Sunteți pe pagina 1din 10

Epistemologia ca teorie generală a științei și

filosofia cunoasterea științifică

Tarlev Alina 311


 Epistemologia este o ramură a filozofiei care se ocupă cu
studierea naturii, originii și validității cunoștințelor .
Cuvântul epistemologie este format din cuvintele grecești ἐπιστήμη
(epistéme), care înseamnă „cunoaștere”, și λόγος (lógos), care se traduce prin
„studiu” sau „știință”.

Verdades –adevaruri
Conocimiento-cunoștințe
Creencias- credinta
 În acest sens, epistemologia studiază bazele și metodele cunoașterii științifice . Pentru aceasta, are în
vedere factorii istorici, sociali și psihologici pentru a determina procesul de construcție a cunoștințelor,
justificarea și veridicitatea acesteia. Prin urmare, epistemologia încearcă să ofere răspunsuri la întrebări
precum: ce este cunoașterea? Derivează din rațiune sau experiență? Cum determinăm că ceea ce am
înțeles este într-adevăr adevărat? Ce realizăm cu aceasta? acest adevar? Din acest motiv, epistemologia
este o disciplină obișnuită să se aplice în științe pentru a stabili gradul de certitudine a cunoștințelor
științifice în diferitele sale domenii. În acest fel, epistemologia poate fi considerată și o parte a
filozofiei științei.
 În plus, Epistemologia generează două poziții,
un empirist care spune că cunoașterea trebuie să se bazeze
pe experiență, adică pe ceea ce a fost învățat în timpul vieții
și pe o poziție raționalistă , care susține că sursa cunoașterii
este rațiunea , nu experiența. Pe de altă parte, epistemologia,
din punctul de vedere al filozofiei, se poate referi și la teoria
cunoașterii sau a epistemologiei. În acest sens, s-ar ajunge să
se refere la studiul cunoștințelor și al gândirii în general. Cu
toate acestea, există autori care preferă să distingă
epistemologia, care se concentrează în primul rând pe
cunoașterea științifică, de epistemologie.
Istoria epistemologiei

 Epistemologia a apărut în Grecia Antică cu filozofi precum Platon, care s-


au opus conceptului de credință sau opinie cu cel al cunoașterii. În acest
fel, în timp ce opinia este un punct de vedere subiectiv, fără rigoare sau
fundament, cunoștințele sunt credința adevărată și justificată care a fost
obținută după un proces riguros de verificare și validare. Cu toate acestea,
abia în Renaștere, termenul de epistemologie a început să se dezvolte ca
atare, când mari gânditori precum Galileo Galilei, Johannes Kepler, René
Descartes, Isaac Newton, John Locke sau Immanuel Kant, printre alții, s-
au dedicat analizei fenomenelor oamenii de știință și veridicitatea lor. Mai
târziu, în secolul XX, au apărut școli importante de epistemologie, cum ar
fi neopositivismul logic și raționalismul critic. Bertrand Russell și
Ludwing Wittgenstein au influențat Cercul de la Viena, dând naștere
primei școli epistemologice.
 Filozofia științei este ramura filozofiei care
studiază fundamentele filozofice, ipotezele și implicațiile științei,
incluzând științele exacte (matematica și științele naturii,
precum fizica, chimia, biologia), și științele sociale,
precum psihologia, sociologia, științele politice, și economia. În
acest sens, filozofia științei este strâns legată
de epistemologie și ontologie. Urmărește să explice probleme
precum: natura ipotezelor și conceptelor științifice; modul în care
acestea sunt produse; procesul prin care știința
explică, prognozează, și, prin tehnologie, valorifică forțele și
resursele naturii; mijloacele de determinare a validității afirmațiilor;
formularea și utilizarea metodei științifice; tipurile
de raționament prin intermediul cărora se ajunge la concluzii.
 Savanții folosesc observația și raționamentul pentru a propune explicații provizorii pentru
fenomene, numite ipoteze. Sub presupunerea naturalismului metodologic, evenimentele
observabile din natură (inclusiv operele artificiale ale omenirii) se explică doar prin cauze naturale,
fără a presupune existența sau nonexistența supranaturalului. Predicțiile derivate din aceste ipoteze
sunt testate prin diferite experimente, care ar trebui să fie reproductibile. Un aspect important al
unei ipoteze este că trebuie să fie falsificabilă, cu alte cuvinte, trebuie să se poată verifica dacă este
falsă. Dacă o propoziție nu este falsificabilă, atunci nu este o ipoteză, ci o opinie sau afirmație care
se află în afara domeniului de cercetare științifică. Este de asemenea important de știut că o ipoteză
nu poate fi dovedită, mai degrabă, datele dintr-un experiment conceput anume pentru a testa o
ipoteză pot ori să sprijine ori să respingă acea ipoteză.
 Metodă științifică este un set de reguli de bază, pe care un om de știință le folosește pentru a
efectua o experiență controlată din care poate trage concluzii teoretice.În metoda
științifică, ipoteza este drumul care trebuie să conducă la formularea teoriei. Teoriile științifice,
destinate să explice într-un fel sau altul fenomenele pe care le observăm, trebuie să fie sprijinite
de experimente care să le certifice validitatea. Pilonul central al metodei științifice este
reproductibilitatea, și anume capacitatea de repetare a unui anumit experiment.
Metoda științifică constă în următoarele faze:
 Observarea unui fapt
 Formularea unei probleme
 Propunerea unei ipoteze
 Realizarea unui experiment controlat, pentru a testa validitatea ipotezei
Procesul cunoașterii științifice

1.Observarea și măsurarea fenomenelor
2.Acumularea și ordonarea materialului
3.Crearea de ipoteze și modele, prognoze, stabilirea nivelului de importanță
4.Testarea ipotezelor modelului prin experimente, teste, încercări
5.Confirmarea sau infirmarea ipotezelor
6.Publicarea rezultatelor, pentru ca acestea să poată fi validate de alții
7.Modificarea, dezvoltarea sau invalidarea modelului, în funcție de rezultatul testelor și de opiniile
criticilor
8.În cazul confirmării, dezvoltarea unei teorii, care trebuie însă să îndeplinească anumite criterii
Atât timp cât teoria nu este falsificată, poate să fie considerată cunostință științifică

Acest model este valabil doar pentru disciplinele unde se lucrează analitic. Pentru științele istorico-hermeneutice sunt valabile alte
principii.
Multumesc pentru atenție !

S-ar putea să vă placă și