si pe cele neintentionate. Desi uneori conceptia lui Weber a fost interpretata ca afirmare a disjunctiei dintre afaceri si morala, in fond pledoaria sa era pentru osmoza business-morala, "caci - spunea autorul - etica responsabilitatii si cea a convingerii (morala ca atare) nu se exclud reciproc, ci se

completeaza", doar impreuna alcatuind omul adevarat, acel om care poate avea vocatia omului de afaceri, a intreprinzatorului sau antreprenorului autentic. "Paradoxul etic" poate fi pus sub semnul unei grave interogatii pentru omul de afaceri: sa-si asume responsabilitatea si riscurile inerente actiunii sale economice sau sa ramana la judecata morala, abstracta, lipsita de angajare responsabila? Aceasta dilema responsabilitate/moralitate in sine angajeaza mutarea accentului discursului asupra codului de conduita a omului de afaceri de la "moralism" la etica responsabilitatii. Pentru ca in afaceri o serie de valori morale comune (mila, altruismul, dragostea fata de aproape, filantropia etc.) pot duce la prabusire, la faliment, cu toate consecintele a-morale ce deriva dintr-o catastrofa organizationala. Filosofia afacerii trebuie sa compatibilizeze morala cu finalitatea specifica. Sintagma lui Niccolo Machiavelli "scopul scuza mijloacele" este specifica afacerilor, in masura in care nu depaseste limitele unui model normativ propus de societate. In realitate, orice business este supus unor norme/reguli ce definesc "jocul". Respectarea "regulilor jocului", atunci cand acestea sunt rationale si stimulative este suficienta pentru a defini responsabilitatea in coordonatele "eticii afacerii". Depasirea limitelor fixate de normele economice si juridice conflictualizeaza comportamentul si pune in discutie responsabilitatea omului de afaceri. Desigur, constrangeri sociologice cum ar fi: excesul de fiscalitate, controlul excesiv al statului, slaba putere de cumparare, voluntarismul, coruptia, etc. pot conduce la denegarea responsabilitatii. Stabilirea unui "decalog managerial" inspirat de o filosofie a firmei ce reface unitatea dintre morala si business pare a fi un demers oportun. Dealtfel, un asemenea "decalog managerial" au elaborat japonezii. Filosofia companiei MATSUSHITA ELECTRIC 1). 2). 3). 4). sa codifica responsabilitatea firmei sub forma urmatoarelor sa realizeze sa-si sa contribuie armonia manifeste si imbunatateasca curtoazie la bunastarea cooperarea in si cadrul continuu cerinte: societatii; firmei; activitatea; umilinta;

5). 6). 7). 8). 9). 10). In a). sa sa sa sa sa

sa manifeste lupte realizeze exprime filosofia conceptul

realizeze onestitate rezultate si ori pentru corectii

un in din de si asimilari actiuni ce de

serviciu si in noi cate loialitate domina (la ce ori doua mai este pentru

national; comportament; bune; (inovare); cazul; firma. conceptii: americani);

elemente

gratitudinea respect managementului

manifeste

acceptabilitatii

b). conceptul dezirabilitatii (la japonezi). Aceste doua modele definesc problematica responsabilitatii in virtutea unor principii si norme specifice inspirate de culturi relativ distincte in matricialitatea lor. Astfel, sistemul american este unul plurietnic, con-vietuirea persoanelor de etnii diferite a impus dezvoltarea unui anumit respect si toleranta fata de valorile celorlalti. Pentru a preintampina insa haosul si situatii conflictuale datorate diferentelor in sistemele de valori, in decursul timpului s-au stabilit delimitari clare intre ceea ce este acceptat si respectiv cea ce nu se accepta. Etica afacerilor defineste un sistem de principii, valori, norme si coduri de perceptie si conduita, in baza unei filosofii a firmei, care se impun ca imperative morale inducand obligativitatea exprimarii lor. In buna masura codurile cognitive si de comportament isi integreaza valorile morale ca atare, desi, acestea devin functionale si credibile numai in masura in care sunt asociate obiectivelor socialmente valide ale afacerii. Specificul si particularitatile exprimarii valorilor morale in afaceri deriva tocmai din asumarea, ca principiu si practica, a responsabilitatii fata de succesul firmei. Intr-o afacere care esueaza nu poate fi vorba de responsabilitate, exceptand situatii limita, cu totul independente de patronat si management. Refuzul responsabilitatii evacueaza orice referentialitate la principiile si valorile morale. In alti termeni, in domeniul afacerii normativitatea morala presupune axiologia afacerii, adica, definirea valorilor desirabile si a modului/masurii exprimarii lor. In acest plan, responsabilitatea - ca nucleu dur al eticii afacerii - prezinta o tripla deschidere/raportare: spre sine, spre subalterni, spre societate/comunitate.

Fara indoiala, societatea romaneasca, aflata intr-o tranzitie ce a depasit deja pragul limita, evolueaza spre economia de piata, in centrul careia actorul principal este afacerea. Din pacate mediul sociologic si mecanismele promovate contin multiple disfunctii a-tipice pentru economia de piata. Efectele perverse si indezirabile generate de precaritatea mediului socio-economic sunt datorate esecurilor succesive si repetate ale puterii politice in edificarea economiei concurentiale. Puterea politica de pana acum a esuat in asumarea eficienta a responsabilitatii, abandonand dubla obligatie: obligatia cetatenilor de a se supune si obligatia guvernantilor de a satisface cerintele cetatenilor. Incapacitatea sau lipsa vointei politice in asumarea responsabilitatii genereaza multiple efecte ce pun in situatie critica etica afacerii. Pentru ca un mediu ostil afacerii va naste comportamente a-tipice, tulburand sistemul de valori etice. Birocratia, coruptia, fiscalitatea excesiva, penuria de politici sectoriale stimulative etc., sunt inamici ai economiei libere. In efortul de supravietuire actantii business-ului sunt determinati sa abandoneze codurile de conduita ale deontologiei specifice. Relatia dintre etica afacerii si etica politicii este fundamentala.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate