T.

1 Etica si cultura profesională


1. Etica - știință filosofică, concept,etica
profesională.

2.Cultura profesională.

3. Interdependența etici și culturii
profesionale
1. Etica - știință filosofică, concept,etica
profesională.

 Stiința care se ocupă cu studiul principiilor

morale,cu legăturile lor de dezvoltare istorică,cu
conținutul lor de clasă și cu rolul lor în viața
socială.Totalitatea normelor de conduită morală
corespunzătoare unei clase sau societăți.
 Obiectul si Problemele eticii
 Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupaţi
să reglementeze relaţiile dintre ei prin norme care să
aibă ca scop protejarea fiecărui individ al comunităţii, a
comunităţii ca întreg sau a anumitor segmente ale
acesteia (familie, trib, gintă, popor, naţiune, etnie,
organizaţie etc.)

 Asemenea norme trebuie să aibă câteva caracteristici

fără de care şansa lor de a se impune este puţin
probabilă: să delimiteze, pentru toţi şi pentru fiecare în
parte obligaţii, interdicţii, permisiuni; să fie
recunoscute de toţi sau de cel puţin o majoritate; să
prevadă sancţiuni pentru impunerea lor în folosul
comunităţii. Este de reţinut faptul că chiar şi în cele
mai autoritare şi opresive regimuri politice ale istoriei,
caracteristicile de mai sus ale reglementărilor s-au
menţinut, chiar dacă acestea au convieţuit cu norme de
conduită impuse împotriva voinţei majorităţii, în
folosul unei persoane sau al unei minorităţi.
 Etica occidentala

 Istoria eticii occidentale, ca de altfel și cea a filosofiei

occidentale, își are începuturile în Grecia antică. Principalele
nume menționate atunci când se vorbește de etica grecească
sunt Socrate, Platon, Aristotel. Chiar dacă se poate urmări
un fir roșu în ideile celor trei filosofi menționați, teoriile etice
dezvoltate de cei trei sunt destul de diferite în esență.
 Socrate nescriind nici o lucrare, fiind partizanul unei tradiții
orale în ceea ce privește filosofia, principale sale idei etice
sunt desprinse din dialogurile lui Platon, în
special Euthyphron, Laches, Menon, acesta din urmă
urmărind să răspundă la întrebarea Ce este virtutea ?
 Platon, a dezvoltat o teorie a formelor și s-a folosit de aceasta
ca de o premisă în dezvoltarea teoriei asupra guvernării, s-a
îndepărtat într-o mare măsură de discursul socratic. Aristotel
respinge din start teoria formelor gândită de Platon, iar
propria sa viziune asupra eticii o exprimă în Etica
nicomahică și în Etica eudemică.
Delimitari Conceptuale
 Unul dintre cele mai importante puncte de pornire
în studiul eticii îl reprezintă înţelegerea corectă a
sensului şi semnificaţiei termenilor cu care aceasta
operează. Aceasta, deoarece la nivelul simţului
comun, precum şi în unele studii, analize,
interpretări sau discursuri moralizatoare, în
lucrări ştiinţifice sau articole de presă termenii de
bază ai domeniului moral sunt adesea utilizaţi în
mod inadecvat.
 Un prim mod de utilizare inadecvată este
stabilirea unui raport de identitate
între etică şi morală, ca noţiuni, sau
între etic şi moral ca atribute ale unor persoane,
acţiuni, comportamente.
 Un al doilea mod inadecvat este utilizarea înpreună,
în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, a celor doi
termeni, sub forma binomului “etic şi
moral” sau “etico-moral”, sugerând cuprinderea lor
sub acelaşi gen proxim, neidentificat, însă.
 Pentru înlăturarea acestor neajunsuri vom preciza
originea termenilor, precum şi evoluţia acestora spre
semnificaţia pe care au căpătat-o astăzi în cele mai
multe dintre studiile etice.
 Termenii etică şi morală au, la începuturile utilizării
lor, anumite similitudini. Ei provin din două culturi
diferite dar, în devenirea lor istorică, aflate într-un
proces de permanentă influenţă: cultura greacă şi cea
latină.
 Potrivit primei tradiţii de definire a eticii, aceasta este
considerată: ştiinţă a
comportamentului, moravurilor; studiu teoretic al princ
ipiilor care
guvernează problemele practice, iar morala este socotit
ă: totalitatea
mijloacelor pe care le folosim pentru ca să trăim într-
un mod omenesc;
ansamblul prescripţiilor concrete adoptate de către age
nţi individuali sau colectivi.
 Potrivit celei de-a doua tradiţii de definire, etica este
ansamblul regulilor de
conduită împărtăşite de către o comunitate anumită, r
eguli care sunt
fundamentate pe distincţia între bine şi rău. Morala e
ste ansamblul principiilor de dimensiune universal-
normativă (adeseori dogmatică), bazate pe distincţia
între bine şi rău.
Datorie si Deontologie
 “Datoria” este una dintre categoriile fu
ndamentale ale eticii şi desemnează
conceperea de către personalitate
a necesităţii imperioase a îndeplinirii a
ceea ce porunceşte idealul moral, a ceea ce
reiese din idealul moral. Datoria omului
este de
a urma calea virtuţii, de a face bine al
tor oameni în dependenţă de posibilităţi
le sale, de a nu permite ca în sine să existe
vicii, să se opună răului.
 Filozofii au meditat asupra problemei: î
n ce constă datoria noastră, adică
obligaţia ce ni se impune în mod natural de
a tinde spre bine. Această obligaţie ne
îndeamnă să ne conducem neapărat după
principiile justiţiei, egalităţii şi carităţii,
adică să nu luăm din binele general decât
partea ce ni se cuvine, potrivit meritelor
noastre şi în proporţie cu dreptul.
 În domeniul larg al eticii aplicate, etica
profesională evaluează dimensiunea morală a activității
umane în ocupațiile clasice de drept, medicină, minister
și prin extensie învățământul superior, ingineria,
jurnalismul, managementul și alte ocupații care aspiră
la statutul profesional. Etica profesională este
preocupată de standardele și conduita morală care
guvernează profesia și membrii acesteia.
Principiile etice se referă la:

 conduita curentă
 obiceiurile
 atitudinile oamenilor cu privire la conceptele
generale (bine şi rău, de adevăr şi minciună,
de echitate şi discriminare, libertate şi
constrângere)
Unele din principiile de bază ale eticii în afaceri
sunt:

 1. Responsabilitatea economică şi socială a

companiei
 2. Încrederea între participanți la viața
economică
 3. Comunicarea onestă şi tratamentul corect
1. Responsabilitatea economică şi socială a
companiei

 Orice întreprindere are o anumită

responsabilitate în plan economic şi social.
Acesta este un punct de vedere acceptat în
prezent de toți "actorii" lumii afacerilor. Dar
măsura în care această responsabilitate se
împarte între cele două planuri — economic şi
social - este percepută în mod diferit, în ceea ce
priveşte latura economică, se vorbeşte în
principal despre două abordări:
 − Responsabilitatea economica - firmele există pentru a
aduce beneficii proprietarilor sau pentru a reduce
costurile de tranzacție; Milton Friedman susținea că
principala răspundere a managerilor este de a gestiona
afacerea astfel încât să maximizeze beneficiul proprietarilor,
respectiv al acționarilor
 -Responsabilitatea socială este considerată ca fiind
obligația importanta a unei firme, dincolo de obligațiile legale
sau de cele impuse de restricțiile economice, de a urmări
obiective pe termen lung care sunt în folosul societății. Firma
se consideră responsabilă nu numai față de proprietari
(acționari), ci şi față de clienți, furnizori, angajați, organisme
guvernamentale, creditori, comunități locale, opinie publică.
Încrederea între participanți la viața
economică

 Etica este adesea asociată cu încrederea. Ea este necesară

pentru a câştiga încrederea furnizorilor, clienților, comunității,
angajaților. Întreaga literatură economică apreciază faptul că
încrederea este deosebit de importantă în relațiile de
afaceri.
 Încrederea înseamnă de fapt micşorarea riscului asumat,
încrederea, bazată pe experiența bunelor relații cu alți
oameni, firme, grupuri etc., va asigura protejarea drepturilor
şi intereselor, deci riscul va fi mai mic. Încrederea şi bunele
relații ale firmei se referă la:
 1. Încrederea în relațiile cu furnizorii(parteneri de afaceri)
 2. Încrederea în relațiile cu consumatori- un vânzător
câştigă încrederea clientului său atunci când este onest,
competent, orientat către nevoile clientului
 3. Încrederea în relațiile cu angajații- un climat de
încredere duce la o mai bună comunicare, la o fidelitate mai
mare a angajaților, la confidență, la reducerea conflictelor de
muncă sau a conflictelor dintre grupurile de muncă
Patru factori corelați cu încrederea în relațiile cu
angajații:

 a) percepția unei comunicări deschise şi oneste, în sus

şi în jos pe scară ierarhică;
 b) tratamentul corect pentru fiecare grup de muncă;
 c) autonomia, ca un semn al încrederii în angajat;
 d) feedback din partea managementului privind
performanțele şi responsabilitățile salariaților.
 Etica profesională este determinată de
particularităţile specifice ale unor profesii, de interesele
corporative, de cultura profesională etc. Oamenii ce
îndeplinesc funcţii profesionale similare sau identice îşi
elaborează tradiţii specifice şi se asociază în baza unor
principii de solidaritate profesională în stare să păstreze
reputaţia grupului profesional dat.
Etica
profesional
ă este
compusă

Anumite
Diverse
coduri
norme de
deontologi
conduită
ce
Conceptele centrale în etica profesională sunt:

  autonomia
  binefacerea
  paternalismul
 drepturi şi acţiune dreaptă.
 Autonomia presupune anumite
grade de libertate negativă: "să fim eliberaţi
de„ anumite constringeri, şi anumite grade de
libertate pozitivă: "să fim liberi să„ facem
anumite lucruri, adică să avem putinţa să
exercităm aceste libertăţi. De exemplu, in
principiu nimeni nu obligă o persoană să
meargă la un loc de muncă anumit, dar este
posibil ca acel loc să fie singura ofertă viabilă
din zona respectivă, iar mutarea in altă zonă,
aproape imposibilă.
 Binefacerea este un concept
legat preponderent de cel moral de grijă.
Profesioniştilor li se cere acest lucru. Există
aşteptări moral legitime ca medicii să
răspundă şi unor apeluri ale pacienţilor
atunci cind sunt in afara serviciului, ca
unpoliţist să răspundă la apeluri de urgenţă
in afara orelor de program, ca un manager
public sau privat să reacţioneze la cerinţele
ivite in afara obligaţiilor sale directe. Ideea
centrală este cea de a face bine, a acorda
grija potrivită şi de a te abţine de la a face
rău. O cerinţă minimă este deci cea dea nu
face rău.
 Termenul paternalism are
conotaţii in genere negative. El se aplică
preponderent relaţiilor de autoritate şi
putere in care supoziţia despre majoritatea
oamenilor este aceea că ei nu au suficiență
încredere, pot să fie mai degrabă obiect
decît subiect al moralei (nu participă la
crearea şi negocierea principiilor şi
normelor, dar trebuie să se supună
acestora). Singurul scop in care puterea
poate să fie exercitată in mod drept asupra
unui membru al unei comunităţi civilizate,
împotriva voinţei sale, este acela de a
preveni afectarea altor oameni .
 Problema drepturilor intervine
in situaţii profesionale in mod contextual.
Indiferent de contexte, există insă cadre
normative acceptate de tipul Declaraţiei
Universale a Drepturilor Omului. In
contextul respectării lor se elaborează şi
norme pentru practicarea profesiilor care
cuprind drepturile celor afectaţi de ele:
drepturile pacienţilor, clienţilor, elevilor
sau ale celor angajaţi in profesii. Un
drept este libertatea de acţiune sau
libertatea de a nu fi supus anumitor acte.
 Etica profesionala preia cadrul de repere si principii
generale ale eticii si le particularizeaza la nivelul unei profesii.
Etica profesionala include standarde de comportament pentru un
profesionist dintr-un domeniu, atat din punct de vedere pragmatic,
cat si ideal. Spre exemplu, in timp ce din punct de vedere ideal,
etica profesionala ii impune unui contabil sa lucreze la cele mai
inalte standarde din domeniu, pentru a atinge cel mai inalt nivel
de performanta profesionala, din punct de vedere pragmatic,
contabilul trebuie actioneze de o asa maniera incat sa raspunda
cerintelor publicului larg față în față de profesia sa. Un
profesionist se raporteaza atat la principiile etice generale,
actionand ca un individ responsabil,cat si principiile etice
profesionale, respectand un set de norme si valori profesionale.
Etica profesională

 Ansamblul de valori care definesc particularitățile

specifice ale unor profesii,interesele corporative,de
cultură profesională ,tradiții în baza principiilor de
solidaritate profesională în stare să păstreze reputația
grupului profesional.
 Este compusă din diverse norme de conduită și
anumite coduri deontologice
Norma (model,standart,regulă,lege)

 1.Norme etice generale sau universale. - sunt prezente în toate

tipurile de comunităţi umane, au durabilitate în timp şi influenţează
întreaga gamă de relaţii şi activităţi umane.

 2.Norme etice particulare. - se adresează unor comunităţi umane

determinate, au o anumită variaţie în timp şi influenţează relaţii sau
activităţi umane particulare.

 3.Norme etice speciale. - se manifestă în cadrul unor grupuri

restrânse şi uneori în ocazii speciale. O parte din aceste norme au
caracter elitar sau formalist, ceea ce le poate transforma în fapt în
norme imorale.
Norma (model,standart,regulă,lege)

 Norme de conduită– date ,obiceiuri ,legi ce se transmit prin educație

din generație în generație.
 Norme morale - acestea sunt enunţuri cu caracter imperativ prin
care se indică ce trebuie să facă sau să nu facă un individ
conştient, astfel încât comportamentul său să fie apreciat ca bun de
către semeni sau comunitate.
 Norme imperativ categoric – indică ce trebuie să facem sau să ne
abținem în anumite situații(obligatorii)
 Norme imperativ ipotetic- arată ce este dezirabil (ce ar trebui) să
facem sau să ne abținem să facem în anumite situații.
2.Cultura profesională.

 Cultura nu înseamnă să citești mult, nici să știi multe,

înseamnă să cunoști mult (Fernando Pessoa)
 Cultura și comunicarea formează un cuplu ciudat. Nici
una nu se explică fără cealaltă. ” (Jean Caune)
 Cultura Profesională la modul general, încearcă să răspundă la
mai multe întrebări: Ce este defapt un terț domeniu profesional?
reprezintă acesta în sine aspectele de meserie sau de profesie?
Cum se formează cultura profesională a unor terți specialiști? Ce
reprezintă valorile și rolurile profesionale ale acestora? Care
sunt elementele definitorii ale culturilor profesionale ale
specialiștilor din țară?
Cultura profesională.

 În domeniul fiecărei profesii se dezvoltă un set de informaţii

profesionale specifice membrilor comunităţi care se numeşte
cultura profesională.
 Cultura profesională înseamnă o imagine de
ansamblu şi înţelegere a profesiei, a misiunilor, a trecutului,
prezentului, cunoaşterea unei bibliografii profesionale de
referinţă (cărţi reviste etc.)
 Cultură profesională nu se formează odată pentru totdeauna, ea
evoluează, este, mobilă, informaţia se actualizează în
permanenţă prin: cărţi nou apărute în domeniu, articole noi în
publicaţii de specialitate, documentele congreselor, conferinţelor,
legături curente dintre profesionişti, prin schimbul de informaţii
şi opinii,prin comunicarea profesională activă...
Etica în spațiul culturii profesionale

Cultura și etica profesională sunt direct

legate de individ şi influenţează viaţa
oamenilor atit la nivel privat , personal,
dar si mai considerabil la nivel de
realizare profesionala. Majoritatea
domeniilor socio-profesionale sunt
grele, implică multă responsabilitate,
multă muncă. Realizarea profesională
vine târziu, după ani grei de studii,
examene şi specializări. Fără o
perfecţionare permanentă, specialistul
nu are şanse de evoluţie profesională,
rămâne un mediocru întrucât în
domeniul profesional totul evoluează
rapid şi trebuie să fie la curent cu
noutăţile profesionale.
Specificul culturii profesionale

 La nivel individual, cultura

profesională se centrează pe axul
unei anumite profesii. Ceea ce
constituie “amprenta” individuală
de neconfundat este reţeaua
specifică de conexiuni. Doi
specialişti de egală valoare posedă
culturi profesionale apropiate ca
macrostructură, dar diferenţiate
prin conexiunile lor interne.
 Putem aşadar, vorbi despre
o varietate “spectrală” a culturii
profesionale pentru un şir de
profesii şi despre o varietate dată
de însăşi varietatea persoanelor
care stăpânesc o anume profesie.
3. Interdependența eticii și culturii profesionale

Efectul sinergetic al
suprapunerii celor patru
componente ale culturii
specifice este explicitat
perfect de
principiul noutăţii prin
combinaţie :
• “...Majoritatea proprietăţilor apei, de exemplu,
nu pot fi deduse cu ajutorul unor principii universale
din proprietăţile elementare ale componentelor ei,
oxigenul şi hidrogenul; proprietăţile apei sunt, deci,
noi în raport cu cele ale oxigenului şi hidrogenului”.,la
fel e și în cazul culturii profesionale-specifice unui
cadru profesional.
Cultura profesională & educatia profesională

Cultura profesionala imbina

deobicei o sfera larga de aspecte,
concepte, idei.Printre multitudinea
de aspecte si caracteristici ale
culturii profesionale si din
perspectiva nivelului de asigurare
a unui specialist cu un nivel
avansat de cultura profesionala,
vine ideea de „educatie
profesionala” . Este un aspect
lejer insa isi aduce aportul in
constructia , formarea, insusirea si
avansarea culturii profesionale.

Educatia profesionala consta in “formarea unui orizont

cultural si tehnologic cu privirea la o anumita profesiune,
concomitent cu dezvoltarea unor capacitati, priceperi si
deprinderi necesare exercitarii ei”.