MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

I.P.CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ȘI ELECTRONICĂ

CATEDRA „ AUTOMATIZĂRI”

STUDIUL INDIVIDUAL 4
Tema : Etica conducerii
Disciplina: Etica profesională

Elaborat elevul
grupa AT 0119 Marcu Victor

Verificat profesor Șaitan Ina

Chișinău 2023
Termenul etică vine din greacă (ethikos) şi înseamnă obiceiuri, conduită de viaţă, reguli de
comportament. Etica este desemnată totodată ca fiind ştiinţa binelui şi a răului sau ştiinţa moralei. Ea are
de a face cu principiile care determină comportamentul corect sau incorect.
Etica este ştiinţa şi practica de comportament al unei persoane în concordanţă cu principiile de bine şi de
rău, rolul omului în societate, sensul vieţii şi cel al activităţii.
Etica relaţiilor de afaceri cuprinde sistemul de idealuri pe care se sprijină managerul, orice om de afaceri,
pentru a atinge scopul propus. Etica şi eticheta businessului se bazează pe principii morale şi de etică, pe
anumite reguli de comportament atît în sistem, cît şi în afara acestuia, de asemenea, pe anumite reguli de
drept, stabilite de actele legislative ale statului, şi pe anumite reguli şi principii internaţionale. Pentru a
obţine reuşită în conducerea unui sistem medical sau a oricărui alt business, este important ca managerul
să poată negocia cu partenerii, să interacţioneze cu o echipă, să dirijeze abil subalternii, să activeze fără
conflicte. Fiecare manager trebuie să posede măcar bazele eticii antreprenoriale şi ale etichetei.
Baza eticii antreprenoriale a managerului o constituie etica profesională, care recomandă un anumit tip de
relaţii profesional-civilizate între oamenii de afaceri şi subalterni, parteneri, concurenţi, clienţi şi care
exclude conflictele între părţi. Etica relaţiilor de afaceri trebuie să se bazeze pe principiile gene rale de
organizare a activităţii antreprenoriale, la fel pe un business îndrăzneţ, inovator, onest, competitiv şi legal
într-o oarecare sferă de activitate (inclusiv în medicină).
Etica relaţiilor de afaceri în conducere este strîns legată de caracterul managerului, psihologia sa, felul de
a gîndi, motivaţiile ce-l dirijează, nivelul de educaţie şi cunoştinţele despre comportamentul oamenilor în
colectiv, societate. Aşa principii ca autoritatea, mîndria, onestitatea, respectul de sine, onoarea, politeţea
intră în arsenalul eticii relaţiilor de afaceri, îl caracterizează pozitiv pe manager. Civilizat, aţintit mereu
spre reuşită, managerul trebuie să se conducă anume de aceste caracteristici, deoarece ele constituie cel
mai important factor de succes şi stabilitate a sistemului, afacerii. Mărturie a acestei afirmaţii sînt
rezultatele activităţii acelor instituţii medicale ale căror manageri s-au adaptat noilor condiţii ale economiei
de piaţă.
Problemele de etică ale managerilor din Republica Moldova sînt legate de stabilirea şi dezvoltarea
relaţiilor de piaţă, de dorinţa de a ocupa şi de a-şi menţine locul pe piaţă, de a-şi acumula propriul capital,
de a fi liberi din punct de vedere economic. Dificultatea constă în aceea că, în Moldova, practic nu se
învaţă busi- nessul civilizat (inclusiv în medicină), precum şi etica relaţiilor de afaceri.
Încă de la sfîrşitul anilor ’70 ai secolului XX, în Occident s-au dezvoltat rapid studiile de antreprenori,
propaganda deprinderilor şi exemplelor de manageri civilizaţi. Conform standardelor occidentale, criteriile
businessului şi managementului civilizat sînt următoarele:

 Onestitate şi corectitudine în relaţiile de afaceri (este avantajos din toate punctele de vedere să fii
onest în afaceri).
 Rezistenţă în faţa ispitelor (lipsa de fermitate duce rapid la descompunerea moralei oamenilor de
afaceri, îi duce la escrocherii, înşelătorii şi - pînă la urmă - la pierderea afacerii).
 Satisfacerea necesităţilor, şi nu goana după profituri maxime cu orice mijloace (inclusiv cele
nelegale); gestionarea afacerilor astfel încît să nu se obţină profit necinstit pe seama altcuiva.
 Tendinţa de a face bine oamenilor şi, în acelaşi timp, a nu le da ocazia de a se folosi de acest bine în
defavoarea managerului.
 Atitudine corectă faţă de subalterni, clienţi, parteneri şi concurenţi.

Problemele de etică ale managerilor apar întotdeauna în relaţiile acestora

cu consumatorii. Businessul este îndreptat doar spre satisfacerea necesităţii de mărfuri şi servicii de
calitate mai bună (şi preţuri mai joase) şi oferite înainte decît să o facă concurentul. Aceste relaţii joacă un
rol important într-o economie de piaţă dezvoltată, fiindcă sînt legate nu numai de satisfacerea nevoilor
materiale, fizice şi spirituale, dar şi de sănătatea şi viaţa consumatorului, a întregii populaţii. De aceea,
relaţiile organizaţiilor comerciale cu consumatorii trebuie să fie reglementate cu ajutorul actelor legale,
apărînd consumatorul de antreprenori, businessmeni, comercianţi şi manageri de rea-credinţă.
Onestitatea trebuie să constituie baza relaţiilor de afaceri nu numai cu con sumatorii, cumpărătorii, ci şi cu
subalternii. Aceste relaţii includ probleme de motivare a muncii colaboratorilor, evaluarea obiectivă a
rezultatelor activităţii acestora, acordarea premiilor, alegerea şi promovarea cadrelor, activitatea comună
a managerilor tineri şi a celor experimentaţi de nivel ierarhic superior şi inferior, stabilirea unui statut şi a
metodelor de recunoaştere a meritelor lucrătorilor în procesul de muncă, de luare a deciziilor de către
manager ş.a.
Etica conducătorului, însă, vizează nu numai problema comportamentului social responsabil. Ea este
orientată asupra unui spectru larg de variante de comportament al conducătorilor şi al celor conduşi. Mai
mult ca atît, etica conducătorului include scopurile şi mijloacele folosite pentru atingerea lor. Să analizăm
un exemplu. Majoritatea americanilor sînt de părerea că este neetic să oferi mită unui funcţionar străin
pentru a obţine un contract. Să ne imaginăm, însă, că este vorba despre un contract pentru procurarea
pieilor, folosite la producerea îmbrăcămintei. Unii partizani ai protecţiei animalelor sălbatice pot fi de
părerea că folosirea pieilor este neetică, chiar dacă ele pot fi obţinute fără a da mită. în acest caz neetic
este scopul. Din acest punct de vedere, comportamentul este incorect nu de aceea că este nelegitim, ci
pentru că este în contradicţie cu valorile personale şi reprezintă o acţiune ce nu poate fi susţinută.
După părerea lui LaRue Hosmer, problemele etice în business ţin de „conflict sau cel puţin de
probabilitatea apariţiei acestui conflict între indicii economici ai organizaţiei, veniturile, cheltuielile şi
profitul mensurabil şi indicii responsabilităţii ei sociale, exprimaţi prin obligaţiile faţă de oamenii din
interiorul organizaţiei, precum şi din societate”.
Exemplul conducătorilor care dau dovadă de comportament neetic poate fi molipsitor pentru subalterni.
Să admitem că sînteţi un agent responsabil de achiziţionări şi unul din furnizori vă propune o ladă de vin
bun. Veţi accepta „cadoul”? Observaţi că unii colegi întreţin convorbiri telefonice interurbane personale de
la birou. Veţi face acelaşi lucru? Aveţi posibilitatea să vă folosiţi de obiectele destinate pentru birou şi să
le duceţi acasă. Veţi beneficia de această posibilitate? Iată doar cîteva dileme etice, cu care fiecare om
se poate confrunta la serviciu. Deşi în aceste exemple nu este vorba despre o încălcare a legii, acţiunile
corespunzătoare pot fi apreciate ca fiind incorecte.
Conform unor cercetări efectuate în SUA, cauzele comportamentului neetic al conducătorilor de
întreprindere în timpul afacerilor sînt:
Lupta concurenţială, care reduce la maximum considerentele etice;
Tendinţa crescîndă de a declara nivelul de venit la fiecare 3 luni;
Insuccesul iniţiativei de a-i asigura cu premii pe conducători pentru comportament etic;
Diminuarea generală a importanţei eticii în societatea americană;
Presiunea din partea organizaţiei asupra lucrătorilor de rînd, pentru ca ei să găsească un compromis între
valorile personale şi valorile conducătorilor.
Existenţa acestei ultime cauze a fost demonstrată de un studiu, în urma căruia s-a stabilit că influenţa de
bază asupra subalternilor în luarea unei decizii amorale o are comportamentul conducătorilor. Altfel spus,
„ceea ce face şi cum se comportă patronul” este factorul de bază care influenţează asupra
comportamentului subalternului. Aşadar, avînd un comportament etic, conducătorul poate influenţa
considerabil conduita etică a subalternilor săi.
Organizaţiile întreprind diverse măsuri cu scopul de a ridica caracteristicile comportamentului etic al
conducătorilor şi subalternilor. La astfel de măsuri se referă elaborarea normativelor etice, crearea
comitetelor de etică, reviziile sociale şi instruirea etică.
Normativele etice descriu un sistem de valori generale şi reguli morale de care trebuie să ţină cont
lucrătorii organizaţiei. Normativele etice se elaborează cu scopul de a descrie obiectivele organizaţiei, a
crea o atmosferă etică şi a determina recomandările etice în procesul de adoptare a deciziilor.
La variantele de comportament, care de obicei sînt interzise de normativele etice, se referă: mita,
cadourile, escrocheriile, şantajul, oferirea unei sume de bani obţinuţi ilegal, conflictul din cauza ciocnirilor
de interese, încălcarea legilor, divulgarea secretelor companiei, folosirea informaţiei obţinute de la
membrii grupului în scopuri ilegale, plăţi ilegale oferite organizaţiilor politice etc. Unele organizaţii aduc la
cunoştinţa lucrătorilor normativele etice expuse în diverse publicaţii, iar altele creează grupuri de lucru
pentru elaborarea normativelor etice.