5.2.

Determinarea rezervelor de producție

Societatea are întotdeauna nevoie și cere ca unitățile agricole să producă la o
unitate de pămînt o cantitate maximală de producție, de o calitate înaltă cu
consumuri de muncă vie și materializată minime.
Modul de determinare a rezervelor de producție prevăd : să fie calculate toate
rezervele, pierderile, consumurile și cheltuielile care au avut loc în întreprindere.
Aceasta este metoda sintetică care totalizează rezultatele studierii. Mai întîi se
determină pierderile legate cu abaterile de la plan și la ele se referă abaterile care
caracterizează neîndeplinirea indicatorilor de plan, depășirea normelor de consum
în comparație cu normele stabilite.
Rezervele pot fi determinate diferit. Pe baza analizei lucrului diferitor unități
agricole se determină rezervele principale de sporire a producției, de majorare a
productivității muncii, de micșorare a costului unitar de producție și de majorare a
rentabilității producției agricole.
Rezervele principale de sporire a producției vegetale sunt:
1. Folosirea mai intensivă a pămîntului;
2. Perfecționarea structurii suprafeței însămînțate;
3. Reducerea golurilor în plantațiile perene;
4. Respectarea termenilor de îndeplinire a lucrărilor agricole;
5. Micșorarea pierderilor în timpul recoltării;
6. Întroducerea optimală a îngrășămintelor minerale și organice;
7. Folosirea asolamentelor științific argumentate etc.
Rezervele de sporire a producției animaliere:
1. Sporirea numărului de animale;
2. Perfecționarea componenței turmei de animale;
3. Reducerea mortalității și sterpăciunii animalelor;
4. Sporirea producției animaleliere din contul inbunătățirii calității, a hranei,
furajelor și a întreținerii animalelor;
5. Micșorarea pierderilor de furaje;
6. Folosirea furajelor nu numai cantitativ, dar și calitativ;
 7. Asigurarea animalelor cu încăperi;
8. Majorarea nivelului de mecanizare;
9. Majorarea numărului de lucrători calificați din sectorul zootehnic etc.
Rezervele de sporire a productibității muncii:
1. Majorarea volumului de producție;
2. Micșorarea consumului de muncă vie;
3. Întroducerea mecanizării complexe și autorizate;
4. Lichidarea consumurilor de muncă neproductive;
5. Perfecționarea sistemului de schimbare a lucrătorilor;
6. Perfecționarea calificării lucrărilor etc.
Căile de micșorare a costului de producție sunt:
1. Majorarea volumului de producție;
2. Micșorarea consumului de producție;
3. Stimularea lucrărilor în respectarea regimului de economie;
4. Introducerea normativelor științific argumentate de consumuri la o unitate
de producție;
5. Micșorarea consumurilor indirecte neproductive etc.
Rezervele de sporire a rentabilității produselor agricole:
1. Majorarea volumului producției globale și a producției marfă;
2. Majorarea calității producției;
3. Respectarea terenurilor de realizare a producției;
4. Micșorarea pierderilor;
5. Sporirea rentabilității etc.