1.2 Funcţiile culturii.

Multitudinea de definiţii date conceptului de cultură întrunesc în mare parte ş i

funcţiile exercitate de aceasta în viaţa socială, cele mai importante din ele fiind:
a) funcţia adaptativă – menită să asigure supravieţuirea şi justarea (adaptarea)
întregului rogram genetic al omului conform solicitărilor condiţiilor de mediu. Ea
contribuie la diferenţierea omuluide lumea animalăşi, totodată, la autodefinirea
omului prin raportarela propria natură şi la cea exterioară; 
b) funcţia de achiziţie,acumulare a informaţiei– constăîn preluareaşi producerea
de cunoştinţe tehnice sauştiinţifice, economice, morale sau de altănatură, necesare
oricărei societăţi;
c) funcţia de reproducerea comunităţii, prin transmiterea din generaţie în generaţie
a patrimoniului cultural al comunităţii date;
d) funcţ ia de coeziune social ă – menităa solidariza membrii colectivităţii, a-i
aduna în jurul unor obiective comune, dar şi a unor simboluri sau imagini pe care
le împărtăşesc;
e) funcţia identitară – orientatăspre a-i face pe indivizi să-şirecunoască co-
apartenenţa la grupul social, săstabileascăconvenţiişi coduri sociale prin care
săpoatăstabili relaţii unii cu alţii etc.;
f)funcţia de socializare– presupune transformarea fiecăruiindivid născut sau
adoptat de colectivitate într-un membru al acesteia, prin însuşireaşi interiorizarea
normelor, convenţiilor, codurilor, asistemelor ei de valori specifice;
g) funcţia de distincţie socială – urmăreşte realizarea diferenţierii indivizilor
care aparţin unor medii, grupuri sau clase, unor etnii, minorităţi sau comunităţi
culturale.
Toate funcţiile enumerate se pot realiza doar prin intermediul funcţiei de
comunicare, datorită căreia se instituie relaţiile interumane, se exprimă acordul sau
dezacordul, se împărtăşesc aceleaşi semnificaţiişi valori.

BIBLIOGRAFIE
Obligatorie:
Drâmbă O. Istoria culture şi civilizaţiei. Bucureşti, 1997.
Eliade M. Istoria credinţelor şi ideilor religioase.Chişinău, 1992