6/Academia de Studii Economice din București

Facultatea de Marketing

Etică și integritate academică

STUDIU COMPARATIV: ETICA ACADEMICĂ ȘI ETICA ÎN AFACERI

București
2022
 Studiu comparativ: etica academică și etica în afaceri

Etica reprezintă un sistem de principii morale şi de metode pentru aplicarea acestora,

furnizând instrumentele pentru elaborarea judecății morale. În acest sens, trebuie să se țină seama
de o serie de principii etice ce caracterizează conduita curentă: ce trebuie să facem, cum trebuie
să facem; de obiceiurile şi atitudinile oamenilor cu privire la conceptele generale de bine şi rău,
de adevăr şi minciună, echitate şi discriminare, libertate şi constrângere etc.
Termenul de etică provine din grecescul ethos, care înseamnă caracter sau obișnuință,
datină. Termenul de morală provine de la latini și seminifică aproape același lucru. Cicero este
cel care trduce ethos în latină prin mores, adică moravuri, obiceiuri. Astăzi noi folosim cuvântul
ethos referindu-ne la atitudini, caracteristici, obiceiuri ce sunt specifice unei culturi sau popor sau
grup uman (ca în exemplele etosul francez, etosul american sau etosul afacerilor-the bussiness
ethos). În timp s-a statornicit următoarea distincție: etica este disciplina teoretică ce studiază fie
ideile de Bine, Rău, Datorie, Dreptate etc (etici filosofice), fie atitudinile, caracterele, datinile,
adică moralitatea oamenilor. (Morar V., 2005, p3)

1. Etica în afaceri
 Ce este etica în afaceri?

De multe ori definiţiile formale au efectul nedorit de a face ca sensul (aparent) clar al
unor termeni să devină obscur. La prima vedere, este uşor de înţeles că „etica în afaceri” este un
domeniu care urmăreşte să clarifice problemele de natură morală ce se ridică în mod curent în
activitatea agenţilor economici dintr-o societate capitalistă. Este clar, ce-i drept, însă foarte
aproximativ. Să vedem în ce măsură un plus de precizie ne ajută să înţelegem mai bine ce este
etica în afaceri.
R. T. De George, unul dintre autorii cei mai proeminenţi în acest domeniu, defineşte etica
în afaceri drept „perspectiva etică, fie implicită în comportament, fie enunţată explicit, a unei
companii sau a unui individ ce face afaceri”.
Comportamentul şi declaraţiile pot, fireşte, să se contrazică, astfel încât despre o corporaţie se
poate spune uneori că, deşi afişează un credo etic pus, chipurile, în serviciul comunităţii, daunele
teribile provocate mediului înconjurător arată care îi sunt adevăratele convingeri. Fără a fi prea
siguri dacă am înţeles bine, De George situează etica în afaceri la nivelul unei simple descrieri a
ceea ce declară şi face efectiv un agent economic, în raport cu anumite considerente etice. (De
George, 1990, p. 3)
P. V. Lewis e de altă părere. El defineşte etica în afaceri drept „acel set de principii sau
argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri, la nivel individual sau colectiv”. Dacă
suntem de acord că există numeroase lucruri pe care oamenii de afaceri nu ar trebui să le facă,
etica în afaceri în acest al doilea sens se referă la ceea ce oamenii ar trebui să facă în afaceri. Cu
sentimentul că totul devine din ce în ce mai derutant, notăm că, după Lewis, etica în afaceri îşi
delimitează problematica la nivelul normelor de comportament moral care indică agenţilor
economici ce trebuie şi ce nu trebuie să facă în activitatea lor specifică. (Lewis, 1985, p237)
În opinia „sintetică” a lui Roger Crisp, un apreciat filosof de la Oxford, chief editor la
secţiunea de etică a prestigioasei Oxford University Press, în sensul cel mai frecvent utilizat,
etica în afaceri este un domeniu de investigaţii filosofice, având propriile sale probleme şi teme
de discuţie, specialişti, publicaţii, centre de cercetare şi, desigur, o varietate de curente sau şcoli
de gândire. În acest sens, Crisp sugerează că „etica în afaceri se referă la străduinţele filosofice
ale fiinţelor umane de a sesiza principiile care constituie etica în afaceri în acest al doilea sens
[cel conturat în definiţia lui Lewis], de obicei în ideea că acestea ar trebui să devină «etica»
afacerilor şi a oamenilor de afaceri reali” (Cowton & Crisp, 1998, p. 9). Nici mai mult, nici mai
puţin.
Majoritate celor care scriu despre acest domeniu nu se ostenesc să formuleze o definiţie
explicită a eticii în afaceri, ci presupun că sensul intuitiv al expresiei ca atare este suficient de
limpede pentru a nu mai avea nevoie de precizări pedant academice. Or, nici această presupoziţie
nu este întru totul corectă. Observăm cu uşurinţă că „etica în afaceri” este o expresie compusă, al
cărei sens poate fi inteligibil numai în măsura în care cititorul neavizat ştie ce înseamnă cuvintele
„etică” şi „afaceri”. Cu această condiţie, este uşor de înţeles că, în rând cu etica medicală, etica
juridică sau bioetica, business ethics este o teorie etică aplicată, în care conceptele şi metodele
eticii, ca teorie generală, sunt utilizate în abordarea problemelor morale specifice unui anumit
domeniu de activitate, precum medicina, justiţia sau afacerile.
În sensul său propriu, etica sau filosofia morală este o interpretare teoretică a ethosului şi
a fenomenelor morale. Reflecţia etică îşi propune să clarifice cu instrumente teoretice o serie de
probleme, precum: Putem fi morali? De ce să fim morali? Cum să fim morali? Ce sunt binele şi
răul, plăcerea şi datoria, dreptatea, demnitatea sau mărinimia? În ce constă fericirea şi cum poate
fi ea atinsă şi păstrată? Ce fel de argumente raţionale pot susţine în mod consistent o anumită
angajare sau decizie morală? Cât de puternică este influenţa factorilor iraţionali în atitudinile
noastre morale? etc.
Etica nu încearcă să răspundă la aceste întrebări din perspectiva specifică a vreunei
categorii particulare de oameni, ci se străduieşte să afle răspunsuri cu valoare universal valabilă.
„Ce ar trebui să facă un om spre a-şi realiza dorinţele, scopurile şi idealurile, astfel încât să poată
atinge maxima împlinire a fiinţei sale, fără a face însă inutil rău celorlalţi, ci lăsând pe fiecare să-
şi caute propria împlinire personală şi chiar contribuind la progresul întregii societăţi?” – aceasta
este interogaţia fundamentală, ce stă în miezul investigaţiilor etice.
Eticile aplicate pun şi ele exact aceeaşi întrebare, însă o fac din perspectiva unei anumite
categorii sociale particulare. Ce ar trebui să facă un medic sau o asistentă medicală spre a fi cât
mai deplin realizaţi în profesia lor – apărarea sănătăţii şi vieţii pacienţilor? Cum ar trebui să se
comporte un om al legii, fie el judecător, procuror sau avocat, pentru a se apropia cât mai mult
posibil de optimitatea profesiei sale – actul de justiţie? (Ramjanc M., 2014, p 10)
 Principiile eticii
Principiile eticii în afaceri trebuie dezvoltate şi aplicate în toate sferele de activitate ale
actorului economic. În această viziune, promovarea unui comportament etic adecvat, atât din
partea managerilor cât şi a subordonaților, are o importanță capitală, cu impact decisiv pentru
rezultatele finale ale întregii organizații. Unele din principiile de bază ale eticii în afaceri sunt:
 Responsabilitatea economică și socială a companiei
 Încrederea între participanții la viața economică
 Comunicarea onestă și tratamentul corect
În ce privește responsabilitatea economică și socială a companiei, se vorbește în general
despre 2 abordări: abordarea clasică, în cadrul căreia se teoretizează faptul că firmele există
pentru a aduce beneficii proprietarilor sau pentru a reduce costurile de tranzacție; și abordarea socio-
economică în cadrul căreia se consideră că prima prioritate a firmei este supraviețuirea, iar cea de a doua
maximizarea profitului. Dacă în cadrul abordării clasice Milton Friedman susținea că principala
răspundere a managerilor este de a gestiona afacerea astfel încât să maximizeze beneficiul
proprietarilor, respectiv al acționarilor; iar aceștia, la rândul lor, au o singură preocupare:
rezultatele financiare, în cadrul acordării socio-economice un bun exemplu îl constituie ideea
fondatorului Panasonic, Konosuke Matsushita, conform căreia firma este obligată să obțină profit
prin faptul că o parte din acesta este alocat societății prin plata impozitelor și taxelor; în acest
sens este de datoria omului de afaceri, în calitate de cetățean, să obțină un profit rezonabil. Dar
rațiunea afacerilor este, desigur, să facă disponibile bunuri de bună calitate și la prețuri
rezonabile în vederea acoperirii nevoilor consumatorilor. Acest punct de vedere este
reprezentativ pentru viziunea modernă în ceea ce privește responsabilitatea firmei.
Responsabilitatea socială este considerată ca fiind obligația fermă a unei firme, dincolo
de obligațiile legale sau de cele impuse de restricțiile economice, de a urmări obiective pe termen
lung care sunt în folosul societății. Firma se consideră responsabilă nu numai față de proprietari
(acționari), ci și față de clienți, furnizori, angajați, organisme guvernamentale, creditori,
comunități locale, opinie publică. (Garabajiu L., 2015, p248)
Dacă vorbim despre încrederea între participanții la viața economică, la nivel
macroeconomic, etica afectează întregul sistem economic, comportamentul imoral putând să
ducă la o destabilizare a pieței. La nivel microeconomic etica este adesea asociată cu încrederea.
Încrederea și bunele relații ale firmei se referă la: încrederea în relațiile cu furnizorii, încrederea
în relațiile cu consumatorii și încrederea în relațiile cu angajații.
În ce privește etica în marketingul internațional, standardele și practicile se deosebesc
semificativ de la o țară la alta. Dacă în SUA și UE mita și comisionale sunt ilegale, în numeroase
state din America de Sud acestea sunt standarde de afaceri. Este important de ştiut că în multe
state, ca de exemplu în Statele Unite ale Americii, companiile, în special cele mari, au statut
legal de persoană, cu toate drepturile şi datoriile pe care le implică acest status.Tot aici putem
aminti de furtul de tehnologie și copierea mărcilor, reglementată în mare parte la nivel
internațional, însă perfect legală în China. Se știe că firmele sunt lăsate să copieze produsele
companiilor de top, după care sunt vândute la nivel mondial.
Consider că fiecare firmă și manager de marketing trebuie să conceapă o filosofie a unui
comportament responsabil din punc de vedere social și etic. Puține firme includ considerații de
ordin etic în programele lor de pregătire și dezvoltare managerială, și mai puține fiind
organizațiile care stabilesc responsabilități etice sau sociale la nivelul conducerii. Etica și
responsabilitatea socială necesită un angajament total din partea firmei, codurile și programele de
etică nefiind suficiente pentru a asigura un comportament etic. Ele trebuie să fie o componentă a
culturii de ansamblu a firmei, o parte integrantă a organizației și să fie transmisă de la o generație
de salariați la alta, la toate nivelurile organizației.
Un rol important în luarea deciziilor etice revine managerului din vârful piramidei. Dacă
acesta va dezvolta programe care să încurajeze un comportament etic, subordonații vor deveni
forța de sprijin necesară implementării și transmiterii mai departe a acestor concepte.
Promovarea valorilor etice se face prin lucru în echipă și prin inițiativă, iar rezultatele apar prin
creșterea reputației și a imaginii orgranizației, lucru ce va duce inevitabil la o creștere a
vânzărilor, a cotei de piață și prin urmare a profiturilor, acestea din urmă urmând a se reflecta
într-un final în bunăstarea și veniturile angajaților.
Așadar, așa cum am menționat și mai sus, Etica în afaceri reprezință ansamblul de
reguli sau principii pe care o organizație ar trebui să le respecte. Prin etică, se stabilește un
standard pentru organizație de a-și impune un anumit tip de comportament. Acest lucru îi ajută să
facă diferența între partea greșită și cea corectă a afacerilor. În afaceri este foarte important să ai
anumite principii, și anume:
 Integritate
 Loialitate

 Onestitate

 Respectarea promisiunilor

 Corectitudine

 Responsabilitate

 Compasiune

 Leadership
Principiile eticii în afaceri corespund unei bune practici în relațiile comerciale interne
și internaționale, bazate pe corectitudine, loialitate, profesionalism și demnitate. Aceste principii
de etică în afaceri ar trebui să fie un standard universal de acțiuni bune care definesc tipul de
comportament pe care o companie ar trebui să îl aibă (Young, J. 2021, p. 1).

2. Etica academică
 Mediul actual pune un accent tot mai mare pe creșterea calității învățământului universitar.
De asemenea, este direct conectat cu creșterea cerințelor impuse profesiei de angajat universitar
care includ și un puternic aspect etic.( Jankalová, M. et al., p. 568).
Universitățile reprezintă spații menite să faciliteze transmiterea și progresul cunoașterii
prin activități didactice și de cercetare, iar pentru ca acest lucru să fie posibil și să se desfășoare
în condiții optime este necesar ca absolut toți membrii comunității academice (studenți,
masteranzi, doctoranzi, cadre didactice, personal administrativ, membrii conducerii etc.) să
respecte o serie de norme morale. Vică, C., Gibea, T. și Constantinescu, M. (2018, p. 52).
Universitățile reprezintă așadar o sursă de noutate gândire, progres și inovații. Inovațiile
se întâlnesc în prezent cu etica în sensul menținerii unei înfloriri mentale, comportament
responsabil și corect și exploatarea inovațiilor nu numai în favoarea economică, dar și a creșterii
în domeniul social și al societății. Universitățile educă noi experți, manageri, profesori, medici,
care vor pune în practică și vor utiliza cunoștințele și abilitățile dobândite în favoarea întregii
societăți. Dacă vrem să înrădăcinăm în ei aceste reguli de comportament etic, trebuie să începem
nu numai cu educația eticii ca materie, ci și să instituționalizăm etica în viața universității, de
exemplu. sub forma unui Cod Etic. ( Jankalová, M. et al., p. 569).
Mai jos sunt redate câteva reguli morale ce pot fi desprinse din Codul de etică al
Universităților și care le solicită atât participanților la programele de studii ale instituției
(studenți, masteranzi, doctoranzi,), dar și profesorilor și personalului administrativ să se
comporte astfel încât să:
o Protejeze dreptul la confidenţialitate în toate problemele ce ţin de viaţa
celorlalți;
o Prevină şi să combată corupţia (ex. darea şi luarea de mită în bani,
cadouri sau alte avantaje materiale, traficul de influenţă)
o Prevină atât abuzul de putere, cât și abuzul de încredere;
o Respecte onestitatea academică și corectitudinea intelectuală prin evitarea și declararea
formelor de plagiat, copiat, „fabricare” a rezultatelor cercetărilor, de încălcare a
proprietății intelectuale şi a drepturilor de autor;
 o Manifeste respect și toleranță față de ceilalți, fiind interzise adresările, jignitoare,
ireverenţioase sau vulgare, umilirea, intimidarea, Vică, C., Gibea, T. și Constantinescu,
M. (2018, p. 54).

Etica academică și etica în afaceri

Menirea unei universități, indiferent de profilul său, nu e doar acela de a forma
specialiști, experți într-un anumit domeniu, şi cercetători, ci şi ca oameni civilizați, culți, oameni
de caracter, ce îi respectă pe cei din jur, şi instituţiile, ca oameni morali. Un mediu imoral
favorizeză formarea unor oameni imorali, iar un mediu moral dă naştere unor oameni
morali.
Există tot mai multe universităţi în lume care au inclus în „misiunea” lor acest obiectiv:
să devină o instituţie integră, morală, populată de oameni integri, și viitori oameni de afaceri care
vor cladi pe aceste principii morale relatii de lunga durata in domeniul in care vor active.
Etica academică și etica în afaceri se împletesc foarte bine, în sensul în care, dacă este
implementat un cod etic încă de timpuriu, chiar din școala primară, liceu sau din facultate, acest
cod va fi împământenit în conștiința persoanei, care va activa în domeniul sau de activitate
numai sub acest cod al eticii si moralei. Etica academică și etica în afaceri nu se exclud una pe
cealalta, ci se completează perfect, creând un mediu propice dezvoltarii de noi relații personale și
profesionale între cei ce pun etica pe primul plan. Etica reprezinta baza pe care se construiecte
orice proiect, indiferent de natura sa și indiferent de domeniu. Daca nu exista etica în afaceri nu
se poate vorbi despre încredere, încrederea în parteneri, în furnizori, sau chiar în proprii angajați,
așadar etica este stâlpul de susținere al oricărei afaceri.
Se poate concluziona faptul că, etica academică înfluențează în mod direct etica în
afaceri, în sensul în care, un student care intelege principiile eticii si moralei, va alege
intotdeauna sa le aplice si in viitoarea sa activitatea ca om de afaceri. Așadar există o corelație
puternică între oamenii care se angajează în necinste academică ca studenți și comportamente
lipsite de etică mai târziu ca profesioniști in domeniul de lucru și vice-versa.
 BIBLIOGRAFIE

 DAN Craciun, Vasile Morar, Vasile Macoviciuc :  “Etica afacerilor”, Ed. Paideia,

Bucuresti, 2005
 Vasile Morar, Gheorghita Lazăr: “Etica profesională şi a afacerilor”, Ed. Universităţii,
Bucureşti, 2005
 Radadiana Calciu: “Etica afacerilor in Romania post-decembrista”, (teza de doctorat)
Bucuresti, 2003
 Peter Singer: “Tratat de etică”, Ed. Polirom, Bucuresti, 2006
 COHUȚ, Ioana Pop, Principii de bază ale eticii în afaceri, Oradea, 2008
 MATHIS, Robert L.; Panaite, C. Nica, Managementul resurselor umane, Ed. Economică,
1997
 ȚIGU, Gabriela, Etica afacerilor în turism, Ed. Uranus, Bucuresti, 2003
 NICULESCU, George, Utilizarea marketingului în promovarea eticii în afaceri, Tg. Jiu,
2008
 NEDELEA, Alexandru, Responsabilitatea din punct de vedere etic a activității de
marketing a firmelor, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, 2008
 MORAR, Vasile, Etica și morala, Ed. Paideia, 2017
 VRÂNCEANU, Diana Maria, Rolul eticii în deciziile de marketing, ASE București, 2007
 Jankalová, M et al. (2014) Academic ethics in conditions of the University of Zilina.
Procedia - Social and Behavioral Sciences [revisită de specialitate în format electronic]
110 568 – 576. Disponibil prin ScinceDirect.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042813055419
[Accesat la 25.05.2022.].

 Vică, C., Gibea, T. și Constantinescu, M. (2018) ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ.

București. Editura Universițății din București.
Young, J. (2021) Etica în afaceri - Cele 8 principii de etică în business. Site web.
https://www.austral.ro/blog/etica-in-afaceri-cele-8-principii-de-etica-in-business [Accesat la
25.05.2022.].
Ramnjanc, M. (2014) Etica în afaceri, Timișoara